DE LA FRICA DE A NU MARTURISI ADEVARUL LA DUHUL UCIGAS AL DESFRANARII
“Pentru marele si durerosul praznic de astazi am ales spre citire Omilia Sf. Ioan Gura de Aur la Taierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezatorul. Predica sa este o analiza a dezlantuirii unui lant de patimi care a condus la aceasta crima oribila – o ucidere multipla in plan duhovnicesc, precum se va vedea – urmata de un alt sacrilegiu nemaiauzit (capul Sfantului a fost aruncat intr-un loc de rusine).
Sfantul Ioan Gura de Aur arata cum impatimirea data de desfranare, de lux, de iubirea de dansuri si de petreceri, dar si de slabiciunea in fata raului, pe de o parte si cum rautatea oarba, pe de alta parte sunt “ingredientele” unui amestec letal pentru suflet, ce devine orb si capabil de cele mai mari faradelegi.
Irod, desi tiran si calcator de lege si prin inchiderea Sf. Ioan Botezatorul, avea un oarecare respect fata de acesta (asemanator cu teama amestecata cu respect pe care o avea Ahab pentru Sf. Ilie). Slabiciunea lui Irod, ca si a lui Ahab, fata de femeia sa, precum si nebunia dezmatului petrecerii, au dus insa la transformarea lui Irod din tiran calcator de lege in ucigas de prooroc. Rautatea si veninul Irodiadei precum altadata rautatea si veninul Izabelei (sotia lui Ahab), pregatesc sfarsitul Sfantului, caci, dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur (care a fost prigonit tot datorita rautatii unei femei, si tot imparateasa, Eudoxia!), femeia desfranata este “mai indrazneata si mai cruda decat orice om”. Si nu se refera aici la femeia care este muncita de ispitele trupesti si se lupta cu ele, ci la cea care, prin hainele si gatelile mestesugite si prin miscarile sale nerusinate, lascive isi gaseste o delectare perversa in a atata si a provoca, cea care isi foloseste farmecul femeiesc si isi cultiva senzualitatea pentru a-si atinge scopurile, starnind pofte, stricand suflete si dand nastere la alte si alte pacate si faradalegi…
Sa luam aminte, caci noua ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur, asa cum precizeaza explicit la sfarsitul predicii sale. Noua, pentru a intelege ca nu este nicio diferenta de duh intre chefurile facute cu diferite “ocazii” (pretexte) si dezmatul satanic ce a dus la uciderea Sf. Ioan. Noua, ca sa intelegem ca iubirea fata de placeri, de imbuibare si de lux (ce este un chef, daca nu o ocara si batjocura fata de cei ce nu au ce pune pe masa?) duce la nesimtirea sufletului, la rautate, si face ca uciderea sa se petreaca pe “nestiute”. Noua, pentru a intelege cat de multe si mari rele poate face senzualitatea si patima trupeasca, pentru a intelege ca trebuie sa starpim din noi “duhul desfranarii” ascuns poate si in cele mai negandite cotloane din sufletele si trupurile noastre. Ca acest duh al desfranarii, transformat azi in moda, este unul ucigas de oameni si stricator de case! Si chiar daca nu sunt omorate sau ranite trupuri, omoram si ne omoram sufletele si ne taiem noua insine “capul”, adica pe Hristos de la carma mintii noastre! “Ascultati toti cati faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti cati faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapani pe gandurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa!”. Sa ascultam pe Sfantul Ioan si sa intelegem si noi, sa ne cutremuram si sa ne venim in fire. Pentru a fi partasi prin duhul nostru Sfantului Ioan Botezatorul si a scoate de la noi duhul lui Irod, al Irodiadei si al Salomeei…
Totodata Sf. Ioan Gura de Aur mai pune in evidenta si ceea ce este cel mai definitoriu pentru profilul duhovnicesc al Sfantului Ioan Botezatorul: FRICA DE A TACEA, DE A NU SPUNE ADEVARUL”… Cat de straniu suna aceasta intr-o lume “crestina” obisnuita pana la dependenta cu frica endemica de a spune Adevarul, cu groaza de a marturisi 🙁
Cititi aici omilia Sfantului Ioan Gura de Aur.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cu adanca si nemarginita durere scriu aceste randuri, amintindu-mi de primii ani ai venirii mele aici….unde sunt si in prezent, caci nimic nu s-a schimbat in bine in sufletul meu, de atunci si pana acum .
Aceste meleaguri, parasite de orice spiritualitate divina, unde cei care sunt deja aici nu-L mai cunosc pe Dumnezeu, iar cei care vin se grabesc sa-L uite, ne imbie asadar, in mod nevazut, a face “uciderea pe nestiute”. Este o ucidere pe care o acceptam ca pe un compromis ( caci adevarul il stim ) atunci cand participam la petreceri in subsolurile bisericilor special amenajate in aceste “scopuri nobile” cu binecuvantari de la preoti si ierarhi.
Sunt petreceri in toata regula unde se invita cantareti de vaza, unde se danseaza si unde este foarte probabil ca preotul paroh sa aibe chiar un numar de facut pentru ca apoi sa i se ceara un “bis”. Dupa preotul paroh cine va urma ?
Va rog sa-mi iertati sarcasmul – nu pot fi altfel acum – dar gandul imi spune ca daca Irod trecand peste respectul si frica pe care i-o purta Sfantului Ioan Botezatorul, i-a oferit Irodiadei capul Sfantului pe tipsie, atunci cati dintre noi nu vom avea nici o piedica ” sa ne taiem noua insine “capul”, adica pe Hristos de la carma mintii noastre!”?
@Cecilia
Cine stie ce grozavie o sa mai urmeze!
Important e sa te delimitezi cat poti chiar daca ramai singur cuc (lumeste), duhovniceste s-ar putea sa ai de partea ta pe Altcineva si, dovada: sa nu-ti mai pese de nimeni si de nimic! Spui despre situatia de fapt din Montreal, sa vezi ce se intampla pe strazi, in institutii aici, in Romania: haos total – via Craiova sau BAlaceanca! In Biserica ai eventuale probleme datorita anumitor personaje ce se cred gardieni publici – deocamdata!
P.S. O sa credeti ca exagerez dar, nu ma odihnesc de luni bune noaptea din cauza nebuniilor de pe strazi (masini turate la maxim, motociclete, motorete, fotbal, droguri, alcool) – toate astea se intampla noaptea pana la orele 3-4 dimineata sub privirile autoritatilor si a parintilor carora le urez numa’ de ‘bine’ – halal!
Sfinte Ioan Botezatorule, te rugam in aceasta Sfanta zi, sa ne ierti pe noi pacatosii, care continuam sa pacatuim ca si Irod, fara sa ne dam seama ca intre ceea ce facem noi astazi si ce a facut el nu este prea mare deosebire (desfrau, petreceri, uitare de Dumnezeu, necredinta…)si sa ne ajuti cu mare puterea Ta, data de Bunul Dumnezeu sa ne schimbam vietile noastre nemernice, si sa-i slujim Lui Dumnezeu cu toata fiinta noastra, in vecii vecii AMIN.
Salutare fratilor. Ar fi trebuit sa incep cu Doamne ajuta, insa acest indemn de salut este pentru in majoritatea cazurilor doar pentru cei,,nebuni” in Hristos.
Ce pot spune, ca sunt si eu un convertit, care cand iese din Biserica Apostolica-Ortodoxa(singura Biserica creata de Mantuitorul Hristos), se intreaba dar in acelasi timp simte ca nu poate sti cum sa multumeasca Domnului de timpul cand asculta prodigi si ramstain printre altele, de faptul ca am trecut de patima masturbarii, care este aratata de ,,medicii” acestei lumi ca un lucru cat se poate de normal, si cate altele nu am fost Cirurgicat duhovniceste de Domnul Hristos.
Acum am ajuns cat pot eu de limitat sa inteleg ca viata exista doar in Hristos, ca Hristos nu este un mit, o poveste pentru cei care sunt bolnavi cu capul, pot spune ca am facut armata la forta de reactie rapida-puscas marin, ca dorinta mea de a-L cauta PE eL m-a ajutat sa nu ajung la spitalul de nebuni, confruntarea manipularea multimi care conduce aceasta lume, si iubirea sincera care o gasim la Hristos, mi-a dat adevarate dureri de cap, insa prin rugaciunea celorlalti pentru mine, si lupta mea de a face canonul m-au intarit si astfel am reusit sa supravietuiesc.
Fratiilor, aici ii includ pe rokerii, crestini, etc da viata nu e usoara e grea INSA sa nu lasam pe dusmanul nostru diavolul sa ne ia sufletul. Avem multe ispite, placeri pe care ca oameni le vrem, insa acum a aparut si erezia ecumenista-globalista( a nu se confunda cu ecumenismul Sfintilor Parintii), astfel viata a devenit un adevarat teritoriu de lupta, INSA sa nu uitam ca nu suntem singuri, Hristos nu ne lasa cum nu m-a lasat pe mine, sa raman in intuneric, cu toate ca eu ca om iubesc mai mult intunericul ca lumina. Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute sa lupt cu mine ca s-Al IUBESC PE EL MAI MULT CA ORICE LUCRU DE PE ACEST pamant.
Am de luptat cat o sa traiesc pe acest pamant, insa alt drum nu exista: Ori accept,,ce ma invata Biserica Apostolica, ori o sa ajung in iad.
Merit sa ajung in iad, dar nu-mi pierd nadejdea ca Mantuitorul Hristos sa se milostiveasca si de mine cel mai mare pacatos.
Acum se prefigureaza o noua arma impotriva acestei tari: vaccinul anti cancer col uterin. Suntem informati ca acest vacin este profilactic, insa ce nu se spune e faptul ca da acest vacin este eficace contra cancerului de col uterin, insa ce nu se spune e ca acest vacin facut conduce la sterilitate, astfel diavolul ne da cum spunea si Denis de Rougemont, ne da orice numai Cruce si Evanghelie nu.
Succes in lupta duhovniceasca. IUBITII SI IERTATI!
NU obisnuiesc sa scriu comentarii, o fac foarte rar. Insa scriu pentru Cecilia , mai ales. SI eu am venit de cativa ani in Canada si la fel simt ca in mare parte duhul ortodox… sa zic asa e greu de gasit. Am fost la randu-mi trist sa aud de pilda ca Biserica Ortodoxa de aici, una din ele, obtinea venituri din patronarea unor jocuri de noroc! (Bingo!) M-am bucurat cand am aflat ca nu mai obtine dar nu pentru ca au realizat ce faceau , luand bani de la sarmani pensionari, practic, ci pentru ca nu se mai poate, cred ca a fost voia lui Dumnezeu sa ii impiedice sa mai obtina asa “venituri”; mai marii de acolo erau tristi, insa, saracii. NU cred ca sint numai ei de vina cu ceva, ci e un duh atat de lumesc si atat de pervers prin aparenta normalitate incat e foarte , foarte greu sa fii altfel. Tot imi imaginez ca ma voi intoarce inapoi in Romania, macar pentru copii mei ca sa aiba O SANSA sa cunoasca cum eu , Nevrednciul, am avut un parinte ca parintele Cleopa sau sa se spovedeasca , fie si o data, la un parinte ca parintele Galeriu, Dumnezeu sa ii ierte. Stiu ca Romania nu mai e ce a fost si devine din ce in ce un loc unde parca ce e mai rau din occident invadeaza (lucrarea stim cui) dar totusi cred ca inca e O sansa , pentru copii nostri, nu mai mult decat o sansa nu certitudine, acolo, inca. Probabil ca si aici e pe undeva , insa si mai greu, mult mai greu de gasit. Eu , din ce vad, cu tristete , e ca dupa o generatie practic contactul cu Biserica e ca si inexistent.
Ma gandesc, si de aceea scriu ca , daca tot nu putem (de frica si lasitate) sa traim acasa macar daca am face vizite pe cat se poate de dese, acasa in Romania , poate asa ne vom putea mentine cat de cat palpaietoarea flacara a credintei adevarate , cea data noua, nevrednicilor.
Cecilia,noi cind am venit aici ne-am apropiat de biserica, poate ca sufletul cauta linistea pierduta odata cu parasirea tarii.Si cred ca sint mai multi in situatia asta, aici la Montreal. Nu vreau sa zic ca e mai bine ca-ntara, ci doar ca nu la toate bisericile montrealeze preotul paroh da petreceri duminica de duminica, si nu la toate bisericile preotul cinta in sala de petreceri, nu la toate miroase a sarmale pina la altar. Totusi,perfectiune nu vei gasi nicaieri, si la urma urmei, de ce s-o cerem altora cind trebuie sa incepem cu noi. De la noi sa cerem sa iertam continuu, in fond Domnul lucreaza si prin preotii care cinta cintece de petrecere si prin cei care zac beti in sant, parca asa spunea Parintele Cleopa…Daca te afli aici la Montreal e ca Domnul a ingaduit, eu asa cred. Sa vedem cu ochiul bun totul, sa nu ne grabim sa judecam. Vreau sa-ti spun ca nici in tara mie nu-mi convenea nimic la nici o biserica, asa ca… mi-am zis ca greseala e la mine.Sper sa intelegi ce vreau sa spun si sa nu te superi.
Parca toti romanii din Canada ne-am adunat la povesti pe site-ul asta. Ma bucur sa mai aud de romani care au (re)gasit ortodoxia in Canada, cum este ea aici. Eu in Romania nu prea mergeam la biserica, decat la Pasti, aici insa din cauza singuratatii si a tristetii ca nimeni nu mai are suflet sau nu mai vorbeste de el decat la biserica am descoperit ortodoxia de care m-am indragostit. Nici nu-mi vine sa cred ce frumusete aveam in Romania si nu stiam, ma interesau numai distractiile. Si acum imi vine greu sa-mi aud neamurile din Romania ca vor numai distractii si plimbari, degeaba le tot spun de ortodoxie. Sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a deschis mintile si sufletele pe ultima suta de metri, cand ortodoxia e atacata din toate directiile. Sa ne rugam sa-i lumineze si pe altii din jur care inca nu vad. Cat mai avem manastirile din Romania, sa mergem in vacanta pe acolo, sa ne folosim de duhovnicii adevarati pe care inca neamul nostru ii mai are. Si apoi depinde de noi sa stam la petreceri, chiar si la biserici judecandu-i pe altii sau sa ne intoarcem sufletele spre Dumnezeu rugandu-L sa-i ierte si pe ei si pe noi pentru greselile trecute si actuale si sa-i intoarca pe cat mai multi cat mai e vreme…
Am uitat sa scriu de un site pe care l-am facut recent pentru romanii ortodocsi din Canada: http://www.ortodoxia.ca
Daca vreti sa colaborati, as vrea sa fac si o pagina cu marturii reale ale romanilor imigrati in Canada, spre contrast cu reclamele inflorite si false de pe Internet cum ca in Canada e minunat si scapi de toate problemele din Romania de genul: http://www.emigrarecanada.ro/emigrare/Despre-Canada/Romani-in-Canada.html
Cand stim cu totii ca realitatea e departe de minciunile sfruntate ale astora. Puteti sa-mi scrieti pe webmaster@ortodoxia.ca daca aveti vreo poveste reala care credeti ca ar fi de folos celor din Romania sa inteleaga cat de cat realitatea canadiana inainte de a-si imagina ce bine e sa fii emigrant.
Raspuns pentru Alta Alina
Sper ca inteleg ce vrei sa spui si nu ma supar. In acelasi timp as dori sa oprim comentariile la nivelul de opinie personala. Daca ai o parere pozitiva continua pe linia asta si mai ales ia initiativa de a marturisi ca totul este bine aici, nu astepta sa dai un raspuns altcuiva.
Eu nu am o parere negativa, sunt doar ingrijorata pentru ca nu vad de ce generatiile dinaintea noastra ( Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au plecat dintre noi!) s-au dizolvat intr-un mod firesc aici, iar noi am fi mai breji si nu am face exact acelasi lucru. Copiii, sa nu mai vorbim de nepotii, celor dinaintea noastra nu prea mai sunt in biserici. Personal, am constatat cam urmatoarele: prima generatie ctitoreste, a doua mai continua, iar de la a treia in loc de “Doamne-ajuta!” se indeamna cu “Take care yourself!”. In Montreal ar fi cam 50 000 de romani. Cam 1% dau pe la biserici. Incearca sa faci o estimare cati sunt din prima ( nou venitii, ca noi ), a doua si a treia generatie. Dupa acest exercitiu te uiti tot asa de linistita la cei care vin dupa noi?
A, bineinteles ca stiu ce spunea Parintele Cleopa – Dumnezeu sa-l odihneasca in pace – si sunt convinsa ca acum in ceruri se roaga sa avem cat mai putine santuri cu preoti beti in ele.
Doamne-ajuta si spor la rugaciune!
