Cele nebagate in seama ale lumii…
Spune apostolul, undeva:
“Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt…“.
Si proorocia lui David despre Hristos:
“Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului“.
Gainile au obiceiul ca, atunci cand o surata de-a lor boleste, zace si miroase deja a moarte, sa vina langa ea si sa o ciocaneasca in cap cu ciocurile, pana moare. In tarcul lor stramt, tot ceea ce iese din ciuguleala mecanica si din balaceala somnoroasa in praful ograzii, este amenintare si moarte. Dar asa sunt si oamenii. Saracia, “necazurile” si mai ales infrangerea, esecul sunt percepute de lume ca lucruri de rusine. Saracul, ruinatul, lovitul, infrantul, strainul, sunt urati, sunt perceputi ca amenintare, ca moarte. Te feresti de cel sarac si murdar, de cel ce boleste fugi, pe strain il privesti cu suspiciune. Dar chiar daca ai fi, nu sarac, ci instarit (in lume), nu strain, ci cunoscut (lumii), nu ai avea alta soarta decat cea a gainii bolnave. Daca vin peste tine boala, durerea, necazul, ruina, atunci cei din jurul tau se vor indeparta, socotind lucrul ce ti se intampla de rusine. Sau daca vor veni totusi langa tine, vor veni sa te chinuiasca, asa cum il chinuiau prietenii pe Iov. Vor veni sa te ciocaneasca in cap pentru a desavarsi lucrarea mortii. Asta este lumea, nimic altceva decat moarte gasesti in ea.
Duhul Sfant glasuia prin Proorocul Isaia: “Apoi isi vor intoarce privirea spre pamant si iata că acolo va fi stramtorare, intuneric si scarba si nevoie! Dar noaptea va fi alungata!“. Noaptea a fost alungata… dar noi, oamenii, o rechemam inapoi…
De la Hristos incoace suferinta nu mai este o rusine, este o incoronare. Lauda lui Hristos este ieslea animalelor in care s-a nascut Fiul Omului, coroana de spini pusa in batjocura si crucea pe care a murit. Astfel se face ca, desi prin suferinta devenim un fel de paria in ochii celor pe care ii credeam aproape, sau devenim un semn inspre continua mustrare a constiintei lor, in ochii lui Dumnezeu atunci capatam mai mult contur, iar in inimile noastre se revarsa mirul harului Sau “navalitor” si mangaietor. Daca pentru lume suntem necredibili, patetici, prostanaci, plangaciosi, pentru Dumnezeu suntem fiinte care au o inima care are nevoie de dragoste si o inima care nu are unde sa se reverse. Dar iata, este El de fata: adanc de milostivire si loc de odihna a celui ostenit si impovarat.
Ce putem face pentru acesti frati mai mici ai lui Hristos, pentru acestia care sufera in mod real si chinuitor, de cei care sunt zdrobiti cu inima si chiar cu intreaga lor existenta? Putem in primul rand sa nu le facem rau, adica sa nu ne lasam in voia egoismului nostru sufocant si aprig de meschin, putem sa nu le vorbim de sus si sa nu le tinem lectii, abtinandu-ne sa-i dascalim si sa-i cicalim, temandu-ne sa dam sentinte si sa-i oprim se mai planga si sa nu mai carteasca atata… Cu astfel de texte pretins… duhovnicesti sau cu idei bune si adevarate, insa recitate si turuite cu raceala, indiferenta sau chiar cu agresivitate, fara mila si fara sa participam la durerea fratelui, nu facem decat sa ne debarasam de incomodul rastignit ce agonizeaza in fata noastra. Ba, pe deasupra, il mai si culpabilizam, batand noi insine noi cuie grele in crucea sa.
Pe de alta parte, trebuie sa avem grija nu ne lasam insa nici pacaliti de cel care este suferindul inchipuit, de razgaiatul nemultumit si plin de pretentii, care se autovictimizeaza si care, cum spunea Cuviosul Paisie, si din primavara face iarna. Nu este nimic romantic in persoana suferindului adevarat, si se poate intampla ca, si daca ne vom propune sa-l gasim pe acesta, sa riscam sa trecem efectiv pe langa el (deci si pe langa Hristos!), sa nu-l recunoastem, in schimb sa ramanem impresionati si sa cocolosim si noi, o data in plus, pe rasfatatul narcisic care nu si-a capatat prajiturica de laude de la desertul zilei, pe “actorul” romantic care se victimizeaza pentru ca se simte neinteles de oamenii ingrati, care nu-i apreciaza ideile musai “originale”, trairile neaparat “speciale” sau comportamentele obligatoriu “nonconformiste”, eventual pe cel care se crede foarte usor prigonit din orice cuvant sau gest, cand poate, chiar el este cel care bate din picior si care-i terorizeaza pe cei din jur. Adevarul este ca, daca nu avem inca ochi sa Il recunoastem pe Hristos Cel ascuns in omul cu adevarat cazut si sangerand, este din pricina ca inca nici noi nu ne-am innoit firea launtrica, nu ne-am preschimbat mintea si inima, ca sa putem vedea in Duh si in Adevar. “Cata nefericire exista in lume!“, exclama acelasi Parinte Paisie: “Cand pe cineva il doare si se intereseza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti..”
Spunea parintele Gheorghe Calciu intr-o conferinta ca e mult, mult mai usor sa spui ca suferinta ingaduita de Dumnezeu este spre binele tau decat sa traiesti cu adevarat acest lucru. Deci, ce putem face, ca sa nu ne facem partasi acestei meschinarii smintitoare si hulitoare care se scarbeste de cei infranti si umiliti ai vietii acesteia? Sa incercam mai intai sa ne aducem aminte Cine este Hristosul nostru, unde se gaseste El, si atunci, pur si simplu tacand, cum ne invata, printre altii, si parintele Savatie,
“să ne îndurerăm cu durerea aproapelui nostru, cu durerea întregii lumi, dacă se poate (…) Poate că cel mai mare bine pe care îl putem face lumii este să ieşim, pur şi simplu, la geam şi să privim în stradă, până când inima noastră se va umple de această durere atotputernică“.
Amin!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
sau:
47. Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis.
48. Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele.
49. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: “Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni”;
Sa meditam mai adanc la mustrarea Domnului nostru Iisus Hristos valabila si pentru noi cei de azi. Sa nu cumva sa fim asemenea iudeilor pe care ii certa Domnul!
Ce ar fi facut daca ar fi trait azi: Valeriu Gafencu, Pr. Daniil., Pr. Arsenie Boca,Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Mare Mucenic Mina, cuv. Paisie Aghiritul, Sf.Ierarh Luca al Crimeei, Sf. Ierarh Antim Ivireanu, Sf. Maxim Marturisitorul si toti sfintii nostri dragi, cred ca ar face ceea ce face pr. Iustin si cei ce sunt cu el. Ar lupta pentru Hristos, ar mustra pe mai marii acestei lumi, ar apara fara incetare credinta pana li s-ar taia limbile, pana ar fi loviti cu pietre, taiati cu fierastraul si ar suferi cu bucurie osanda propriilor frati. Pe Valeriu Gafencu l-ar numi fara indoiala alarmist, superficial sau incult. Sa nu ne facem cumva partasi prin uciderea profetilor nostri de azi prin cuvintele si atitudinea noastra, cu prigonitorii dintotdeauna a bisericii noastre. .. “Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” Doamne intareste si ne lumineaza sa nu cadem in ispita!
As dori daca se poate sa aflu cine realizeaza acest site. Oricum va multumesc,ne este de mare folos. Sa va ajute Domnul sa faceti in continuare aceasta lucrare!
Cu sufletul tremurind sa-i multumim Bunului Dumnezeu pentru Sfintii minunati pe care ni i-a dat si cuvintele pe care ni le-a daruit prin dinsii pentru intarirea noastra pina la sfirsitul vremurilor.Slava Tie,Doamne,si inca mai traiesc sfinti cu noi si ce tarie in credinta ne dau exemplu si ce tarie au in rugaciune alaturi de noi!Pe noi cine ne opreste sa facem cum primim exemplul si indemnul dinsilor?Se vede doar mindria si lasitatea…Cine ne vede si ne opreste sa ne rugam macar in tainita sufletului nostru pentru ajutor pentru vremurile grele de acum si ce vor urma?Daca cineva ar veni sa ne fure din casa am sta cu miinile in sin?Nu,ce-am mai sari la el,ce-am bate in el!Dar acum ca se prada sufletul nostru si bogatia noastr de credinta curata crestin-ortodoxa,de ce nu tipam,de ce nu ne stringem sa protestam,sa ne rugam impreuna caci cu noi Il vom avea chiar pe Mantuitorul Domn Iisus Hristos,doar ne-a promis.Cine Ii poate sta Lui impotriva?De ce nu ne adunam impreuna sa ne rugam ,sa luptam pentru ceea ce ne dorim in ortodoxie,doar Mantuitorul va veni in mijlocul nostru si ii va birui pe toti pentru noi,”precum am nadajduit intru Tine”.Sa plingem la rugaciune pentru viitorul copiilor nostri,pentru lungirea vremurilor,pentru ortodoxie si cu rugaciunile Parintilor Sfintiti pe care inca ii avem ,ale Preacuratei Maici si ale tuturor sfintilor vom avea Mila Domnului cu noi,eu am nadejde,sa avem mai multi ,sa avem cu totii si sa ne rugam!Doamne Mila Ta spre noi…
Cum zicea parintele CLEOPA pururea sa avem rugaciunea mintii,an tot locu,la servici acasa,DOAMNE ISUSE HRISTOASE MILUESTEMA PE MINE PACATOSU..A.Seara si dimineata sa ne facem rugaciunea,duminicile la sf biserica,post miercurea si vinerea,spovedanie cat mai deasa,si asa se poate mantui,si omul de la tara,si de la oras.celelante le lasam la mila lui dumnezeu.doamne ajuta.
@dan
Nu stiu …dar sunt impotriva rugaciunii isihaste pentru mireni, traitori in lume! Sunt atatea rugaciuni pe care le poti spune pe drum, in masina/troleu’/tramvai/metrou: rugaciunile incepatoare, troparele de umilinta, Ps.50, Ps.142, Crezul…rugaciunea isihasta nu e o gluma, nu e o joaca – nici macar ca tehnica de inspiratie/expiratie cum exemplifica unii isihasti; pai, fratilor! Ea se practica in isihie (liniste) de catre cel/cea afierosit Domnului, in conditii proprice de viata (lumeasca si duhovniceasca); pai! spuneti voi – cum se poate – in lumea asta, asurzita, innebunita de tot felul de zgomote…care mai de care sa te poti aduna in sine, inlauntrul tau concentrandu-te asupra rugaciunii isihaste; dar rugaciunea domneasca ce-are?! E data chiar de Hristos Dumnezeul nostru…ca nu respectam ‘si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam grestitilor nostrii’ ori ‘Faca-se Voia Ta…’ aratandu-ne astfel mincinosi, e altceva! De cate ori nu vi s-a intamplat sa va ‘rugati’ la proprii idoli, citindu-va -de fapt- gandurile care dau navala sub forma de ingrijoare, preocupare strict lumeasca…ori intr-un inteles ‘pe dos’, alteori chiar de hula?! Pai ne jucam?! Daca citind dupa cartile bisericesti o dam in bara, ne ocupam – in schimb – de rugaciunea isihasta asa, netam-nesam?!
MAGDA@ Rugaciunnea are 9 trepte,cu cat te rogi mai mult,cu atat urci din treapta an treapta.Pareclise,psa50 si alte rugaciuni,nu numai sihastrii le pot citi,si de ori si cine.SIHASTRII sant oameni alesi de DUMNBEZEU sau oameni care siau dedicat viata lui DUMNEZEU.Tu crezi daca citesti
carti sf.patesti ceva?Grijile lumesti ,sant de la diavol,de ce atunci de ex. cand stau la rugaciune atunci ami vin tot felu de ganduri normal ca acestea sant de la diavol ca sa ne sminteasca.tu stii ca un crestin daca nu este ipitit de diavol nu se poate mantui.An viata satem liberi,facem ce vrem,dumnezeu niciodata nu se atinge de libertatea omului.CITESTE RAZBOIUL NEVAZU SI AI SA TE LAMURESTI .DEZNADEZDEA este cea mai mare arma adiavolului asupra crestinului,DAR MILELE LUI DUMNEZEU SANT NENUMARATE.DOAMNE AJUTA@
…ma doare tot raul pe care l-am facut candva…ma doare cat am facut sa doara pe ceilalti…si mai ales pe cei care m-au iubit si au tacut si s-au rugat pentru mine…si daca inca mai ranesc pe cineva vreau sa ma indrept…nu cred ca am cum sa “intorc impatrit” unde am facut nedreptate…dar as vrea…si cred cu tarie ca si eu personal ajut sa fie rau si greu in lume, intre oameni si ma tem ca nu sunt pregatita sa primesc ceea ce as putea darui apoi acolo unde vad nevoie…n-ar fi de la mine…ar fi doar “ale Tale dintru ale Tale”…
“Dati-le voi sa manance!”…
Pt. Mihaela : Tot ce este in lume este pentru ca noi sa ne bucuram, bucura-te pt durerea care o simti, ( ea te invata, te indruma, iti arata ca esti vie )! Cat despre neincrederea ta , iti pot da un singur sfat : ” Crede numai, si toate for fi posibile ” ,” Ceea ce la oameni este imposibil , la Dumnezeu este posibil ” ! Pace voua !