CORNEANU SFIDEAZA PANA LA CAPAT SI SPUNE RASPICAT: “GESTUL RAMANE. NU MA POCAIESC!”
… PENTRU CARE “POCAINTA” A FOST DECI IERTAT NICOLAE CORNEANU?!?!
Pe site-ul LUMEA CREDINTEI a aparut astazi un interviu intr-adevar socant, plin de afirmatii sfidatoare, acordat de IPS Nicoae Corneanu unei reviste italiene, Il Regno, (N.B.: interviul este din luna august si este tradus la noi abia acum, in noiembrie) in care acesta da de-a dreptul cu tifla, cu o atitudine condescendenta, intregului Sinod al BOR si comunicatului acestuia referitor la faptele ierarhilor Nicolae si Sofronie. Pana la urma nu ar trebuie sa fie o mare surpriza aceasta atitudine decat pentru aceia care s-au si grabit sa se declare satisfacuti ori chiar entuziasmati de “pocainta sincera” si de “iertarea crestineasca” produse, chipurile la sedinta Sinodului BOR din iulie. Pentru altii insa este numai o confirmare a fatarniciei si a mascaradei tragice jucate la respectiva sedinta de Sinod, vadite, de altfel prin ceea ce declarase deja “mitropolitul” chiar imediat dupa acea sedinta de sinod.
Desi uimeste rapiditatea cu care si-a regasit Corneanu aplombul declaratiilor “profetic” ecumeniste (de departe cea mai grava fiind aceasta: “Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune”!!!) si tupeul debordant cu care se desfide fatis orice urma de regret fata de “gestul” impartasirii la catolici, la atat de scurt timp dupa afisarea repetata a unei miorlaieli care trebuia sa fie inteleasa de catre naivi drept sincera spasire. Se verifica, odata cu aceasta daca mai era cazul, cata nevoie avem sa ascultam cu adevarat de parintii nostri duhovnicesti harismatici si cu discernamant din tara sau din Sfantul Munte (apropo, athonitii aceia pe care i-au si batjocorit, recent la Sibiu si Domnii Bichir si Necula!) care “au strigat in pustiu” si au aratat ca modul in care Sinodul a tratat faptele de apostazie ale lui Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec este unul situat in flagrant raspar cu traditia Bisericii si deci unul sortit programatic esecului.
Mai poate spune cineva de buna credinta chiar si acum ca “nu stim ce este in sufletul” acestui Iuda al BOR sau ca nu trebuie luata in discutie fara intarziere (desi deja este tarziu) caderea sa din har? Este nevoie sa ne trezim macar in ceasul al 12-lea, sa nu ne mai amagim, mintind Adevarului, daca mai tinem inca la aceasta Biserica romaneasca in care au dat iama lupii, vanzatorii si talharii…
Lumea Credintei: Interviu socant cu Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu
– Eminenţă, recapitulez pe scurt faptele care au condus la frământarea lumii creştine. Duminică. 25 mai 2008, la Timişoara (România) a fost sfinţită noua biserică greco-catolică dedicată Sfintei Fecioare Maria, regina păcii şi a unităţii. Slujba a fost oficiată de episcopul greco-catolic de Lugoj, Alexandru Mesian. La slujbă a fost prezent nunţiul în România, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano şi episcopul latin de Timişoara mons. Martin Roos împreună cu câţiva preoţi şi în prezenţa unei mulţimi de credincioşi. Cu această ocazie, v-aţi apropiat de sfânta împărtăşanie şi v-aţi cuminecat. Episodul a declanşat uimirea şi a avut un ecou vast, existând voci pro şi contra scandalului. A plouat cu critici. A intervenit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 8-9 iulie (cf. Il Regno, nr. 12, 2008, 369). Dar, cum a decurs cu adevărat acest episod?
– Nu este vorba de o condamnare din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum s-a spus şi s-a scris, ci de o luare de poziţie menită să stabilească termenii corecţi în ceea ce priveşte problema intercomuniunii. Pentru a clarifica anumite puncte, Sinodul a spus că relaţiile între Bisericile noastre, Catolică şi Ortodoxă, decurg bine, dar că nu am ajuns încă la intercomuniune. Cel puţin acum. Şi, pentru acest motiv, Sfântul Sinod a vrut să clarifice faptul că deşi relaţiile dintre Bisericile noastre sunt forte strânse, nu suntem încă în gradul de a consimţi intercomuniunea. Cu siguranţă, este vorba de o etapă reală spre care ne îndreptăm. Prin urmare, nu este vorba de o condamnare a gestului meu, ci s-a simţit nevoia unei clarificări, reafirmând că, pentru moment, cu toate că Bisericile s-au apropiat foarte mult, nu au ajuns încă la intercomuniune.
UN IMPULS, UN IMBOLD
– Aţi explicat credincioşilor gestul dumneavoastră definindu-l „un sentiment de fraternitate faţă de unitatea creştinilor”. Ce aţi intenţionat să spuneţi?
– Este vorba de un gest plin de sentimente. După cum se ştie, am participat la liturghia greco-catolicilor. În Biserica nou sfinţită, majoritatea creştinilor, după cum am observat, era constituită de credincioşi care luau parte de obicei la liturghia oficiată în catedrala ortodoxă. Era o stare de mare fraternitate. Cunoşteam credincioşii greco-catolici şi îi simţeam fraţi. Când a venit momentul cuminecării, în interior aproape că am simţit un impuls, un imbold, care m-a condus spre împărtăşania euharistică. Un gest spontan, neprevăzut. În acel moment nu am mai avut discernământ, nu am mai calculat consecinţele. Eram prins în vâltoarea evenimentului.
Ştiam că romano-catolicii şi ortodocşii nu ajunseseră încă la intercomuniune, dar m-am lăsat purtat de o intensă emoţie. Din punctul de vedere al disciplinei canonice a Bisericii mele, care corespunde cu cea a Bisericii catolice în ce priveşte episcopii şi preoţii, este evident că acel gest nu trebuia să-l fac. Nu le-am impus niciodată credincioşilor mei să se împărtăşească cu catolicii. Repet, este vorba de un gest spontan. Există anumite momente, condiţii particulare, într-un climat de intensă spiritualitate, în care suntem determinaţi să facem gesturi curajoase.
– Dar, în consecinţă, se creează impresia că a sosit momentul, în anumite circumstanţe, să se facă un asemenea gest?
– Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune, deoarece este absolut normal ca să se ajungă şi la acel punct. Între cele două Biserici nu există diferenţe dogmatice. Am trăit impresia că Bisericile noastre sunt surori şi că toţi credincioşii Bisericilor noastre sunt, între ei, fraţi şi surori. Prin urmare, intercomuniunea este o etapă.
Problemă de disciplină, prin urmare, şi nu de dogmatică.
– S-au publicat în România studii, articole asupra intercomuniunii din cauza gestului meu. Au exista multe comentarii. Din punct de vedere canonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este vorba de un imbold spontan, dictat de o circumstanţă particulară. Gestul meu.
– Aţi primit critici din partea episcopilor, monahilor, teologilor, credincioşilor?
– Din partea episcopilor, nici o critică. (o minciuna sfruntata, avand in vedere atitudinea singulara, din pacate, a IPS Bartolomeu Anania din cadrul Sinodului, dar si atitudinea critica a IPS Andrei de dupa Sinodul din 8 iulie – n.n). Nici unul dintre confraţii mei episcopi nu m-a atacat nici verbal, nici în scris. Am participat la şedinţa Sfântului Sinod, care a clarificat problema fără a intra în detalii. Sfântul Sinod a tratat cazul cu o anumită rapiditate. Numai Patriarhul, care a difuzat un comunicat de presă, a furnizat precizări în cazul meu. Din partea monahilor şi a mănăstirilor, am primit critici de la Muntele Athos. Nu puteau lipsi! Nu m-au surprins. Eu îmi văd de drum. Diferenţele vor fi depăşite privind spre Hristos.Trebuie să ţinem cont de normele canonice, dar idealul este să ajungem la intercomuniune. În ceea ce îi priveşte pe teologi, aşa cum am spus, intervin în dezbatere cu seriozitate şi cu conştiinţa că nu putem rămâne pentru totdeauna simpli observatori. În ceea ce îi priveşte pe credincioşi, a existat o manifestare a unor mii de persoane, care au aprobat gestul meu.
NOUL ORIZONT: FRATERNITATEA ECUMENICĂ
– Odată făcut acest gest, în plin scandal, v-aţi consultat şi cu patriarhul Daniel, care v-a fost vicar la Timişoara şi care, prin urmare, vă cunoaşte bine orientarea?
– Nu. Am avut o reuniune restrânsă a Sinodului într-o mănăstire din Moldova în iunie cu participarea mitropoliţilor. Am dat informaţii despre cele întâmplate, dar nu s-a luat nici o decizie în ceea ce mă priveşte, problema fiind pusă pe agenda şedinţei Sfântului Sinod din iulie. Ceea ce vreau să subliniez, fără a exagera lucrurile, este că problema mea a fost pusă pe ordinea de zi alături de cea a episcopului de Oradea care a concelebrat un botez (n.n. – de fapt slujba de sfinţire a Aghiazmei mari în ziua de Bobotează) cu episcopul greco-catolic. Am vorbit despre cazul meu, dar nici unul dintre membrii Sinodului nu a luat cuvântul. Nici unul nu a intervenit. Prin ridicarea mâinii s-a decis ca gestul meu să nu fie condamnat, cu o singură excepţie: cea a mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. Nu cunoştea exact ceea ce s-a întâmplat (cata manipulare…n.n.); a prezentat versiunea unui jurnal laic. Tăcere, în aula sinodală. Atunci, patriarhul a întrebat: care este părerea voastră? Toţi au tăcut din nou. Aşa a decurs.
Odată închisă şedinţa sinodală, Administraţia Patriarhiei a difuzat un comunicat, într-adevăr, un pic prea dur, în care se regăseau cuvinte precum „tulburare” în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, „neplăcere”, „pocăinţă”, „corecţie” (aici Corneanu surâde!!!). Sunt sincer: am manifestat neplăcerea mea pentru că gestul a suscitat scandal în mass-media. Totul aici. În mod evident, comunicatul Patriarhiei era îndreptat împotriva celor care aveau un ataşament binevoitor faţă de relaţiile cu catolicii. Dar, şedinţa Sfântului Sinod s-a desfăşurat fără anateme, fără acuze, fără învinuiri. Înţeleg că este vorba de un moment mai dificil pentru Patriarhia Română, întrucât, fiind supusă la critici severe din partea unor Biserici ale Ortodoxiei, cum este cazul Bisericii Ruse, Bisericii sârbe şi a alteia. Între altele, s-a simţit obligat – dacă pot să mă exprim aşa – să facă ceva pentru a înfrunta criticile. Dar, rămâne faptul că acel comunicat a fost un pic prea dur.
– Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?
– Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper.
– Dar gestul rămâne.
– A, da. Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă.
– După Întrunirea rece de la Sibiu (cf. Il Regno nr. 16, 2007, 522ss) se aştepta un gest ca acesta şi a venit. Un gest spontan, profetic, fratern.
– La Timişoara, de ani buni se respiră un aer ecumenic. Avem relaţii strânse cu catolicii de ambele rituri. Dar, şi cu credincioşii de alte religii. Cu evreii, spre exemplu. Cu noii protestanţi. O spun mereu: noi avem nevoie nu doar de ecumenism, ci şi de fraternitate, care este ceva mai mult decât ecumenismul. Fraternitatea presupune sentimente profunde, o masă în jurul căreia se stă pentru a frânge pâinea şi a împărtăşi aceiaşi credinţă. Se va ajunge la fraternitate pentru a depăşi orice tip de dificultăţi şi divergenţe. Va trebui să se ţină cont, în mod neîndoielnic, de situaţiile concrete; va trebui, în mod neîndoielnic, să se respecte normele canonice, dogmatice. Repet: nu ignor nici credinţa Bisericii mele, nici disciplina sa. Am făcut un gest „personal”, dar doresc cu putere să fie un gest „comun”. Gestul meu personal a fost motivat de puternica intensitate a momentului de fraternitate, gestul comun va fi motivat de conştiinţa că fraternitatea naşte un astfel de gest. Eu rămân pe poziţia mea. Nu o pot schimba. Mă sprijin pe credinţa mea.
INTRECOMUNIUNE: VOM AJUNGE, VOM AJUNGE
– Un gest istoric?
– Exageraţi. A fost un gest spontan. Respect regulamentul Bisericii mele, disciplina, dar m-am aflat într-un moment cu totul excepţional, pe care l-am trăit cu o asemenea intensitate interioară încât am închis ochii. M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia, după aceea vor deveni normale.
Ca membru al Consiliului Ecumenic al Bisericilor am participat la atâtea discuţii referitoare la intercomuniune. S-a ajuns, în sfârşit, la documentul „Botez, Euharistie, Ministeriu” (BEM; EO 1/3032ss; cf. Il Regno nr. 15, 1982, 473). În limba română, cuvântul BEM înseamnă: a bea. Odată, în timpul unui prânz, un episcop s-a ridicat în picioare şi, înălţând paharul, a spus: „Bem! Bem!”, „Să bem! Să bem!”. Un moment de rumoare. De fapt, documentul merita să fie stropit din plin, deoarece în acesta noi, ortodocşii, recunoaştem validitatea Tainei Euharistiei administrată de catolici. Cu siguranţă, regulile disciplinare trebuie respectate. Dar, eu am trecut peste… (surâde). Oricum, nu vreau să-i împing pe alţii să repete gestul meu.
– Cineva a cerut anatema pentru acest gest.
– Nu sunt eretic... Trebuie să ajungem la intercomuniune, nu să trimitem lumea în iad!
– Vă gândiţi la o întâlnire cu Patriarhul Daniel în lunile următoare?
– Numai dacă el doreşte, pentru că eu nu vreau să provoc întâlnirea. E un om foarte obiectiv şi s-a menţinut într-o poziţie echidistantă pe care o înţeleg foarte bine. Este aproape obligatoriu ca să procedeze astfel. Dar, repet că la Sfântul Sinod numai Bartolomeu Anania a dezlănţuit un atac, ceilalţi preferând tăcerea. Are un temperament un pic vulcanic, adesea agresiv. Ceilalţi mitropoliţi şi episcopi au preferat să nu se implice.
Interviu realizat de Francesca Strazzari
Mitropolitul comentează: “Îmi amintesc bine de Anania, când, în 1990, studenţii de la Bucureşti au intrat în Palatul Patriarhal şi l-au constrâns pe Teoctist să demisioneze. Era printre agitatori” (cf. Il Regno 4, 1990, 120)
Interviu luat Mitropolitului Corneanu in luna august a.c. si publicat în ultimul număr apărut in revista italiana Il Regno, nr. 16, p. 517-518
Vezi si:
- PACALEALA TRAGICA
- PROBA INSELATORIEI!
