Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008

16-07-2008 Sublinieri

Primita de la Asociatiile Laicatului Ortodox din Romania:

visarion-oprea-sofronie.jpg

Înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române,

Prea cuvioşi şi prea cucernici părinţi,

Cinstiţi fraţi creştini ortodocşi, Actele de apostazie de la dreapta credinţă ale mitropolitului Nicolae Corneanu şi ale episcopului Sofronie au creat o puternică reacţie din partea trupului Bisericii lui Hristos, atât la noi, cât şi în Sfântul Munte Athos şi în alte părţi ale lumii. Este poate evenimentul care a marcat cel mai puternic viaţa Bisericii noastre în ultimii 50 de ani. Între cele mai semnificative acţiuni întreprinse cu această ocazie credem că se înscriu scrisoarea părinţilor români de la Muntele Athos (vezi anexa 1), memoriul comunităţii tuturor mânăstirilor Sfântului Munte (vezi anexa 2) şi memoriul Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român (vezi anexa 3), semnat de 56 de asociaţii şi fundaţii şi de peste 100 de mănăstiri şi parohii. Toate aceste documente au fost adresate Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel şi membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trei sunt motivele pentru care ne-am îngăduit să vă trimitem acest material:

1. În primul rând, credem necesară o astfel de informare în condiţiile în care cea mai mare parte a presei româneşti (cu câteva excepţii lăudabile) a procedat în raport cu acest eveniment asemănător modului în care presa comunistă înţelegea să reflecte realitatea. Adică: despre ceea ce nu convenea politicii partidului nu se pomenea nimic în mass-media, ca şi cum nici nu ar fi existat. Aceasta pentru a nu se ridica semne de întrebare în popor, pentru a nu se crea un for de conştiinţă şi opinie, pentru a nu se răspândi atitudinea potrivnică regimului.Astfel că cel mai important eveniment din viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti din ultimii ani, eveniment care a antrenat opinia a câteva zeci de mii de români, a unei părţi reprezentative din Biserica neamului, s-a reflectat aproape exclusiv în reţelele virtuale ale internetului, un fel de catacombe ale zilelor noastre, reduse din păcate şi acestea, în unele cazuri, la condiţia de ghetou. Din păcate, nici centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române nu a făcut excepţie de la acţiunea de ocultare mediatică a poziţiei pe care partea vie şi activă a trupului Bisericii noastre a avut-o în faţa atacurilor date Ortodoxiei. Cum să ne explicăm faptul că vocea majorităţii asociaţiilor care îndeplinesc la nivelul lor lucrarea misionară a Bisericii în ultimii 18 ani, dar şi glasul mânăstirilor care se roagă ziua şi noaptea „pentru pacea a toată lumea…“, „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici…” nu au nici un ecou, nici o rezonanţă pentru cei care afirmă că reflectă fidel realitatea din viaţa Bisericii Ortodoxe Române? Oare această agenţie de presă nu este întreţinută cu multă jertfă chiar de acest popor care este dispreţuit prin desconsiderarea care i se arată? Dacă credinţa ortodoxă şi poporul dreptcredincios român nu sunt exprimate prin agenţia de presă, televiziunea şi ziarele Patriarhiei Române – căci despre obiectivitate mediatică nici nu se poate vorbi -, ce grup sau centru de interese ar trebui acestea să reprezinte? Mai este oare îndreptăţită impozitarea forţată a parohiilor mitropoliei Munteniei şi obligativitatea preoţilor de a achiziţiona şi distribui ziarul Lumina?

2. Un alt motiv al comunicării noastre îl constituie constatarea faptului că războiul dus astăzi împotriva Bisericii Ortodoxe a dobândit o nouă dimensiune: vizează în special alterarea învăţăturii de credinţă a Bisericii, tocirea conştiinţei dogmatice până la acceptarea, corect politică, a ereziei drept un alt adevăr de credinţă, a bisericilor eretice şi schismatice drept adevărate Biserici ale lui Hristos, alte manifestări ale Bisericii Celei Una. Acest război se duce atât din exterior cât şi din interiorul Bisericii prin cei care au ajuns la pragul de a împărtăşi o cugetare străină de învăţătura Bisericii Ortodoxe.

