TIMPUL ROADELOR: ACUM!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Fragment din talcuirea cu totul deosebita pe care o face parintele Nicolae Steinhardt parabolei smochinului neroditor, citita in prima Evanghelie a Saptamanii Patimilor. Intregul text al predicii intitulate “Timpul smochinelor” cititi-l aici:
“Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm ce este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om (tot aşa şi în alte metafore neotestamentare: parcă de păsări ori de boi se îngrijeşte Atotputernicul!): care nu dispune de scuză valabilă spre a-L refuza pe Făcătorul său ori pentru a-I spune: n-am timp sau nu-i acum momentul potrivit. Soroace, date, condiţii, clauze, tocmeli: sunt lovite de nulitate absolută. Chemării de sus i se poate răspunde numai cu “Iată-mă” ori cu “Da, Doamne“.
Motivările, fie ele omeneşti plauzibile, nu sunt luate în considerare: nu ne este îngăduit a ne eschiva nici măcar pentru a ne îngropa tatăl ori a ne rândui cele din gospodării; nici pentru a ne duce să vedem ţarina ce tocmai am agonisit; nici pentru a cere boii de curând cumpăraţi; nici pentru a ne despărţi de femeia de care abia ne-am însoţit prin nuntă.
Mereu şi în orice clipă este vremea – şi acum este – a răspunde “Iată-mă” lui Hristos. La acest nivel, pe acest plan nu se poate judeca potrivit celor de pe tărâmul profan al logicii juridice. Acolo termenele, intervalele, şarturile, epocile, datinile sunt perfect valabile: dincoace, cu totul nesemnificative şi nejustificative. Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaşte soroace şi pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul şi el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemării cereşti. Reacţiile “robustului simţ comun” nu au ce căuta în citirea formulelor spaţiotemporalităţii (sunt date peste cap); şi tot aşa nici în dezlegarea încifrărilor duhovniceşti. Iată de ce putem afirma că omul (smochinul, în limbaj codificat) trebuie să fie oricând gata, oricând disponibil pentru Hristos. Nicăieri teoria disponibilităţii integrale enunţate de André Gide nu se aplică mai la propriu şi mai desăvârşit decât în relaţiile dintre făptură şi Ziditorul ei. Iar a fi disponibil înseamnă a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mână, cu încălţămintea în picioare, pregătit de drum, de acţiune, de răspuns afirmativ, de roadă”.
(in: “Daruind vei dobandi“)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Sf. Varsanufie de la Optina:
“… monahii vremurilor din urma asteapta sa le vina o vreme mai buna, ca sa se nevoiasca asa cum trebuie. “Vom posti si ne vom ruga, spun ei, atunci cand se vor crea conditii potrivite”.
Dar Domnul ne-a fagaduit ca ne va ierta pacatele daca ne pocaim, iar nu ca vom trai si maine. De aceea, este absolut necesar ca in oricare din situatii, bune sau rele, sa pazim poruncile si datoriile noastre, fara sa uitam vreodata cuvintele: “Iata, ACUM este VREMEA potrivita, iata, ACUM este VREMEA MANTUIRII.”
Nu trebuie sa cautam sau sa asteptam ocazii deosebite pentru a ne arata puterea de sacrificiu, de iubire, de traire duhovniceasca. E o ispita aceea de a cauta oportunitati de a ne manifesta ca mari eroi, mari virtuosi… De fapt in acest mod nu ne asumam prezentul, cautam ocazii potrivite voii noastre pentru a ne “etala” ca buni crestini. Dar asta e o inselare foarte mare!
Mi se pare o dovada de mare curaj si realism sa acceptam ceea ce ni se intampla si sa ne traim crestinismul EXACT in conditiile prezente, fara a cauta sa le adaugam putin “zahar” sau putina “sare” dupa “gustul” (=voia) nostru/noastra!
Mi-am dat seama in ultimii ani (probabil si citindu-l pe parintele Nicolae Steinhardt:-)) ca a amana sa faci ceea ce trebuie in viata duhovniceasca e echivalent nu cu a sta, ci cu a da inapoi, de fapt. Daca nu mergem inainte, ne intoarcem, pierdem vremea si ne risipim energia pe lucruri neimportante, ba poate chiar neziditoare sau distrugatoare…
Va urez tuturor putere si disponibilitate de a trai alaturi de Domnul Hristos aceste zile ale patimirii si apoi sa primiti Bucuria Invierii Sale in sufletele voastre!
Doamne, ajuta!