Din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor (I) – “Vor veni vremuri cand ortodocsii vor fi invrajbiti intre ei…”
- “Preasfinţitul Ignatie Briancianinov notează în scrisoarea adresată egumenului Antonie (Bocikov) la 18 mai 1861:
„Întreaga omenire se avântă unanim în întâmpinarea unei persoane de excepţie, geniale, spre o întâlnire extraordinară, solemnă. Este evident. Faţa îi va fi atât de iscusit mascată, încât masele îl vor lua drept mesia: şi nu e nimic de mirare, pentru ca înşişi proorocii săi (ai lui antihrist – n.a.) şi-au făcut apariţia în chip de prooroci ai lui mesia. Se pregăteşte calea, calea cugetului pentru intrarea înşelării (II Tes. 2: 11) în minţile şi inimile oamenilor“.
„Viaţa de zi cu zi trăită în păcat constituie o continuă lepădare de Hristos, chiar dacă nu se pronunţă aceasta în glas. Dar iată! Ea deja se pronunţă, a început să se pronunţe demult. Nu poate gura sau limba să ascundă tendinţa tainică spre abatere şi lepădare: ele parcă involuntar le pronunţă. Se pronunţă lepădarea de Hristos şi se pronunţă de către diverse învăţături eretice”.
***
- Din convorbirea întreţinută cu unul dintre duhovnicii Lavrei Sfintei Treimi din Serghiev Posad (1991):
“- Părinte, ce credeţi despre vremurile de astăzi? Încotro mergem şi la ce trebuie să ne aşteptăm?
– În viitorul apropiat se va instaura împărăţia (dictatura) lui antihrist… şi toate semnele acesteia deja sunt de faţă: haos în guvernare, greve, insuficienţă alimentară în ciuda unor recolte bogate, otrăvirea naturii, tendinţa unor noi forţe de a urca la putere. Apoi, dacă Dumnezeu va îngădui, instaurarea unei noi puteri. Vor trece încă trei, cinci ani până aceasta îşi va arăta adevărata faţă, iar până atunci va dăinui euforia libertăţii şi statul va acorda ajutor Bisericii şi va contribui la renaşterea spirituală a Rusiei… în continuare, atât Biserica, cât şi poporul vor trece prin grele încercări, de care istoria n-a mai văzut niciodată.
– Părinte, dar au mai fost profeţii despre venirea antihristului înainte de agresiunea polonezilor în 1610-1612, înaintea războiului din 1812 cu Napoleon şi proorocia părintelui nostru Ioan din Kronstadt despre tragedia din 1917, iar întronarea lui antihrist tot n-a avut loc. Poate va trece şi de asta?
– Atunci nici n-ar fi putut să se întroneze, deoarece credința ortodoxă avea rădăcini puternice în popor! Iar astăzi poporul surd, orb şi neputincios şi despărţit prin trei generaţii moştenirea duhovnicească ortodoxă a sfinţilor părinţi”.
***
“Iată că am ajuns acele timpuri, când nu numai că avem dreptul, dar suntem obligaţi să spunem că trăim timpurile de pe urmă. Deoarece, deja în 1962, preşedintele şi fondatorul statului Israel, Ben Gurion a declarat oficial că s-a născut „Maşiah” (Mesia), pe care îl „aşteaptă întreaga, omenire”. În timpul circumciziei iudaice (tăierii împrejur), acesta a fost numit ,,Emmanuel” „după scripturi”, şi că tatăl său l-a numit „Meleh” (împăratul seminţiei sioniste). „După profeţii”, acest „Emanuel” sau „Meleh” va uni întreaga omenire într-o singură religie… Şi cine nu va primi această religie va fi nimicit. Este clar că această „religie” va fi fără de Domnul Iisus Hristos şi cei care vor rămâne credincioşi lui Hristos vor fi nimiciţi. Acest mesia mincinos îşi va începe, probabil, activitatea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York... America se pregăteşte să-l întâmpine. Şi chiar o comisie pontificală din Vatican îi invită pe toţi catolicii să-l „întâmpine” pe mesia împreună cu iudeii” (Rusia, înainte de a Doua Venire, pp. 233-235).
***
- Preacuviosul Nil Izvorâtorul de Mir (secolul XVI):
„Muntele Athos va fi lovit de un mare zgomot, se va auzi un sunet fin; când va pleca Chipul Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, se va arăta un semn înfricoşător şi cutremurător. Semnul va fi astfel: toate bisericile se vor înclina din cauza plecării Mântuirii, ca o petrecere a Mântuirii şi închinare (adică vor fi distruse de păgâni sau de cutremur de pământ). Pentru aceasta, vă spun vouă, nesimţirea va simţi, iar simţirea va fi întunecată şi nu va înţelege că pleacă Mântuirea“.
***
- Sfântul Mucenic Cosma Etolul († 4 august 1779), „Apostolul Săracilor“:
„Vom vedea oameni zburând prin văzduh asemenea păsărilor şi aruncând foc pe pământ. Oamenii vor alerga la morminte şi vor striga: Ieşiţi, voi, morţilor, şi daţi-ne nouă să intrăm în mormintele voastre.
Vor veni vremuri când duşmanii noştri vă vor lua totul, chiar şi cenuşa din vatră. Însă nu vă pierdeţi credinţa, asemenea altora.
Vor veni vremuri când va dispărea orice înţelegere între preoţime şi turmă. Preoţii vor deveni mai răi şi mai nelegiuiţi decât alţii. Oamenii vor fi sărăci, pentru că vor pierde dragostea şi grija faţă de săraci. Bogaţii vor sărăci, iar săracii vor muri.
Vor putea fi văzute trăsuri fără cai gonind pe câmpie mai iute ca iepurele.
Vor veni vremuri când ortodocşii vor fi învrăjbiţi între ei. Eu, însă, vă sfătuiesc să păstraţi pacea şi înţelegerea. (…) În şcoli se vor preda asemenea ticăloşii, că e cu neputinţă să vi le imaginaţi“.
***
La întrebarea: „Se vor uni oare Bisericile?” a răspuns: „Nu, aceasta ar fi putut-o face numai Sinodul Ecumenic, dar Sinodul nu se va mai întruni. Au fost 7 sinoade, asemeni celor 7 Taine, şapte Daruri ale Sfântul Duh. Pentru veacul nostru e suficientă cifra 7. Numărul secolului următor este 8…“
***
- Arhiepiscopul Teofan de Poltava (†6/19.02.1940):
“Despre al Optulea Sinod Ecumenic eu nu ştiu deocamdată nimic. Pot numai să reafirm cuvintele Sfântul Teodor Studitul: „Nu orice adunare a episcopilor se consideră sinod, ci numai adunarea episcopilor care sunt întru Adevăr“. „Adevăratul sinod Ecumenic depinde nu de numărul episcopilor prezenţi la el, ci dacă va învăţa adevărul pravoslavnic“. Iar dacă se va abate de la adevăr, nu se va considera ecumenic, chiar dacă se va şi numi astfel. Renumitul „sinod tâlhăresc” a fost la vremea sa mult mai numeros decât multe dintre anterioarele sinoade ecumenice şi, cu toate acestea, n-a fost recunoscut a fi ecumenic, ci a fost numit sinod tâlhăresc“. (Rusia, înainte de a Doua venire, pp. 394-395)
Alte extrase din aceeasi carte:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ce coincidenta! Anul nasterii lui Barack Obama este apropiat de 1962, anul in care preşedintele şi fondatorul statului Israel, Ben Gurion a declarat oficial că s-a născut „Maşiah” (Mesia), pe care îl „aşteaptă întreaga, omenire”.
Si Sfantul Lavrentie al Cernigovului vorbeste despre acele zile din urma :
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/04/sf-lavrentie-de-cernigov-vor-fi-multi-surzi-si-multi-orbi/
sunt de acord.vreau sa aflu mai multe
“întronarea lui antihrist tot n-a avut loc. Poate va trece şi de asta?
– Atunci nici n-ar fi putut să se întroneze, deoarece credința ortodoxă avea rădăcini puternice în popor! Iar astăzi poporul surd, orb şi neputincios şi despărţit prin trei generaţii moştenirea duhovnicească ortodoxă a sfinţilor părinţi”.
Asta DA explicatie: vreme de 3 generatii s-a trait asa…cum s-a putut; fiorul credintei si-a dragostei de Dumnezeu – la cei putini, cati au fost – era puternic si dorit si datorita faptului ca era interzis;
Acum…libertatea de a te inchina cand treci prin fata unei Biserici, de a te primenii sufleteste prin Sf.Taine este ‘la liber’ numa’ musterii sa se gaseasca si, cu toate astea sunt din ce in ce mai multi surzi, orbi si muti fiindca simtamantul credintei (de dupa ’90) a fost atrofiat prin placerea veacului asta care a venit si care vrea sa-si i-a revansa pentru anii durerilor (de dinainte de ’89) si sa recupereze (oarecum…)in/de ceea ce s-a balacit Occidentul fara restrictii moral/umane.
Alta ‘cauza’ ar fi prin ceea ce s-a sugerat din text: asa cum ‘repetitia este mama invataturii’ asa si credinta transmisa din mosi/stramosi de-a lungul timpului, in momentul in care intrerupi lantul ( voit sau (ne)voit ), pe venele urmasilor nu va mai ramane in lantul ADN-ului decat o umbra din forta credintei/credinciosiei/atarnarii de Dumnezeu; ca Botezul restaureaza si imputerniceste firea sa-i urmeze lui Hristos nimeni nu contesta pentru ca ar insemna sa te indoiesti de puterea sfintitoare a Sf.Duh!
Dar pentru ca acest lucru se opreste doar la Botez, urmasul/a crescand fara sa vada/auda de la mama/tata ori bunici exprimarea credintei, aceasta se atrofiaza astfel implinindu-se ceea ce s-a spus: “cel ce are (credinta) si ce i se pare ca are, i se va lua” ramanand cantonat numai la cele lumesti ‘bune la gust’ dar care duc pana la poarta mare si larga pe care merge toata lumea.