RADU PREDA la Radio Romania Cultural: “Sinodul nu isi confirma statutul de garant al ortodoxiei”

11-07-2008 Sublinieri

radu-preda.jpg

Emisiunea de la Radio Romania Cultural, 10 iulie 2008 despre decizia Sinodului BOR referitoare la cazurile episcopilor Corneanu si Drincec:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Transcrierea emisiunii radiofonice de ieri seara, “Creatori intre sacru si profan” de la Radio Romania Cultural, realizata si moderata de jurnalistul Cristian Curte, la care au participat Silviu-Andrei Vladareanu (in studio), Radu Preda si Razvan Codrescu (prin telefon). Titlul si intertitlurile ne apartin. Multumim foarte mult celor ce si-au jertfit din timpul lor pentru a realiza acest transcript:

“Cristian Curte, realizator:

Aseara s-au incheiat la Bucuresti lucrarile Sinodului BOR, un Sinod care a luat, printre altele, in discutie, problema impartasirii IPS Nicloae Corneanu, Mitropolitul Banatului la o Liturghie greco-catolica, la Timisoara, pe 25 mai, precum si concelebrarea PS Sofronie Drincec, episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfintire a agheasmei mari. Sigur, pe lista Sinodului au fost mai multe probleme dezbatute, printre care si alegerea unui nou Mitropolit al Olteniei in persoana PS Irineu Slatineanul, fost arhiereu vicar al Episcopiei de Ramnic.

Dar asta seara, la “Creatori intre sacru si profan” vreau sa ma opresc cu deosebire asupra hotararilor pe care Sinodul le-a luat in cazul IPS Nicolae si al PS Sofronie, pentru ca faptele au fost de o gravitate atat de mare incat au reclamat, din tara si din strainatate, diferite apeluri si memorii, unele semnate de nume sonore, cum e cazul intregii comunitati de la Sfantul munte Athos sau cum e cazul la doi mari duhovnici ramani, parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc, dar si intelectuali cum sunt cei de la Timisoara, care la randul lor au semnat un memoriu. Cele doua luari de pozitie au fost transante si au polarizat, de fapt, intreaga societate romaneasca, pe de o parte intelectualii, care au cerut ca acest gest sa nu fie pedepsit si l-au salutat ca fiind ecumenic, peste 50 de asociatii laice ortodoxe si peste 100 de manastiri si parohii, in frunte asa cum am spus cu intreaga comunitate a Sf. Munte Athos, care au cerut caterisirea.

Sinodul a oferit o solutie de mijloc, daca as putea sa o numesc asa, in sensul ca i-a iertat pe cei doi ierarhi si a prevazut cateva norme de disciplina canonica pe viitor. Asta seara, la “Creatori intre sacru si profan” discutam toate aceste decizii impreuna cu Dl. Andrei Vladareanu, jurnalist in cadrul revistei Lumea credintei, dar totodata si consilier juridic in cadrul Eparhiei Slatinei. Este vorba asadar de o dubla vocatie, care este insotita de o facultate temeinica, facultatea de drept. Discutam asadar din perspectiva unui crestin, care priveste cu ochii unui jurist aceste hotarari. Vor mai fi prin telefon si interventii din partea unui specialist in patrologie, este vorba de Dl. Prof. Dr. Radu Preda, directorul Institutului INTER din Cluj si Profesor in cadrul facultatii de Teologie ortodoxa Babes Bolyai din Cluj si de Dl. Razvan Codrescu, un cunoscut publicist.

Deocamdata ii spun buna seara si bun venit in studioul de la Radio Romania Cultural dl. Andrei Vladareanu.

A.V: Buna seara si multumesc pentru invitatie!

“Daca pocainta Mitropolitului Nicolae a fost formala, atunci s-ar putea ca IPS Bartolomeu sa fi avut dreptate”

C. Curte: Domnule AV, un Sinod cu scantei l-as putea numi, un Sinod in cadrul caruia doi ierarhi, care se impartasisera sau slujisera impreuna cu eterodocsii au fost iertati. Cum priviti aceasta iertare?

A.V.: Eu vad din comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane sau mai exact nu vad nimic nou. Practic, Sf. Sinod nu a venit cu nimic nou. A constatat care sunt normele canonice care se aplica, a apreciat ca cei doi si-au cerut iertare si s-au cait, a trecut peste acest incident mai mult sau mai putin usor, nu este de caderea mea sa comentez, si a stabilit clar ca pe viitor asa ceva nu va mai fi tolerat. Nu e vorba de o hotarare a Sf Sinod, ci e vorba de o confirmare a vechilor randuieli canonice care arata clar ca asa ceva nu este ingaduit nici unui ierarh, preot sau mirean. Deci, hotararea Sf Sinod cred ca nu aduce absolut nimic nou, decat ia act de aceasta cainta, daca ea exista cu adevarat si fixeaza pentru viitor reguli foarte clare. Asta intr-o Romanie foarte bulversata, amestecata, in care foarte multa lume nici nu cred ca e pregatita din punct de vedere catehetic sa inteleaga gravitatea acestui gest si poate ca, intr-adevar, era necesar un astfel de prim semnal al Sf. Sinod care sa ne readuca in calitatea canonica a Bisericii Ortodoxe, sa ne retrezeasca la realitate, ca pentru viitor sa nu se spuna “n-am stiut”.

C.C.: Ceea ce spuneti este foarte adevarat. Exista insa si un semn de intrebare. Imi permit sa il ridic eu asupra IPS Nicolae Corneanu, care ne-a oferit un interviu dupa sedinta sinodala, un interviu in care a fost intrebat daca regreta gestul facut (va fi difuzat acest interviu si in cadrul emisiunii noastre, l-am difuzat deja la Radio Romania Actualitati), dar pana sa ajungem acolo si sa lansam un semn de intrebare asupra IPS, as dori sa va intreb daca este normal ca in aceasta decizie a Sf. Sinod sa se spuna ca pe viitor oricine se impartaseste sau slujeste in cadrul altui cult va fi caterisit, adica exclus din cler, iar cei doi ierarhi sa nu pateasca nimic. Cum vedeti lucrul asta ca jurist? Aveti de fapt o lege, dvs. spuneti ca aceasta masura era aplicabila si pana la acest Sinod, nu?

A.V.: In mod cert.

C.C.: E ca si cum ati avea Codul Penal in derulare, se reinnoieste un anumit articol, dar impricinatii sunt achitati…

A.V.: Da, in dreptul penal exista un principiu al aplicarii prevederii mai favorabile. Deci, daca se modifica legea in favoarea inculpatului, atunci acestuia i se aplica o prevedere mai noua, care nu era valabila atunci.

C.C.: Dar in cazul de fata…nu!

A.V.: Nu e cazul de fata. Era clar ca cei doi ierarhi stiau ce fac si ca incalca sfintele canoane. Totusi, se pare ca s-au cait, si-au cerut iertare si poate ca Sf. Sinod, vazand varsta venerabila a IPS Nicolae, de exemplu, si pocainta sincera a amandurora, a apreciat ca este mai cu pace asa. Poate luand in consideratie si contextul social si alte elemente pe care noi poate nu le avem acum in calcul, a apreciat , dat fiind ca acestia regreta cu sinceritate, promit ca nu vor mai face asa ceva si constientizeaza gravitatea gestului, practic scopul este implinit.

C.C.: Dar spuneti-mi, vorbim tot timpul de context si dvs l-ati pomenit pe cel social, altii il pomenesc pe cel politic, n-ar fi prea corect din punct de vedere politic sa caterisesti doi oameni care militeaza pentru ecumenism; este important contextul in cadrul unei decizii sinodale, ea n-ar trebui sa tina seama doar de traditia ortodoxa?

A.V.: Vedeti, apropo de chestiuni sociologice, chiar in scrisoarea Kinotitei Sf Munte, mi-aduc aminte ca scria foarte clar ca impartasirea este o chestiune eclesiologica, si nu sociologica. Depinde de unitatea dogmatica, cultica a Bisericii.

C.C.: Mesajul Kinotitei, ar trebui sa explicam ascultatorilor nostri, este mesajul tuturor manastirilor din Sf. Munte Athos, un mesaj care a fost adresat Sf. Sinod inainte de aceasata sedinta.

A.V.: Kinotita este intrunirea tuturor staretilor si reprezentantilor celor 20 de manastiri din Sf. Munte, care s-au intrunit si au luat in discutie acest caz. Este prima data cand Sf. Munte adreseaza o asemenea scrisoare Sf Sinod al BOR, deci este un semn grav, un semn de mare ingrijorare.

C.C.: Niciodata de cand exista Biserica Autocefala Romana nu a fost…

A.V: Din cunostinta mea, nu s-a mai intamplat vreodata ca Chinotita Sf Munte sa fie atat de ingrijorata de un gest dintr-o Biserica Ortodoxa, sau macar din BOR, cat sa ii scrie oficial Sf Sinod si sa il roage sa vegheze si sa cerceteze aceasta incalcare extrema a sfintelor canoane, asa cum au numit-o ei.

C.C.: Dvs. sunteti si presedintele unei asociatii numita Prietenii Sf. Munte Athos.

A.V.: A fost numai o intentie care nu s-a concretizat.

C.C.: Dar in orice caz, doreati sa infiintati o astfel de asociatie si cunoasteti bine…

A.V. : Functioneaza, dar cu un sediu la Arad.

C.C.: In aceasta relatie pe care o aveti cu athonitii, sunt convins ca aveti si diferite schimburi de idei. Cum ne privesc ei de fapt si cum privesc o astfel de hotarare, precum iertarea celor doi ierarhi?

A.V.: Sa stiti ca eu am vorbit la telefon, chiar inainte sa intru in emisiune la dvs, am sunat la Sf Munte si am cerut sfat si am intrebat “Cum priviti?” Acuma, dansii stiau tot. Adica cunosteau si comunicatul Sf. Sinod, cunosteau si declaratia pe care urmeaza sa o dati a IPS Nicolae si s-a pus o singura problema: oare Sf. Sinod a cercetat cugetarea ortodoxa si credinta ortodoxa a Mitropolitului Nicolae in mod special? Sau a luat act formal de o cerere de iertare, pe care dansul, de altfel, a mai facut-o in nenumarate momente si catre nenumarate institutii?

C.C.: Da, initial a avut o convertire, daca pot sa ii spun asa intre ghilimele, o convertire negativa, in timpul dictaturii ceausiste, cand a colaborat cu Securitatea.

A.V.: Intai am senzatia ca i-a parut rau ca fost legionar, atunci cand a venit regimul comunist, apoi am senzatia ca i-a parut foarte rau ca a colaborat cu comunistii si Securitatea atunci cand a venit Revolutia in 89, acum iubeste foarte mult pe catolici si pe greco-catolici, carora le-a facut un rau imens prin notele informative pe care le-a dat si care sunt spre studiu la arhivele Securitatii, deci daca Sf. Sinod a cercetat cu adevarat credinta, deci cugetarea intima si convingerea a IPS Nicolae si a ajuns la concluzia ca ea este una ortodoxa, atunci a procedat corect. Dar daca dansul a dat o simpla declaratie de cainta, formala – parca cineva spunea la un moment dat: “o iertare neceruta si o pocainta nemanifestata” -, atunci s-ar putea ca IPS Bartolomeu (Anania) sa fi avut dreptate.

C.C.: Trebuie sa le spunem ascultatorilor nostri ca a fost un vot deschis in Sinod si aproape toti ierarhii, cu o singura exceptie, IPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, s-au pronuntat pentru iertare, IPS Bartolomeu ramanand cu cererea pentru caterisire. Asta din sursele din interiorul Sinodului, fara ca sa putem spune ca avem date oficiale, pentru ca nu au fost date astfel de informatii.

A.V.: Deci timpul va lamuri, in principiu, daca IPS Bartolomeu s-a inselat sau nu, s-ar putea ca dansul sa il fi cunoscut mai indeaproape, fiind mai in varsta si mai apropiat ca varsta de IPS Nicolae si atunci cand a cerut acest lucru sa fi avut mai multe date decat noi si intelepciunea unui om mai in varsta.

C.C.: Din punct de vedere al dreptului canonic, este normal sa nu aplici o astfel de pedeapsa, precum caterisirea si sa ierti? Caterisirea inseamna, pentru un cleric sau pentru un episcop, sa fie scos din randul clerului si sa nu mai a voie sa slujeasca.

A.V.: Au mai fost situatii in cadrul bisericii ortodoxe, in general, cand situatii grave, dar urmate de pocainta sincera, au fost iertate. Dar cu aceasta conditie, cu conditia unei pocainte sincere, unei credinte si convingeri intime curat-ortodoxe si nu numai exterioare.

C.C: Au fost comentarii care afirmau faptul ca aceste canoane, precum si pedeapsa caterisirii, reprezinta de fapt doar o constatare a unui fapt anume, ca savarsind diferite pacate, sa le spunem, cazi din treapta, nu mai esti de facto preot sau episcop, Sinodul nu face decat sa constate. In cazul asta la ce iti foloseste pocainta?

A.V.: Eu apreciez ca pana Sf. Sinod nu ia o decizie, noi nu avem dreptul sa tragem astfel de concluzii. Este obligatoriu ca Sf. Sinod sa ia o decizie, avem si canoanele in acest sens care nu ne lasa ca noi, fiecare dintre noi, sa apreciem dupa libera noastra parere daca cutare sau cutare a facut sau nu o greseala de o anumita gravitate si este sau nu este cazut din treapta. Deci este nevoie de decizia Sf. Sinod, asa cred eu cel putin…

C.C.:… din punct de vedere al unui jurist.

“Formularile comunicatului insulta inteligenta credinciosilor”

Acum alaturi de noi este dl. profesor Radu Preda, de la Institutul INTER din Cluj. Domnia sa este directorul acestui institut, precum si profesor in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii Babes Bolyai. Domnule Radu Preda, buna seara si bun venit alaturi de noi daca ne auziti! Radu Preda: Buna seara, va aud, da!

C.C.: Domnule Radu Preda, discutam cu dl. Andrei Vladareanu despre comunicatul pe care Sinodul l-a dat dupa cainta, sa-i spunem a Mitropolitului Corneanu si a Episcopului Sofronie si as fi vrut sa ascultam impreuna acest comunicat dat citire de catre parintele Constantin Stoica, care este purtatorul de cuvant al Patriarhiei si care, dupa comunicat, o sa vedeti, a fost destul de stresat de jurnalisti, care vroiau totusi un raspuns mai detaliat. Cred ca poate fi un punct bun de inceput pentru discutia noastra. Cred ca regia pregateste acum cd-ul respectiv de care va spuneam, este vorba de interviul, de declaratia de presa pe care parintele Constantin Stoica a dat-o imediat dupa sedinta sinodala de ieri.

COMUNICATUL SF. SINOD – declaratie de presa, Constantin Stoica:

În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

C. Stoica: Aceasta este hotararea Sf Sinod al BOR, va multumesc!

Reporteri: Putem sa punem intrebari? Ce sanctiuni au fost date?

C. Stoica: Aceasta este hotararea, fara intrebari deocamdata.

Reporteri: Sanctiuni? Canoane primite?

C. Stoica: Deci, am citit si textul este foarte clar.

Un reporter: Pai da, dar textul prevede caterisire.

C. Stoica: E vorba de un principiu stabilit de acum inainte, daca se va mai intampla asa ceva de acum inainte, exista o hotarare a Sf. Sinod luata azi care este foarte clara; deci nu mai exista nicio umbra de indoiala, ceea ce se va intampla de acum inainte in situatii de genul celor pe care le-am prezentat.

Reporteri: Putem spune ca au fost mustrati?

C. Stoica: Eu am citit textul si fiecare intelege ce doreste.

***

C.C: Dle Radu Preda, daca ati ascultat aceasta declaratie a parintelui Constantin Stoica, as dori sa va intreb cum o priviti de acolo de la Cluj si mai ales ce parere aveti de nedumerirea jurnalistilor? Radu Preda: Constat ca jurnalistiii au pus o intrebare de bun simt, adica daca aceasta decizie a Sinodului se bazeaza pe niste canoane care nu sunt emise de Sinodul BOR pe data de 9 iulie, ci sunt bine mersi vechi de cateva sute de ani, atunci cum se explica aceasta combinatie, dupa parerea mea aiuritoare, de principii, pe de o parte ingaduinta fata de gesturi declarate negru pe alb ca fiind necanonice, iar pe de alta parte, instituirea cu data de 9 iulie a pedepselor care vor fi aplicate celor care vor face exact ca cei doi ierarhi, care in aceeasi zi scapa, ca sa zic asa neacademic, “basma curata”. Deci, e un şpagat logico-canonic de mare rafinament, am putea spune, numai ca e un rafinament pagubos pentru ca el nu face altceva decat sa arate dilema in care s-a aflat Sinodul si la care nu a gasit alt raspuns decat sa ne ofere o alta dilema, care ar putea sa sune in felul urmator: daca in fata legii toti cetatenii sunt egali, mai putin domnii Mitrea si Nastase din Parlament, iata ca si pentru Sinodul bisericii noastre toti trebuie sa respectam canoanele, mai putin Mitropolitul Nicolae si Episcopul Sofronie.

C.C.: Dle profesor, insa acest comunicat prevede foarte clar si faptul ca a existat un regret si o pocainta pe care inaltul for le-a primit ca prim semn de indreptare.

R.P.: Pai si al doilea care e? Iertati-ma, formularile acestea insulta inteligenta credinciosilor mireni si nu numai; adica al doilea pas care va fi? In mod normal, regretul era primul pas. Pocainta era al doilea, iar al treilea pas era iertarea. Or, asa s-au ars etapele, eu nu am mai vazut pana acum in literatura de specialitate o combinatie de acest tip. Este intai recunoasterea pacatului, orice crestin, orice baba din Baragan, vorba lui Tutea, care merge la duhovnici, stie ca sunt etapele acestea: intai merge cu sufletul incarcat, se spovedeste, spune ce are pe suflet, ii pare rau, are lacrimi de pocainta, face canonul respectiv pe care i-l da duhovnicul, dupa care e primita si primeste sfanta impartasanie si se reintegreaza astfel in comunitatea de credinta din care face parte. Ori in cazul ierarhilor acestora practic, repet, s-au ars etapele. Nu poti sa faci si gest de parere de rau care in acelasi timp sa fie echivalent si cu pocainta. Pocainta reprezinta o stare de spirit care se traduce intr-o actiune ca atare: te retragi la manastire, faci un canon… Or, care e canonul pe care l-au primit acesti ierarhi? As vrea sa stiu, este o intrebare, iertati-ma, nu polemica, ci care tine de definitia stricta a spiritualitatii ortodoxe, pentru ca altminteri riscam sa folosim termeni care sa camufleze bunul plac si domnia arbitrariului, ceea ce cred ca nu este in folosul autoritatii sinodale.

C.C.: Dar acea caterisire care este foarte des pomenita in anumite canoane, in cazul de fata e vorba de doua canoane apostolice. Acea caterisire se aplica din momentul in care comiti gestul respectiv si nu mai poate fi ridicata sau se ridica in urma unui canon asa cum spuneti? Care ar fi procedura normala? Cum a procedat, sa spunem, Biserica nu Ortodoxa Romana acum, ci Biserica Universala in astfel de cazuri?