3. În fine, motivul principal care ne-a determinat să vă scriem aceste rânduri îl constituie însuşi evenimentul cristalizării unei conştiinţe ortodoxe a mădularelor vii ale Bisericii, a laicatului ortodox român în principal. Este vorba de reacţia spontană şi firească a poporului ortodox animat de acelaşi Duh Sfânt, oameni care constată cu durere batjocorirea Bisericii şi a credinţei. Acesta se poate spune că este poporul despre care vorbeşte Enciclica patriarhilor de la 1848 când aminteşte: „Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi.”[1]

Aşadar, poate pentru prima oară în istoria modernă a României, laicatul ortodox îşi defineşte în mod clar punctul de vedere, propria identitate, nu alta decât aceea de parte semnificativă a trupului Bisericii care în întreaga tradiţie ortodoxă a jucat un rol esenţial în istoria ei. Numai în romano-catolicism poporul a fost complet anulat şi condus dictatorial de casta conducătoare a cardinalilor, în esenţă de însuşi papa ca simbol al suveranului absolut – pontifus maximus. În Ortodoxie, sobornicitatea înseamnă comuniunea deplină cu Hristos şi în Hristos a întregului Trup al Bisericii – episcopi, preoţi şi credincioşi, comuniune manifestată, în acelaşi timp, ca egalitate la nivelul episcopal şi ca părtăşie a fiecărui credincios la viaţa în Hristos, întrucât rămâne în întregul Trupului. Sobornicitatea îşi află expresia cea mai fidelă în Soboarele Ecumenice, în cadrul cărora Sfinţii Părinţi, ierarhi adunaţi întru Adevăr, formulează dogmele credinţei luminaţi de Duhul Sfânt, astfel încât ei pot să constate la final: „părutu-s-a Sfântului Duh şi nouă“. Despre lucrarea harului în toate mădularele Bisericii dreptslăvitoare, „împăratul cuvintelor”, Sfântul Vasile cel Mare, spune: „Duhul Sfânt este întreg în fiecare şi întreg pretutindeni”. Pentru o conştiinţă ortodoxă este o datorie şi o obligaţie a lua atitudine (bineînţeles, ripostând din interiorul Bisericii) când adevărul de credinţă este primejduit: „Creştinii prin botez primesc nu numai obligaţia de a-şi păstra credinţa întru care s-au botezat, dar şi să o mărturisească şi să o apere de duşmani şi să lumineze pe fraţii rătăciţi. Această obligaţie constituie mai mult decât un drept al fiecărui creştin. (…). In acest sens mirenii, cu sau fără voia ierarhiei, trebuie să-şi îndeplinească obligaţia, exercitându-şi dreptul de a vesti cuvântul, de a învăţa, iar dacă cineva i-ar opri să-şi exercite acest drept, este cazul a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni[2].

Iată câteva dintre principalele repere ale reacţiei pe care Laicatul Ortodox Român a avut-o până în prezent în contextul tentativelor de alterare a învăţăturii de credinţă a Bisericii:

– Douăzeci şi cinci de asociaţii şi fundaţii ale laicatului ortodox român au alcătuit memoriul privind apostazia de la dreapta credinţă a mitropolitului Nicolae Corneanu şi a episcopului Sofronie Drincec. Memoriul a fost depus împreună cu o scrisoare de intenţie în data de 2 iulie la cancelaria Sfântului Sinod cu numărul de înregistrare 5001.

– În numai patru zile numărul instituţiilor semnatare ale memoriului a ajuns la 56 de asociaţii şi fundaţii şi peste 100 de mănăstiri şi parohii din BOR. Ultima depunere a semnăturilor a fost făcută în preziua începerii lucrărilor Sfântului Sinod, cu numărul de înregistrare 5261.

– În aceeaşi seară de 7 iulie, reprezentanţii asociaţiilor iniţiatoare au înmânat la peste 30 de ierarhi din Sfântul Sinod memoriul însoţit de lista cu semnături şi de epistola comunităţii tuturor mănăstirilor Sfântului Munte Athos şi de o altă scrisoare de intenţie (anexa 4). Din păcate unii dintre episcopi au refuzat să primească dosarul respectiv, făcându-se că uită pe cine reprezintă în forul suprem al Bisericii Ortodoxe Române. Aceiaşi episcopi au considerat mai potrivit să profereze blesteme împotriva semnatarilor memoriului şi a celor care îl înmânau, sub motivul că aceştia încalcă legea dragostei şi a iertării creştineşti, cerând judecarea arhiereilor apostaţi potrivit Sfintelor Canoane ale Bisericii (este vorba în principal de PS Corneliu Bârlădeanu, care şi-a dovedit cu prisosinţă dispoziţia de a aplica legea iubirii în cazul părintelui şi al maicilor de la Tanacu).

– În urma Sfântului Sinod al BOR, asociaţiile care au iniţiat memoriul au declarat că respectă Hotărârea Sfântului Sinod de a-i ierta pe cei doi ierarhi în condiţiile în care aceştia vor respecta rânduiala pe care a pus-o Biserica în astfel de situaţii: mărturisirea publică şi în scris a Credinţei Ortodoxe, odată cu lepădarea cugetării eretice care i-a condus la apostazie (anexa 5).

Cu nădejdea că acest lucru se va întâmpla cât mai curând, vă asigurăm de respectul şi dragostea pe care vi le purtăm în Hristos, de rugăciunile noastre pentru ca Dumnezeu să vă întărească şi să vă lumineze în apărarea dreptei credinţe, temeiul mântuirii noastre.

Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec.

Azi, 16 iulie 2008, la prăznuirea Sfântului Sfinţit Mucenic Antinoghen şi a Sfinţilor Părinţi de la primele şase Sinoade Ecumenice

0716athenogenes-antiochus-theophrastus.jpg

P.S. Cu o proximă ocazie, pentru că nu este suficient de bine cunoscut contextul în care s-a născut mişcarea Asociaţiilor Laicatului Ortodox din România, intenţionăm să descriem pe scurt firul evenimentelor principale care au urmat actelor de apostazie de la dreapta credinţă ale mitropolitului Nicolae şi ale episcopului Sofronie.

—————————

[1] Citat din Enciclica Patriarhilor de la 1848 în traducerea făcută de T.M. Popescu, în revista Biserica Ortodoxă Română, an LIII, 1935, nr. 11‑12.

[2] Pr. Prof. Liviu Stan, Mirenii in Biserică, Sibiu, 1938, pag. 64-65.


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. http://ro.altermedia.info/antisistem/ingerul-digital_8718.html si aici inca merge filmul fratilor lasati parerile proprii si dati fuguta la duhovnic si gasiti acolo adevarata cugetare asupra tuturor celor petrecute…capsorul nostru e supus usor ispitei si judeacatiilor,dar numai acolo la scaunul duhonicului ne putem lumina si castiga pacea..si polemica,mai ales pt crestini nu-i de niciun folos!timpul e pretios si rugaciunea face diferenta!Doamne-ajuta!

  2. … sau nici macar acolo daca nu suntem sinceri cu noi. Sa ascultam de constiinta si de poruncile lui Dumnezeu, de invataturile Bisericii, cu toata frica si evlavia. Si de putinii batrani purtatori de Duh care ne-au ramas. Nu ne-a lasat Dumnezeu fara repere, numai noi sa nu le refuzam!

  3. Eu zic ca nu trebuie sa va luati de Pr.Teofil. Cred ca nu stie de homeopatie prea multe, la fel si de acupunctura. Intr-o conferinta la un spital din Capitala, Pr.Mihoc a fost intrebat aceleasi lucruri si a raspuns oarecum ..nedefinit.Se vedea ca nu stie prea multe de asa ceva. LA urma urmei, asta i mai statea pe cap, din cate o fi avand.
    Noile domenii la care sunt chemati Parintii induhovniciti sa dea raspuns ii pot pune uneori intr-o dilema, pt. ca ii pot depasi ( ca sursa de informatie, nu ca intelegere). Aici e vorba de fenomen. Multi Parinti nu cunosc fenomenul, iar pentru a raspunde ceva in fata masei de oameni care asteapta cu sufletul la gura, trebuie sa faca exercitii de gandire si expresie.

    “I-auite, sora, vezi! Parintele a vorbit de bine homeopatia si acupunctura! Gata cu vizitele la el. I eretic! ”
    Astfel de lucruri trebuiesc evitate. Exista literatura specializata crestina in asemenea probleme, pe care Parintele nu cred ca o poseda. Daca cineva i-ar fi inmanat aceste lucruri, cred ca opiniile dansului ar fi cu totul altele.
    Cel mai bine ar fi sa strangem cat mai multa informatie despre un anumit lucru care ne intereseaza, o dam duhovnicului sau facem un rezumat si dam rezumatul, apoi va sti el, luminat de Dumnezeu, ce trebuie sa faca.
    Atata timp cat nu cunosti mai multe despre un fenomen, nu-i stii strafundurile, sistemul de aplicare si multe asemenea, nu poti fi obiectiv.

  4. @ SGI:

    Sora draga,

    Nu ne-am “luat” de parintele Teofil, precum sper ca ai vazut, ci incercam (cel putin noi)sa separam erorile sale de persoana sa si de lucrurile foarte bune pe care le-a facut.

    Totusi, e frumos sa pui gandul bun, dar ca sa fim realisti, cand nu cunosti un lucru spui ca nu stii sau, cel putin esti evaziv, nu afirmi ca este de la Dumnezeu cu siguranta. Apoi, mai grav chiar, era vorba de impartasirea la catolici pentru cei din strainatate. Dar inca o data: Domnul sa-l miluiasca si pe parintele Teofil, si pe noi!

  5. Da, in legatura cu Parintele Paraian cred ca si din cauza neputintei sale trupesti a ajuns sa faca astfel de greseli…Poate fi usor pacalit si de altii .

    Parintele Arsenie Boca avea dreptate cand i-a spus Parintelui Teofil Paraian sa nu intre in monahism…

    Parintele Arsenie Boca nu era de acord ca un monah sa se calugareasca din cauza neputintelor sale trupesti sau pentru ca nu s-ar putea implini in lume ..sau pentru odihna…pentru ca manastirea nu este un azil de odihna pentru visatori…

    Din pacate asta nu este singura perla pe care am auzit-o la Parintele Teofil…Am mai auzit intr-un interviu cand s-a referit la scrierile Sfantului Ioan Scararul in legatura cu o inchisoare unde veneau monahi sa se nevoiasca pentru a se curata prin anumite canoane…Parintele Teofil a facut atunci referire la aceasta scriere si a zis ca dupa Sfintia sa acea scriere ar fi trebuit scoasa din carti deoarece nu este in acord cu conceptia Sfintiei Sale despre Dumnezeu…Referindu-se la Sfantul Ioan Scararul a spus ca nu conteaza ca este scrisa de un Sfant ca si Sfintii pot avea parerile lor.

    Eu cred ca Parintele Arsenie Boca este un mare sfant…El a facut multe vindecari, a proorocit multe lucruri pe care noi le traim astazi, a fost purtat pe nori pana la inmormantarea mamei lui desi era intemnitat la canalul Dunare -Marea neagra, citea in fiecare om ca intr-o carte, iti cunostea si gandurile si trecutul si viitorul …Tin minte despre acea femeie care era insarcinata si vroia sa faca avort, si careia Parintele i-a spus ca daca ea face avort omoara mama a doi preoti…Femeia aceea a nascut o fetita care la randul ei dupa multi ani a nascut doi gemeni despre care cel ce dadea marturie nu aflase inca daca au ajuns preoti dar eu cred ca asa a fost.

    Redau aici un fragment din conceptia Parintelui Arsenie Boca despre monahism:

    Sanatatea fizica a fiecarui ins in parte trebuie medical si dinainte stiuta. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti in aceasta nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, decat oameni perfect sanatosi cu plamanii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sangele si glandele endocrine. Acestea din urma, pricinuind oarecare jena. Raman de obicei la voia intamplarii si prada unei pareri cu totul pe dos, mai ales intre femei, ca incetarea mai devreme a unor functii de natura endocrina ar fi o invrednicire, un preludiu al sfinteniei.

    De fapt e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, in diferite grade, de unde inclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, inchipuiri, naluciri – toate tulburari psihice din cauze netratate. De multe ori, “inclinatia spre manastire” nu e de fapt o inclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevarata chemare insa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mantuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mantuire, al familiei. Infirmii vad in manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfarseasca in deceptii si sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavarsirii, fara ispita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la inceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei, raului, a pacatului, a diavolului, maniei asupra trupului si osanditori ai familiei – obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducand la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la nevointe care le ruineaza amandoua sanatatile – nu sunt de nici o treaba in manastiri. Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajunge prada mancatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba chiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ingustimi neesentiale crestinismului, ca de pilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ingustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari.

    Intotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, vederi largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi in doctrina, imbunatatiti in smerenie si iscusiti in dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita imbinare intre iubire si autoritate. Din cate au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie intr-un cuget. E atat de anevoios lucrul acesta, dar si atat de mare, incat atrage prezenta nevazuta a lui Iisus intr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, intr-o obste de un cuget, e ridicata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatuitorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foarte usor – greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati in parte, dar devin rai adunati laolalta – devin ceea ce erau de fapt.

  6. Sunt preot ortodox intr-un sat,pe un varf de munte,cu oameni credinciosi.
    Ma bucur sa descopar,citind comentariile,ca exista persoane ortodoxe care gandesc sanatos duhovniceste,in care imi regasesc multe din cugetele proprii.M-as bucura si mai mult sa pot cunoaste nu numai virtual asemenea persoane,dar aceasta este mai greu.
    Ceea ce vreau sa spun este ca ortodocsii obisnuiti(adica de genul celor pe care ii am eu in parohie) nu sunt la curent cu 90% din ceea ce s-a comentat aici.Si asta datorita faptului ca mass-media nu reflecta deloc aceste evenimente cruciale care au loc in interiorul Bisericii si care ii privesc pe toti.
    Trebuie sa existe o presiune pe care sa o facem noi,cei multi,prin caile (internet,telefon,fax,scrisori)pe care ni le pun la dispozitie tot ei,cei putini,astfel incat sa se auda parerea noastra,credinta noastra,vointa noastra.
    Fiecare,acolo unde traieste,trebuie sa vorbeasca despre aceste lucruri,sa marturiseasca adevarul si sa ceara sa se respecte hotararile Sinoadelor Ecumenice.
    Trebuie sa luptam pe fata impotriva ecumenismului si ecumenistilor si sa declaram sus si tare ca este EREZIE.

  7. @ Victor Agache:

    Va multumim din suflet, Parinte, pentru marturia Sfintiei voastre!

  8. Multa incurajare da acest raspuns! Intreb si eu, cu ocazia asta, de ce nimeni nu s-a sesizat de faptul ca la Sfanta Manastire Frasinei au fost incalcate regulile impuse de Sfantul Calinic de la Cernica in legatura cu felul alimetarii, calugarii fiind obligati de a manca carne si alte alimente de dulce intr-un mod brutal, in felul in care martirilor din vechime li se cerea sa manance din cele jertfite idolilor?

  9. @ Staretu Stefan:

    Nu stim nimic despre Frasinei. Daca poti aduce detalii sau daca se poate verifica informatia asta? Mai stie cineva despre asa ceva? Cine, cand si cum a putut sa oblige la asa ceva?

  10. Multumiri @ admin.si @ Magda pentru sustinerea lor si con-simtamantul lor, al fiecaruia referitor in alt fel si la cate o alta parte din cele care m-au framantat si-au generat acel text; dar iata, uitandu-ma la un documentar numit”secretele controlului mintii” m-a izbit(“traznit”cum ar spune parintele Rafail Noica) si acest dur adevar axiomatic:
    “SINGURUL(!) LUCRU NECESAR PENTRU TRIUMFUL RAULUI,E CA OAMENII BUNI SA NU FACA NIMIC”
    Domnul sa ne intelepteasca, amin!

  11. Cu durere va scriu ca cel ce vine “de la turma” si “dintre ciobani”, caci pastori nu prea mai sunt:
    Implicarea in aceste probleme este o datorie crestineasca. Nu ca sa aducem critici fara finalitate, ci dimpotriva.
    Orice om este supus greselii, de aceea, atitudinile de tipul “sa nu ne luam de X” nu-si au rostul. Fiecare trebuie sa-si vada greselile, altminteri suntem pacaliti. Sa ne aducem aminte de acel imparat (pagan fiind) care si-a pus sluga sa-i strige: “maria ta, adu-ti aminte ca esti om!”.
    Cat despre necunoasterea pericolului pe care-l constituie apelarea la tehnicile orientale (vrajitoresti) de vindecare, o fireasca smerenie ne indeamna sa nu facem gafe si sa ne recunoastem limitele cunoasterii. Dar din vocabularul multora au disparut expresiile “am gresit” si “nu stiu”. Intr-o societate cu valori rasturnate sincer sau smerit=prost.
    Multi spun: “sanatate cu orice pret”, uitand ce sunt bolile, de unde si de ce vin. Si mai mult, cum trebuie, si ce anume trebuie vindecat mai intai.
    “Stiinta” vrea (si o va face, caci i se va da ei de sus- i se va ingadui)sa elimine toate bolile, ratacindu-l pe om si privandu-l (prin propriul confort) de avertismentul si terapia lui Dumnezeu.
    Este bine ca ne intalnim in aceste “catacombe”, ca vrajmasul are multe curse si bine mestesugite si-i apuca pe crestini putin cate putin, din toate partile: azi de aici cu Corneanu, maine de colo, cu radiestezia si asa se trezesc gata sufocati.
    De aceea cred ca va trebui sa ne mobilizam ca timpul e scurt si cercul se strimteaza.

  12. Laurentiu, iarta-ma cred ca gresesti in ceea ce priveste monahismul =doar pentru oameni sanatosi fizic. Sunt numeroase cazuri de monahi suferinzi vezi de exemplu maica Matroana care toata viata a zacut la pat si exemplele pot continua. Cred si eu ca Parintele Rafail ca gresim gandind sablonistic. Fiecare om e un unic.
    Despre greselile Parintelui Teofil le cunosc si eu si cu durere inca, fiind un apropiat al Parintelui. Doresc sa le lepede din tot sufletul dar pozitia multora din cei ce-l critica este asemanatoare unui purece in fata unui gigant. Mai bine sa-l purtam in rugaciune -ca sunt nenumarati cei pe care i-a adus pe cale, chiar nevazator fiind, pe multi i-a povatuit la monahism- cred deja ca sunt generatii intregi, si cu rugaciunile noastre al celor ce-l iubim pe Parintele Teofil, Dumnezeu poate sa ne miluiasca.
    Cele bune! Praznic cu pace!

  13. Pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne si ne mantuieste pe toti! AMIN!

  14. În numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.Amin. Aş dori în primul rând să aduc mulţumirile mele, Laicat-ului Ortodox din România, care a avut curajul răspunderii, în faţa acestui nefast moment, petrecut în Biserica Ortodoxă Română. Sunt convinsă, că în acest Laicat, străjuiesc de veghe, Titanii Ortodoxiei (care veghează asupra ei din momentul în care şi-au început aşa-zisa Universitate, din temniţele comuniste), care au plătit în decursul vieţii cu ani grei de suferinţă, teroare, foame şi încercări neânchipuite, dar nu şi-au trădat ADEVĂRUL DE CREDINŢĂ, pe care l-au considerat ca cel mai mare IDEAL al vieţii lor cu Hristos. Aceşti Titani, de care Biserica Ortodoxă, nu pomeneşte nimic, acum când mai mult ca oricând, ar trebui să alergăm la ei, precum odinioară Ştefan Cel Mare la Daniil Sihastrul, pentru spovedanie şi sfătuire. Sunt o creştină ortodoxă, care-mi doresc atât mie, cât şi neamului meu românesc, mântuirea sufletului, în mijlocul acestui veac stricat de necredinţă. Şi ca un îndemn, conaţionalilor mei, – să păstrăm ce mai avem – (credinţa neamului nostru dimpreună cu slujitorii adevăraţi, în Duh şi-n Adevăr), indiferent cine va cădea, noi să rămânem statornici pe calea Domnului IIsus Hristos. Căci El a spus: “Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea”. Redau mai jos o poezie a unui mare trăitor al Ortodoxiei, care a suferit 17 ani de temniţă comunistă:
    COMORI NEPREŢUITE
    Comori nepreţuite ni-s Soarele şi Glia
    din ele toarcem Timpul şi ţesem Veşnicia,
    spre Soare nălţăm fruntea, spre Glie plecăm faţa,
    de Cântec şi Sudoare să-nveşnicim viaţa.

    Şi piatra, şi izvorul ne-ascund şi ne arată
    misterul şi minunea din Crucea-nsângerată,
    de dincoace de Glie, spre Dincolo de Soare
    eroii să ne urce pe scări nemuritoare.

    Din Mesele Tăcerii spre Porţile Iubirii
    coloanele divine se-nalţă Nemuririi,
    iar nouă ne rămâne istoria fierbinte
    şi SFÂNTA DATORIE S-O DUCEM ÎNAINTE.
    Traian Dorz.
    Să ne ajute Dumnezeu fiecăruia să ne înţelegem sensul vieţii noastre pământeşti ca să putem răspunde în faţa Divanului Judecătoresc din Ceruri.

  15. Puterile intunericului si SLUGILE LOR au distrus industria,agricultura,cultura(invatamantul),armata.le-a mai ramas sa distruga ultimul bastion al poporului roman:BISERICA.daca vom permite aceasta marsavie vom dispare ca natie .sa nu fie!treziti-va cat nu este prea tarziu!!!prea ne-au calcat in picioare toti.

  16. !SINGURUL nostru sprijin,dupa DUMNEZEU si MAICA PREACURATA ne sunt sfintii nostri parinti.sa le urmam invatatura si sfaturile pana nu e prea tarziu!!!toate sloganurile din mass media :urmeaza-ti instinctul,distreaza-te fara limite, doreste-ti mai mult si altele nu sunt decat cai prin care se doreste distrugerea totala a natiei ROMANE!Asa cum pescarul isi pune nada in balta si pestele daca e lacom si a muscat-ajunge pe frigare,asa si noi sa fim atenti la ce ni se “serveste” ca de nu ,o sa regretam amarnic dar atunci va fi prea tarziu!noua metoda de distrugere e prin implozie cand se mineaza ,,structura de rezistenta,,asa vor sa distruga si SFANTA noastra BISERICA ORTODOXA si pe noi crestinii ortodoxi,prin Ierarhi percum Nicolae Corneanu si altii asemenea lui.Sa ne pastram coloana vertebrala dreapta{credinta} cu orice pret! DOAMNE AJUTA-NE .

  17. S-a raspuns cumva la aceasta scrisoare? Nu s-a raspuns. Aceeasi tacere ca si in cazul celorlalte. Cainii latra, caravana trece. Parerea mea este ca noi, laicatul, trebuie sa le comunicam clar ca nu recunoastem sinodul din 8-9 iulie si pana la o revenire a ierarhilor BOR pe linia Traditiei Sfintilor Parinti, nu vom mai face ascultare de ei si ne vom abtine de la a spirjini financiar initiativele lor. Mai mult, vom incepe pe unde putem o campanie de informare a oamenilor in legatura cu caderile din BOR (ceea ce se si face intr-o anumita masura). In fine, ideea e ca nu trebuie sa o lasam moarta. Ne vom trezi la un moment dat ca este prea tarziu.

  18. @Anca Stati

    Da, asa ar trebui sa facem. Dar multi habar nu au de grozaviile astea, nici nu cred ca exista sau nici nu-i intereseaza! Daca nu se va face nimic ‘ne vom bea toti cafeaua’ amara sa ne iasa sufletul din noi si ne va durea capul, asa cum spunea parintele Proclu.

  19. Fratilor si surorilor!
    Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei care scrieti aici!
    Dar concret, fiecare in viata de zi cu zi, ce putem face pentru a lupta pentru dreapta credinta ortodoxa? Multa rugaciune fratilor! Multa rugaciune! Ca asta faceau toti sfintii!!
    Domnul sa ne ajute si sa ne apere pe toti!

  20. Imi cer scuze daca prin ceea ce voi spune ii voi irita pe multi “aparatori” ai Ortodoxiei (bineinteles, in cazul in care mesajul meu va fi totusi publicat, ceea ce nu sunt convins ca se va intampla)

    Fratilor !

    Va marturisesc ca, citind comentariile la adresa opiniilor P.Teofil (de la Sambata),am simtit o profunda parere de rau constatand ca, cele mai multe dintre ele, sunt cu totul in afara DUHULUI ORTODOXIEI (Adica lipsite de Smerenie si de Discernamant spiritual).Iar unele dintre ele, prin rautatea care se degaja din cuvintele respective, sunt dovada unei atitudini profund necrestine.

    Oameni buni!

    Eu am ferma convingere ca, in sufletul unui om de statura duhovniceasca a Parintelui Teofil, Duhul Sfant poate lucra (si chiar lucreaza) intr-un mod mult mai direct si intr-o masura mult mai mare decat in sufletele noastre. De aceea, cred ca ar fi intelept sa ne gandim serios la faptul ca e foarte probabil ca parerile Parintelui Teofil sa contina mult mai mult ADEVAR decat propriile noastre parari.Asa ca, daca ne permitem sa vorbim despre “ratacirea Duhovnicului”, dam dovada de o crasa superficialitate in gandire si simtire. Haideti sa incercam totusi sa fim mai responsabili si sa nu IL dam la o parte pe HRISTOS de pe tronul SAU de Judecator.
    Iar in privinta a tot ceea ce tine de medicina complementara (homeopatia, acupunctura… etc.)ar fi bine sa luam aminte la ceea ce spunea Parintele Rafail Noica despre homeopatie : “in homeopatie, ca si in profesorat sau in duhovnicie, esential este pe mana cui te dai”. Daca medicul homeopat este un om integru nu avem de ce sa ne temem. Haideti sa nu denigram anumite domenii ale cunoasterii umane ,doar pentru ca asa suntem indemmnati de o literatura asa-zis “crestina de specialitate”,dar care in realitate nu contine altceva decat niste afirmatii iresponsabile ale unor persoane ignorante si agresive. Sa nu uitam ca, in sine, cunoasterea autentica nu poate fi altfel decat benefica. Doar modul in care omul o foloseste poate fi corect sau nu. De aceea, ar fi bine sa avem bunul simt de a nu demoniza anumite lucruri doar pentru simplul fapt ca, desi inca nu avem o experienta personala prin care sa le putem intelege corect, cedam tentatiei de a ne da cu parerea, avand aerul ca formulam adevaruri incontestabile. Si ar fi si mai bine daca am face efortul constient de a nu uita, nici macar o clipa, ca SMERENIA,DISCERNAMANTUL DUHOVNICESC si IUBIREA sunt reperele esentiale ale Ortodoxiei.

    DUMNEZEU sa ne ierte si sa ne ajute luminandu-ne pe toti pe caile noastre spre ADEVAR

  21. @ Radu:

    Scris este ca oricine propovaduieste o alta invatatura decat cea evanghelica, a lui Hristos si a Bisericii, fie el apostol sau inger din cer sa fie anatema. Tot scris este ca Dumnezeu nu cauta la fata omului si faptul ca ai un (re)nume mare nu scuteste pe nimeni de erori, de rataciri, de inselari. Invataturile la care s-a facut referire aici (privitoare la rugaciunile impreuna cu ereticii si la impartasirea cu catolicii) sunt eretice, adica flagrant contrare fata de predania Sfintilor Parinti si pe ele suntem datori sa le judecam si sa le infatisam drept ceea ce sunt, refuzand a le primi, iar pentru autorul lor, oricine ar fi el, sa ne rugam si sa-i dorim, cu dragoste, intoarcerea la adevar si mantuirea.

    Referitor la homeopatie, printre persoanele “ignorante si agresive” care au facut afirmatii “iresponsabile” impotriva homeopatiei (in opinia ta, adica a unui crestin care, nu-i asa, nu se asaza pe Tronul Judecatorului?!) sau cel putin avand retineri mari fata de aceasta te anuntam ca se numara Cuviosul Paisie Aghioritul si parintele Porfirie. Oricum, macar “bioenergia” nu e controversata, este in mod clar ceva demonic, iar aici, cu toata parerea de rau, parintele Teofil a provocat multa sminteala.

    Daca dorim sa dobandim noi insine smererenia si discernamantul duhovnicesc, inainte sa acuzam crasa superficialitate a altora, sa ne supunem noi mai intai cugetului Bisericii, ascultand de invatatura cea vesnica a Sfintilor Parinti. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/25/ascultarea-pretextele-si-abuzurile-ei-parintele-savatie-pune-punctul-pe-i/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/31/cuviosul-seraphim-rose-despre-raportarea-la-duhovnici-si-la-autoritatile-duhovnicesti-si-despre-calauzire/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/26/parintele-seraphim-rose-ne-arata-de-ce-este-necesar-si-cum-putem-sa-dobandim-cugetul-parintilor/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/

  22. parintele Teofil a mai dat cu nuca in perete,dar macar are o scuza ca e orb!stati voi linistiti ca pestele stiti de unde se impute…nu mai pierdeti timpul cu memorii,mai bine scrieti celor care va impartasesc gandirea diverse chestiuni folositoare!Cand Hristos era dat spre judecata:multii au strigat:barnaba…cei care L-au vrut pe Hristos L-au primit rastignit pe Cruce!Asa si astazi adevarul este rastignit…!

  23. Pingback: Război întru Cuvânt » CORNEANU SFIDEAZA PANA LA CAPAT SI SPUNE RASPICAT: “GESTUL RAMANE. NU MA POCAIESC!”
  24. Respectarea hotararilor Sinodului….
    Mireasa ortodoxa si mire catolic.
    2009.Germania.Düsseldorf.Biserica sarbeasca.Nunta ecumenica.1 preot roman ortodox si un preot neamt romano-catolic.
    2009. In Germania sunt preoti ortodocsi care se impartasesc in biserica catolica si considera asta foarte normal.

  25. Pingback: Razboi întru Cuvânt » SE VOR MAI CITI MOLITFELE SF. VASILE CEL MARE PE 1 IANUARIE? O decizie sinodala opreste citirea moliftelor in noaptea dintre ani, la initiativa episcopului de Husi, CORNELIU BARLADEANUL
  26. Pingback: PS SOFRONIE DRINCEC, MASONERIA SI SCANDALUL “ICOANEI SATANICE” – pictura bizara comandata de Episcopul Oradiei, legata de Catedrala Mantuirii Neamului - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate