Laicatul ortodox cere repudierea publică şi în scris a faptelor săvârşite de ierarhii Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec
COMUNICAT vineri, 11.07.2008 “Asociaţiile şi fundaţiile iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec declară că respectă hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a primi „regretul şi pocăinţa” celor doi ierarhi care „au produs tulburare în Biserică prin gesturile lor necanonice” în condiţiile în care cei doi îşi vor renega în scris şi în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului Sinod să fie judecaţi şi îşi vor mărturisi pocăinţa.
În mod concret, în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu, ne referim la următoarele:
1. Slujirea cu clerici caterisiţi de către alţi ierarhi ai BOR;
2. Afirmaţia eretică potrivit căreia trebuie să recunoaştem pe papă „drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului“;
3. Încurajarea acţiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanţi, prin invitaţiile trimise în numele poporului ortodox român şi sprijinul logistic acordat „evanghelizării” dreptcredincioşilor de către aceştia;
4. Împărtăşirea cu cei de altă credinţă în ziua de 25 mai 2008, act ce „răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii“. (citat din Epistola oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR).
In cazul episcopului Sofronie Drincec, ne referim la:
1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreună litrughisirea la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei săvârşite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;
2. Persecutarea preoţilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinţe şi numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum şi altele asemenea.
Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea scrisă şi publică a pocăinţei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiţie sine qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare“, mai cu seamă că în situaţia noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită. Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică a celor afirmate şi făptuite în timpul cel mai scurt posibil. Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.
Membrii Sfântului Sinod au urmărit ca prin iertarea pentru pocăinţa spontană a celor doi ierarhi apostaţi să fie rezolvată cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării în mod public de concepţiile eterodoxe, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului.
Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi). Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.
In cazul în care se va constata că cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural regretul şi pocăinţa, vom cere o rejudecare de urgenţă a cazurilor, pentru a nu se ajunge la tulburări şi mai mari în Sfânta noastră Biserică şi pentru a se reface imaginea pătată a Bisericii Ortodoxe Române în faţa celorlalte Biserici Ortodoxe.
Receptăm pozitiv hotărârea Sfântului Sinod de a aplica de acum încolo fără întârziere dispoziţiile canoanelor care interzic împreuna rugăciune cu cei de altă credinţă (cum sunt şi canoanele apostolice 10, 45, 46 şi 64). Avem convingerea că încălcarea lor şi a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de inter-comuniune cu greco-catolicii. Credem cu tărie că această hotărâre, care presupune, desigur, renunţarea la săptămâna de rugăciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esenţial la întărirea conştiinţei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era şi scopul urmărit de Sfinţii Părinţi când, glăsuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane desfăşurarea oricărei rugăciuni împreună cu eterodocşii. In ceea ce priveşte federaţia asociaţiilor noastre, vă asigurăm că vă vom acorda întregul sprijin în păzirea cu stricteţe a acestei hotărâri, care de altfel nu face decât să reactualizeze, dacă mai era nevoie, o reglementare fundamentală pentru viaţa Bisericii din primele veacuri ale creştinismului şi până în zilele noastre. Comuniunea în rugăciune este şi trebuie să rămână expresia esenţială a unităţii de credinţă întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică!
Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec
Azi, 11 iulie 2008, la prăznuirea Sfintei Mari Muceniţe Eufimia care a întărit Ortodoxia
Pentru lamuriri suplimentare contactati Federatia Asociatiilor Laicatului Ortodox la numarul de telefon 0741 783 956″.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Curajul Marturisirii Adevarului – Pr. Amfilohie
http://www.youtube.com/watch?v=Eqd5_1Veoow
Foarte bine scris Comunicatul! Clar, limpede, plin de discernamant!
Doamne, ajuta!
Bine..si noi ce trebuie sa facem acum? Sa semnam ceva sau ce?
Deocamdata nu e de semnat nimic.
Aceasta initiativa imi aduce multa bucurie si speranta.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa trecem cu bine de aceasta ispita!
Felicitari pentru initiativa !Sa asteptam reactiile.Multa credinta si curaj!
Dumnezeu sa ne lumineze !
Nu am binecuvantare de la parintele duhovnic pentru o anume parere , dar nu ma dumiresc de ce nu suntem simpli in lucrurile clare ? de ce mereu conteaza altele si nu ,simplu,ADEVARUL ? nu traiesc unii ierarhi ai nostrii deplinatatea si desavarsirea in dogme a dreptei noastre credinte ? nu suntem intregi fara credintele altora ? nu putem lasa deoparte toate alte (neintelese sau chiar obsure) pricini si sa fim ceea ce ar trebui sa fim, adica drept-maritori crestini ? Nu am incredere in duhovnicia cu care judec eu lucrurile , si nu lumeste trebuiesc ele judecate, dar traiesc durerea unei rupturi ! Numai Bunul Dumnezeu stie incotro merg lucrurile .Si totusi ma mir ,dupa mintea mea proasta, atat de putini ierarhi din elita bisericii ii iubesc si ii TRAIESC pe sfintii marturisitori ai dreptei credinte ortodoxe ?!!!
Parca am trait undeva departe,m-am intors acasa si nu mai gasesc nimic din cele dragi ale mele stiute dintotdeauna !
Sa ma iertati daca supar sau daca nu m-am exprimat limpede , dar un lucru ramane : datori suntem pana la sfarsit a marturisi ,SINGUR ORTODOXIA !
Intrebau indurerati parintii veniti din tara in chilia lui pe marele duhovnic al romanilor din Sf Munte , Par Iulian : ” De ce se intampla acestea , parinte ?” Si raspunsul era mereu acelasi : ” Pentru pacatele noastre ingaduie Dumnezeu ” – “Si ce e de facut , parinte ?” – “Rugaciune , fratilor , rugaciune !”
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne mantuiasca pe toti !
Ma bucura aceasta initiativa ! Dar…astept sa vad daca este luata in considerare. Fiindca pana acum s-a dovedit ca in BOR numai ierarhii decid, fara a tine seama de parerile preotilor sau ale credinciosilor de rand, ceea ce nu este conform Traditiei ortodoxe.
Cei care au citit Istoria Bisericii, stiu ca, inca de la primele Sinoade Ecumenice (NU ecumeniste), Sfinti Parinti veneau impreuna cu credinciosi care ii sprijineau, si luau decizii dupa rugaciuni, sub inspiratia Sfantului Duh, dar nu desconsiderau glasul credinciosilor de rand. Chiar Episcopii, inainte erau alesi consultandu-se si poporul crestin. Aceea sintagma “vrednic este”, care astazi in BOR este o afirmatie, inainte era o intrebare ! Adica se intreba poporul: “Vrednic este ?” (sa fie episcop), iar poporul drept credincios, dupa cum il cunostea, raspundea da sau nu.
Astazi s-a ajuns ca parerea poporului drept credincios sa nu mai conteze ! Conteaza doar in masura in care plateste “serviciile” bisericesti. Imi pare rau ca ma exprim asa, dar tinand cont de situatia in care a ajuns sa se manifeste BOR, chiar asta este caracterizarea care i se potriveste : “prestatoare de servicii” bisericesti, ca divine nu pot sa le zic, din moment ce ierarhia insasi nesocoteste si canoanele, dar si dogmele, din moment ce-i iarta pe cei care slujesc sau se impartasesc cu ereticii. In schimb da canoane si-i indeparteaza de la Impartasanie pe unii cu vini mult mai mici ( legate de poftele sau neputintele firii cazute a omului) :((
Sigur ca rugaciunea este puternica, dar daca ne rugam numai noi si nu se roaga si ei, cei in cauza, considerand ca au dreptate, nu cred sa obtinem mare efect.
Invatatura Bisericii spune, ca oricat s-ar ruga altii pentru anumite persoane sa iasa de sub ispita (sau necaz, etc), daca aceia nu se roaga si ei, POCAINDU-SE, rugaciunea nu are mare putere.
Domnul sa ne intareasca !
asa e normal ,dupa canoane ,sa faca pocainta ,si ..sa fie depusi din functia de pastori de suflete ortodoxe.Eu personal nu cred ca pot face o pocainta publica si in scris si nici verbal macar ,dar e o ocazie de a cunoaste prin aceasta si a recunoastwe de catre sinodul BOR ,gresala deciziei lor.!
Macar atit sa se poata faca…\
dar, oare, e greu Mitr. Corneanu sa recunoasca in scris ca a gresit? iar el, in continuare, sa creada cum vrea? Poate va zice iar, dar in scris acum: imi pare rau ca s-a ajuns aici 🙂
Si mi se pare un pic lipsit de inteligenta (cel putin!). Daca era destept, putea sa ne pacaleasca, zicind ca ii pare cu adevarat rau…
nu a facut-o. Oare, nu mai judeca cum trebuie…?
Frumos comentariul fratelui Moise din Oradea .Buna aceasta initiativa si foarte bine intocmit comunicatul .Duhul Sfant a luminat pe cel ce l-a intocmit.Doamne ajuta !Bucurie si nadejde la Domnul!
Cred ca pana una alta ar trebui ca IPS Nicolae sa i se ia un nou interviu (daca va accepta), in genul celui de la intrunirea AZEC. Eventula ar trebui organizata o noua dezbatere la care IPS sa fie rugat sa participe telefonic (repet – daca va accepta).
