PARINTELE ILIE LACATUSU, sfantul cu trup neputrezit din Giulesti

21-07-2008 Sublinieri

Rasofor Eftimie, Man. Petru Voda, in revista Rost, numărul 23, ianuarie 2005:

Sfinţi contemporani

“Sfinţii, aceşti prieteni ai lui Dumnezeu, jertfindu-se şi rugându-se pentru lume, s-au învrednicit de slava lui Dumnezeu. Ei sunt “zidiţi pe temelia apostolilor şi a proorocilor”şi vor fi pãrtaşi la judecata lumii. Biserica ne învaţã sã-i luãm pe sfinţi ca modele de viaţã. În vieţile lor, vedem cum plãcuţii lui Dumnezeu au petrecut în curãţenie şi rugãciune, în pace şi armonie cu tot ce este în aceastã lume. Vă dăm în continuare exemplul unui sfânt, care s-a dovedit astfel, dar care nu este cinstit cum binemerită: părintele Ilie Lăcătuşu.

Gãsim nenumãrate exemple de sfinţi care, nedorind a se închina idolilor şi a se lepãda de Hristos, au fost chinuiţi şi omorâţi. Biserica îi cinsteşte şi astãzi pe toţi aceştia şi le acordã o prãznuire în calendar.

Sfintele moaşte sunt trupurile sfinţilor pãstrate de-a lungul timpului (dupã moartea biologicã a acestora), fãrã a fi atinse de stricãciune, bine mirositoare şi înzestrate cu darul facerii de bine, cãci trupurile lor s-au fãcut, încã din viaţa pãmânteascã, Bisericã a Duhului Sfânt. Sfinţenia moaştelor este strâns legatã de învãţãtura despre lucrarea energiilor divine necreate asupra omului, de legãtura realã şi esenţialã dintre harul dumnezeiesc şi firea umanã, de lucrarea sfinţitoare a Sfintelor Taine asupra primitorilor şi de Trupul înviat al Mântuitorului. Legãtura sufletului cu trupul (a duhului cu materia) stã la temelia caracterului incoruptibil al sfintelor moaşte. Taina sfinţirii moaştelor reprezintã posibilitatea duhului de a pãtrunde şi înduhovnici materia, acţiune ce depãşeşte logica şi limitele intelectului uman. Sfântul Irineu al Lionului spune: “Cum pot oamenii sã spunã cã este incapabilã carnea de a primi darul lui Dumnezeu, constând în viaţã veşnicã, atunci când ea este hrãnitã de Trupul şi Sângele lui Hristos?“. Biserica, prin al VII-lea Sinod Ecumenic, a hotãrât cã, la sfinţirea unei biserici, episcopul are obligaţia de a pune în Sfânta Masã pãrţi din sfintele moaşte, iar “cei care defaimã moaştele sfinţilor care stau temelia vieţii bisericeşti se caterisesc şi se afurisesc.”

8.jpg

Viaţă de martir, sfîrşit de sfînt

Pãrintele Ilie s-a nãscut pe 6 decembrie 1909 în satul Crãpãturile, judeţul Vâlcea, din pãrinţi binecredincioşi. Şi-a dorit de mic copil sã-i slujeascã lui Dumnezeu şi astfel, în 1934, a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti. La puţin timp dupã aceea a fost hirotonit. Slujirea preoţeascã i-a adus multe satisfacţii duhovniceşti. Pentru mãrturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut şi, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a împiedicat deloc în propovãduirea “Cuvântului Adevãrului”, cãci el mai mult se temea de Dumnezeu decât de oameni. A suferit pentru biserica şi neamul sãu, pe care l-a iubit, ducându-şi crucea grea prin închisori, asemenea pãrintelui Dumitru Stãniloae, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor-mort la închisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosinghelilor Nicodim Mãndiţã, Arsenie Boca, Benedict Ghiuş, tânãrului Constantin Oprişan – mort la închisoarea Piteşti, a studentului Valeriu Gafencu şi a multor altora.

Părintele Ilie Lăcătuşu a fost arestat în anul 1952 şi dus în judeţul Constanţa, la coloniile Galeş şi Peninsula. În 1954 a fost eliberat, iar din 1959 pânã în 1964, a fost arestat şi condamnat la muncã silnicã în Deltã, la Periprava, unde l-a întâlnit pe pãrintele Iustin Pârvu (stareţ la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unul dintre puţinii mari duhovnici pe care îi mai avem printre noi). Acolo s-au petrecut fapte demne de vieţile sfinţilor. Dupã ce a fost eliberat, s-a stabilit forţat la Bolintin, unde a lucrat ca zidar. Între anii 1965-2970, pãrintele Ilie a slujit într-o parohie din judeţul Teleorman, iar în 1970, a fost transferat în judeţul Ilfov la Cucuruz, unde, în ianuarie 1978, este pensionat. Suferinţele din timpul vieţii i-au afectat foarte mult sãnãtatea şi din acest motiv şi-a petrecut sfârşitul vieţii în spital, unde a spus cã, dacă nu va muri pânã la 22 iulie, va mai trãi încã doi ani. Tot atunci, a mai spus cã, dacã soţia sa va înceta din viaţã peste 15 ani, sã fie îngropatã lângã el, ceea ce s-a împlinit. Dupã cum a spus, pãrintele Ilie a trecut la cele veşnice exact la 22 iulie, acelaşi an (1983). Pe 22 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei pãrintelui Ilie, cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt neaşteptat: trupul pãrintelui era neputrezit, uscat şi plãcut mirositor. Părintele şi-a ştiut ziua morţii şi a mai ştiut că Dumnezeu l-a umplut de har, ca pe un sfânt ce este.

La aflarea sfintelor moaşte, fiica pãrintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmaş încã în viaţã, a sesizat descoperirea Arhiepiscopiei Bucureştilor, care a primit cu bucurie aceastã veste. Câteva luni mai târziu, pe postul naţional de televiziune, a fost difuza filmul documentar “Semne”, realizat de regizorul Cornel Ciomâzgã, în care este prezentatã descoperirea.

Moaştele pãrintelui Ilie Lãcãtuşu au fost descoperite în data de 29 septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost gãsit la 15 ani dupã moartea sa, în condiţiile corespunzãtoare sfintelor moaşte: nestricãcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, pãstrându-şi dimensiunile şi aspectul, pe care privindul nu provoacã spaimã, ci bucurie duhovniceascã, dând impresia unui om care doarme.

ilielacatusu_80930.jpg

Omul rugăciunii neîncetate

O altã minune de acest fel este descoperirea, în aceleaşi condiţii, în anul 1980, a moaştelor Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, care a vieţuit în pustia Hozevei, din Ţara Sfântã, şi care a fost canonizat în anul 1992. Asemenea moaştelor Sfântului Ilie Lãcãtuşu, în România mai sunt moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, Sfântului Ioan cel Nou de la Suveava, Sfântului Dimitrie Basarabov din Bucureşti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeş, Sfântului Iosif de la Partoş.

Pãrintele Ilie era un om al rugãciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul sãu, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugãciunea lui era profundã şi neîncetatã, ceea ce-l fãcea sã vadã lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevãr. Era un bun sfãtuitor şi nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stãtea mereu retras şi medita, iar de câte ori apãrea câte o problemã în cadrul închisorii, mereu gãsea soluţia duhovniceascã spre salvarea colegilor de suferinţã. Mulţi dintre deţinuţi nu rezistau presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi, de aceea unii încercau sã evadeze, alţii intenţionau sã se sinucidã, iar alţii sã se lepede de Hristos, pentru a scãpa de chinurile la care îi supuneau călăii. Foamea şi suferinţa atinseserã culmi maxime. În aceste împrejurãri, pãrintele Lãcãtuşu pe mulţi îi îmbãrbãta, altora le era alinare, fãcând ca sfaturile sale sã fie un bun leac pentru cei închişi împreunã cu el. Cu toate presiunile ce se fãceau asupra lor, rugãciunea şi rãbdarea, iubirea, nãdejdea sau mai ales credinţa, îl ajutau pe pãrintele Ilie sã-şi menţinã pacea interioarã, rãmânând astfel neclintit în faţa urii şi a rãutãţii, a violenţei şi a tuturor lucrãrilor cu adevãrat demonice ce se exercitau asupra celor întemniţaţi. Mereu gãsea soluţii pacificatoare, iar împotriva “ighemonii” închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vinã era cã nu putea fi reeducat.

Cazul pãrintelui Lãcãtuşu a stârnit o vie şi fireascã senzaţie în mass-media, dar mai ales în rândul credincioşilor. Mai multe asociaţii non-guvernamentale au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce înseamnã trecerea pãrintelui Ilie în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe Romane, în calendar şi la sfintele slujbe.

Vestea aflãrii moaştelor pãrintelui Ilie Lãcãtuşu s-a rãspândit în toate colţurile ţãrii. Credincioşi, cãlugãri şi preoţi îl cinstesc pe pãrintele Ilie ca pe un sfânt şi se roagã pentru grabnica sa canonizare. Astfel, prima icoanã a Sfântului Ilie Mãrturisitorul a fost pictatã pe peretele exterior al bisericii Mânãstirii Petru Vodã. Stareţul mânãstirii, protos. Iustin Pârvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de închisoare (17 ani) şi, cunoscându-l pe pãrintele Ilie, a rãmas profund impresionat de viaţa sa duhovniceascã. În prezent, moaştele pãrintelui Ilie se aflã în cripta de la cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Giuleşti (Bucureşti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlã, pentru a putea fi vãzut de oricine. Mulţi credincioşi, preoţi, cãlugãri şi chiar unii arhierei au fost şi merg în continuare sã se închine şi sã-i cearã ajutorul sfântului mãrturisitor. Este foarte important de înţeles ce înseamnã pãrintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de trãire creştinã a acestor vremuri, în care ni se aratã cã încã se mai poate dobândi Harul Duhului Sfânt“.

220px-ilie_lacatusu2.jpg

 


Categorii

Biserica rastignita, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Minuni si convertiri, Parintele Ilie Lacatusu, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

62 Commentarii la “PARINTELE ILIE LACATUSU, sfantul cu trup neputrezit din Giulesti

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: Intr-un comunicat (prost conceput) despre cazul SFINTELOR MOASTE ale PARINTELUI ILIE LACATUSU, Patriarhia da de inteles ca ar agrea CANONIZAREA MARTURISITORULUI | Cuvântul Ortodox
  2. Pe mine acest Mare si Minunat Sfant m a ajutat enorm: m a ajutat sa ma intorc in Canada.Aveam cetatenia acestei tari,dar nu aveam banii pentru biletul de avion,si ca sa ma intretin aici,pana mi as fi gasit de lucru.Asa ca am scris la un ziar romanesc din Canada si mi au publicat rugamintea cate persoane de origine romana,stabiliti in Montreal, de a fi cazata pentru 2 saptamani,pana mi as fi gasit de lucru.Am fost contactata de mai multe persoane,iar o persoana s a oferit sa mi imprumute si banii pentru avion.Mai mult decat atat,acest minunat Sfant m a ajutat sa vin si cu catelul,am obtinut actele necesare pentru calatoria lui tot prin ajutor divin,si in Canada mi l a cazat o dna. pentru cateva luni.Persoana la care am locuit pentru cateva saptamani、in toata aceasta perioada m a hranit, mi-a cumparat si haine,si mi a daruit si obiecte,necesare intr o noua locuinta.Mai mult chiar,a vorbit si cu un prieten sa ma lase sa locuiesc la el,si cu cateva persoane,ca sa ma ajute sa mi gasesc de lucru.Pe aceasta cale ii multumesc din nou acestui generos si milostiv Sfant.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate