Cuviosul Parinte Epifanie despre PARTICIPAREA BISERICII ORTODOXE LA CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR si despre “ziua mondiala a rugaciunii”
Cu toate ca s-au scris in Grecia cu 50 de ani in urma, scrisorile Arhim. Epifanie Teodoropulos (1930-1989) – binecunoscut duhovnic harismatic si apologet neintrecut al ortodoxiei – sunt si astazi, si pentru noi, ortodocsii romani, de o mare actualitate si de un folos nepretuit. Am mai prezentat (aici si aici) fragmente din cartea sa, “Cele doua extreme, ecumenismul si stilismul” (Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006) si acum o facem din nou, date fiind numeroasele stiri la zi legate de evenimente “ecumenice” la care BOR participa. Probabil ca si Cuviosul Epifanie, ca si Cuviosii Paisie Aghioritul, Seraphim Rose, Iustin Popovici, Sofronie Saharov, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu si atatia altii – cam totii Sfintii Bisericii din ultimele decenii – e tot un fanatic lipsit de iubire si orbit de “dreptate”, un extremist incult, incuiat si defazat, care nu intelege mersul vremurilor sau, cu siguranta, unul dintre acei farisei “care visează ca toţi oamenii planetei să uite peste noapte de ceea ce sunt, să uite de istoria şi tradiţiile lor, să-şi pună cenuşă în cap şi să intre în Biserica Ortodoxă, „resetaţi“ ca nişte computere”. Domnilor “iluminati” care dati lectii de iubire fatarnica in afara Adevarului (Adevar care nu e totuna cu dreptatea omeneasca si nici cu “Legea”!), oare nu va e deloc frica de Dumnezeu cand va ganditi ca toata sfintenia Bisericii recente va sta impotriva?
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE TOATĂ PREA CINSTITA IERARHIE
Prea Fericite, Prea Sfinţiţilor, Este cunoscut faptul că revista aceasta, precum şi întreaga Asociaţie „Trei Ierarhi” reprezintă în Biserică poziţii tradiţionaliste. Aşadar, cum era şi de aşteptat, a luat poziţie în repetate rânduri împotriva trimiterii de reprezentanţi ortodocşi şi mai ales clerici, la Consiliul „Mondial” cu numele, dar pan-protestant cu lucrul, al “Bisericilor”. Am luat poziţie deoarece credem că nici un bine nu va urma din această participare, ci mai degrabă vătămare pentru Biserica noastră. Nu ne-a fost cu putinţă să înţelegem care a fost motivul serios al acestei participări. Nu cumva pregătirea terenului şi crearea premizelor, fie acestea cât de mici, pentru o viitoare unire? Dar o astfel de justificare ar fi ridicolă. Cum este cu putinţă să existe chiar şi o slabă nădejde de unire, atunci când Protestantismul nu reuşeşte propria sa unire, fiind secţionat în nu mai puţin de două sute de confesiuni? Cum este cu putinţă să existe chiar şi cea mai mică nădejde de unire, atunci când numărul acestor confesiuni nu numai că nu se micşorează pe timp ce trece, ci, dimpotrivă, creşte şi se înmulţeşte? Dacă cândva va sufla în nenorocitul Protestantism duhul unirii, atunci firesc ar fi ca unirea să se arate şi să se săvârşească mai întâi în sânurile lui şi după aceea să caute extinderi. Aşadar, dacă vom vedea vreodată Protestantismul unit în cuget şi constituit într-o singură confesiune, atunci va avea o îndreptăţire toată lucrarea noastră îndreptată spre unire. Deoarece această unire făcută în sânurile lui va constitui o dovadă necontestată a sincerităţii intenţiilor lui de unire cu celelalte confesiuni creştine. Dar până atunci se impune un singur răspuns la dorinţele şi declaraţiile de unire (chipurile) ale Protestantismului celui cu mii de capete: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” Ce este mai mult decât aceasta este de la cel viclean…
Nu cumva participarea se face pentru a-i… lumina(!?) pe protestanţi cu privire la învăţătura Bisericii noastre? Dar protestanţii cunosc învăţătura aceasta poate mai bine decât reprezentanţii noştri… Operele multor scriitori ai Protestantismului sunt convingătoare în acest sens. Nu lipseşte cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, ci lipseşte recunoaşterea acesteia ca fiind singura învăţătură cu adevărat apostolică. În fine, nu cumva participarea urmăreşte asigurarea importurilor de brânză din Olanda? Dar în privinţa asta mai bine să păstrăm tăcerea. Aşadar, Prea Sfinţiţilor Părinţi, nu există nici un motiv să participăm. Cu toate acestea observăm cu durere desele trimiteri de reprezentanţi. Pentru aceasta, ne rugăm lui Dumnezeu să lumineze pe păstorii noştri ca ei să pună capăt acestei situaţii.
Cu toate acestea, niciodată nu ne-ar fi trecut prin gând că Consiliul n-a fost, în zdrobitoarea sa majoritate, un fierbinte mărturisitor şi sprijinitor al adevărurilor creştine de temelie, dintre care cel mai mare este Invierea Domnului. Dintr-o oarecare publicaţie recentă a Mitropolitului Irineu al Samosului („Biserica Ortodoxă de Răsărit în faţa Mişcării Ecumenice Creştine”) ne-am înştiinţat însă de lucruri mai mult decât uluitoare. Adică ne-am înştiinţat că la Consfătuirea de la Amsterdam propunerea reprezentanţilor noştri de a se adăuga la baza dogmatică a „Consiliului Mondial” credinţa şi în Dumnezeu-Tatăl a fost respinsă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Consfătuirea de la Evanston cu propunerea ca subiectul principal „Domnul cel răstignit, nădejdea lumii” să fie completat cu cuvintele „şi înviat”. (Nu are importantă dacă au fost respinse din motivul X sau din motivul Y, deoarece Credinţa nu ia în seamă intenţiile). Iar după aceasta reprezentanţii noştri au fost în stare să mai rămână acolo şi n-au luat-o la fugă care încotro, scuturându-şi până şi praful de pe încăltămintele lor!!! Este cu putinţă, Prea Sfinţiţilor Părinţi, ca închipuirea Voastră să-l conceapă pe Apostolul Pavel, propovăduitorul cu suflare de foc al învierii, ca membru al Consiliului după o astfel de hotărâre? Şi totuşi! Biserica Apostolului Pavel a fost în stare să rămână membră a acestui Consiliu al deşertăciunii, care, umplând de hotărâri apostate dreptele sale, socotea să ascundă Învierea Domnului! Prea Sfinţiţilor Părinţi, Ştiţi mai bine decât oricine că Creştinismul este religia cea mai legată de persoană. Creştinismul stă sau cade prin persoana întemeietorului său. Iar întemeietorul său stă sau cade prin faptul Invierii. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr este Fiul lui Dumnezeu şi tot ceea ce a spus este adevăr. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr diavolii au căzut şi lumea s-a slobozit. Dacă Hristos a înviat, atunci cerurile să se bucure şi pământul să se veselească. Dacă Hristos a înviat, atunci cu toţii am trecut de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cântând cântare de biruinţă… Dar dacă Hristos n-a înviat, atunci n-a fost nimic şi ne-am înşelat în chip înfricoşător. Dacă Hristos n-a înviat, atunci nimeni nu înviază. Dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea este deşartă, deşartă este şi credinţa. Dacă Hristos n-a înviat, atunci suntem mai nenorociţi şi mai de plâns decât toţi oamenii…
Prea Sfinţiţilor Părinţi, Paharul răbdării unei părţi deloc mici a credincioşilor mireni şi a preoţilor evlavioşi e gata să se verse, îngăduinţa faţă de atâtea şi atâtea cedări şi compromisuri se epuizează din zi în zi. Nu mai aruncaţi în mâhnire, în zbucium şi suspin plinătatea (Bisericii – n.t.), care compară poziţia noastră plină de compromisuri cu statornicia neînduplecată a Bisericii Romano-Catolice. Rupeţi orice legătură cu tăgăduitorii Faptului mântuirii lumii. Voi, reprezentanţii Bisericii celei una şi singură adevărată, nu mai mâhniţi pe Domnul, împreună şezând şi discutând cu aceia la acelaşi nivel. Rupeţi orice legătură cu cei ce au lepădat credinţa în Inviere. Şi propovăduiţi urbi et orbi că „cel ce răstălmăceşte cuvintele Domnului după poftele sale şi spune că nu este nici înviere, nici Judecată, unul ca acesta este primul născut al Satanei“. Şi cu cei întâi născuţi ai Satanei bineînţeles Biserica Ortodoxă nu trebuie să aibă legături.