Acestea pentru ca se pare ca doar printr-un sir de intrebari atent mestesugite se pot obtine raspunsuri concrete de la acest ierarh. In acest mod se va vedea si daca regreta faptele pentru care a primit pogoramantul Sf Sinod.
Cred ca o inregistrare de felul asta ar fi cel mai puternic argument…
Buna initiativa !
Dar totul este de prisos daca pocainta nu se face cu zdrobire de inima. Cred ca mandria, care este caracteristica celor cu care s-a impartasit IPS Nicolae, “s-a luat” si la el. Si cum mandria este radacina tuturor relelor… Sa luptam impotriva raului prin rugaciune.Sa avem nadejde ! Doamne ajuta !
CANONUL 10(SINODUL APOSTOLIC):”DACA CINEVA S-AR RUGA, CHIAR SI IN CASA, CU CEL AFURISIT, ACELA SA SE AFURISEASCA.”(AFURISIT= SCOS DIN COMUNIUNE)
CANONUL 11(SINODUL APOSTOLIC): “DACA CINEVA,CLERIC FIIND, S-AR RUGA IMPREUNA CU UN CLERIC CATERISIT, SA SE CATERISEASCA SI EL”
CANONUL 45:”EPISCOPUL SAU PRESBITERUL SAU DIACONUL,DACA NUMAI S-A RUGAT CU ERETICII SA SE AFURISEASC;IAR DACA LE-A PERMIS ACESTORA SA SAVARSEASCA CEVA CA CLERICI, SA SE CATERISEASCA”(VEZI CAZUL PS SOFRONIE SI LUARENTIU STREZA)
CANONUL 46:”PORUNCIM SA SE CATERISEASCA EPISCOPUL SAU PRESBITERUL CARE AU PRIMIT BOTEZUL ORI JERTFA ERETICILOR(JERTFA EUHARISTICA).”(VEZI CAZUL IPS NICOLAE)
CANONUL 64:”DACA VREUN CLERIC AR INTRA IN CASELE DE ADUNARE ALE ERETICILOR SAU IUDEILOR SPRE A SE RUGA, SA SE CATERISEASCA SI SA SE AFURISEASCA”…
ASTEA SUNT PENTRU CINE CRED CA NOI NU CUNOASTEM CANOANELE…SI MAI SUS N-AM SPUS PAREREA MEA, CUM FAC SECTARII,CA SUNT NEVREDNIC,CI AM SPUS DIN CANOANELE SFINTILOR PARINTI.OARE SFINTII CARE NI LE-AU LASAT SI PE CARE NOI II CINSTIM AU GRESIT?NICIODATA!
P.S: VEZI CARTEA:”CANOANELE BISERICII ORTODOXE”!
fratilor,
ne caterisim cu totii inchinandu-ne de acum impreuna cu el.Chiar daca autoritatea sinodala,chipurile, are alta parere.sa nu comfundam politichia cu adevarurile credintei.nu putem sta ,cu sufletele facute praf,de niste ireponsabili.mai mult decat scrisori,haideti sa reactionam cum se cuvine,sa nu mai zica lumea ca “mamaliga nu explodeaza”haideti sa ne organizam, sa iesim in strada.auziti?doar un astfel de demers, poate, intr-o societate corupta pana in cel mai intim bastion al ei,ar putea schimba ceva!!!
Aateptarea pocaintei publice va fi zadarnica ,fara indoiala , caci nimic din comportamentul acestor ierarhi nu o justifica.Cand te gandesti cata vatamare a a adus si de cata vreme , mitropolitul Corneanu, raupastoritilor sai ,te cutremuri si nu poti sa nu te gandesti, la atatea locuri sfintite cu viata si sangele crestinilor,din Capadocia de pilda,care acum sunt acum locuite de pagani.
Pentru fratele Constantin
Judeca cum trebuie dar dupa legea lor. Sfanta Lumina vine la Ierusalim in fiecare an. Minunea este evidenta si ei se incapataneaza sa lupte impotriva lui Hristos.
Ce vrei mai mult decat atat? Daca ar fi handicapati ar avea o scuza dar nu sunt. Este numai rea vointa si mandrie satanica. Fratele meu drag si necunoscut, atunci cad scarbit de adancul bestialitatii lor te vei cutremura, sa nu uiti ca Hristos va fi alaturi de noi pururea daca vom marturisi DREAPTA CREDINTA.
pe 11 Jul 2008 la 10:58 pm # constantin
Macar atit sa se poata faca…\
dar, oare, e greu Mitr. Corneanu sa recunoasca in scris ca a gresit? iar el, in continuare, sa creada cum vrea? Poate va zice iar, dar in scris acum: imi pare rau ca s-a ajuns aici
Si mi se pare un pic lipsit de inteligenta (cel putin!). Daca era destept, putea sa ne pacaleasca, zicind ca ii pare cu adevarat rau…
nu a facut-o. Oare, nu mai judeca cum trebuie…?
oare aceasta organizatie nu poate gasi o formula de a-i aduna pe toti cei care ii impartasesc opiniile? un forum, un site, ceva?
Multumesc de intarire lui Dragos.
Dar ramin inca nedumerit.
Poate nu sint la curent: ce spun duhovnicii tarii noastre?
Si observ ca incetul cu incetul…subiectul nu mai este de actualitate. Nu se mai ia nici o masura? Ce se intimpla cu acest memoriu, de care ne-am bucurat?
Daca se poate face ceva, daca este nevoie de ajutor…sint gata sa raspund.
Altfel….nu stiu.
fratilor,in italia,langa roma,un calugar ortodox slujeste vecernia in fiecare sambata cu greco’catolicii,cu binecuvantare de la episcop.nu stiu care,dar ne.a spus chiar el sa venim la slujba.calugar ce este si preot.iar duminica slujeste separat pentru romanii de acolo,sf.litughie.ce parere aveti?
noi suntem in italia,la munca
doamne ajuta cine stie la ce manastire vietuieste parintele Amfilohie care spune despre ,,curajul marturisirii adevarului,, va multumesc doamne ajuta
Ionut:
Man. Diaconesti, jud. Bacau.
@ ionut
Este parintele care impreuna cu maicile de la Diaconesti au lucrat la aparitia cartii ,,Intoarcere la Hristos ” de Ioan Ionalide . Adevarati marturisitori ai ORTODOXIEI care nu se ascund ci cu pretul vietii IL marturisesc pe Hristos cel viu !
Oare cine ne ,, conduce” ?
http://www.ziare.com/Lupta_pentru_Cotroceni__Basescu_se_va_confrunta_cu_patriarhul_Daniel_-357173.html
eu a scris :
“fratilor,in italia,langa roma,un calugar ortodox slujeste vecernia in fiecare sambata cu greco’catolicii,cu binecuvantare de la episcop.nu stiu care,dar ne.a spus chiar el sa venim la slujba.calugar ce este si preot.iar duminica slujeste separat pentru romanii de acolo,sf.litughie.ce parere aveti?”
In Italia este episcop PS Siluan, din Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala. Din cate stiu (eu traiesc in Franta) nu se permite slujirea in comun cu greco-catolicii. Acel calugar ortodox, de care vorbiti, face parte din Mitropolia noastra, este roman ? Daca este calugar, in ce manastire vietuieste ?
Mai jos va dau site-ul Mitropoliei noastre in italiana (tradus si in romana si franceza)din care va puteti da seama daca acel calugar, sau locul unde el slujeste se regaseste pe harta Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala.
http://mitropolia-paris.ro/?lang=it&subject=primire/index
Pentru “eu”
Ma iertati ca revin, dar va dau link-ul direct la bisericile si manastirile romanesti din Italia.
http://mitropolia-paris.ro/index.php?subject=parohii/index&Italia
http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/07/poate-ca-venit-momentul-despartirii.html
@Ionut:
Si tot cu maicile de la Manast. Diaconesti au scos acel CD exceptional “Imn Mortilor”, cu poeme compuse de detinutii ortodocsi din inchisorile comuniste (Radu Gyr si altii), puse pe muzica de colinde de Craciun. Un CD extraordinar, il recomand, eu l-am gasit la pangar la Schitul Darvari.
@ Constantin:
Din pacate nu e vorba de lipsa de inteligenta, ci de o convingere profunda si cred ca – la varsta IPS (? oare cat de sfintit mai poate fi considerat? nu stiu, intreb) Corneanu – ireversibila. E convins ca a facut bine ce a facut, nu din eroare sau senilitate, ci pt ca intreaga sa gandire e astfel asezata. Am fost in sala la intalnirea AZEC si dupa cum l-am auzit la telefon, si din comportamentul ulterior, va garantez ca nu va retracta public niciodata, e 100% sigur ca are dreptate. Dimpotriva, va continua la fel fara sa schimbe o iota din practica sa. De pilda, a declarat ca el niciodata nu intreaba pe nimeni care vine sa se impartaseasca de ce confesiune este, daca s-a spovedit sau are dezlegare de la duhovnic. Zice: Vrea sa se impartaseasca cu trupul si sangele Domnului, nu i le pot refuza, ii dau. Si e convins ca asta e un semn de iubire crestina. Nu uitati ca cruciada lui Graham la Timisoara a avut loc DUPA povestea cu impartasania sa la greco-catolici, nu inainte, deci nici vorba de vreo schimbare sau renuntare la ideile sale.