R.P.: Tocmai, daca citim istoria sinoadelor si avem de la primul Sinod Ecumenic si pana la ultimul, dar si la sinoadele particulare, si ulterior sa ne gandim la sinoadele constantinopolitane, inclusiv cele tinute succesiv legate de criza bulgara din sec XIX si care a durat iata pana aproape de mijlocul sec XX. La toate aceste sinoade unde se punea problema disciplinara, se prevedeau toate aceste etape. Adica – pe de o parte se constata pacatul, adica eroarea, greseala canonica, gestul necanonic, asa cum spune si comunicatul Patriarhiei, dupa aceea se constata starea de spirit a celui in cauza. Pentru ca si aici e problema foarte clara, nu poti sa desparti fapta de faptas, trebuie neaparat ca faptasul sa-si exprime de o maniera sau alta punctul de vedere legat de fapta pe care a savarsit-o, dupa aceea se judeca daca intra sau nu sub incidenta pedepsei si a carei pedepsesi aici sunt grave, nu poti aplica caterisirea ca pe un sablon universal, dupa care se dadea termenul de pocainta, care se traduce in termeni spirituali, duhovnicesti, in canon si canonul, sa nu uitam, este expresia in timp a pocaintei sufletesti, ca de aceea lucram cu termenul de timp in spiritualitatea noastra si in scaunul Spovedaniei preotii fixeaza in functie de limitele timpului gravitatea faptei si arata prin aceasta gravitatea ei – cu cat este mai lung canonul in timp, cu atat de obicei se subliniaza gravitatea faptei. Se parcurge aceasta perioada, acest pelerinaj spiritual al pocaintei, dupa care respectivul poate fi reprimit, bineinteles, pentru ca principiul pocaintei este un principiu vindecator, nu este unul punitiv. Pana si justitia seculara, dandu-i cuiva 20 de ani de puscarie, are in vedere recuperarea lui sociala, dovada ca uneori ii si scurteaza aceasta pedeapsa. Asadar, dupa ce parcurge acest pelerinaj spiritual al pocaintei, face metanoia, poate fi bineinteles, pe baza unor dovezi elocvente, reprimit in comunitatea de credinta si in acelasi timp poate, la rigoare, sa isi reocupe locul pe care l-a avut mai inainte.

C.C.: Dar in acest interval episcopul sta deoparte si nu slujeste…cand face pocainta…

R.P.: Nu poti sa fii in acelasi timp dezertor si sef de osti, adica nu poti sa fii si seful Statului Major si in acelasi timp sa fii, repet, dezertor. Este o contradictie in termeni. Repet, nu pot sa se consume doua acte precum regretul, recunoasterea pacatului, pocainta si reprimirea pe aceeasi functie si in acelasi loc in cateva minute. Este o ardere de etape uluitoare! Niciun duhovnic in tara aceasta si peste tot in Ortodoxia Universala nu ar putea sa isi imagineze ca avand in fata un penitent care-i pune in fata o problema destul de serioasa – si ce s-a intamplat aici, in cazurile acestea doua, este o chestiune chiar foarte serioasa, nu e o bagatela! Oamenii acestia n-au fost prinsi nici furand, nici inseland Fiscul, au fost pusi in ipostaza – ei insisi s-au pus in ipostaza de a pune sub semnul intrebarii Ortodoxia lor proprie. Deci orice duhovnic, oriunde v-ati indrepta privirea, mizeaza ca instrument pedagogic si vindecator pe dimensiunea timpului. Timpul este un factor de penitenta fundamental.

C.C.: Domnule Radu Preda, haideti sa ascultam ceea a declarat IPS Nicolae Corneanu dupa aceasta sedinta sinodala si sa vedem daca ceea ce dvs. previzionati se infirma sau se confirma. Asadar, un interviu oferit dupa sedinta sinodala colegului meu, Visarion Alexa, de catre Mitropolitul Banatului: [urmeaza interviul de aici].

“Sinodul BOR in imprejurarea de fata a comis un act de iresponsabilitate”

C.C.: Suntem in legatura telefonica si cu dl. Razvan Codrescu. Domnia sa a ascultat aceasta declaratie a Mitropolitului Nicolae si as dori sa il intreb cum o priveste. Sunt pe internet diferite comentarii referitor la acest gest care deja a fost postat. Dvs., domnule Razvan Codrescu, ati si scris referitor la el.

R.C.: Da, buna seara tuturor! Am scris despre lucrul asta traind perplexitatea pe care probabil ca au trait-o foarte multi altii, in sensul ca exista o discrepanta vizibila cu ochiul liber intre ceea ce declara Comunicatul oficial al Biroului de presa al Patriarhie Romane, anume ca Sfantul Sinod a luat act de regretul si pocainta Inaltului Nicolae si ceea ce se vede in realitate. Adica imediat dupa incheierea sedintei sinodale, la usa Sfantului Sinod, in modul cel mai evident Inaltul Nicolae se eschiveaza sa-si asume aceasta greseala. Nici nu vorbeste de greseala, spune “ceea ce am facut eu”. Si, in general, pare ca face un hatar Sinodului recunoscandu-i dreptul de a se pronunta asupra gestului lui, intr-un fel sau altul. Nu am sesizat, in realitate, la Inaltul Corneanu, nici inainte, nici dupa aceasta sedinta sinodala, vreo urma de regret si de pocainta autentice. Prin urmare, cred ca aicea este viciul de fond al acestei afaceri. Inteleg ca o masura radicala cum ar fi fost caterisirea, poate ar fi fost neavenita in context, poate ca Sfantul Sinod nu era pregatit pentru un astfel de gest radical, dar o forma de sanctiune trebuia sa existe! Si daca nu era nimic altceva, macar trebuia sa i se impuna o recunoastere publica, o profesiune de credinta, de dreapta credinta publica, cu iertare ceruta credinciosilor pe care, vorba Comunicatului patriarhal, in randul carora a produs tulburare si carora le-a fost impus in continuare ca pastor! Eu intreb urmatorul lucru: ce ne facem cu acea turma de la Timisoara care a fost gata sa-l aplaude pentru acest gest pe care Sinodul insusi il recunoaste ca demn de caterisire? Ori fiind lasat in scaun Inaltul Corneanu, inseamna ca sminteala se poate perpetua! Prin urmare, cred ca asa cum a inteles sa procedeze Sinodul BOR in imprejurarea de fata a comis un act de iresponsabilitate. Pentru ca sunt doua lucruri foarte importante care trebuie sa ne preocupe: In primul rand, aceasta indecizie a Sinodului, ca nu a fost o decizie, ci o indecizie, de fapt, nu face decat sa radicalizeze conflictul dintre traditionalisti si ortodocsisti inauntrul Ortodoxiei romanesti, un conflict care nu foloseste nimanui si, doi, pune Ortodoxia romaneasca intr-o situatie extrem de delicata in ansamblul lumii ortodoxe. Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc acest lucru, ca Sfantul Sinod a inventat un lucru care nu exista in nicio legislatie religioasa sau laica de pe fata pamantului. Adica este vorba de avantajul celui care a pacatuit primul. “Gestul este demn de caterisire, dar pe asta nu-l caterisim. Daca insa mai face cineva ca el, ii caterisim sigur si dam cu ei de pamant!” Aceasta dubla masura este absolut surprinzatoare! “Pe Tatal minciunii sa-l vad lasat in scaun si de fiii lui am eu grija pe urma.” Mi se pare ca este extrem de paradoxala aceasta atitudine a Sinodului si ca Sinodul isi joaca aici creditul in fata propriilor lui credinciosi si se joaca cu o usurinta in fata careia eu unul sunt dezarmat.

C.C.: Domnule Radu Preda, ati ascultat si Dvs declaratia IPS Nicolae. V-a confirmat sau infirmat ceea ce ati spus pana acum?

R.P.: Pai confirma turpitudinea acestui om care recunostea cu nonsalanta ca a fost informator al Securitatii, dar si colaborator al Sigurantei statului, care a primit fara sa conteste decizia CNSAS-ului de colaborare cu Securitatea, fara sa isi exprime regretul si nici sa faca vreun gest de reparatie morala fata de unele victime care mai sunt chiar in viata, chiar in eparhia pe care o conduce si care acum, in aceasta chestiune dogmatica, repet, e consecvent propriei metode si isi bate joc, pur si simplu, de orice regula a bunului simt si a Dreptului Canonic. Eu sunt constient si o spun cu toata responsabilitatea de profesor de Teologie: astfel de ierarhi, astfel de modele pastorale sunt cea mai josnica forma prin care pacatul poate intra nu doar in Biserica in ansamblu, ci chiar sa o conduca. Faptul acesta de a se eschiva, de a nu recunoaste in mod clar ca ai facut o eroare, ca nu asa se slujeste ideea de unitate, ca nu fortand mana si nici inducand in confuzie vom ajunge la unitatea dorita de toti de altminteri. Deci modul acesta de a juca o piesa ieftina mi se pare revoltator! Si faptul ca Sinodul, repet ceea ce am mai spus, a permis jucarea acestei piese de teatru atat de ieftine, in care actele inerente unui drum al pocaintei au fost comprimate intr-o singura scena si aceea foarte scurta la randul ei, modul acesta, nu pot decat sa fiu de acord cu Razvan Codrescu, denota o usuratate si o iresponsabilitate care si pe mine ma lasa perplex. Ceea ce nu inseamna, sigur, ca nu trebuie sa semnalam nu in sensul justitiar, ci pur si simplu cu toata smerenia, dar in acelasi timp cu toata fermitatea, ca in acest mod Sinodul nu isi confirma statutul de organ suprem al judecatii si in acelasi timp de garant al Ortodoxiei pe plan local.

C.C.: Pentru ca ati pomenit de acest lucru si pentru ca nu mai avem decat trei minute, as dori ca fiecare dintre Dvs sa lansati si o concluzie referitor la aceasta problema. Credeti ca gestul pe care Sinodul l-a facut aseara poate sa ne duca la o izolare sau o rupere a comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe? As incepe cu dl. Radu Preda.

R.P: Va dati seama, cand se va traduce Comunicatul Sinodului in limbile de circulatie ale lumii ortodoxe, ce stupoare va exista in cancelariile celorlalte Biserici! Pentru ca modul acesta de a imbina laxitatea cu rigorismul este unic. Niciunde in practica canonica si juridica a Bisericii Ortodoxe nu s-a mai intalnit asa ceva! Aceasta noutate trista va asigur ca va trezi reactii. Acum, ca va fi urmata aceasta reactie de o izolare propriu zisa, asta o vor vedea ierarhii pe pielea lor. Cand vor merge la Ierusalim sau la Sfantul Munte Athos sau la Moscova si vor fi opriti la usile altarului spunandu-li-se ca nu pot sa slujeasca cu ceilalti pentru ca provin dintr-o Biserica care are niste probleme canonice nerezolvate.

R.C.: Eu nu pot sa fac acum profetii, dar probabil se va sesiza o rezerva serioasa fata de noi. In orice caz, la sfarsitul sedintei Sfantului Sinod PS Vincentiu a declarat retoric: “Biserica nu taie capete!” Ori Oameni buni, sa fim seriosi, nu asteptam nimeni dintre noi sa i se taie Inaltului Corneanu capul. Asteptam sa “i se taie… macaroana“, iertati-mi expresia si nici macar de asta n-a fost in stare Sfantul Sinod!

A.V.: Eu personal va spun si va marturisesc, mai ales auzind aceasta declaratie pe care dansul a dat-o imediat dupa Sfantul Sinod ca nu mai sunt surprins si am sa inchei cu un citat din decizia CNSAS. Este vorba de caracterizarea facuta Inaltului Nicolae in dosar in 1963: Se manifesta ca unul ce nu crede in perceptele si dogmele bisericesti, fiind convins ca Biserica a fost intotdeauna un mijloc de inselare a maselor populare. A rezultat ca s-a preocupat de studiul stiintei marxist-leniniste si de insusirea ei, ce l-a facut sa fie convins de netemeinicia dogmelor pe care inca mai trebuie sa le apere si in acelasi timp sa isi dea seama perfect ca viitorul nu poate apartine decat comunismului. Cu adaptarea ca acum dansul si-a schimbat un pic discursul si viitorul apartine ecumenismului“.

codrescu.jpg

  • Cititi si:

RĂZVAN IONESCU DESPRE “CAZUL CORNEANU”

Parintele Filotheu sanctioneaza decizia Sfantului Sinod. Ereticul Corneanu nici macar nu isi recunoaste greseala

Maica Ecaterina (Monica Fermo): Responsabilizări monahale în anii de apostazie


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, IPS Bartolomeu Anania, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “RADU PREDA la Radio Romania Cultural: “Sinodul nu isi confirma statutul de garant al ortodoxiei”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Foarte bune interventiile din aceasta emisiune. Va multumim mult pentru efortul de a pune la dispozitie pe site transcrierea acestor aprecieri juste si echilibrate de care este chiar mare nevoie in contextul de confuzie si dezorientare aparut in urma deciziei auiritoare luate de Sf. Sinod. Sinod care, intr-adevar, si-a jucat cu o iresponsabilitate uluitoare credibilitatea si autoritatea nu numai fata de credinciosii din Romania cat si, mai ales, fata de celelalte biserici ortodoxe. Nu-mi pot imagina care au putut fi argumentele cu care PF Daniel a obtinut o asa majoritate zdrobitoare, demna de analele oricarui partid totalitar, dar imi pot imagina ca in momentul in care consecintele pe termen mediu si lung ale acestei decizii se vor profila din ce in ce mai clar, multi din cei 47 vor regreta ca s-au lasat persuadati cu argumente conjuncturale si mult prea omenesti si ca n-au avut curajul sa fie solidari cu IPS Bartolomeu.

  2. corectura: in loc de “conflictul dintre traditionalisti si ortodocsisti” ar trebui “conflictul dintre traditionalisti si ecumenisti”.

  3. corectura la corectura

    ,,conflictul dintre ortodocsi si ecumenisti,,

    de ce asa?pentru ca ecumenist inseamna eretic.in biserica ortodoxa nu exista o aripa a traditionalistilor si una a moderatilor sau ecumenistilor.biserica ortodoxa inseamna biserica ortodoxa iar noi suntem ortodocsi.restul se cheama eretici.trebuie spus lucrurilor pe nume.

  4. Vedeţi şi textul de pe Blogul d-lui Răzvan Codrescu, care va apărea în “Gazeta de Transilvania” de mâine! “ADIO, DAR RĂMÂN CU TINE!”

  5. La raspunsul AV, care l-ati boldit, rectificati Biserica Ortodoxa, in loc de biserica ortodoxa.

    Si recomand sa incadrati declaratia de presa a Pr Stoica intr-un BLOCKQUOTE. In rest multumiri tuturor celor ce s-au ostenit in transcriere si nu in ultimul rand fratiilor voastre pentru luarile de pozitie, luciditate, discernamant si promptidudine.

  6. Imi pun si eu o intrebare: din moment ce Corneanu a pacatuit in public, nu era normal ca si cainta sa sa fie exprimata tot in public? Ca nu e vorba aici de Corneanu citind carti intrerzise in resedinta sa episcopala, ca sa ramana doar o chestiune intre el si duhovnicul sau. E vorba de Corneanu, episcopul, care a savarsit IN PUBLIC un gest cu aumite implicatii in ceea ce priveste invatatura de credinta si practica liturgica Ortodoxe, un gest care a avut menirea de a sminti credinciosii, sau de a-i dezorienta. Nu a gresit omul Corneanu, ci pastorul Corneanu, si pastorul are a avea grija mai intai de turma sa, nu de ceilalti pastori. Ma bucur ca episcopul Corneanu i-a dumirit pe ceilalti episcopi in privinta adevaratelor sale intentii – poate asa nu s-or mai sminti si altii -, dar pe noi nu ne-a dumirit.
    Cat despre “reformularea dogmelor”, sigur, Daniel lucreaza de mult la asa ceva. I-a scapat un porumbel – de un alb-murdar – pe gura.

    Cititi articolele dlor Ionescu si Codrescu de pe blogul lui Razvan Codrescu. Sunt excelente!

  7. Excelenta emisiunea. De nota zece!

  8. Laicatul Ortodox cere repudierea publica si in scris a faptelor savarsite de catre Mitropolitul Nicolae Corneanu si Episcopul Sofronie Drincec http://www.ortodoxmedia.com/stire.php?n_id=298

  9. Nu mai e nimic de comentata.Am ramas fara cuvinte.As intelege iertarea dar unde e POCAINTA?
    Canoanele?Prinsi cu treburile episcopiei au uitat ca mai sunt canoane.De fapt inteleg ca la Timisoara se impartaseste fara marturisire, si atunci ce nevoie de canoane?La ce bun?
    Va dati seama unde s-a ajuns?Un pastor orb conduce alti orbi in prapastie.Dar nici nu-si vad orbirea.Si nici ceilalti nu-i ajuta.

  10. „Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” Sfîntul Teodor Studitul (+826)

  11. Ma doare sufletul cand vad atata ipocrizie. Sa iertam lupii, dar sa “taiem capetele” oilor. Ma refer la situatii ca cea a pr.Daniel de la Tanacu care n-a beneficiat de generozitatea iertarii Sinodului, nici dupa cererea sa publica de iertare. Si era demn de iertare, caci nu cazuse in EREZIE!
    Dumnezeu sa ne ierte si sa nu ne pedeapseasca pentru acest fariseism!

  12. Felicitari celui care a realizat emisiunea si invitatilor lui.Mi-a mers la suflet!Multumim si admin-ului care ne-a inlesnit audierea ei.

  13. @ Cristina:

    Asa e, e strigatoare la cer nedreptatea cruda facuta parintelui Daniel, calcand in picioare fara mila 5 suflete curate si batjocorind toate canoanele (ce sa mai vorbim de Duhul Sfant…), iar acum… clementa maxima si gratuita. Da, e numai politica si ipocrizie. Iar unii gasesc normal sa plecam capul si sa zicem: “sa fie blagoslovit” sa conduca biserica asta masonii, UE, Vaticanul sau mai stiu eu cine… Nici macar sa ne strigam oful nu ar vrea sa ne lase. Macar atat sa stie: CA NU NE POT PROSTI IN FATA!

    Ma tem ca Dumnezeu deja a judecat si ca mania sa nu va zabovi! Anii durerilor chiar au inceput!

  14. @ admin
    De ce nu va duceti voi la Patriarhie sa stati de vorba cu PF Daniel? A murit ASCOR-ul? Inainte vreme o delegatie de studenti urca dealul patriarhiei, usa era intotdeauna larg deschisa si dialogul era benefic pentru toti. ASCOR-ul era insa o structura vie, foarte activa, acum toata lumea sta acasa pe Net. Urmeaza spovedania prin email; spovedanie la telefon am auzit cu urechile mele.

  15. @ Mircea Platon
    Sunt 100% de acord cu tine. Ma tem insa ca duminica, in catedrala Timisoarei, IPS Nicolae Corneanu va fi din nou aplaudat, nu va da nicio explicatie si nu va exprima niciun regret. Biserica isi va continua mersul impiedicat. Cat despre redefinirea dogmelor… am trait sa o aud si pe asta! Ce vom face insa cu Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin? Dar cu Dogmatica par. Dumitru Staniloae? Ce fel de ucenic i-a fost PF Daniel?

  16. Am gasit pe THEOLOGHIA niste cuvinte tare intelepte. Vi le impartasesc: “Daca Bartolomeu Evghenicul n-a semnat, atunci n-ati facut nimic….’ Ips Bartolomeu se dovedeste a fi un nou Marcu Evghenicul.” Parintele Parvu a spus: “De nu ne vom pazi ortodoxia, ne vom pierde si neamul.”
    Intradevar, “Anii durerilor chiar au inceput!”

  17. @ Glikon:

    E chiar amuzanta naivitatea ta, fratioare, legata de cine si cum poate sa intre la PF Daniel, la cum comunica acesta cu ‘supusii’, precum si la sensul unei astfel de intreprinderi. Poate doar ca sa ne blesteme (cum au patit alti frati foarte recent cu alt episcop) si sa ne lege sau sa puna niste haidamaci din aia care-l insotesc pe noi… Usa larga deschisa si dialog benefic? :)) E o gluma buna dupa atata tensiune!

    La fel si legat de “ucenicia” la parintele Staniloae, adica… cel care a spus ca ecumenismul este creatia masoneriei si erezia ereziilor. Haideti sa ne venim in fire 🙂

    ASCOR-ul Bucuresti a fost lasat fara sediu din primavara asta tocmai de PF sa, ceea ce nu inseamna ca el nu era, oricum, ca si mort si inainte de asta. Inainte vreme… erau alti oameni, cu totul altii… si mai ales, era alt patriarh, frate! Unul care a fost omorat cand “timpul nu mai avea rabdare”…

  18. @glykon
    am mai scris pe undeva ca l-am auzit pe PF Daniel predicand, nu mai departe de ieri. Si ce fain zicea! Dupa Sfintii Parinti! Deci, de stiut, stie foarte bine. Problema e ca, daca include doua vorbe “redefinite”, pot trece neobservate si pot fi asimilate ca “bune”, la fel ca cele cu adevarat bune.

  19. Da, pai exact asta e strategia. Spune 99% adevar si 1% minciuna sau erezie si ia sa vezi cum toata lumea da navala sa te creada si sa faca din tine… marturisitor al ortodoxiei, nu alta. Asa ne insala dracul acuma. Baga in fata niste decizii din alea drastice, dupa canoane, dar stiti… se aplica de data viitoare, nu acuma. Iar data viitoare n-o sa mai aiba probe. Citeaza din memoriul Kinotitei, dupa care… “redefinim dogmele” si devenim manierati in limbaj, fara badaranii invechite, gen “erezie” si “apostazie”.

  20. Va multumesc pentru jertfa de a inregistra, transcrie si pune pe net emisiunea. O mica remarca. Va rog corectati in transcriere: este vorba de “scrisoarea Kinotitei” si “mesajul Kinotitei”. Cred ca se poate scrie si Chinotita, asta nu e o problema. Oricum multumiri inca o data pentru jertfa. Mai comunicam (eventual pe e-mail)

  21. Frumoasa emisiune

  22. Cand acum 4 ani am ajuns locuitor al Turzii, jud Cluj, am gasit aici o evlavie deosebita fata de parintele Arsenie Boca. Printre altele am aflat de o profetie a parintelui care zicea ca ortodoxia din Ardeal va apostazia inca o data.La acea ora am zis ca Parintele Arsenie s-a inselat cu siguranta(iarta-ma Parinte )si ca asa ceva este o ineptie si o imposibilitate. De ieri incepand vad ca asa ceva este pe cale sa se intample.
    Nu-mi ramane decat sa ma rog impreuna cu capitanul lui Jeanne D Arc, La Hire: Tine-ma Doamne de urechi ca nu cumva sa Te vand ca Iuda inca o data in ultimii 300 de ani; iar pe Parintele Arsenie Boca sa-l rugam sa mijloceasca inaintea tronului ceresc ca sa minta proorocia lui dupa cum a mintit si cea a proorocului Iona despre Ninive.
    Doamne iarta-ne.

  23. sunt de acord cu afirmatia dl preda ca: “Sinodul nu isi confirma statutul de organ suprem al judecatii si in acelasi timp de garant al Ortodoxiei pe plan local.”
    e consecinta logica a “spagatului…”
    deci nu avem sinod ortodox
    deci nu suntem canonici
    toti
    mai putin clujul care a afirmat pozitia ortodoxa si nu a votat-o.
    ca nu se poate vota ortodoxia.
    esti ortodox sau nu.
    cat despre “avantajul celui care a pacatuit primul” invocat de sinod, se creeaza impresia falsa ca cei care au intocmit canoanele ce au fost incalcate (adica apostolii si sfintii de la sinoadele ecumenice) le-au alcatuit preventiv, asa in caz ca se trezeste vreunul sa slujeasca cu ereticii.
    istoria bisericii arata ca erau foarte multe secte si erezii in vremea apostolica si pana la sinodul I ecumenic si ca aceste masuri au fost luate dupa ce multi au apostaziat alegand tainele ereticilor.
    Argumentul “celui care a pacatuit primul” cade.
    Acum, ca sinodul de la bucuresti nesocoteste canoanele ortodoxe si sinoadele ecumenice, nu mai este o problema de ortodoxie locala, ci este o problema a intregii ortodoxii.
    daca sinodul, care trebuie sa garanteze ortodoxia, savarseste acte contrare ortodoxiei (chiar daca se declara sinod ortodox), atunci este clar ca nu avem ierarhie ortodoxa. Cu exceptiile cunoscute…
    nu m-as mira sa nu mai fim recunoscuti drept ortodocsi de celelalte Patriarhii ortodoxe. si acestia ar avea temei canonic sa o faca.

  24. tot un mic comentariu pt dl preda
    am putea sa-l parafrazam pe tutea : “pentru astia sfintele canoane sunt ca mersul trenurilor. coboara in ce statie vor.”
    in original era vorba de morala.

  25. Da asa este, sinodul BOR nu poate fi garantul ortodoxiei, deorece este rezultatul activitatii masonilor din sec. 19, cind s-a incercat prin toate mijloacele indepartarea bisericii din social, si dezbinarea ortodoxiei prin intemeirea de biserici nationale.Ori aceasta este o mare greseala, deoarece ortodoxia este universala si nu se poate constitui pe criterii etnice!De aceea ascultarea de Patriarhul ecumenic de Constantinopol, este primordiala si sinodul care garanteaza ortodoxia, este totalitatea episcopilor si credinciosilor din intreaga lume ortodoxa!!!

  26. @Akritas

    M-ai dus cu gandul la “Antihristul” de Bulgakov, Soloviov si Meteinna:

    “Simbolul profund al vietii Bisericii in zilele noastre: asezarea in umbra tronurilor imparatesti si inchinarea la stapani pamantesti reprezinta amenintarea cea mai importanta si mereu prezenta pentru Biserica. Sub influneta acestei amenintari este foarte usor sa te rupi de Dumnezeu, cum spune Sf.Apostol Pavel, intretine ‘infatisarea adevaratei credinte’ dar ‘tagaduind puterea ei’, adica se intretine aparenta religie, dar se profaneaza interiorul ei;

    Alianta statului cu Biserica a insemnat inrobirea si birocratizarea acesteia; Biserica si-a pierdut in asa masura libertatea, inca ea insasi a incetat sa mai simta acest lucru; pentru ‘biserica stat’ o asemenea alianta intre ‘ortodoxie’ si ‘autocratie’ (pe deasupra mai are si alte attribute, precum ‘nationala’) a devenit normala si s-au acoperit cuvintele Apocalipsei.”

  27. Cati dintre noi nu recunoastem (uneori in noi, alteori – in ceilalti) cum se furiseaza subtil, pe furis pecetea, asemanarea mai degraba a Antihristului decat a Hristosului nostru primit de la Botez? – “Asa va arata Antihristul: in vorba, in fapta si chiar intre patru ochi cu propria persoana, el este virtutea intruchipata, impodobita crestin, desi la radacina vatamatoare se afla lipsa de iubire si trufia nemasurata”

    Cat de contemporana este ‘lucrarea’ care se savarseste demult in lume dar care devine mai clara pe zi ce trece fiindca “lucrarea Antihristului se savarseste in lume, in pacea unei civilizatii mature si in prag de a se incheia”;

    Este greu de ‘prins’, de demontat ‘lucrarea’ datorita raului generalizat (iubirea multora se va raci…) si de-aici invartosarea inimii multora, Evanghelia este demonitizata (cum sa-mi dau si camasa de pe mine, nu numai haina?; cum sa intorc si obrazul celalalt? cum sa iubesc pe vrajmasii mei? si asta pentru ca refuzam ASEMANAREA si dam cu flit indemnului ‘Indrazniti! Eu am biruit lumea’ ). “Antihristul este atat de asemanator lui Hristos, incat oamenii, impinsi de ura incep sa urasca insusi chipul lui Hristos. Indiciul exterior al acestei respingeri secrete este pretuirea scazuta, daca nu ostilitatea fata de Evanghelie in cercurile neocrestine”.

    Apoi se refera la capcana in care au cazut/cad rationalistii, cei toba de carte si stiinta teologica dar lipsiti de discernamant si smerenie fiindca “puneti in fata sa inteleapta si profunda teologie, farmecul estetic al cultului, mistica tainelor, ispitele trufiei subtile, ale falsei smerenii, ale eroticii rafinate, ale pseudo-ascetismului – Biserica fara iubire, crestinismul fara Hristos – si veti simti ca avem de-a face cu o inselatorie extrema, cu o ticalosie maxima in locul sfinteniei; numai asa ni-l putem inchipui pe Antihrist.”

    “Astazi, lumea – care a uitat pe jumatate de Hristos, dar pastreaza totusi pecetea Sa de nesters ca acum doua mii de ani – sufera de sete spirituala;”

    “O neliniste se furiseaza peste tot, iar in aer o presimtire neagra; acest semn nu este numai din cauza ca a imbatranit pamantul, iar agerimea noastra a oboist, ci si pentru ca o putere malefica este in actiune; Antihristul va inlocui subtil cultul Dumnezeului-om cu cel al Omului-Dumnezeu si va cere oamenilor sa se inchine lui; cand pentru om va ramane unica valoarea numai binele material, el va ajunge negresit rob deplin al aceluia ca ii va da acest bine; tot ceea ce Hristos a refuzat sa savarseasca, va savarsi Antihrist; el va da semne din cer, semn din vazduh, unde Satana stapaneste cu osebire”.

  28. cu privire l-a primul meu comentariu, cel in care aratam ca structura conducerii BOR este catolicizata si ideologic si organizatoric, as vrea sa va rog sa cititi articolele lui baconsky de pe dilema veche
    de exemplu “care laicat?”
    si o sa vedeti ca laicatul deja nu mai conteaza
    definitia laicatului la baconsky sau macar a unei parti a lui: “un grup de muncitori furioşi, autodesemnaţi ca reprezentanţi ai proletariatului, cere „spontan“ conducerii superioare de partid lichidarea impurităţilor burgheze din facultăţi, cultură, viaţa socială etc.”
    mi-e destul de greu sa diger ce ineptii vehiculeaza tipul asta, mai ales ca-l stiam un intelectual rasat.
    iar in articolul “unitate si dezbinare” scrie ceva inspaimantator de copilaresc: “La urma urmei, dacă Euharistia greco-catolică nu este recunoscută de către geloşii posesori ai dreptei credinţe, tot ce se poate spune, în speţă, e că mitropolitul bănăţean nu s-a împărtăşit de fapt cu Trupul şi Sîngele Mîntuitorului. Ce atîta vacarm?”
    acesta este intelectualul ortodox?
    mai vine si badilita din urma si face completari din sfinti parinti…

    asta este adevarata problema!
    decizia o ia un organ deliberativ nereprezentativ, si in consecinta neortodox.
    si modul in care se iau deciziile este neortodox
    este democratic
    pai daca democratia este modul in care hotaram ceva in biserica, atunci nu e nevoie sa fim ortodocsi ca sa ne mantuim
    trebuie sa fim doar democratici.
    ar trebui sa fie suficient, dar nu e…
    se poate vota marimea pedepsei sau altceva organizatoric, dar nu se poate vota respectarea unui canon care statorniceste neimpartasirea cu ereticii.
    as putea scrie 2 zile si 2 nopti despre ineptiile acestui domn, dar simpla citire a articolelor va pot da dimensiunea “lucrarii ecumenice” din sanul dreptslavitoarei noastre biserici
    insa biserica ortodoxa nu e a lor si nici a noastra.
    nu biserica si credinta este a noastra, cum spune baconsky ca am fi “gelosii posesori ai dreptei credinte”, ci noi suntem ai bisericii.
    noi apartinem bisericii in masura in care ne insusim credinta si viata ei.
    nu sustinem noi credinta, ci ea ne sustine pe noi si ne da viata.
    altfel devenim izvoare ale credintei, asa cum papa se considera izvor al traditiei s.a.m.d.
    la fel si sinodul nu poate confirma un canon pe care trebuie sa-l respecte.
    sinodul are gandire si comportament catolic
    o alta mostra de gandire catolica la baconsky (iertati-ma, dar nu pot sa ma abtin): “Se manifesta pretutindeni o psihologie colectivă a miracolului care operează asupra întregii omeniri, prin intermediul Sfîntului Duh. Primii creştini primeau mai curînd daruri, decît lecţii. Pentru a replonja în atmosfera pe care cuvintele mele nu reuşesc decît să o evoce, recitiţi, bunăoară, Faptele Apostolilor.”
    se vede observa ca vorbeste de credinta primilor crestini.
    si ce spune? “Se manifesta pretutindeni o psihologie colectivă a miracolului care operează asupra întregii omeniri, prin intermediul Sfîntului Duh.”
    manifestarile primilor crestinilor sunt manifestarile unei psihologii colective a miracolului… prin intermediul Sfantului Duh.”
    avem o mostra de catolicism din cel mai pur.
    ce credinta? ce har?
    psihologia colectiva a miracolului
    bineinteles prin intermediul Sf. Duh.
    la fel zic si catolicii
    harul este creat, tine de creatura, chiar daca recunosc si ei ca se comunica prin intermediul Sf. Duh.
    mentalitate catolica de cel mai inalt calibru
    iar la sinod manifestare catolica de cel mai inalt calibru…prin intermediul Sf. Duh.
    dar asta este doar o “minicriza provocată în BOR prin iniţiativa mitropolitului Nicolae Corneanu de a se împărtăşi din potirul greco-catolicilor”.
    apelul Kinotitei inaintat Sinodului e tot o minireactie la minicriza din bor.
    si plesu vad ca-l citeaza pe staniloae ca presupus aparator al preanefericitului daniel (tot la dilema veche) in chestiunea in cauza.
    si kinotita citeaza din staniloae…doar doar PNF daniel si-o veni in simtiri … ortodoxe.
    ce se poate face v-am spus la inceput
    concret ar fi ca orice cleric sa nu mai pomeneasca la liturghie pe nici unul din ierarhii din sinod.
    doar cei de la cluj mai au pe cine pomeni.
    daca vor si ceilalti sa-l pomeneasca poate s-ar schimba ceva.

    semnat:
    as dori sa pot semna, dar n-am mitropolia mea(sic!)

  29. v-am trimis aceste randuri ca sa vedeti ca treburile sunt extrem de serioase si intelectualitatea ortodoxa, o parte din ea, trage la aceasi caruta pro-catolica
    si asta pe fata
    si fara paravan
    si pentru a face auzit si un alt punct de vedere decat cel de trinitas
    si pentru a demonstra ca nu numai tipii astia stiu ceva ortodoxie
    deocamdata stiu doar ceva
    si “ceva ortodoxie” nu e ortodoxie

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate