Obama: repetitie pentru Antihrist?
Articolul urmator este preluat din numarul pilot al revistei “Presa ortodoxa” si ne sugereaza, argumentat, cine ar fi posibil sa reprezinte acum (pregatit si “fabricat” de puterile satanizate ale acestei lumi) intr-un fel, poate chiar simetricul negativ al Inaintemergatorului Mantuitorului Iisus Hristos, pe care tocmai l-am praznuit, adica pe unul dintre ultimii inaintemergatori ai “conducatorului intregii lumi”, ai lui Antihrist. In orice caz, presedintele ales al Statelor Unite ale Americii se bucura de toate premisele – inclusiv sau, mai ales, in ceea ce priveste perceptia (fascinatia) populara – pentru a reprezenta un prototip care se afla extrem de aproape de imaginea Antihristului, asa cum ne este infatisata in Revelatia scripturistica si in scrierile profetice ale Sfintilor Parinti. Sa urmarim cu trezvie, dar in duhul credintei si al nadejdii, semnele vremurilor, pentru ca ele se deruleaza chiar sub ochii nostri! Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!
Acestea sunt afirmaţiile lui Cristian Tudor Popescu, cunoscut şi reputat editorialist al cotidianului Gândul. [a se vedea si editorialul: Presedintele planetei Pamant, aparut ulterior editorialului audio citat in debutul articolului de fata, n.n.] Celebru pentru luciditatea sa neiertătoare şi pentru modul neînduplecat în care vădea populismul şi demagogia, minciuna liderilor politici naţionali dar şi internaţionali, de această dată C.T.P. uimeşte prin convingerea cu care crede în… Barack Obama. Spunem crede deoarece rândurile de mai sus arată nu faptul banal de a fi de acord cu un om politic sau de a-l prefera altuia, ci faptul că autorul lor îşi investeşte în acest lider politic, cu aceeaşi forţă cu care pe alţii îi demolează, ceva lăuntric din însăşi persoana sa. Acest „ceva” este o aşteptare tainică, ascunsă, a celor care urăsc sincer această lume aşa cum arată ea acum, mizeria din ea, josnicia din jur, însă, în acelaşi timp, se îndârjesc să nu creadă Singurului Mântuitor, Nazarineanului Aceluia. Şi, atunci, rezultatul acestei îndărătnicii de a nu crede Dumnezeului-Om este că sentimentul inadaptabilităţii în această lume se transformă într-o ură imensă, distrugătoare, faţă de tot ce înseamnă „lumea veche”. O răsturnare perfectă, o parodiere a sentimentului creştin de a „nu fi din această lume”, este sentimentul demonic nihilist de a voi să distrugi lumea, creaţia lui Dumnezeu, pentru a întemeia propria împărăţie.
Lideri politici ai lumii au aplaudat apariţia noului preşedinte american în aceiaşi termeni exaltaţi. Iată, de pildă, ce spune şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: „Trebuie să transformăm criza în care ne aflăm într-o nouă oportunitate. Avem nevoie de un nou plan pentru o lume nouă. Sincer, sper ca avându-l ca preşedinte pe Barack Obama, SUA îşi va uni forţele cu Europa pentru a crea o lume nouă. Pentru binele societăţii, pentru binele lumii”. În acelaşi spirit, Gordon Brown, primul ministru laburist (adică socialist) al Marii Britanii, face un apel către Barack Obama cerându-i acestuia să colaboreze cu Europa, pentru renaşterea unei „noi ordini mondiale din cenuşa crizei economice”. Tot din spaţiul european, directorul Consiliului European pentru Afaceri Externe, Mark Leonard, afirmă: „Obama poate fi considerat noul Mesia, însă alegerea sa va fi o palma peste obrazul europenilor care preferă sa-l acuze pe Bush în loc să-şi asume responsabilitatea pentru problemele globale”.
Obama, noul Mesia, cel care poate crea o lume nouă, a cărui victorie electorală, după spusele preşedintelui afghan Hamid Karzai (unealta americanilor în ţara ocupată militar de ei), este începutul unei „noi ere”. Cine este însă Barack Obama? Candidatul de culoare al Partidului Democrat, adică al socialiştilor americani, nu se poate lăuda cu mari realizări politice până în acest moment. Însă a reuşit să pară a fi „omul momentului”.
În plină criză a sistemului bancar american, discursul său nu a fost unul violent, iraţional, revanşard. Campania sa electorală nu a folosit într-un mod strident lovituri sub centură, atacuri murdare. Dimpotrivă: discursul său, pentru cine a urmărit, a fost unul moderat, însă mobilizator. Tonul a fost unul aproape blând. Prestaţiile de la confruntările TV arătau un om stăpân pe sine, de un calm „imperial”, cum îl descriau unii comentatori. Afirmaţiile sale au fost „raţionale”, însă pline de sentiment, menite să trezească fascinaţie şi să atingă corzile sensibile ale poporului american. Sigur, nu ale întregului popor american, ci al acelui popor proiectat şi imaginat de industria cinematografică de la Hollywood.
Şi, dacă tot am menţionat de Hollywood, merită să menţionăm şi faptul că Obama a fost susţinut practic de toată mass-media care conta din SUA. Toate marile cotidiene s-au transformat în agenţi electorali ai lui Barack Obama, încât este, mai degrabă, de mirare că totuşi nu a câştigat zdrobitor alegerile. De asemenea, toată industria cinematografică l-a susţinut pe candidatul democrat. Susţinerea s-a făcut simţită, Obama beneficiind de un clip electoral de 30 minute, creaţie artistică de mare talent, care a îmbinat tehnicile Hollywood cu cele ale documentarelor tip Discovery.
Sloganurile-clişee repetate de-a lungul campaniei electoare dar şi în discursul său de învingător au fost „schimbarea” şi „unitatea”. Apelul la unitate se face ca „să nu ne mai simţim ca un conglomerat de indivizi“, ci ca o unitate, ca „unul”, fie că suntem de naţionalităţi diferite, de religii diferite sau de orientări sexuale diferite (!).
În cadrul aceluiaşi prim-discurs de preşedinte învingător, prestaţia lui Obama a fost pur şi simpu o prestaţie de vedetă mediatică, iar publicul, un stadion întreg, se comporta ca la un concert electrizant. S-a repetat la acest miting, în mod incantatoriu, în masă, formula „Yes, we can!”, adică, în traducere, „da, putem!”, o formulă de putere, specifică psihologiilor egocentriste, care are acelaşi rol al unei incantaţii prin care se cer puteri magice, de schimbare şi de realizare a unei „împărăţii” a omului…
Nu e de mirare, deci, că s-a creat aproape o isterie în jurul lui Obama. Nimeni nu se mai gândeşte că el este doar o marionetă în mâinile celor care conduc cu adevărat SUA, aşa-numitul „complex militaro-bancaro-industrial”. Nimeni nu se gândeşte că Obama nu a spus nimic nou, nimic extraordinar, nici nu avea ce, de altfel, şi că totul a fost o tehnică mediatică, îmbinată cu tehnici psihologice de „vrăjire”, suprapuse peste o carismă personală.
Nimeni nu s-a mirat şi nici nu a considerat ciudat că partenerul său, viitorul vicepreşedinte al americii, Joseph Biden, aproape că a devoalat, făţiş, intenţiile reale ale celor ce sunt în spatele candidatului democrat: „Fiţi atenţi, vom avea o criză internaţională, o criză provocată pentru a testa caracterul tipului ăstuia… Nu vor trece şase luni până ce lumea îl va testa pe Barack Obama, aşa cum l-a testat pe John Kennedy. Vă garantez că aşa se va întâmpla“.
Revenind însă la declaraţiile lui C.T.P., citate mai sus, suntem nevoiţi să îi recunoaştem acestuia capacitatea profetică, însă într-un sens negativ, de a vedea tendinţele mondiale ce se desfăşoară sub ochii noştri. Alegerea preşedintelui american Barack Obama are o semnificaţie certă şi, credem noi, cel care a reuşit să sintetizeze cel mai bine această semnificaţie este C.T.P.
Într-adevăr, alegerea lui Barack Obama constituie apogeul şi în acelaşi timp începutul unui val imens de speranţe, de aşteptări. Într-adevăr, aşa cum arată toate aceste declaraţii precum şi reacţiile jurnaliştilor reputaţi, alegerea lui Obama aduce o noutate absolută: pentru prima oară se vorbeşte de preşedinţia planetară. Pentru prima oară, speranţele întregii omenirii se îndreaptă către un lider providenţial, un lider mesianic. Un lider capabil să convingă lumea întreagă să creadă în el. De aceea, suntem lăsaţi să intuim că ultimele alegeri prezidenţiale din SUA au fost doar o repetiţie, sunt doar un „pattern”, un model de desfăşurare ale unor viitoare alegeri planetare.
Cum vei convinge însă o lume întreagă de necesitatea organizării de alegeri mondiale? Răspunsul se află în partea a doua a citatului de la început: „Poate că ne trebuie şi nouă, cu adevărat, o criză!” Aceasta era şi soluţia nihilistului revoluţionar, sadic şi violent, din opera literară Demonii, scrisă de F.M. Dostoievski, pe numele său Piotr Verhovenski: o criză puternică ce aruncă lumea în haos şi aruncă omenirea amăgită în braţele „salvatorului”, ale „liderului providenţial”…
Ioan Bucur
Legaturi:
- Instaurarea noii lumi demonice prin haos deliberat – profetismul dostoievskian “la lucru”
- Mugur Isărescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
- A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
- Criza financiara a fost declansata la ordin
- Criza mondiala, control mondial?
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
***
- Henry Kissinger (5 ianuarie 2009): “Criza internationala ofera o mare oportunitate pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale”. Obama este “mesia” ei
- Obama: Situatia economiei SUA este proasta. Biden: Criza e similara cu atentatele din 11 septembrie
- Discursul transcris al lui Obama in care face referire la Noua Ordine Mondiala
- Obama Berlin Speech: See Video, Photos, Full Speech Transcript
- Ordinea Obamondiala
- Obama se foloseste de hipnoza ericksoniana si de tehnicile NLP in discursurile sale
- ILLUMINATI Candidate B.H. Obama Wows Deceived World – New World Worder! (video – youtube)
- New world order obama speech in berlin – Sky news (video – youtube)
- Barak Obama’s a free mason (video – youtube)
Dovezi tulburatoare despre Soebarkah Obama, membru al organizatiei “spirituale” Subud, al carui fondator seamana izbitor cu Obama, spre deosebire de taticul oficial.
Observati medalionul ciudat pe care il purta la gat in poza de familie.
http://www.liveleak.com/view?i=543_1392520577
Nu consumati floricele sau finetti in timpul vizionarii ca sa nu va innecati!
Subud is an international spiritual movement that began in Indonesia in the 1920s, founded by Muhammad Subuh Sumohadiwidjojo.
The basis of Subud is a spiritual exercise commonly referred to as the latihan kejiwaan, which was said by Muhammad Subuh to represent guidance from “the Power of God” or “the Great Life Force”.
Some members have converted to Islam.
http://en.wikipedia.org/wiki/Subud
Acelesi film pe youtube, unde sunt si linkuri cu informatii aditionale.
The Cult of Subud – Barack Obama and His REAL FATHER?
http://www.youtube.com/watch?v=Xck4t1jVnAQ
Oamenii de stiinta americani au creat o cu totul noua forma de viata cu ADN artificial, primul organism viu care va transmite generatiilor urmatoare un cod genetic extins, pavand drumul catre un nou tip de forme de viata ale caror celule contin ADN sintetic, total diferit de codul genetic normal al organismelor naturale.
Aceste organisme vor putea produce noi medicamente, imposibil de creat altfel.
http://www.businessinsider.com/entirely-new-lifeform-with-artificial-dna-2014-5#!K37Cg