Cu adânc respect, „SFINŢII TREI IERARHI”, aprilie 1958
ZIUA MONDIALĂ A RUGĂCIUNII
“De câţiva ani s-a consacrat şi în tara noastră „Ziua mondială a rugăciunii studenţilor“. Din punct de vedere ortodox credem că o astfel de sărbătoare este de lepădat şi inadmisibilă.
Mai întâi nu provine din sânurile şi din iniţiativa Bisericii noastre Ortodoxe. Din punct de vedere dogmatic are provenienţă străină.
În al doilea rând, duce la rugăciunea ortodocşilor împreună cu ereticii, lucru interzis cu desăvârşire şi clar de Sfintele Canoane.
În al treilea rând, defilările zgomotoase care au loc cu acest prilej sunt departe de duhul Evangheliei, care condamnă astfel de rugăciuni pompoase şi fariseice, şi cere ca ele să se facă cu sinceritate şi smerenie.
În al patrulea rând, Biserica noastră are deja o sărbătoare consacrată pentru elevi şi studenţi: Sărbătoarea „Sfinţilor Trei Ierarhi”. Însemnătatea rugăciunii să se accentueze în acea zi şi să se recomande cu căldură şi cu insistenţă studenţilor să se roage întotdeauna. Nu este nici un motiv ca să fie eliminată această sărbătoare de provenienţă ortodoxă în favoarea sărbătorilor cu scop suspect apărute de curând. Aceasta este părerea şi convingerea noastră şi acestea sunt motivele pentru care considerăm că rugăciunea mai sus-amintită este bună de lepădat, precum am spus la început”.
„SFINŢII TREI IERARHI”, aprilie 1954
- Parintele Epifanie: IUBIRE ŞI ADEVĂR (Epistolă către Patriarhul ecumenic)
- Ce inseamna sa-i iubim pe vrajmasii Bisericii si cum o putem face?
- Epistolă plină de durere a Cuviosului Paisie Aghioritul despre tulburarile din Biserica – EXTREM DE ACTUAL SI PENTRU NOI, ACUM!
- Parintele Serafim Rose – model de lupta cu ereticii si ereziile de astazi
Doneaza pentru filmul "Scrum"
ARTICOL EXCELENT si foarte actual… este foarte bine ca aceste lucruri uluitoare pe care noi le traim sunt combatute de persoane cu autoritate in domeniu.Din pacate la noi autoritea in domeniu este data de studiile facute in occident si de aceea nu cred ca parintele ahim.Epifanie va fi scutit de etichetarea – “depasit de situatie” sau “defazat”.Insa”cine are urechi de auzit sa auda”…
“Iluminatii” lasa impresia unor unelte, se observa lesne ca servesc intereselor celor care vor sa faca astazi lumea o apa si un pamint.Sa fie ignoranta oare atitudinea unora care scriu articole pe teme teologice dar care nu sesizeaza importanta dogmei si “limitele” iubirii crestine…? Pai sigur ca-l iubesti pe pacatos, dar nu poti iubi pacatul, de care daca nu se leapada, nu te vei uni cu el, nu poti fi solidar cu el in fata Domnului!
S-apoi cine dintre noi cere celorlalti sa se “reseteze ca niste computere”? Avem noi nevoie de asta sau altii ne imping sa ne up-datam chipurile ” dezmatului” lor spiritual, caci nu trebuie uitate circumstantele in care, in istorie, cam pe la sec XI, au aruncat anateme si apoi au dat prilejul tuturor ereziilor “crestine”…Implicarea Bisericii catolice in socio-economic la modul dictatorial a produs o reactie de profunda respingere din parte credinciosilor ei, i-a prapadit sufleteste, cel putin aici unde ma aflu,departe de Romania, ca traiesc printre ei vrind-nevrind… Cind vad cam cum privesc ei pe Hristos ma apuca groaza ca nu pot face nimic, nu gasesc cuvinte sa le vorbesc, sa le spun pe cine dispretuiesc! Cei de la “Lumina” aiureaza, nu cunosc realitatea peste hotarele Romaniei si ale ortodoxiei, sau poate or fi facut si dumnealor studii si specializari prin Occident?!?
Numai de ignoranta si de lipsa de studii nu-i putem suspecta pe “iluminatti”, Alina…
E foarte buna observatia ca realitatea este de fapt exact pe dos si tocmai ortodocsii sunt siliti sa se “reformateze” (“reseteze”), sa se spele pe creier si pe inima de dogme si de Sfinti Parinti… N-am auzit de ortodocsi din acestia traditionalisti care sa prigoneasca pe preotii, pe calugarii si pe ierarhii ecumenisti. Din atata iubire netarmurita insa invers asta se petrece la tot pasul si din ce in ce mai concertat si mai violent… cum a demonstrat si Oana Iftime in articolul ei cu deturnarea iubirii si prigonirea p. Eftimie de la Huta. Iubirea lor nu trece de demagogie si inchipuire. Cand e vorba de pus in practica, gasesc motive sa o considere… inadecvata. Dar asa e cand hotii, ca sa se ascunda mai bine, striga cel mai tare “hotii!”, iar “fariseii” vorbesc de fariseism si lipsa de iubire, cand ei (sau stapanii inaintea carora se gudura ei) ii calca in picioare pe cei care inca mai vor sa-si pastreze radacinile credintei…
De urmarit cu atentie, cadru cu cadru, eventual cu zoom si chiar toate episoadele si sa imi confirme si mie cineva daca este cine este in episodu unu, mai pe la mijloc, iacata:
http://www.youtube.com/watch?v=NEC6e8N0Wfk
Da, este cine este 🙂 Si fara zoom… Dar nu e nici o noutate…
Ideea e ca eu nu prea stiam de treburile astea, la fel cum nu stiu prea multi, cred. Tinerii, cel putin, par, in general, dezinteresati de astfel de problemele.
O sa ne trezim intr-o zi ca ne invadeaza babuinii altarele. Eu, cel putin, am fost socata de ce am vazut pe you tube.
Mi se pare grav ca nu stim nimic sau, mai bine zis, suntem dezinformati. Tot pe you tube am vazut o cucoana din Oradea extaziata de rugacunile comune si care ii sfatuia pe tineri asa sa faca, totul la comun.Si cum ne mai facem cruce? O data ca la ortodocsi si o data ca la catolici? Si de-aici pina la “unirea tuturor bisericilor” cit mai e? Se vor uni si bisericile sataniste, ca doar tot biserici sunt, nu? Dar parca ce? Pina si Eliade vorbea despre Dumnezeu ca o coincidenta a contrariilor…
Ceva cu adevarat…BLASFEMIATOR pentru Crestinism si mai ales pentru CATOLICISM, ceva de neimaginat…:
http://www.youtube.com/watch?v=dLvkxH0kp_k&feature=related
In filmuletul de mai sus se aminteste si despre…BOR, ca a participat la acesta reuniune ecumenica, rusinos pentru noi…si pentru Episcopii nostri…!
Vai DOAMNE unde s-a ajunns la catolici, SA VINA PAGANII IN BISERICA LOR, si chipurile “S-O PURIFICE”, apoi sa FACA UN RITUAL PAGAN intr-o biserica Crestina.
Si tot smintitor a fost si DANSUL ACEELOR DANSATOARE…, parca ar fi facut balet…
Ce sa mai spem PAGANISM, LUMESC, APOSTAZIE, HULA si BALSFEMIE impotriva DUHULUI ADEVARULUI, iata unde au ajuns catolicii, si rusinos ca si unii frati ortodocsi le tin isonul…!
Se pare ca niste IRESPOSNABILI au ajuns sa ne fie pastori, niste, neascultatori de SFINTII PARINTI si de RANDUIELILE LOR date PRIN DUHUL SFANT…!
Ma mahnesc tot mai mult afland tot mai multe despre DECADEREA BISERICII NOASTRE!
Cu timpul nu o sa mai am incredere in nici o fata bisericeasca …”importanta”, si cred ca si alti frati gandesc ca si mine!
Vom ajunge de vom merge la departari ca sa participam la O LITURGHIE…CURATA…slujita de ADEVARATI OAMENI ai lui HRISTOS!
Spunea un frate…acum cateva zile…”Spre rasarit fratilor…spre Palestina”, eu as zice “CU PRIVIREA SPRE RUSIA …fratilor”, singura nadejde care a mai ramas pentru lumea ortodoxa. Si ma refer expres la INTRANSIGENTA SINODULUI RUS in fata ecumenismului si la OPOZITIA FATISA a sinodului rusesc fata de Patrirahia Constantinopului!
Incep sa se implineasca Cuvitele Sf. Scripturi, care spune CAND VETI VEDEA URACIUNEA PUSTIIRII STAND UNDE NU SE CUVINE …(cf. MATEI, cap.24, vers.15, MARCU, cap.13, vers.14)…(dar mai adauga Domnul…CINE CITESTE SA…INTELEAGA…ca multi citesc dar Sf. Scriptura este “acoperita” pentru ochii mintii lor) ATUNCI CEI DIN IUDEEA SA FUGA IN MUNTI!
DA! Sa fugim si noi DIN LUME (nu cu trupul, ci cu inima)si sa fugim IN MUNTII NEVOINTEI ASPRE si AI INDOITEI VEGHE ASUPRA NOASTRA (cf. Sf. Ignatie Briancianinov, care ne spune ca atunci cand ispitele se inmultesc TREBUIE SA AVEM INDOITA veghe si supraveghere de sine…)!
Amin!
Tot filmul respectiv despre ecumenism aici:
http://www.ortodoxtv.ro/video/orthodox-awareness-film.wmv
Nici in rusi nu trebuie sa ne incredem prea mult, desi e bine ca (deocamdata) de impotrivesc ecumenismului – impreuna cu celelalte biserici aflate in sfera lor de influenta – pentru ca si Biserica Rusa este un instrument in mana “Tarului” Putin si a scopurilor politice FSB (KGB)-iste. Si ei vor sa fie un mare centru de putere ecleziala, pandant al puterii politice; panslavismul si “a treia Roma” raman visurile lor de veacuri. Ati vazut si ca sunt in stare sa le faca preotilor nostri din Basarabia. Drept este insa ca e bine ca si in planul jocurilor de putere mondiale (inclusiv ecleziale) sa existe un oarecare echilibru de forte, sa existe si o contrapondere la politica si ideologia masonica, macar pentru a mai frana putin mersul spre dezastru al lumii. Iar pentru noi e bine ca, desi nu neaparat cu sinceritate, exista totusi o voce care se mai opune cat de cat ecumenismului si “libertinajului” dogmatic si moral promovat in principal de Consiliul Mondial al Bisericilor.
E de citit si acest articol din Gardianul de ieri, desi nu impartasim intocmai pozitiile autorului:
http://www.gardianul.ro/2008/02/03/religie-c22/patriarhia_moscovei_vrea_sa_izoleze_b_o_r_si_sa_devina_a_treia_roma-s108403.html