MANDRIA, IMAGINATIA si raul ascuns sub masca binelui
“Vrajmasul (diavolul n.n.) a cazut din mandrie. Mandria e obarsia pacatului; toate aspectele pe care le poate imbraca raul sunt unite in ea: parerea de sine, slava desarta, dorinta de putere, raceala, cruzimea, indiferenta fata de suferintele aproapelui; tendinta mintii spre reverie, supralicitarea imaginatiei, expresia demonica a ochilor, infatisarea demonica a chipului; spaima, deznadejdea, ura; invidia, complexul de inferioritate, nelinistea launtrica, frica de moarte sau, dimpotriva, dorinta de a ne pune capat zilelor si, in cele din urma, – lucru nu rar – dementa completa. Acestea sunt semnele distinctive ale spiritualitatii demonice. Dar, cata vreme nu se manifesta cu claritate, pentru multi oameni ele trec adeseori neobservate.
Nu este necesar ca toate simptomele enumerate mai sus sa fie reunite pentru a putea recunoaste pe cel ce s-a lasat “sedus” de ganduri patimase, de “vedenii” sau “descoperiri” de origine demonica. La unii domina megalomania, ambitia, dorinta de putere; la altii domina o neliniste ascunsa, spaima, deznadejdea; la unii, melancolia, gelozia, ura; la altii, dorinta poftelor trupesti. Dar la toti intalnim in mod inevitabil o imaginatie debordanta ce se poate ascunde sub masca inselatoare a unei false smerenii”.
*
“Orice rău săvârşit de creaturile libere duce cu necesitate la o viaţă de parazit pe „trupul” binelui; el trebuie să-şi găsească o justificare, sa se infatiseze ascuns sub aparenţele binelui, si adeseori sub aparenţele Binelui suprem. Răul se înfăţişeaza întotdeauna si în mod inevitabil amestecat cu un element dintr-o căutare formal pozitiva, şi prin aceasta latura îl seduce pe om.
Raul incearca sa-i prezinte omului aspectul sau pozitiv drept un scop atat de important, incat pentru atingerea lui toate mijloacele sunt permise. In existenta sa pamanteasca, omul nu poate atinge Binele absolut; in toate intreprinderile omenesti exista un anume grad de nedesavarsire. Prezenta nedesavarsirii in binele omenesc, pe de o parte, si inevitabila prezenta a unui pretext bun in rau, pe de alta parte, fac extrem de anevoioasa deosebirea dintre bine si rau“.
*
“Pricina luptei nu sta in ratiunea ca atare, ci in trufia mintii noastre, care ridica mintea impotriva lui Dumnezeu. Mandria amplifica imaginatia, smerenia o face sa inceteze. Mandria se ingamfa creandu-si lumea proprie, smerenia primeste viata care vine de la Dumnezeu“.
(Arhimandritul Sofronie, Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999) – primul fragment preluat de aici.
- Pe aceesi tema va recomandam si comentariul foarte bun de aici
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Este anevoie a descrie si a vorbi despre ceea ce ne stapaneste ,ca si cand am vorbi despre niste lucruri deja cunoscute si depasite.Avem prea putina smerenie ,pentru a simti cat de mult suntem stapaniti de mandrie.Eu as zice sa nu ne prea incumetam a ne infatisa starile cele jalnice in care , de fapt ne aflam cu totii .Totusi , va rog sa-mi permiteti a -i indreptati pe cei care au ravna in a tine posturi si a se osteni in felurite moduri , ca doar pentru Domnul o fac si El va alege si va aprecia osteneala lor . Ca o fac dupa porunca duhovnicului ,sau doar dupa capul lor , nu avem cum sti acest lucru. Ori devenim acum critici a ceea ce noi nu avem ravna si nu putem face , sau si mai rau, descosideram ostenelile ,uneori peste puteri , ale Sfintilor Parinti ? Mai bine sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece daca e bine primit sau nu ceea ce fac altii -si de ce- iar noi sa ne vedem de nenevointele nostre si de neindraznirea de a face cate o mai mica , sau mai mare nevointa ,pentru pacatele noastre ,sau ale celor din jurul nostru .E bine a face osteneala ,desigur ,cu binecuvantare , daca suntem mai slabi in credinta ,iar altii mai tari ,cu ajutorul lui Dumnezeu se vor descurca si vor afla prin propriile experiente cum este mai bine , daca sunt sinceri in fata lui Dumnezeu.Numai El stie daca sluga lui va sta ,sau va cadea.Eu admir pe cei care nu se lenevesc ,chiar de ar avea si mandrie ( cine nu are?), iar pe cei ce se lenevesc (ca mine ) nu am de ce sa-i pretuiesc , chiar de s-ar si smeri prin vorbe de neputinta , caci cu ajutorul lui Dumnezeu , se biruie firea omeneasca .Apoi mai trebuie sa tinem cont de faptul ca nu suntem cu totii la fel , unul are darul postului ,altul face metanii, altul citeste si povatuieste , altul miluieste ,altul se roaga mult s.a.m.d.Nu e bine sa dispretuim pe nimeni, nici macar pe vrajmasi.Putem descoperi multe calitati pe care noi nu le avem , chiar la vrajmasi si daca am realiza ca fara “vrajmasi ” nu ne-am putea mantui , ca dintr-o lipsa de proba a credintei noastre , atunci nici macar nu i-am mai numi vrajmasi.Sa ne iubim unii pe altii , ca intr-un gand sa marturisim : pe Tatal ,pe Fiul si pe Duhul Sfant “. Amin.
@ Simona:
Nu avem nimic impotriva si e nobila cu adevarat dorinta ta de a-i indreptati si chiar admira pe cei sarguitori cu ravna cea buna. Atata doar vrem sa spunem: criteriul nu trebuie sa ne fie multimea faptelor, cantitatea, “harnicia” in sine, pe o directie sau alta (da, toti avem/au calitati, toti suntem/sunt buni poate la cate ceva macar, etc.), ci in ce masura lucrarea lor este (si persista a fi) in Duhul cel bun sau intr-un duh strain si daca aduce sau nu roadele bune ale Duhului Sfant. Acesta este cel care valideaza si mantuieste, nu faptele noastre, nu puterea cea mare a vointei noastre. Ba chiar un sfant contemporan spunea – si inca in mod categoric – ceva care s-ar putea sa te sminteasca:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/27/povatuiri-de-mare-folos-ale-parintelui-serghie-despre-mandrie-cainta-ispite-si-alte-subiecte-duhovnicesti/
Vezi si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/25/ambitia-neroditoare-si-pescuirea-minunata-2/
Ca sa fim si mai expliciti, trebuie sa incercam sa ASCULTAM si sa PRIMIM ceea ce vrea sa ne invete Cuviosul Sofronie si sa avem mare bagare de seama la raul deghizat in bine, la duhul viclean care ia aparenta de fapta buna, virtuoasa. E un exercitiu esential, indispensabil pentru a nu esua in razboiul duhovnicesc, pentru a nu cadea in inselare. Sau, mai realist, pentru a nu ramane in inselare, fiindca mereu cadem cu totii. De aceea este de o importanta covarsitoare dreapta socoteala, de aceea este fundamental ca binele sa fie ingradit cu sfatuire si binecuvantare, si sa nu cutezam macar cu gandul sa ne comparam cu sfintii care isi luau osteneli peste fire, ca si cum noi am putea face ca ei.
Si zicem toate acestea ca sa invatam (si sa transmitem mai departe invatatura care nu e a noastra) NOI ce citim, nu ca sa judecam pe cineva. Dar sa avem grija ca nu cumva sa indreptatim si anumite greseli de principiu, din dorinta de a pune gandul bun intr-un mod gresit, fara discernamant. Gandul bun trebuie pus in sensul intelegerii slabiciunii fratelui meu, nu in sensul de a spune si raului bine… Pentru ca, si daca vreau sa ma mint, acel lucru pe care il justific il fac, de fapt, o pricina de ispita pt mine. Si de aici poate urma caderea. E mult mai sigur sa nu ne ambitionam sa ne facem voia noastra… Parintii acestia MARI chiar au stiut ce spun si de ce insista sa ne convinga sa-i ascultam:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/08/parintele-cleopa-despre-dreapta-masura-sfatuire-smerenie-si-despre-ispitele-celor-care-nazuiesc-spre-daruri-mari/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/05/07/articolele-duhovnicesti-ale-saptamanii-despre-caderea-prin-virtuti-si-fuga-vicleana-de-vindecare-de-ce-avem-nevoie-de-duhovnici-si-de-binecuvantar
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/29/29-septembrie-centenarul-nasterii-parintelui-arsenie-boca-roadele-iubirii-de-sine-si-ale-ravnei-fara-sfatuire-si-fara-ascultare-cum-iti-poti-taia-mintea-in-scripturi-si-pana-unde-se-poate-ajun/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/16/cum-incepe-inselarea-sau-in-ce-fel-oricare-dintre-noi-il-poate-vinde-pe-hristos/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/09/moravuri-ecleziale-egoismul-dreptmaritor-si-ravna-din-mandrie/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/23/fanatism-sau-relativism-extremele-pierzarii-ravna-care-ne-insala-versus-calea-cea-stramta-si-de-toti-prigonita/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/17/ieroschim-stefan-nutescu-schitul-lacu-despre-dreapta-socotinta-extremele-nu-sunt-de-la-dumnezeu-ni-se-cere-sa-urmam-calea-de-mijloc/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/14/parintele-staret-melchisedec-man-putna-in-familia-ortodoxa-mai-avem-nevoie-de-discernamant-in-ziua-de-astazi/