- RADU PREDA la Radio Romania Cultural: “Sinodul nu isi confirma statutul de garant al ortodoxiei”
- Emisiunea lui Cristian Curte (Radio Romania Cultural), de joi, 21 august cu IPS Andrei si IPS Teofan
- Laicatul ortodox cere repudierea publică şi în scris a faptelor săvârşite de ierarhii Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec
- Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008
- Interviu cu Parintele Iulian de la Prodromu: “NU S-A FACUT NIMIC. SINODUL NU E VALABIL DACA NU S-A FACUT DUPA CANOANELE SFINTILOR PARINTI”
- “SUNTEM NISTE BARBATI CA TOATE FEMEILE” sau “VAI – urile” parintelui pustnic Proclu
- PARINTELE PUSTNIC PROCLU: “Daca e prefacatorie, se va desparti Biserica”
- Parintele Justin marturiseste: “SA REVIZUIM DOGMELE INSEAMNA SA NE TAIEM CAPUL!”
- Protos. Justin Parvu: SA NU NE FACEM PARTASI LA EREZIE!
- Parintele Arsenie Papacioc: “Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!”
- Parintele Arsenie Papacioc: “DOGMELE SI CANOANELE NU SE POT SCHIMBA DUPA DORINTELE RATACITILOR”
- Parintele Arsenie in “ATITUDINI”: “Una-i ortodox sa mori, alta-i ecumenist vandut!”
- Slujitori ai literei sau ai duhului?
- O absenta graitoare
Doneaza pentru filmul "Scrum"
‘Rad’ in sine-mi pentru certitudinea avuta inca de la inceput asupra nepocaintei astuia! ‘Rad’ pentru ca, in cele din urma, sarpele pe poteca, tot sarpe ramane! Sasaie neocontenit scalndandu-o serpeste cautand sa muste din calcaiul cui se nimereste a fi pe poteca si otravind cu erezia lui o gramada de nestiutori! Si nu e sarpe simplu: e d-ala cu clopotei! A imbatranit degeaba si, pe deasupra URAT: invechit in rele, nepocait si pricina de toata sminteala!
Se face ca nu stie ce se petrece cu el “Nu sunt eretic… Trebuie să ajungem la intercomuniune, nu să trimitem lumea în iad!” – deci, nu este vorba de EREZIE aici, ci de ‘intercomuniune’ care ne asigura locul in Rai, nu in iad!
Apoi, lasa politetea la o parte si vorbeste despre Vladica Bartolomeu Anania ca despre Nea Gheorghe sarind peste “IPS” – ‘justificarea’ fiind ca, acela fu singurul care s-a pus impotriva, restul….fiind tacere – din partea celorlalti!
Ce dorinta are:
“Am făcut un gest „personal”, dar doresc cu putere să fie un gest „comun”.” – deci sa se ‘intinda’, sa se generalizeze!
In fine, recunoaste ca ‘pocainta’ sa fu apa de ploaie si praf aruncat in ochii celorlalti “Eu rămân pe poziţia mea. Nu o pot schimba.” Si i-a mers! Cum sa nu-i mearga cand restul s-au abtinut si n-a fost urecheat chiar de PF care ar fi trebuit sa dea cu erezia lui de pamant! Dar fiindca ‘pestele de la cap se-mpute’ e firesc pe undeva, nu?
Sa ne ‘traiasca’ si sa le ‘priasca’ si celor care au tacut vadindu-si lasitatea! Ce ‘comandanti’ de ‘seama’ are Doamne, Doamne….precum chipul lumii asteia in prag de sfarsit! Eu m-am ‘linistit’ pe undeva! Este ingaduit fiindca toti ne-am abatut de la Cale! Si cum spunea cineva pe alt site, preotii, arhiereii nu cresc in copaci! Sunt ai nostrii, dintre-ai nostrii! Buchia in cele teologice este pentru ei ceva secundar folosit cu maestrie in intoarcerea Cuvantului ‘pe dos’ fiindca este neaprofundat si netrait decat…rational cu justificari de tot felul! Profetiile se-mplinesc!
Dragilor, vicleanul se manifesta acum intr-un mod in care, daca puteti sa cititi cartea “Partea diavolului” de Denis de Reugemont, o sa vedeti cum in anul 1942, anul in care a fost scrisa cartea, domnul Reugemont prevestea erezia ecumenista. Ca un rezumat: Reugemont ne spune ca diavolul, dupa ce s-a folosit de Hitler, (Stalin, Mao etc. posesii ai celui rau -nota mea), o sa vina “pacea” in care diavolul o sa ne dea “o credinta” in care o sa avem de toate numai EVANGHELIA SI CRUCEA LUI HRISTOS NU!
Eu sunt profesor de religie. Am incercat sa le spun elevilor sa nu mai faca confuzie intre crestinism (ortodoxie) si lupii imbracati in piele de oaie (ecumenistii “ortodocsi” -si ceilaltii ecumenisti, oamenii ai diavolului). Cu Voia Domnului am rezistat si inca mai sunt profesor, dar se poate ca cei care sunt ecumenisti, din cadrul inspectoratului de religie, citind acest punct de vedere sa ma caute, si sa-i caute si pe ceilalti care incearca din rasputeri DAR CU VOIA DOMNULUI sa reziste si sa nu-i invete pe elevi erezia ecumenista.
Ce mi-a fost dat sa aud de la elevi: ca unii profesori invata ca intre ortodoxie si catolicism nu exista mari deosebiri, etc.
Astfel, cum a spus si Sfantul Arhanghel Mihail: SA STAM BINE, SA LUAM AMINTE, trebuie sa ne oprim sa cadem in erezia ecumenista!
Trebuie sa nu-i judecam pe ecumenisti, dar nici nu trebuie sa acceptam erezia lor; insa sa nu uitam ca si ei sunt “vase ale lui Dumnezeu”, ca sunt inselati de cel rau si ca fiecare dintre noi se afla intr-o mare sau mai mica pacatosenie. De accea sa incercam sa-i iubim, sa le spunem prin cei care respecta Duhul, si nu litera legii, cand gresesc, aratandu-le daca vor sa primeasca Evanghelia in care se spune: “Ca numai prin Fiul ajungem la Tatal” si nu prin Papa, Budda, etc.
De aceea, fratilor, sa nu uitam ca noi nu ne luptam cu fratii nostri inselati, ci cu stapaniile acestui veac.
IUBITI SI IERTATI!
@Vulturul
In privinta ereticilor, nu mai sunt ‘vase ale lui Dumnezeu’, sa-mi fie cu iertare! Ceea ce a mentionat in interviu arata incapatanarea de a duce pana in panzele albe erezia lui! Pe de-asupra o doreste in continuare ca fenomen generalizat si acceptat de Biserica lui Hristos!
Iar “cum a spus si Sfantul Arhanghel Mihail: SA STAM BINE, SA LUAM AMINTE” ar trebui MAI ALES ei sa ia aminte! – fiindca mai e unul: Sofronie Drincec!
Ca toti avem pacate, e stiut! Dar asta e unul din cele mai grave si de neiertat: nici in veacul de-acum, nici in cel viitor fiindca este pacat impotriva Duhului Sfant! Pai adica cum…daca nu e iertat (poate decat anevoie si dupa pocainta indelungata) unul care n-a auzit de Dumnezeu si injura de cele sfinte si nu crede in Imparatia Cerului, ca Hristos a inviat, samd…si este iertat de Dumnezeu unul care stie teologie, nu gluma…dar sustine ce sustine?! E pricina de poticneala pentru cei mai mici si ‘model’ de alunecare pentru cei de-o marire cu el fiindca i s-a permis si i se permite in continuare sa sustina cu glas mare si tare ca a facut bine ceea ce-a facut! Aici e diferenta! Urasc pacatul lui si in care zace si complace mai ales pentru ca e cine e si, are putere de influenta si decizie asupra astora mai mici! Ori stim ce s-a spus ce patimesc cei care sunt pricina de sminteala,nu?
Dragii mei…Cata dreptate avea Parintele Arsenie Papacioc, Domnul să-i dea sănătate şi să-l mentină printre “stalpii de căpătăi “ai neamului nostru ortodox in aceste vremuri atat de tulburi, cand sublinia că dacă un singur ierarh ramane in Adevăr, acolo este Ortodoxia.. Ori in aceste momente cand in Sfantul Sinod al B.O.R. nu a existat decat o singura voce care să condamne apostazia celor doi ierarhi(poate mai sunt si alţii din cei care s-au abţinut – ce păcat că au tacut atunci cand trebuiau să vorbească), in aceste momente cand PS Sofronie Drincec a reprezentat Patriarhia Românã, în perioada 17-22 septembrie a.c. la Congresul Ecumenic al Episcopilor prieteniei Mişcãrii Focolarelor, care s-a desfãurat la Beirut, în Liban şi peste numai câteva zile, la 22septembrie a.c. şi celãlalt ierarh iubitor de eretici, Nicolae Corneanu a comis o faptã provocatoare participând la Conferinþa Episcopilor Catolici( pentru detalii va rog să cititi nr 24 şi ultimul – din păcate, a revistei Gand şi Slovă Ortodoxe-www.gandsislovaortodoxe.mirem.ro) TOATE cu stirea BOR şi in spiritul iertării şi intelegerii frăţeşti, avem datoria să nu tăcem, că dacă vom tăcea…pietrele vor vorbi in locul nostru.Si mai avem ceva de făcut- să nu ne fie frică.Nu te teme turmă mică…Căt de frumos ne vorbeşte Mantuitorul…Şă dea Bunul Dumnezeu să ne numere pe toţi printre oile sale ortodoxe (asa schioape,oarbe, pline de bube cum suntem)decât să fim mioare ecumenice europene cu cipurile avand update-ul vaccinului papistas
Doamne ajuta! E dureros ce se intampla. Am participat, de curand, la deschiderea simpozionului “Serile filocalice”, initiat de A.S.C.O.R. Bucuresti, la care a fost prezent Prea Fericitul Patriarh Daniel. Am plecat foarte suparat, ca mai apoi, cand sa discutam problema in cadrul sedintei A.S.C.O.R., sa ma supar si mai tare. Incerc sa nu fiu partinitor in relatarea ce v-o fac.
Patriarhul nostru, in cateva randuri, a tinut sa ne povesteasca despre frumosul dialog (?) dintre BOR si catolici, respectiv protestanti. Am aflat astfel, ca in zeci de locuri din Europa, preoti ortodocsi oficiaza slujbe in biserici catolice si in casele de adunare ale protestantilor, din cauza ca nu avem fonduri sa construim atatea biserici ortodoxe. Am inteles ca este un mare ajutor pe care ni-l dau vesticii, iar noi, la randul nostru, ii ajutam pe ei, oferindu-le sali in care sa se roage.
Apoi, a fost o intrebare din public, foarte scurta si foarte la obiect: Este catolicismul o erezie? In opinia mea, Prea Fericitul s-a balbait. A spus mai intai ca poate si ortodoxia este o erezie, motivand cu evlavia credinciosilor de astazi, lucru, cred, total inadmisibil. Nu se poate confunda dogma cu trairea acesteia, insa pentru majoritatea celor care nu sunt foarte bine in tema, s-ar putea sa sune corect. A precizat, la sfarsit, ca sunt unele diferente dogmatice, insa nu trebuie sa sarim si sa aruncam cuvintele: schismaticilor, ereticilor, asa de usor – mai intai trebuie sa privim la noi cum suntem si apoi sa facem acuze. Deci, cu alte cuvinte, a intarit iarasi confuzia dintre dogma si trairea dogmei.
A urmat o alta intrebare: Credeti ca se vor uni vreodata toate religiile? Raspunsul a fost, daca-mi amintesc bine: Nu, nu cred ca se vor uni toate religiile… pentru ca nu se poate asa ceva, dar se pot apropia cele care au cate ceva in comun.
A fost si o explicatie cam neclara a termenului “catholicos”, spun neclara, pentru ca doua fete din sala, neinitiate, au inteles ca e totuna biserica catolica cu Biserica Ortodoxa.
Fratilor, imi permit sa spun vorba aceea romaneasca: Cine fura azi un ou, maine va fura un bou. Eu tare ma tem de directia in care arata acest discurs.
Apoi, cand am adus vorba in sedinta ASCOR despre acest subiect, voci din conducerea asociatiei mi-au fost impotriva, acuzandu-ma de prea mare ravna, de un extremism antiecumenist (probabil). Au fost si cativa care m-au aprobat, altii au tacut, altii au fost in dubii. Am spus ca nu exista dialog intre catolici si ortodocsi, asa cum stiu de la parintele Arsenie Papacioc. Mi s-a raspuns asa: atunci primele sinoade ecumenice pentru ce au fost? Nu pentru dialog intre Biserica si eretici? In urma carora, s-au anatemizat ereziile.
Fratilor, Sfantul Nicolae i-a dat o palma lui Arie. Acesta a fost dialogul. Va rog sa ma omorati cu pietre daca mint sau daca sunt nebun. Multumesc. Doamne ajuta!
@ Adrian Sarbu:
Iti impartasim gandurile si dezamagirea. ASCOR-ul de azi nu mai are aproape nimic de-a face cu cel originar, animat de un spirit luptator, curajos si care niciodata nu ar fi scaldat-o in privinta ecumenismului, chiar daca avea si el limitele lui. Acum sunt alte vremuri, cu o “generatie fiarta”, cum zicea Parintele Paisie Aghioritul, generatie de la care nu prea ai ce sa astepti.
Pentru ei pietismul si conformismul orb sunt cele mai comode solutii, mai ales ca majoritatea cunosc prea putin scrierile Sfintilor Parinti sau ale marilor Parinti contemporani, iar contactul cu cativa dintre stalpii Ortodoxiei romanesti sau cu parintii mai vii de astazi le este de-a dreptul interzis. Manastirea Petru-Voda este defaimata si, practic, proscrisa si nume ca Parintele Savatie Bastovoi, Parintele Amfilohie de la Diaconesti, Parintele Moise de la Oasa, Dan Puric si altii sunt non grata pentru conferintele ASCOR, si asta si inainte sa vina actualul Patriarh! Nu ne intrebati de catre cine, pentru ca cei mai multi n-o sa agreati adevarul. Cititi, de pilda, acest material si cine vrea sa inteleaga va intelege: CINE DEZBINA BISERICA?
Chiar daca PF Daniel a deposedat ASCOR-ul (sigur, legal, dar nu si legitim) de sediul pe care l-a primit de la PF Teoctist si in care au functionat 15 ani, pana la urma ascoristii tot in bratele acestuia s-au predat.
Iar cand parintele Teofil Paraian inca este tinut la mare cinste si invitat fara exceptie, in ciuda repetatelor sale grave derapaje ecumeniste si nu numai... mai are rost sa mai zici ceva in plus despre orientarea ASCOR Bucuresti? (Vezi si: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/16/scrisoare-catre-membrii-bisericii-ortodoxe-romane-16-iulie-2008/#comment-7988 )
Referitor la conferinta Patriarhului, am inteles ca a abordat si chestiunea lui Filioque, “demonstrand” ca n-ar fi nicicum erezie si ca ar fi pomenit despre necesitatea “reformularilor terminologice” pe taram dogmatic, pentru a se ajunge la unitate. Poti confirma? Stii pe cineva care sa aiba inregistrarea partii a doua a conferintei (cea cu intrebarile)?
Deci! Pozitia ‘mai-marilor’este foarte clara:
1.Nu se pot uni toate religiile dar este posibil a se uni cele ‘apropiate’ adica cea catolica cu cea ortodoxa pentru ca, vezi Doamne! Si ei se inchina Sf.Treimi, dar crucea o fac cum o fac.., au si ei ‘botezul’ lor prin stropire, au ‘inlocuitorul’ pe pamant al Fiului lui Dumnezeu care este infailibil – Papa al lor – care(nu pacatuieste), au imaculata conceptie (micsorand prin asta vrednicia Maicii Domnului), Duhul Sfant – pentru ei – purcede nu numai din Tatal ci si din Fiul, ‘Liturghia’ lor indoielnica nu mai are invocarea Darului Sf.Duh peste darurile puse-inainte (facute in azima iar nu paine dospita), au ‘indulgente papale’ si cred in Purgatoriu – un loc in care, dupa ce te prajesti bine te poti izbavi – in cele din urma – asigurandu-ti-se locul in rai; ia-ta cat de ‘apropiati’ suntem!
2.chiar ortodoxia poate fi o ‘erezie’ datorita starii spirituale a credinciosilor orotodocsi si asta pentru ca, nu-i asa…numai ai nostrii ortodocsi pacatuiesc, ceilalti sunt curati ca lacrima! atunci inseamna ca se indoiesc ei – mai marii – de puterea sfintitoare ajutatoare a Sf.TAine din Biserica ortodoxa puse tocmai pentru curatirea si ajutorul dumnezeiesc; pai, daca recunosti ca a ta turma nu sta bine in privinta asta, fie roaga-te! fiindca ai putere mare a mijloci pentru poporul binecredincios si nu accepta sa amesteci apa cu uleiul pe motiv ca apa e stricata, urat mirositoare pentru ca, oricum! ea (ortodoxia) nu se va putea amesteca in veci cu uleiul (catolicismul) deoarece acesta, sta/va sta numai ‘la suprafata’! Chiar asa de greu de priceput?!
Spunea un sfant parinte ca, orice religie cu denumire omeneasca (catolica prin Papa al lor, luterana, calvina pana la Budha si alte prostii) nu mantuiesc, deci – nu sunt folositoare, nici valide pentru mantuire.
Este adevarat. Patriarhul a spus ca din cauza saraciei limbii latine, verbul a purcede (nu stiu in latina cum se spune) are doua intelesuri: purcedere ca si izvorare, dar si purcedere ca plecare dintr-un loc in altul.
“Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.” (Ioan 15:26)
Cum ar veni, ce am inteles eu, catolicii au inglobat in Filioque intelesul ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis de Fiul. Nu sunt lingvist si de aceea nu vreau sa emit nicio judecata. Daca este cineva in domeniu, sa ne lamureasca.
Au mai fost intrebari despre Sfintii inchisorilor, de ce nu se canonizeaza. Patriarhul a raspuns: din cauza situatiei politice, e mai greu sa fie canonizati (oare se referea la faptul ca au fost legionari cativa dintre ei sau la tanti uniunea europeana care ne vrea in “intercomuniune”?), apoi ca mai sunt unii inca in viata, si la sfarsit a spus ca oamenii trebuie mai intai sa-i cinsteasca pe Sfintii Parinti, si pe Sfintii “vechi” si de abia apoi sa se intereseze de acestia noi. Aici m-am revoltat foarte tare si am scris un bilet, care nu a mai fost citit, dar, sincer, nu cred ca din rea vointa. Biletul suna cam asa: 1. Referitor la intrebarea de dinainte despre concilierea discursului stiintific cu cel teologic (caci a fost si o asemenea intrebare, cu trimitere la psihologie – Doamne, iarta-ma), il avem pe Arsenie Boca! De ce nu se spune nimic despre el? Apoi, ce psihologie? Intre Freud si Hristos este o mare prapastie! 2. Am auzit multa lume care spune “de ce nu se mai fac minuni si in zilele noastre?” Cred ca ar face mult bine canonizarea Sfintilor inchisorilor, pentru ducerea minunii din folclor in realitate, acolo unde ii este locul!
Nu stiu daca sunt eu cu sorcova, dar sa va mai zic. Patriarhul a spus ca se construieste o biserica la ambasada Romaniei la Moscova si ca s-a gandit, ca in schimbul acestui dar al rusilor, sa le restituie biserica rusa, paraclisul universitar, adica locul unde se mai adunau tinerii si unde mai slujeau niste preoti cu BARBA (am o obsesie cu barba, ma iertati). Dupa mintea mea, aceasta ar fi o actiune indreptata chiar si impotriva ASCOR-ului, insa am vazut ca nimeni nu s-a sesizat.
In cadrul sedintei ASCOR, am povestit (sper ca nu din basme) cateva din momentele in care Manastirea Petru Voda (la care eu ajung destul de des, fiind din Piatra Neamt de loc) si implicit, parintele Iustin, au fost sub prigoana actualului Patriarh, chiar de pe vremea cand era Mitropolit. Niste fosti colegi de-ai mei, m-au sustinut, spunand ca sunt anumite lucruri pe care cei din Moldova le stiu mai bine decat stie restul tarii. Aceste sustineri au fost, bineinteles, in urma unor reactii ale membrilor vechi, cu greutate, asa cum s-a laudat cineva ca e de 10 ani in ASCOR si crede ca stie mai bine decat mine.
Apoi, tot un membru cu greutate spune asa: De ce nu vorbeste parintele Rafail Noica despre ecumenism si de ce nu-l acuza pe Patriarh? Vine si se trezeste unul ca Danion, care de abia a venit de la yoga, sa vorbeasca.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar sper ca am redat cu sinceritate tot ce mi-am amintit. Poate faceti un articol separat despre problema aceasta, daca nu exista deja, si as vrea sa vad cat mai multi care striga tare: MIE-MI PASA!
Parintele Rafail nu-l ataca pe patriarh (pentru ca pur si simplu nu este genul care sa atace direct, este o alta strcutura si are alta formare, dar despre parintele Calciu nu se spune nimic?!), dar a acuzat EREZIA lui Filoque, catalogand-o nici mai mult, nici mai putin decat suma tuturor ereziilor si este iata, in totala contradictie cu PF Daniel! http://cuvantdreptslavitor.wordpress.com/2008/08/05/parintele-rafail-noica-despre-filioque-si-biserica/
Aceasta afirmatie, cum ca Filioque trebuie reinterpretat, ca nu are sensul eretic despre care toti stim este dintre cele mai grave si se pare ca ea sta la baza faimoasei intentii de “reformulare a dogmelor” anuntata inca din Sinodul din iulie. Deci Sfintii Parinti au gresit, iar contemporanii ne invata azi, in veacul al XXI-lea cum stau de fapt lucrurile din punct de vedere.. filologic. Mai, mai… Aidoma s-a intamplat si cu monofizitii, s-a dat vina pe “neintelegeri terminologice”, vezi Doamne! (Inca o data, nu poti face rost de inregistrare?)
Despre retrocedarea Bisericii Ruse nu auzisem, dar, pana la proba contrarie, avem suspiciunea ca este numai un mijloc de santaj, pentru a forta o subordonare completa a celor de la Paraclisul universitar si de la ASCOR fata de patriarh. Banuiesc ca santajul a functionat.
Despre “Danion care abia a venit de la Yoga” mereu se aude, ca si cum Sfantul Pavel n-a fost prigonitor de crestini si co-autor la uciderea Sfantului Stefan inainte de a fi marele Vas Ales si Apostol al neamurilor, Imparatul David n-a fost si el ucigas si preacurvar, iar apoi a fost mare prooroc, ori Sfantul Ciprian s-ar fi impiedicat de faptul ca fusese vrajitor si s-ar fi abtinut sa propvaduiasca pe Hristos. Astfel de “argumente” jalnice insa sunt lansate de catre altcineva si preluate apoi de mai toti de acolo. Si inseamna pur si simplu judecata fariseica si osandirea unui frate pentru pacatele deja spovedite si de mult parasite.
PS: Preoti cu barba sunt in multe parti, cred ca sunt majoritari inca la noi, problema este daca si invata intru toate dreapta credinta, deci sa nu ne luam numai dupa aspecte exterioare, ca asa ne putem insela usor.
Asa am gandit si eu despre parintele Rafail. A trait atata timp in Anglia, acum e pe undeva in pustie si mie imi place prea mult de el ca sa-l aud amestecat intr-o discutie unde nu-si are locul. Sofisme peste sofisme, la fel ca si cel cu primele Sinoade Ecumenice, unde se “dialoga”. Si a mai fost o comparatie deplasata, care in aparenta semana: cand niste tineri, “tot asa de evlaviosi ca si noi si porniti pe lupta”, l-au dat jos pe Teoctist, pe motiv ca era comunist, ca apoi sa fie repus in functie de catre Sinod.
Iar argumentul cu Danion si yoga, nu cred ca poate veni din gura unui om care a terminat teologia. Si mie imi spuneau, cand ii indemnam pe prieteni sa nu mai fumeze si sa nu mai bea: “da ce, tu n-ai fumat? tu n-ai baut?”
Bineinteles, nu ne luam numai dupa barba. Am spus ca este o obsesie de care mai curand as vrea sa scap, daca as cunoaste un preot fara barba de care sa ma simt aproape. Insa, va spun, ca in cateva biserici din bucuresti in care am intrat, am avut avut senzatii foarte ciudate pana acolo cand nu mai stiam unde ma aflu. Si am mai vazut un preot tanar care parca era Brad Pitt. Nu vreau sa se inteleaga ca ii judec. Probabil imaginea arhetipala a preotului este preotul cu barba. Instinctul imi spune totusi ca barba e importanta, mai ales acolo unde ramane la alegerea preotului daca sa o poarte sau nu, pentru ca, face un sacrificiu si il ajuta si pe el sa se gandeasca mai mult la Dumnezeu, asa cum hainele negre ne aduc aminte, in caz ca sarim calul, ca purtam doliu pentru cineva.
Pe de alta parte, sa va istorisesc o povestire pe care am citit-o si eu undeva:
Cica un parinte staret a prins intr-o zi un drac. Si l-a intrebat:
“Mai dracule, la voi acolo in iad sunt calugari?”
“Nu sunt parinte staret”, zice dracul.
“Cum mai, nu sunt calugari in iad?”
“Nu sunt, parinte, nu sunt.”
“De aia cu haine negre si cu barba lunga, mai, nu sunt?”
“A, ba da, parinte staret. De aia sunt multi, dar niciunul nu e calugar.”
Si nu am inregistrarea, dar sigur exista undeva, caci s-a filmat in sala si nu numai de la televiziune.
E treaba ierarhilor sa-l critice pe Patriarh pana la urma. Imi pare rau pentru ce am scris. Pana la urma, Biserica nu este o institutie, iar daca cineva nu respecta dreapta credinta, ii va da socoteala lui Dumnezeu. Cat despre Corneanu, orice gest ecumenist, cred ca atrage de la sine caderea inafara Bisericii (care, repet, nu este un minister al religiei).
In loc sa ne indignam sau sa acuzam, mai bine ne rugam, caci altfel ce Adevar mai marturisim, daca noi insine suntem in afara Adevarului, in afara poruncii de a ne iubi aproapele si vrajmasul?
Vreau sa repet aici vorba parintelui Arsenie Papacioc:
“Dacă un singur ierarh ramane in Adevăr, acolo este Ortodoxia”
Si proverbul romanesc: nu e treaba magarului de unde beau oile apa.
Inca un lucru, sa stiti ca trebuie sa fim mai atenti cu citatele din marii duhovnici. Pentru ca o vorba spusa de un sfant poate fi o blasfemie in gura noastra, pentru ca nu avem nivelul lui. Un exemplu care-mi vine in minte acum este tot parintele Arsenie Papacioc, care spunea, referindu-se la anii cand a ingrijit o capra, ca e fericit ca ramane Dumnezeu dator la el. Nu stiu cati dintre noi ar putea sa spuna asta.
Va spun inca o data ca imi pare rau pentru ce am scris. Sper sa nu mai citeasca nimeni, ca sa se sminteasca. Va spun asta din inima, pentru ca ma simt rau de cateva zile si am mari remuscari.
Aveti grija de sufletele voastre sa nu le pierdeti, caci nu ne vor odihni articolele noastre aspre antiecumeniste, ci mai degraba iubirea pentru cei din jur si iertarea pentru ei – cum iertam, asa vom fi iertati si cum judecam, asa vom fi judecati.
Ce credeti ca face un calugar de la Athos toata ziua in pestera lui? Se roaga pentru noi si pentru Biserica lui Hristos si se roaga pentru ca lumea sa se intoarca la adevarata credinta in Dumnezeu. Rugaciunile lui sunt mai puternice si mai folositoare decat toate articolele noastre, decat toate indignarile noastre si mahnirile noastre.
Si Maica Domnului ce credeti ca face? Oare nu plange si ea pentru Biserica Fiului ei?
Cam atat vroiam sa spun. Imi pare rau pentru ce am scris, pentru cat de mult am judecat si sper sa ma ierte Dumnezeu. Doamne ajuta!
Doamne-ajuta. Socotesc ca vrednicia unui preot nu sta in cat de lunga sau cat de mica este barba acestuia.Nu trebuie sa ne legam de lucruri exterioare. Vrednicia unui preot sta im modul in care se face autentic propovaduitor al lui Hristos prin cuvant si fapta.
Frate Adrian, sa ne ierti, dar pe sfinti – pe care-i avem de model, nu? – nu-i putea odihni defel TACEREA in fata raului si a ereziei, pastrand in acelasi timp dragostea. Ne pare rau de sminteala si indoiala prin care treci, lepadandu-te de o prea rara atitudine marturisitoare, care mai improspata putin aerul uscat al pietismelor studentesti… Domnul sa te intareasca! http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/22/zelotii-ortodoxiei/ – bun de recitit la vreme de indoiala si tulburare!
***
Zice Sfantul Teodor Studitul:
“Caci porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei. Caci zice: “Graieste si nu tacea” si: “Daca se va da deoparte, nu va binevoi sufletul Meu intru el” (Avac.2, 4) si: “Daca acestia vor tacea, pietrele vor striga” (Lc. 19, 40). Asa incat, atunci cand e vorba despre credinta, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Capetenie? Nici aceasta. Ostas? Dar unde? Agricultor? Nici macar acest lucru. Sarac sunt, care se preocupa numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvant si grija nu am pentru chestiunea pusa in discutie>>. Vai! Pietrele striga, si tu taci si esti fara de grija? Firea cea nesimtitoare l-a ascultat pe Dumnezeu si tu te clatini? Ceea ce nu a fost insufletit, nici i s-a cerut socoteala la judecata, temandu-se ca de o porunca, glasuieste, iar tu cel ce va sa dai seama inaintea lui Dumnezeu in ceasul cercetarii chiar si pentru un cuvant desert, desi vei fi intrebat spre a da socoteala, spui ca unul fara de minte <<Ce treaba am eu cu acest lucru?>>. “Acestea“, o, stapane, zice Pavel, “le-am infatisat din pricina voastra, in ce ma priveste pe mine si pe Apollo, ca sa invatati a nu cugeta, in ce ne priveste, mai presus de ceea ce s-a scris” (cf. I Cor. 4, 6). Asa incat chiar si saracul e lipsit de orice aparare in ziua judecatii si va fi osandit ca unul care acum nu graieste, caruia si osanda ii va fi sigura, fie si numai pentru acest lucru – [ca sa nu mai vorbim] de vreunul din cei de sus pana la cel ce poarta coroana. Caci cei puternici vor fi cercetati ca niste puternici, zice [Scriptura] si judecata aspra va fi celor sus pusi”.
Ma simt usor confuz in fata unor preoti din eparhia Timisoarei care discuta contradictoriu intre ei privitor la canonicitatea parerilor pro sau contra fata de deciziile sinodale recente.
Poate ma ajutati domniile voastre. Mi se pare legitim ca un pastrator al traditiei, fie cleric sau mirean, sa considere o problema atitudinea necanonica a unui co-mesean in ale credintei. Insa cand vine vorba de marturisire, precum in cazul parintilor Iustin Parvu, Arsenie Papacioc sau Iulian de la Prodromul de pe Muntele Athos, ei sunt deasemenea acuzati de necanonicitate pentru ca, desi singulari, vorbesc in numele ortodoxiei si se substituie Sfantului Sinod. Sfantul Sinod, deasemenea, nereprezentand canonicitatea prin neamendarea faptelor necanonice, nu-si indeplineste menirea. Deci, daca ma inarmez cu marturisirile parintilor care nu fac parte din Sfantul Sinod pot fi acuzat de o partasie cu cei neascultatori de ierarhie, iar daca ma inarmez cu pozitia oficiala a ierarhiei vadit neaparatoare a canoanelor as putea fi indus in eroare?
Ce mai ramane, o biserica compusa din comunitati nationale sau zonale, care sa duca un razboi de guerila? E mai usor si practic in fata centralizarii mondialiste sa pastram enclave unite doar caonic dar separate administrativ, pentru a nu putea fi supuse unuei singure puteri corupte?
Si atunci cine va mai avea autoritatea oficiala, legala de a vorbi in numele ortodoxiei si cum o vom mai perpetua?
Cam multe intrebari grele
Credem ca ne putem crea false dileme, pentru ca raspunsurile se afla in istoria Bisericii si in cuvintele Sfintilor Parinti. E bine cunoscut ca foarte multi sfinti (episcopi, preoti si mai ales monahi sfinti) au intrat in conflict fatis cu ierarhia Bisericii din vremea lor, fiind prigoniti de aceasta.
Cel mai important este sa intelegem ce este si ce nu este Biserica, iar anumite scrieri ne pot ajuta in acest sens. E bine de stiut ca Sinodul BOR nu este totuna cu un Sinod Ecumenic, iar regulamentele sau statutele sale nu pot sa aiba (decat la oameni, nu inaintea lui Dumnezeu) o valoare superioara sau o valabilitate mai mare decat cea a Sfintelor Sinoade ecumenice. (Cineva chiar spunea pe buna dreptate ca ar fi mai corect sa se spuna: Sinodul Sfintei Biserici decat Sfantul Sinod al BOR…) Se intretine o confuzie aici intre Biserica-organism si Biserica-organizatie (institutie). Desigur, ele nici nu pot fi radical despartite, pentru ca am cadea in protestantism sau in cine stie ce altceva, dar nici nu avem cum sa punem cuvantul unui episcop (si nici chiar al unui sinod de acest fel) peste cel al lui Hristos si al soborului Sfintilor Parinti. Altfel ar insemna ca invatatura de credinta ar putea fi relativizata, prin “reformare” permanenta de catre oameni sub pretextul insuflarii automate a Duhului Sfant. Parca nu altfel facusera si fariseii si carturarii cu legea lui Moise, nu? In plus, nu am invatat de la Parinti ca Sfantul Duh ar opera la Sinod ca la o Sfanta Taina, in mod automat, independent de vrednicia, de sinceritatea si de dreapta-credinta a slujitorului.De pilda, credem ca ne pot ajuta si lamuri urmatoarele cuvinte de invatatura:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/22/zelotii-ortodoxiei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/12/10/salvarea-ortodocsilor-de-astazi-2/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/25/ascultarea-pretextele-si-abuzurile-ei-parintele-savatie-pune-punctul-pe-i/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/01/21/sfantul-maxim-marturisitorul-nor-calauzitor-in-intunericul-generalizat-al-apostaziei-prin-tacere/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/11/sfantul-teodor-marturisitorul-porunca-domnului-este-a-nu-tacea-in-vremea-primejduirii-credintei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/14/din-viata-si-lucrarile-parintelui-serafim-rose-toata-nadejdea-la-hristos/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/01/19/nevoia-de-sfantul-marcu-eugenicul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/04/07/trebuie-sa-ascultam-de-dumnezeu-mai-mult-decat-de-oameni/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/31/cuviosul-seraphim-rose-despre-raportarea-la-duhovnici-si-la-autoritatile-duhovnicesti-si-despre-calauzire/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/09/parintele-sofronie-despre-monahismul-cel-pururea-prigonit/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/30/ips-averchie-mentorul-cuviosului-seraphim-rose-despre-marea-apostazie/
Pacatele Mitropolitului Corneanu sa fie judecate Sinod. Pana acum ar fi trebuit sa aflam ca Sinodul nu doreste sa se alature gestului reprobabil al Mitropolitului Banatului. Noi mirenii nu putem judeca. Sa-l judece Bunul Dumnezeu!
Parintele Justin Parvu: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/08/protos-justin-parvu-sa-nu-ne-facem-partasi-la-erezie/
“Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă – trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica Ortodoxă”.
„La noi n-au putut niciodată nici patriarhul şi nici sinoade să introducă lucruri noi, pentru că apărătorul religiei este însuşi corpul Bisericii, adică poporul dreptcredincios însuşi care vrea ca religia să-i fie veşnic neschimbată.” (Enciclica Patriarhilor de la 1848)
Despre asta este vorba, nu despre judecata, ci despre responsabilitatea de a desparti adevarul de minciuna si pastorii de lupi. Va recomandam si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/22/zelotii-ortodoxiei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/25/ascultarea-pretextele-si-abuzurile-ei-parintele-savatie-pune-punctul-pe-i/
fratilor ,ne cam ducem de rapa.problema este ca nu sinodul bor nu a luat nici o masura clara ceea ce duce la acceptarea greselii celor doi si la incurajarea altora de a face acest lucru.si nici atunci sinodul nu va putea sa ia masuri.haideti sa spunem sus si tare cate fac prelatii nostrii in viata de zi cu zi si credeti-ma ca daca ati auzi ar cadea cerul pe noi…..sau pe ei.problema ar fi …daca tacem inseamna ca acceptam daca vorbim inseamna ca judecam,nu stiu unde este adevarul.nimeni nu ia nici o masura si noi stam ca fraierii si ne uitam la ei cu ce masini vin pe la sfintele liturghii ,tocmai ei predicand saracia pentru hristos ,ca pleaca de acolo cu portbagajele pline cu de toate sa nu cumva sa-i prinda sfarsitul lumii cu burtile goale,nu ,doamne fereste.sau cu accepta tacit sau cu voie pacatul simoniei si al relatiilor si nepotismelor in functionarii episcopiilor si daca ai o problema de rezolvat la episcop aproape ca te da afara in suturi de prin birourile lor.si multe altele …dumnezeu sa-i judece dar si sa tacem nu sunt de acord. sa nu va mire gestul sinodului pt cei 2 iuzi.
De ce nu se face o petitie sa fie dat jos Patriarhul si Pr. Corneanu?
Sa se faca, sa scoatem nechina din Biserica lui Hristos. Iesim in strada, ne ducem la ei, numai sa plece acesti masoni din fruntea Bisericii.
Am facut revolutie pt un trai mai bun trebuie sa facem inca una pt o Biserica fara masoni, o Biserica curata .
Avem dreptul sa ne pastram identitatea statului fara a fii acuzati ca suntem nebuni, fanatici, si paranoici.Acum din cauza unor mii de credinciosi care sunt in functiile de conducere trebuie sa se dea 22 de milioane de romani dupa europa , aruncand traditia poporului roman, data prin lege sfanta sa o pastram.
Fratilor, va intelegem durerea pentru compromiterea traditiei poporului si a unora dintre ierarhii nostri, dar credem ca trebuie sa avem dreapta-socotinta si sa nu ne folosim preponderent de mijloacele de actiune specifice veacului acestuia, ci de invatatura bisericii. Deci, sa ne pregatim duhovniceste, deplangand greselile ierarhilor ca pe ale noastre proprii, dar fara a tacea si a lasa aparenta unei aprobari a noastre. In felul acesta putem ramane pe calea cea stramta, fara sa cadem in a-i judeca si fara a accepta tacit greselile lor. De asemnea, sa facem ascultare de marii duhovnici de care acest neam, prin mila lui Dumnezeu, inca se mai bucura.
Memorii s-au facut (vezi aici, de ex.) si, atunci cand vor mai fi inaintate, le vom sprijini, cu mila si intarirea Domnului.
Acum… sa nu uitam ca este Nasterea Domnului si macar acum sa ne gandim mai mult la Hristos decat la vrajmasii si vanzatorii Lui, mai mult la cele ale luminii si bucuriei sfinte decat la cele ale raului si uratului de care, oricum, nu scapam in restul anului.
Va dorim in continuare Praznic Luminos si La multi ani intru Hristos!
Dragilor,
Vad ca a trecut ceva timp de cand v-am scris un comentariu ultima oara. Cred ca am un singur lucru de spus. Singura osandire permisa este cea pentru eres. Corneanu, se vede clar ca a cazut din dreapta credinta. Ce ii putem face lui si altora ca el? “Gestul ramane, nu ma pocaiesc”
Spuneti-mi ce e de facut.
Va imbratisez cu drag.
Daca nu-i va pedepsi Sinodul, pe el si pe alti eretici ii va pedepsi Dumnezeu cu siguranta.
Uite ca Sinodul nu zice nimic. Doar IPS Bartolomeu Anania a luat atitudine.
In rest, tacere suspecta. N-am nici un respect pentru asemenea fete bisericesti. Ei il iubesc pe Dumnezeu si cred cu tarie intr-una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Amin!
Dumnezeu sa il ierte in primul rand, si sa ii lumineze mintea… Oare nu cunoaste aceasta fata bisericeasca istoria bisericii crestine?
Ne-am tinut cu dintii de traditia Sfintilor Parinti. Toate abaterile dogmatice, canonice, liturgice si traditionale sunt trecute cu vederea de catre niste persoane mai ” evoluate”. Daca toate abaterile au dus la erezii, aceasta inconstienta la ce duce?
Dumnezeu este atot puternic. Daca nu-i va pedepsi Sinodul, Dumnezeu sigur o va face!
Dumnezeu sa te ierte!
PENTRU TOTI CRESTINII ORTODOCSI (monahi sau laici):
Nu stiu de ce nu s-au facut si nu se fac inca proteste si marsuri permenent in fiecare oras si mai ales la patriarhie in Bucuresti ?! Toti ar fi trebuit sa facem asta continuo pana cand s-ar fi facut dreptate. In revista monahilor ortodocsi s-a publicat o afirmatie a patriarhului ca cei de la Athos ar fi oameni fara pregatire teologica si oameni simpli; si in consecinta nu stiu de ce e vorba pt a se imlica. Atfel spus i-a facut “tarani”, dar uita ca ei devin sfinti sau ca si mentorul sau Cleopa Ilie a fost om “simplu”.
Ce relatati aici in acest articol este ceva foarte bun, si arata exact ce fac aceia care colaboreaza sau chiar sunt “clerici-masoni” care au credinta doar pt a indeplini un ideal. Biserica e plina de ei, si nici nu mai condamna acest “microb” asa cum o facea prin anii 1930 – 1940.
Dar trebuie sa stim si sa ne amintim mereu ca deja am intrat in vremea jertfei celei de pe urma. Asa ca trebuie sa ne pregatim si noi si copii nostri, pt ca impreuna cu sfintii care sunt si care ori sa vina, sa fim ultima reduta ce va lupta.
Cu toate acestea nu vom fi biruiti nici de portile iadului asa cum insusi Dumnezeu Iisus Hristos a spus, asta insemnand : credinta ne va mantui chiar de ne vom jertfi.
In final vreau sa indemn pe cat mai multi sa lupte si sa se ceara pe fata condamnarea celor care trebuiesc condamnate cu repectarea Canoanelor si Sfintilor Parinti. Amin
Semnat: Un pacatos si un praf de crestin ortodox.
Plecand de la : “….Desi uimeste rapiditatea cu care si-a regasit Corneanu aplombul declaratiilor “profetic” ecumeniste (de departe cea mai grava fiind aceasta: “Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune”!!!)” ……….as putea spune ca a primit ordine clare in acest sens, dar uita domnu Corneanu ca nu poate sluji si “altarului fratesc al satanei” si lui Dumnezeu Iisus Hristos cel Inviat a treia zi. Dumnezeu iti va cere socoteala si nu as vrea nici macar sa iti aud glasul care va rage ca un leu in flacarile iadului pt ca nu ai ce raspuns sa dai la faptele tale.
VA ROG SA DATI B.O.R. PRINTRE MESAJELE VOASTRE SI ACESTA : “IN TIMP CE ALTE TARI SURORI NE INTIND MANA SI NE CER SA FIM UNITI IN DREAPTA CREDINTA ORTODOXA – INCLUSIV MUNTELE ATHOS PLIN DE SFINTI MARI, VOI CEI PATATI IN LOJI NE VINDETI TALHARULUI VICLEAN, CA OARECAND IUDA PE HRISTOS. CINE O SA VA SCOATA DIN FOCUL SI PUCIOASA SODOMEI SI GOMOREI IN CARE ATI INTRAT ??? SAU CINE O SA VA LUMINEZE ACUM PE VOI CA SA NU MAI RATACITI ASA CUM ALTE POPOARE O FAC DE MII DE ANI ??? POCAITIVA … REGRETATI PUBLIC SI INDREAPTATI GRESEALA … SMERITIVA SI LASATI PE CEI VREDNICI IN LOC… .
Parinte Iustin Parvu, PS. Bartolomeu Anania, PS ANDREI ANDREICUT si toti ceilalti clerici vrednici si monahi smeriti cu frica de Dumnezeu……DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE SI SA VA TINA INTRU MULTI ANI CU NOI CEI BINECREDINCIOSI !!!
“Un martor a înregistrat ieşirea Patriarhului TIHON al Rusiei din închisoare: „Mii de oameni au invadat piaţa din faţa închisorii. Nu departe se afla o trăsură. Un detaşament mare de cekişti au format un coridor de la poarta închisorii pînă la trăsură, separînd mulţimea în două. După o aşteptare lungă poarta s-a deschis şi s-a arătat Patriarhul. Părul lung era zbîrlit, barba încîlcită, pe faţa suptă ochii erau adînciţi, iar pe corpul gol era îmbrăcată o mantie soldăţească veche. Patriarhul era desculţ. Oamenii uluiţi au căzut în genunchi şi şi-au aplecat capetele. Patriarhul mergea încet spre trăsură, binecuvîntînd cu ambele mîini mulţimea, iar pe faţa-i chinuită curgeau lacrimile. Într-atît de puternic era momentul, încît şi opricinicii şi-au aplecat pios capetele în faţa mucenicului“. “”
ASA TREBUIE SA FITI TOTI CEI DIN BISERICA ORTODOXA ROMANA, IAR VOI CEI VICLENI AI BISERICII CARE “STATI SI-N LOJI” FERITI-VA DE MANIA LUI DUMNEZEU