( PS: nu te supara, dar nu voi mai continua dialogul in caz ca re-raspunzi)
Spune o vorba populara: “pestele de la cap se strica…si de la coada se curata”.Cred ca este adevarat. Lasand la o parte situatia tragica in care se afla lumea, vreau sa va spun ca noi purtam o mare parte din vina, pentru ca am devenit niste indiferenti si molai.
Vedem ca in tari occidentale, chiar si in SUA, crestinii marturisesc cu curaj impotriva noii ordini mondiale – la noi nici vorba de atitudine. Si nu ma refer la faptul ca ar trebui sa strigam pe strazi ci sa avem demnitate de crestini.
Sa nu ne plangem de stricaciunea societatii stand cu mainile in san. Ce sa rezulte dintr-un sistem de “educatie” in care se serveste numai evolutionism pe tava din toate directiile? Copiii primesc aceasta “hrana veninoasa” de la cea mai frageda varsta, cand privesc toata ziua desene animate cu extraterestri si fel de fel de monstri care le provoaca cosmaruri, vin parintii la biserica si se plang ca sar copiii in somn. Apoi la scoala se predau multe discipline pe baze evolutioniste. Odata i-am spus unui tanar sa-si intrebe profesoara de biologie daca crede in teoria pe care o preda si evident ca raspunsul a fost negativ.
Iata in ce maniera se face educatia unui popor majoritar crestin! Si noi stam neputinciosi si privim? De aceea isi pot permite sa ne batjocoreasca, sa scoata icoanele si religia din scoli si sa dea copiilor vacantele aiurea. Cineva s-a mirat ca pot copiii mei sa mearga la biserica in saptamana patimilor si intreba cum se poate. SImplu,nu-i trimiti! Si mi-a spus: vrem sa facem si noi,dar nu suntem uniti. Vedeti, asta-i problema, ca nu suntem, nu luam atitudine, nu suntem crestini demni de acest nume.
Lucruri multe s-ar putea rezolva fara razmerite, fara scandal, doar cu demnitate.
Asa e ca nu ar trebui sa judecam, dar ma intreb e judecata oare sa vezi ceva criticat chiar in Omilia de fata de SfIoan Gura de Aur? Pe de alta parte, poate altele erau obiceiurile pe vremea lui si acum paote ca preotul face unele lucruri tocmai ca sa isi apropie oamenii care asta vor.
DEspre copii, am scris si eu si vad si eu cum cei ce au facut Biserica Ortodoxa la care merg vin in continuare si au 80 de ani, si UN SINGUR copil din zeci care sint, unii au avut 5 copii, veniti aici dupa razboi, acum adula la 45 de ani mai vine. unul din peste o suta, asta mi se pare cel mai trist ca in marea majoritate copii celor veniti de aici se topesc in consumismul asta tolerant ateu si amoral (atitudinea autoritatilor fata de “casataoriile” intre homosexuali si non-reactia populatiei) uitand de credinta de faptul ca sint romani. Nici nu vorbesc de cei ce vin si nu mai vor sa se stie ca sint romani, etc, imi par de plans, ci de copii care in imensa majoritate, si n-or fi toti nista rai, se integreaza scurt aici, vorbesc intre ei engleza cand se intalnesc, etc.
Dureros imi pare.
Am citi de pe site-ul ortodoxia.ca putin, despre imigrare in Canada, asa e si inca cate nu ar fi de spus. Experientele sint insa foarte diferite, unii au venit si au gasit salarii de 70.000 in prima saptamana, ca ingineri, multi altii nu, in orasul inca re stau nu am vazut cred vreun homeless, si pana in 5 cersetori in mai multi ani, in orasele mari sint multi, etc..
Eram o data cu cineva drag, cineva din familia mea, intr-un magazin si am auzit vorbind romaneste! M-am bucurat si m-am oprit sa vad de unde vine.Era o tanara femeie, cu trei copilasi, intre doi si cinci ani, unul era in carucior, probabil sa aiba grija mai bine de ei. Le spunea sa nu se atinga de lucruri. Vederea lor, scumpii mei frati in Domnul, vederea lor mi-a pus un nod in gat si m-a umplut de lacrimi! Femeia parea anoretica si copilasii subnutriti! N-am putut vorbi. Mai apoi i-am cautat, dar chiar omul de langa mine, chiar familia mea, m-a oprit sa nu fac nimic, aratand o inexplicabila indiferenta. Peste asta, lasitatea din mine m-a facut sa tac iar, si sa-i privesc cu lacrimi in ochi cum dispar pe strazi.
Iata-ma-s!Eu sunt lasul care tace si sta cu mainile in san in timp ce altul sufera si striga neauzit spre cer! Eu sunt, fratii mei! Cata iertare trebuie ceruta pentru pacatul facut…!
Voua dar, care va zbateti sa faceti o lume mai buna, voua va spun: sunt aici! Eu, cel las si nesimtit si cu fata de om, sunt printre voi! Iertati-ma!
Cred ca suferim prea mult de complexul “judecarii”, mai ales a judecarii preotilor, pentru ca mereu am fost intimidati fara discernamant (ba chiar interesat, in multe cazuri) cu accentuarea exagerata a acestor principii… M-as fi bucurat ca numeroasele articole de pe acest site sa fi ajutat, macar pe cititorii sai fideli, sa inteleaga modul ortodox de intelegere a (ne)judecarii. Nu avem voie sa spunem raului bine, sa justificam cele de nejustificat sau sa ne bagam capul in nisip. Asta inseamna ca si Ioan Botezatorul, si Ioan Gura de Aur si… multi altii ca ei s-au dat mortii pentru ca sufereau de patima osandirii… si inca a cui? A autoritatilor stapanitoare carora le datorau supunere, conform Scripturii, nu? Sigur, ei erau sfinti.. dar ei nu stiau ca sunt sfinti cand faceau asta, ei strigau din prea-plinul durerii sufletului si din chemarea lui Dumnezeu la marturisire impotriva nedreptatii (nu doar a ereziei)!
Fratilor, asa ajungem sa ne obisnuim cu toate cele rele, sa relativizam virtutea si pacatul, sa spunem ca “poate se poate si asa”… Sunt lucruri mult prea grave ca sa mai poata avea vreo scuza. Este legitim sa te indurerezi din toata fiinta, pentru ca esti un madular al Trupului si suferi, simtindu-te instrainat tocmai in casa ta si printre ai tai, daca acolo intra un duh strain, potrivnic, cu care nu ai cum sa ai inrudire. Daca nu ne indignam si nu ne indureram, vom ajunge sa justificam si sa facem si noi la fel, sa deram la aceslasi duh pustiitor, la aceeasi duhoare a pacatului. S-a ajuns la o “duhovnicie” falsa si bolnavicioasa prin care ne zicem ca ne asumam (oricum doar verbal si de forma) pacatele pentru… intreaga lume, in loc sa avem curajul sa spunem – CU DURERE, iar nu in duh de barfa, de palavrageala, de sueta de bodega sau de sant – ca albul e alb, si negrul e negru! Iar din cauza acelui negru chiar vine urgia lui Dumnezeu peste noi.
Asta nu inseamna ca nu mai credem in harul preotiei – fereasca Domnul -, dar inseamna ca avem tot dreptul sa dorim Biserica neatinsa de orice aggiornamento care sa aduca pana si in ea “uraciunea pustirii”, adica satanicul duh lumesc, pierzator de suflet! Pentru ca degeaba “atragi” oamenii la Biserica cu asa ceva, pentru ca ii atragi la cu totul altceva decat la Hristos si la Duhul Sfant, le predai o ala invatatura, o alta Evanghelie, despre care Sfantul Pavel a zis raspicat: cine face aceasta sa fie anatama! Asa isi pierde crestinismul sarea si noi devenim apostati chiar fara sa stim, purtand chipul credintei celei adevarate, dar tagaduindu-i puterea! Si s-a vazut si la catolici rezultatul: bisericile s-au golit si mai mult, iar inauntru… nu mai e nicio diferenta fata de lume. Si asta a inceput sa fie si la noi! Nu doar in Canada, ci si in tara!
Va propunem inca niste “judecatori” ai lumii si ai Bisericii de azi. Cititi-i cu atentie:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/07/descoperirile-dumnezeiesti-ale-avvei-filotei-zervakos/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/17/salvarea-ortodocsilor-de-astazi-i/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/07/23/ips-averchie-despre-principiile-evanghelice-ale-iertarii-pacatelor-si-judecarii-raului/
Bruno Tomescu “Tot imi imaginez ca ma voi intoarce inapoi in Romania, macar pentru copii mei ca sa aiba O SANSA sa cunoasca cum eu , Nevrednicul, am avut un parinte ca parintele Cleopa sau sa se spovedeasca , fie si o data, la un parinte ca parintele Galeriu, Dumnezeu sa ii ierte.”
In urma cu cateva saptamani un parinte calugar mi-a povestit cum un roman din Canada a vandut totul si a venit in tara. Acum sta undeva la tara si are 5 copilasi si-I multumeste Bunului Dumnezeu de sfatul care l-a primit de la parinte.
Se poate deci. Si eu locuiesc in afara tarii, si eu mi-am pus in suflet sa ma intorc acasa. Se poate fratilor si trebuie!
In Romania inca mai sunt parinti adevarati. Cautati pe la manastiri si o sa gasiti. Mai sunt chiar si pe la biserici. Ascultati posturile de radio si o sa intelegi cine mai e curat. Sunt multi si traiesc ortodoxia cu adevarat. Intrebati in particular pe cei care intra aici si o sa gasiti locuri curate in tara. Sunt multe, Slava Domnului.
Doamne ajuta
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/29/cuvinte-spre-trezvie-spre-intarire-si-spre-dreapta-socoteala-de-la-parintele-arsenie-boca/
“Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasã a granitei. Am fost cu sora mea Nela la Pãrintele Arsenie ca sã-i spunem. Pãrintele ne-a zis: “Sã-i parã bine cã n-a fost împuscat”. Apoi s-a întors cãtre lume si a zis: “Mãi, sã stiti cã multi vor pleca din tarã, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sã se întoarcã si n-or mai putea, cãci România va fi înconjuratã de flãcãri”. Pãrintele nu prea era de acord sã-ti pãrãsesti tara”.
Ei! Frate Admin!
-dar, nu oare cu/din durere vorbesc cei de pe-aici?!
-eu as merge mai departe: aproape te-apuca deznadejdea si nebunia – in adevaratul sens al cuvantului – pentru semenii tai ce-ti fac viata IAD: unde vrei (ca loc…)si de la cine nici cu gandul nu gandesti (pornind de la’ai din casa, dintre vecini, rude, prieteni, colegi de serviciu); am spus-o si ma repet ca un papagal: romanii si-au schimbat fata dupa ’90 si, atata timp cat nu-i ‘ating’ personal raul (din afara)atata timip cat nu le este amenintata casa, masa ori casnicii lor intr-un fel anume, prea putin importa ca, ceilalti/altii sufera, sunt nedreptatiti prin abuzuri in f-ctie, serviciu, de cei mari, sau foarte mari, raul la toate nivelele indiferent de natura lui s-ar manifesta: NU LE PASA!!! Esti nebun, pretentios, prea sensibil, nostalgic dupa vremurile bunicii/strabunicii, esti contrar vremurilor ‘moderne’ daca iti spui pct.de vedere, daca contesti, daca te revolti…poti sa lasi cele cuvioase si sa-i si injuri, sa le bati obrazul in sensul/felul lor: TOT DEGEABA! Asa ca, ramai sa te lamentezi pe forum – cum facem multi – nadajduind ca, s-o schimba ceva cumva, vreodata! Lumeste, nu prea vad ce-ai putea face atata timp cat esti singur si vorbesti la Luna! (sunt Stan patitul); duhovniceste, sa te rogi (in particular si la Biserica) dar, cam atat! Ca urgia este peste noi (datorita haosului in care traim), ca o sa vina si alta mai dihai peste noi, o meritam! Eu – in momente de deznadedje – chiar ma rog sa faca ceva Dumnezeu si sa zgaltaie la cine merita marirea, buzunarele, contul din banca, casa, relatiile sus-puse, buna-starea facuta pe spinarea si naivitatea celor simplii si corecti punand in genunchi sufletul trufas si nasatios! Si o va face! Sunt sigura! Nu pot sa uit ce-a profetit Pr.Cleopa ca ne vom intoarce la opait, iar Pr.Arsenie Boca ca, vor cadea blocurile precum cutiile de chibrituri.
Da, asa e ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, dar cui? Sa te apuci sa spui preotului in fata ca greseste? OARE NU-I PREA MULT? Pe-aici au fost care-au facut-o si n-au schimbat nimic, decit poate in rau. Si sa zicem ca schimbi parohia, constati ca nici acolo peotul nu prea lucra la sufletul credinciosului ci la popria imagine, ca se teme sa nu ramina fara enoriasi nu pentru Hristos , ci pentru sine… Atunci ce-i de facut? Cui sa strigi si sa subliniezi asta? Eu incercam sa spun ca-i bine ca mai sint si-asa…,ca-i bine ca mai sint. Nu mi s-a parut mai buna situatia in Romania, din punctul asta de vedere, poate doar Manastirile sa fi ramas ca niste faclii….nu stiu.Da, m-as intoarce oricind in tara aceea ca-i a noastra, dar n-am unde si nici cum, asta-i tragedia mea…
@Alta Alina
Spui “Da, m-as intoarce oricind in tara aceea ca-i a noastra, dar n-am unde si nici cum, asta-i tragedia mea…” – cand iti doresti din tot sufletul tau ceva, cred ca s-ar putea indeplini! Tragedia vine din punerea inainte a gandului ‘nu se poate’, ‘n-am cum…’; sunt sate – asta stiu sigur – aproape nepopulate, aproape parasite; sigur! Este greu si aproape imposibil sa traiesti daca n-ai un venit de undeva, cumva…incearca! Roaga-te! Cine stie ce se va intampla! Vezi tu…uneori, alteori deseori imi vine sa-mi iau campii si sa plec din tara dar ma linistesc dintr-odata! N-as putea trai in alta tara, asta e sigur! M-as imbolnavi si as muri de inima rea/grea! Ma dezgusta starea de fapt din tara, politicienii, fetele bisericesti (unele), semeni de-ai mei…dar, nu voi putea pleca niciodata!
Cred ca multi dintre cei plecati idealizam tara din cauza nostalgiei provocate de amintiri (mai ales cele din copilarie).
Si eu fac parte dintre cei care au re-gasit ortodoxia pe meleaguri straine. Abia aici am inteles Sfanta Liturghie (pentru ca romanul printre straini devine mai umil si mai ascultator de Dumnezeu), in tara fiind impiedicata de “cleveteala” din biserica in timpul slujbei, dar si de o educatie cat se poate de lumeasca. Abia aici am inteles ca Evanghelia nu este doar o carte religioasa, ci UN MOD DE VIATA. Si abia aici am reusit sa ma rog impreuna cu familia la masa, fara sa fiu catalogata de “sectanta”…:)
Am citit chiar ca multi calugari, in vechime, isi paraseau tara tocmai ca sa poata avea o viata mai profund duhovniceasca, departe de familie si de obiceiurile lumesti acumulate din educatie…
Sigur ca experientele fiecaruia dintre noi sunt diferite si depind de multe date personale, insa nu cred ca intoarcerea in tara ar garanta neaparat o traire duhovniceasca spuerioara. In ceea ce ma priveste nu m-as mai intoarce niciodata la viata pe care am dus-o in Romania, pentru m-as intoarce la pierzanie. Si asta pentru ca tentatiile, din partea familiei si anturajului, pe care le avema acolo nu le mai am aici, ceea ce ma ajuta sa nu-L uit pe Dumnezeu.
Cuvant de la duhovnici si sfinti gasim acum pretutindeni, important este daca noi avem taria sa il urmam…
Poate ca tristetea, durerea si umilintele pe care le suferim/le-am suferit printre straini chiar ne folosesc la mantuire.
Doamne ajuta !
Multumesc Magdei si d-nei Hrisanti pentru vorbele de intelegere. Ceea ce spune Hrisanti mi se potriveste perfect, parca as fi spus eu insami.Si pe Magda o inteleg, ca nici eu n-as fi plecat veci din tara; n-am plecat de voie buna, a fost o conjunctura care m-a fortat intr-o mare masura…
Dar ceea ce vreu sa spun mai ales Magdei e ca… zilele astea la Montreal se afla un staret al unei Manastiri din tara.Ne-a fost multora drag sa-l intilnim, sa-l ascultam si sa-i cerem un sfat, desi multi avem duhovnici buni si aici.Chiar discutind problema intoarcerii, dumnealui zicea ca-i mai bine sa raminem pe loc, aici, ca dezastru e totul acolo, ca nu mai e cum stiam noi…Ne gindeam mai ales la invatamint, ca avem copii. El vine dintr-un sat parasit odata cu colectivizarea: case parasite, locuri pustii…Si totusi de urgia cea mare unde-i mai bine sa te ascunzi, cu tot cu copii? Pai nu se spune ca in vremile din urma lumea nu-si mai gaseste locul si fiecare cauta sa vada daca nu-i mai bine altundeva?
Cinste tie, surioara “HRISANTI”, pentru aceste cuvinte: ” nu cred ca intoarcerea in tara ar garanta neaparat o traire duhovniceasca spuerioara”…!
Nu numai ca intoarcerea in tara a multor romani plecati in afara tarii, nu garanteaza trairea unei vieti duhovnicesti mai intense si mai inflacarate ca in locul unde ei traiesc acum si unde au “redescoperit” Scumpa Ortodoxie, ci mai mult decat atat, intoarcerea in tara le poate provoca UN SOC mai puternic decat cel pe care l-au avut atunci cand s-au vazut rupti de patrie in …”strainul Occident”!!
De ce le poate provoca intoarcerea in tara un posibil “soc duhovnicesc” ??
Fiindca Romania pe care o stiau romanii care traiesc acum prin Occident, NU MAI ESTE ROMANIA DE ODINIOARA pe care ei o stiua si pe care au lasat-o in urma lor, ci o Romanie, in care s-a ajuns ca romanii sa traiasca vremuri in care mantuirea LE ESTE PUSA IN PRIMEJDIE si pe care mantuire multi dintre ei, o vor dobandi in viitor din ce in ce mai greu, chiar extrem de greu…!
Da, intr-o ROMANIE SCHIMBATA (nu in bine…) se vor intoarce…!
Stiu oare fratii romani din Occident, si cu deosebire din Canada si USA, ca in Romania lor, sunt oameni, crestini ortodocsi, care vazand (asa cum a spus cu dreptate Fr. Admin) “agiornament-turile” in materie de viata bisericeasca introduse in unele Biserici si parohii (si eparhii) de anumiti preoti si ierarhi “filoecumenisti” si “filooccidentali”, considera ca Ortodoxia in Romania este intrata in vremuri de apunere…??
De asemenea, stiu oare fratii romani din Occident, ca in Romania lor, unii romani, viseaza (utopic, dupa cum spunea Parintele Savatie Bastovoi pe blogul sau, nu cu mult imp in urma) sa plece in Rusia, tocmai pentru a-si putea trai Ortodoxia…in anii urmaori si tocmai pentru a SCAPA DE PECETLUIREA cu semnul fiarei care se apropie cu pasi repezi??
Este bine ca se gandesc fratii nostrii din Canada si USa si Australia si de pe unde or mai fi risiptiti in cele 4 zari ale Pamantului, la Intoarcerea acasa, dar si mai bine ar fi sa stie ca NU VOR MAI REGASI ROMANIA ca inainte de plecarea din ea, ci vor gasi o “Romanie” MULT SCHIMBATA, si mult prefacuta, o Romanie membra a UE, in care Ortodoxia este prigonita (nevazut), si tot mai greu de trait curat si autentic!!
Mai mult decat atat, vor gasi, parohii, fara unire intre credinciosi, si chiar “obsti monahale” in care duhul lumesc si secularizarea sunt la ele acasa! Vor gasi de asemenea Biserici si Manastiri in care Ortodoxia NU MAI ESTE AUTENTICA, ci amestecata cu practici ecumeniste si occidentale, cu picturi si simboluri neortodoxe si chiar cu “formule liturgice” ecumeniste…
Intr-un cuvant, vor gasi o Ortodoxie AMESTECATA cu Crestinsimul Occidental, la amestecarea careia au contribuit direct pastorii romanilor, cei formati prin Occident…
Si nu cred ca gresesc daca spun ca multi romani mai degraba, tanjind dupa Ortodoxie, in Occident, o vor trai mai intens printre straini decat in tara lor, fiindca fratii lor, romanii s-au fatarnicit si schimbat mult, pastrand totusi o “masca” a evlaviei ortodoxe, dar TAGADUIND puterea credintei CELEI ADEVARATE!
Garantia trairii unei vieti duhovnicesti superioarea sta in RAMANEREA IN ADEVAR si in MARTURISIREA ADEVARULUI, oriunde ai fi si ai trai pe fata pamantului, in aceasta scurta pribegie, care este sarmana viata pamanteasca…!
Asadar fratii scumpi, romani din Occident, care ati descoperit printre straini Ortodoxia, si care acum o iubiti dupa ce ati gustat prin cunoasterea din experienta, din dulceata si puterea ei mantuiroare, RAMANETI in aceasta traire sfanta a Ortodoxiei acolo unde v-a dus viata, si pastrati unirea intre voi acolo unde va aflati si pastrati fratietatea intre voi, ca frati care au acelasi sange si aceeasi limba, caci aici, in tara voastra este la fel de greu sa te mantuiesti ca si la voi…, daca nu poate chiar mai greu…!
Doamne ajuta!
Frate Vela Gheorghe, suna prea sumbru mesajul tau. Sunt tot o (re-)convertita la ortodoxie si nu a trebuit sa plec peste hotare pentru asta. Si din cate am vazut, duhul lumesc domneste bine mersi in preotimea noastra (intr-o buna parte), dar in aceeasi masura domneste si in credinciosii care merg la fiecare slujbe si bat matanii. Nu as avea curaj sa arunc cu piatra intr-un preot fara sa-mi marturisesc mai intai faradelegile mele.
Ceea ce as vrea sa mai adaug este faptul ca mai sunt destui preoti evlaviosi in tara, numai ca nu avem urechi sa-i auzim. La slujbe, la predicile lor noi zicem “da da, asa este, are dreptate parintele”, dar de pus in practica invatamintele..nimic, ba pentru ca ne coplesesc grijile lumesti si nu ne mai gandim la cele sufletesti, ba pentru ca ne coplesesc egoismul si mandria si ne impietrim inima.
M-am bucurat sa aflu ca Ortodoxia noastra iubita poate fi regasita si pe alte meleaguri, dupa voia Domnului. Sa ne intareasca Dumnezeu sa ne sfintim si sa pastram sfintenia daruita noua prin Sfintele Taine.
@andra
“Frate Vela Gheorghe, suna prea sumbru mesajul tau.”- nu este sumbru mesajul lui Vela, ci REALIST; romanii ‘din afara’ dar ai nostrii din totdeauna trebuie sa stie ca, situatia la noi nu mai este demult roz, ca banul, interesele, cei scoliti in strainatate au venit cu ‘inovatii’, cu rastalmaciri – buni in a manipula tocmai datorita talentului persuasiv, si-a hainei preotesti ce impune respect, ascultare…stie el (Vela) ce spune si ii dau dreptate! Ca nu trebuie sa-i bagam in aceea si oala pe toti, este altceva; personal ‘am alergat’ ceva pana am dat peste un duhovnic care n-are tendite ecumeniste si/sau nu este biruit de iubirea de arginti.
“Sunt tot o (re-)convertita la ortodoxie si nu a trebuit sa plec peste hotare pentru asta.”: – cinste tie si ma bucur pentru tine! Ortodoxia este frumoasa si adanca insa – pacat – ca, noi – crestinii – nu prea ne intereseaza sa aprodundam, sa o cunostem, credem ca asta este treaba numai a celor ce se duc la Seminarul de teologie si/ori la Facultate, luand de buna ceea ce spun ei, unii preoti ori arhierei (apropos de tendintele ecumeniste) si-atunci, cum sa te aperi ca de ciuma de invatatura unora dintre acestia, cum sa distingi binele de rau? Simplu: carti si/sau internetul si te lamuresti! Apoi, daca esti sincer si bine-intentionat, dar nestiutor iti va trimite Dumnezeu pe cineva care sa te indrume, sa te-adune din lume, sa incepi sa vrei sa stii, sa cunosti, sa te rogi, sa te duci la Biserica (asa cum s-a intamplat cu multi dintre noi) si sa incerci sa devii din rob pacatului si-a placerilor lumesti, fiu al Lui ce doreste mantuirea siesi si celorlalti.
“Si din cate am vazut, duhul lumesc domneste bine mersi in preotimea noastra (intr-o buna parte), dar in aceeasi masura domneste si in credinciosii care merg la fiecare slujbe si bat matanii.” – ei, da! Cine poate contesta ceea ce-ai spus? Nimeni! Dar- sa nu uitam- lupta este pe masura si unora ‘in mintea stramba si lucrul drept se stramba’; pe urma, interconditionam: ei (preotii) sunt dintre noi, traiesc in aceeasi lume, ne influentam reciproc (deseori in rau) prin propriul exemplu de vietuire si nu reusim sa fim crestini in adevaratul sens al cuvantului; iar cei ‘ce bat matanii’ si, chiar ‘merg la fiecare slujba’ dar sunt totusi lumesti, sunt biruiti fie de mandrie (ca cel ce se crede ajuns pe cale…) ori ceea ce/cat stie nu este trecut si prin filtrul unora mai incercati in razboiul nevazut multumindu-se cu o autosuficienta daunatoare; altii pur si simplu se zbat sa fie cum trebuie, dar sunt biruiti de fiecare data; cine stie! poate Dumnezeu vazand zbaterea lor, le va da in cele din urma, puterea de a fi crestini si fiii ai Lui asa cum este de dorit.
“Nu as avea curaj sa arunc cu piatra intr-un preot fara sa-mi marturisesc mai intai faradelegile mele.” – ba curajul de a spune lucrurilor pe nume nu trebuie confundat cu aruncarea pietrei, fiindca daca eu – crestin simplu – fara daruri si har suplimentar nu voi fi iertat la Judecata pentru sminteala pe care am produs-o, el – preotul – cu atat mai mult fiindca ‘paste oile mele’ nu le-a spus-o decat urmasilor apostolilor si, raspunderea trebuie sa fie pe masura; iti recomand Vedenia infricosatoarea judecati de Patriarhul Nifon al Constantianei si ai sa vezi, ce aspru vor fi judecati cei cu ‘raspunderi si mariri’ pentru turma cea cuvantatoare!
Mesajul fratelui Vela mi-a adus un dram de liniste, ii multumesc pentru vorbele de frate pe care le-a spus.Nu cred ca e dur mesajul lui,dimpotriva, e foarte realist.Imi aduce putina pace cu mine insami, drept pt care ii recitesc mesajul aproape zilnic.
@Alta Alina
Mi-as dori ca, toti romanii plecati peste hotare sa aiba dorinta dar si posibilitatea si resursele de a se intoarce acasa si de a trai aici fiindca, sunt sigura ca au acumulat cunostinte si experiente ce ne-ar fi de folos si noua!
Voi toti daca ati veni acasa si ne-am reintregi daca am fi toti uniti, iar nu dezbinati din pricina intereselor personale, am deveni o forta! O forta ce ar schimba sensul lucrurilor de azi intrezarind pentru toti copiii un viitor acceptabil, daca nu luminos. Romanii nu sunt prosti, sunt sensibili, au o inteligenta nativa, fondul il au bun, chiar daca unii doar branza buna in burduf de caine! Avem elite, flori in devenire, dar n-avem gradinari, doar gainari asta este problema, vorba lui Dan Puric (cu aproximatie, exceptand gainarii).