PREGATIREA PENTRU TAINA SPOVEDANIEI

3-03-2009 Sublinieri

confess1.gif

***

Ultima parte a Predicii din lunea primei saptamâni a Postului Mare

de Sf. Ignatie Briancianinov

“Pocainta este neaparat trebuincioasa pentru toti! Fiecare sa se foloseasca de pretioasa vreme daruita de milostivirea lui Dumnezeu! Fiecare sa se cufunde în fericita pocainta! Sa ne îndeletnicim cu ea mai ales de-a lungul acestei saptamâni, osebita si rânduita ca sa ne pregatim de taina spovedaniei si de tai­na, care urmeaza dupa aceasta, a împartasaniei. Sa nu jertfim aceasta sapta­mâna împrastierii nechibzuite: destul i-am jertfit acesteia pâna acum! Destul ne-am îndeletnicit cu pierzania de sine! Acum sa ne îndeletnicim cu mântuirea noastra! Sa deschidem ades cartea constiintei; sa ne cercetam în ea petele pacatelor, sa le pregatim de curatirea prin spovedanie. Nu îti cruta pacatele! Nu socoti vreo greseala ca fiind neînsemnata, ca având dezvinovatire; nu so­coti nevinovate nici un fel de obiceiuri si îndeletniciri osândite de Scriptura. Invinuieste-te pe tine însuti, ca sa primesti deplina îndreptatire de la Dumne­zeu. Hotaraste-te sa-ti dezgolesti fara sfiala ranile înaintea parintelui duhov­nic! Nu lasa în inima prietenie tainica, legatura tainica cu pacatul acoperindu-l, amânând descoperirea lui pe viitor: altminteri, pocainta ta va fi neade­varata, fatarnica, în sufletul tau va ramâne o asezare ce va pricinui continuarea vietii pacatoase. Pacatele nespovedite sunt repetate cu usurinta, ca si cum ar fi savârsite într-un întuneric de nepatruns[1]. Cu hotarâre sa urasti pacatul! Tradeaza-l descoperindu-l la spovedanie, si el va fugi de la tine; da-l în vileag ca pe un vrajmas, si vei primi de Sus putere sa te împotrivesti lui, sa îl birui.

Pune în tine hotarârea nestramutata de a duce viata placuta lui Dumnezeu si a aduce pocainta neîntârziata pentru poticnirile care ti se întâmpla fie din neputinta, fie din siretenia vrajmasului, fie sub apasarea împrejurarilor.„A nu cadea este propriu îngerilor; oamenilor le este propriu sa cada si sa se ridice; a cadea si a ramâne în cadere e propriu numai diavolilor[2]. Hotaraste-te sa fii rob credincios al lui Hristos în toate zilele vietii tale! Robul credincios împli­neste întocmai voia stapânului sau, iar când greseste în ceva, îndata se caieste, se întristeaza, cere iertare, sterge greseala prin îndreptare. Ingretoseaza-te de faptele, de viata si însusirile vânzatorului! Nu lega prietenie cu vrajmasii Dumnezeului tau, Ziditorului tau, Rascumparatorului tau! Nu îl vinde nici pentru arginti, nici pentru iubirea de cinstiri, nici pentru desfatarea pântecelui, nici pentru iubirea de placeri!..

Foloseste aceasta saptamâna pentru a cerceta purtarea ta din trecut. Pune-ti în fata pilde de îndreptare: cugeta ce patimi trebuie sa parasesti, ce vir­tuti trebuie sa sadesti în trupul si sufletul tau. Sa faci asa nu numai o data de-a lungul acestei saptamâni; în fiecare zi sa te gândesti de câteva ori la asta; ce ai uitat astazi, îti vei aminti mâine. Domnul însusi, vazând osârdia ta, îti va trimite gânduri bune si va deschide ochii tai asupra neajunsurilor tale. Cu cât te vei cufunda mai adânc în cercetarea de sine, cu atât mai multumitoare vor fi spovedania si pocainta ta, cu atât mai simtit si mai îmbelsugat se va revarsa în sufletul tau înnoirea daruita prin marturisirea pacatelor.

„In pântecele satul nu este întelegerea tainelor lui Dumnezeu”[3]. Dorind sa închinam aceasta saptamâna îndeletnicirilor si cugetarilor duhovnicesti, sa ne înfrânam de la îmbuibare, de la orice lucru prisositor, iar daca se poate si de la îndestularea în mâncare si bautura. Sa aratam în trupurile noastre ca suntem urmatori ai Domnului, Celui ce S-a rastignit pentru noi! Sa ne ostenim trupul stând la sfintele slujbe. Când el, simtind oboseala si istovire, va cere odihna, sa-i spui acest îndemn:

Imi amintesc de Domnul, Care a patimit pentru mi­ne, si doresc ca tu, trupul meu, sa te împartasesti cât de putin din patimirile pe care le-a simtit preasfântul trup al lui Hristos fiind rastignit pe lemnul cru­cii. Desfatarile tale sunt pierzatoare si pentru tine, si pentru suflet: ele atâ­ta cugetarea trupeasca, dragostea de lumea cea desarta si de viata vremelnica pamânteasca; ele înabusa miscarile duhovnicesti, aducerea-aminte de moarte si de vesnicie; ele întaresc patimile; ele slabesc însasi credinta în Hristos. As­primea fata de tine aduce nemasurat folos: curata mintea, da viata sufletului; chiar pe tine, trup muritor, te face usor, în stare de nevointele duhovnicesti si de simtirea duhovniceasca. Mucenicii au adus la piciorul Crucii lui Hristos sângele lor; sfintii locuitori ai pustiei au adus nevointe multostenicioase – da­ca nu deopotriva, cel putin asemanatoare muceniciei. Voi aduce si eu macar o mica împovarare a trupului meu! Prin împovararea trupului meu ma voi asemana cât de putin Domnului, Care S-a rastignit pentru mine! Prin îm­povararea trupului meu ma voi pedepsi macar întrucâtva pentru îndestularea poftelor pacatoase ale trupului! Prin împovararea trupului meu voi arata cu fapta ca ma mânii pe mine însumi pentru pacatele pe care le-am facut, ca ma osândesc, ca doresc si caut fara fatarnicie îndreptare! Tu însuti, trupul meu, strâmtorându-te cu postul, cu privegherea si starea în picioare la slujbe, mijloceste-ti tie si sufletului iertare din belsug”.

Daca de-a lungul acestei saptamâni ne vom îmbuiba, daca ne vom lasa atrasi spre a face placerea poftelor trupului, este de asteptat ca ne vom cerceta pe noi însine cum se cuvine, ca vom aduce pocainta nefatarnica? Este de cre­zut ca vom lasa pacatele, ne vom întari în virtute, daca vom savârsi lucrarea întoarcerii de la pacat la Dumnezeu cu suflet îndoit, cu raceala, cu nepasare? Nu! Raceala si nepasarea arata o vointa nestatornica si vicleana. Sa ne temem de cuvintele Domnului: Fiindca esti cald si nici fierbinte, nici rece, te voi arun­ca din gura Mea (Apoc. 3, 16). Sa fim râvnitori!

In toate întreprinderile bune avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: cu atât mai mult avem nevoie de el pentru a lepada jugul pacatului, pentru a in­tra pe calea dreapta si sfânta. Ajutorul lui Dumnezeu se cere prin rugaciune cu osârdie si cu luare-aminte. Sfintii Parinti ne învata sa ne rugam ca sa ni se dea vederea pacatelor noastre, sa ne fie trimis de Sus gândul cel bun si mântuitor al marturisirii pacatelor noastre[4]. Atât una cât si cealalta sunt dar de la Dum­nezeu sau, mai bine zis, toate faptele din care este alcatuita fericita pocainta au neaparata nevoie de împreuna-lucrarea lui Dumnezeu. Roaga-L pe Dom­nul Dumnezeu sa-ti daruiasca sa petreci aceasta saptamâna în evlavie si trez­vie, sa-ti daruiasca sa te cercetezi pe tine însuti, sa îti vezi pacatele tale! Roa­ga-L pe Domnul ca El sa puna vrajmasie între tine si samânta sarpelui, care este pacatul; roaga-L sa te îmbarbateze în lupta cu tine însuti, cu firea ta cazu­ta, cu moartea care traieste în tine. Roaga-L pe Domnul ca El însusi sa lupte pentru tine si astfel sa îti aduca întotdeauna biruinta: Domnul nu poate sa nu fie biruitor! Iar daca suntem biruiti înseamna ca ne luptam singuri, ca Dom­nul nu Se pogoara împreuna cu noi la batalie împotriva celor de alt neam. El nu Se pogoara fie din pricina voii noastre îndoite, fie pentru ca meritam pa­rasirea din pricina nepasarii noastre, din pricina racelii noastre fata de El, din pricina împatimirii fata de lume si de placerile ei. Roaga-L pe Domnul sa îti ajute sa spui pacatele tale parintelui duhovnicesc fara nici o fatarnicie, cu le­padarea rusinii celei vatamatoare, si sa asculti dezlegarea din gura acestuia cu credinta vie, ca din gura lui Dumnezeu. In fine, roaga-L pe Domnul ca dupa curatirea prin pocainta sa nu te mai întorci în hatisurile pacatului, în putoarea pacatului, în temnita si în iad, ci sa începi a vietui dupa placul lui Dumnezeu, cu trezvie, sa faci primul pas în calea pe care fiecare strain si venetic pe acest pamânt poate ajunge la linistea vesnica, fericita. Cere cele înainte-aratate prin rugaciune: fara Mine, a grait Domnul, nimic nu puteti face (In. 15, 5).

Mai presus de toate roaga-te sa ti se daruiasca duh umilit, inima înfrânta si smerita (Ps. 50, 18), izvoare de lacrimi pentru spalarea întinaciunii pacatului. Când inima este strapunsa de mântuitoarea întristare pentru pacate, din ochi izvorasc apele de viata facatoare ale lacrimilor. Ele înnoiesc în suflet si în trup lucrarea apelor botezului, si ele însele sunt numite botez. Apele botezului spa­la pacatul stramosesc, iar în cei care se boteaza dupa pruncie si pacatele pro­prii, savârsite dupa botez[5]. Roaga-te pentru primirea acestor ape, dovedeste-ti dorinta de a le dobândi, silindu-te catre ele. Pregateste-te pentru spovedanie si sfânta împartasanie prin lacrimi! Spala, înmoaie, învie prin ele tarina inimii; limpezeste prin ele chipul dumnezeiesc, înnoieste asemanarea întuneca­ta si schimonosita de trasaturile strâmbe si culorile murdare. Cel ce a primit lacrimile curvei si a dezlegat legaturile pacatelor ei va dezlega si legaturile tale. Cel ce a varsat sfintele Sale lacrimi pentru Ierusalim, care cu îndaratnicie a lepadat mântuirea pogorâta lui de la Dumnezeu si a nazuit orbeste catre pieire, Se bucura de lacrimile tale, pe care le versi dorind sa dobândesti mântui­rea. Cel ce a varsat sfintele Sale lacrimi la vestea mortii prietenului Sau Lazar, mort de patru zile si deja împutit, va privi cu milostivire spre lacrimile tale, va învia din morti sufletul tau pacatos, chiar daca toate madularele lui ar fi înfa­surate în giulgiuri de îngropare, chiar daca ar puti deja din pricina deprinde­rilor pacatoase înradacinate si învechite, chiar daca la intrarea în inima ar fi pravalita piatra cea grea a împietririi si nesimtirii. El va porunci sa fie data la o parte piatra, sa fie dezlegate gândurile si simtamintele tale ferecate în starea de moarte, ca sa mergi spre sporirea duhovniceasca si spre nepatimire[6].

Te pregatesti de o taina însemnata, de una dintre cele sapte taine de cape­tenie ale Bisericii, de sfânta spovedanie! Potrivit învataturii de taina cresti­nesti, cu un al doilea botez te pregatesti sa te botezi! Vii la spitalul duhovni­cesc: sa nu iesi netamaduit! Iti sta înainte o judecata minunata si neobisnuita: la ea vor fi cântarite si pretuite toate gresalele tale, si în locul pedepselor pe care le meriti ti se dau îndreptatirea, curatia, sfintenia. Veniti sa ne întrebam, zice Domnul chemând la aceasta judecata, si de vor fi pacatele voastre ca mohorâciunea, ca zapada le voi albi; iar de vor fi ca roseala, ca lâna le voi albi (Is. 1, 18). Pedepsele tale le-a luat asupra Sa Dumnezeu întrupat, si îti daruieste, din nemarginita Sa bunatate, sfintenia Sa, cerând de la tine doar recunoaste­rea propriilor pacate: este cu neputinta sa fie iertat cel ce nu-si recunoaste pa­catele, care prin nerecunoasterea pacatelor arata ca nu se recunoaste vinovat, n-are nevoie de iertare, o leapada.

Cufunda-te în evlavioasa si binecredincioasa contemplare a tainei acesteia atât de mari si uimitoare! Cufunda-te în contemplarea nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc cel cazut! Intareste Dumnezeu dragos­tea Sa catre noi prin aceea ca înca pacatosi fiind noi, Hristos pentru noi a murit. Cu mult mai vârtos, dar, acum, îndreptatiti fiind cu sângele Lui, ne vom mântui printr-însul de mânie (Rom. 5, 8-9). Si ne mântuim de mânie prin pocainta, care îndreapta toate greselile noastre, ne sprijina în vremea pribegiei noastre pamântesti, ne scoate din orice prapastie a pacatului, oricât ar fi aceasta de adânca. Puterea si lucrarea pocaintei ramân necheltuite pâna la sfârsitul vietii noastre. De ar si cadea cineva în fiecare zi, de ar si savârsi toate nedreptatile si toate nelegiuirile, pocainta îl primeste în bratele sale ca sa îl curete, sa îl vinde­ce, sa îl faca drept, sfânt. Ea ramâne nelucratoare doar când atotputernicul ei ajutor este lepadat cu încapatânare nechibzuita si cu orbire deznadajduita.

Si sa te mai minunezi si de altceva la aceasta taina: ca slujitor al ei nu a fost rânduit un înger fara de prihana, înfricosator prin însasi sfintenia sa, ci un om patimas asemenea noua, împresurat de obstestile neputinte ale neamului nostru, ce are nu mai putina nevoie decât tine de pocainta, care slujeste drept unealta vazuta a harului în spalarea pacatelor tale si are neaparata nevoie de slujirea altuia pentru spalarea propriilor pacate. In vreme ce tu cazi cu fata la pamânt înaintea sfintitului chip al lui Hristos pentru a-ti marturisi pacatele duhovnicului, el îti va spune cu smerenie, dupa porunca Sfintei Biserici: „Si eu sunt doar un martor, ca sa marturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune Mie”[7]. Bunatatea lui Dumnezeu te vâneaza din toate partile spre pocainta, te înconjoara din toate partile cu înlesniri ca sa te apropii de Dumnezeu.

spovedanie.JPG

Incheiere

Aceste cugetari sunt neaparat trebuincioase pentru pregatirea cuviincioasa în vederea tainei spovedaniei. Netezeste cararile prapastioase ale mintii si ini­mii tale, curateste-le de toata fatarnicia si viclenia, altminteri nu vei face de­cât sa îti sporesti pacatele: la pacatele dinainte vei adauga un altul, neasemuit mai greu decât ele. Ma tem sa spun limpede în ce sta acest pacat! De dragul mântuirii voastre însa o sa va spun; o sa va spun, ca fiecare dintre voi, auzind cât de greu si înspaimântator este acest pacat, sa se teama si sa fuga de coltii lui dracesti. Ai cazut în osândire, în desfatarea pântecelui, în mânie? Ai cazut în curvie? Ai pacatuit ca un om. Dar daca te vei apropia de taina pocaintei cu nepasare, cu viclenie, cu inima închisa, vei savârsi lucru satanicesc, Il vei bat­jocori pe Atotputernicul si Atotvazatorul Dumnezeu, Care te-a zidit si te-a rezidit, ti-a daruit harul pocaintei, ca având ajutorul acestui sa ramâi în lima­nul si starea rezidirii, Care în cele din urma te va judeca si va cerceta cum ai întrebuintat darurile Lui cele negraite. In slujba spovedaniei, Sfânta Biserica pune în gura duhovnicului, pentru a-l preîntâmpina pe cel care se pocaieste, urmatoarele cuvinte pline de înteles:

Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci, nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate câte ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos… iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele îndoite le vei avea[8].

Nu te învoi cu gândul celui viclean, care îti va sopti: „Cum sa îi spui pa­rintelui duhovnic asa un pacat scârbos si josnic? Acum ascunde-l, si o sa-l spui la urmatoarea spovedanie, dupa ce va trece destula vreme si îti va fi mai puti­na rusine sa vorbesti despre pacatul tau, caci va fi un lucru pomenit si de-abia amintit”. Recunoaste glasul sarpelui celui vechi, care vine ca un fur sa îti fure gândurile bune, sa te junghie cu sfatul sau cel viclean si sa te piarda (In. 10, 10), rapindu-ti mântuirea cu care Domnul te îmbie în dar (Rom. 3, 24). Ra­sunetul acestui glas este asemeni celui ce a patruns cândva în rai, tragându-i de acolo pe protoparintii nostri. Fiule al lui Adam! El nazuieste acum sa pa­trunda în sufletul tau, ca sa nu te lase în rai. Intoarce-i spatele, nu-l asculta, nu gusta din otrava aducatoare de moarte sufletului tau!

Plin de credinta blânda, de lepadarea de sine barbateasca, de smerita sim­plitate si nefatarnicie, apropie-te de sfânta taina a spovedaniei. Sa crezi ca pentru Doctorul Cel atotputernic, Domnul, toate ranile, mici si mari, sunt la fel de nimicnice, la fel de lesne de vindecat. Atotputernicul Cuvânt tama­duieste, învie, duce în rai numai prin cuvânt. Facatorul nu are nevoie sa Se osteneasca. El îsi rosteste voia, si faptura toata, vazuta si nevazuta, grabeste a împlini cu supunere de rob porunca Facatorului! Aceasta voie este rostita, si se sterg toate pacatele noastre, însemnate de noi si de vrajmasii nostri în zapisele cele vesnice.

La cel credincios lepadarea de sine nu este grea! Leapada rusinea minci­noasa, pierzatoare, leapada aceasta pastratoare a pacatelor; leapad-o pe maica ei – trufia; învinuieste-te pe tine însuti, osândeste-te pe tine însuti! Pleaca-ti capul cu duh înfrânt, cu lacrimi si cu tânguire, spune amanuntit pacatele tale lui Dumnezeu înaintea parintelui tau duhovnic – si te va adumbri, prin mij­locirea slujitorilor tainei lui Dumnezeu, harul Sfântului Duh, aducând în casa sufletului tau iertarea pacatelor si, în schimbul lor, dreptatea cea de la Dum­nezeu dimpreuna cu mântuirea vesnica, asa încât vei fi fericit si vei proslavi pe Tatal si pe Fiul si pe Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”.

——————————————————————

[1] Scara, Cuvântul 4, cap. 53

[2] Scara, Cuvântul 4, cap. 31.

[3] Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 56.

[4] Rugaciunea de seara a Sfântului Ioan Gura de Aur

[5] Scara, Cuvântul 9

[6] Scara, Cuvântul 1

[7] Molitfelnic, Rânduiala Spovedaniei.

[8] Molitfelnic, Rânduiala Spovedaniei.

(in: Sf. Ignatie Briancianinov, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)

confession-sretensky-2.jpg

Legaturi:


Categorii

1. Slider, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfantul Ignatie Briancianinov, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “PREGATIREA PENTRU TAINA SPOVEDANIEI

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. …superbe randuri ! Un fel de trezire la realitate dar, nu la realitatea cotidiana ci, la “realitatea” vesnica ! Cutremurator !Cred ca nu constientizam ceea ce facem vis-a-vis de ceea ce ni se cere !(vb in general, atunci cand facem pacate!)
    Apoi mai cred, asa cum spunea si Pr. AMFILOHIE ca:” poporul roman sufera de lasitate si de frica, combinate, impreuna cu preot cu tot , cu conducator cu tot! Si ca din erou si sfant romanul a devenit un las si un crestin compromis…,se traieste de-avalma, se traieste de-aiurea! Trei zile de ritual masonic in parlamentul Romaniei! Ce-s aia…? Dracii pe pamant! Si atunci te astepti la bine? Cand dorm preotii si calugarii se bucura masonii, iar cand dorm crestinii se bucura dracii…! O sa vedeti uraciunile de pe lume…! E o rusine ce se petrece…!” Asta raportat la “vremurile” pe care le traim…!
    Imi cer iertare dar, am simtit nevoia sa spun toate astea…!
    Va doresc liniste si post usor! Doamne ajuta!

  2. Traim intr-ul talmes-balmes- in care lumina,invierea si prin ea mantuirea ara nenumarate fatete care mai de care sa ne inbie ca ea e ”adevarata”. Intr-o lume in care binelui i se spune rau, cu o mica exceptie care confirma regula- DE CE VENITI VOI CALUGARI SA TREZITI OAMENII?, cuvintele Mantuitorului Hristos date Sfantului Siluan Athonitul- si prin el intregii omeniri care simte ca ceva nu-i in regula, si cauta o metoda, plastic spus, un reper sa poata supravietui in lupta cu sinele cazut, cu omul vechi supus pacatului-vorbesc de omul vechi al meu care acum cativa ani nu credea in Dumnezeu, da simteam ca exista, insa nu mergeam dupa dreptarul dreptei credinte-imbinand raul cu ceea ce credeam eu ca e binele lumina,astfel aceste cuvinte ale Mantuitorului: TINETI MINTEA IN IAD SI NU DEZNMADAJDUI adresate Sfantului Siluan si prin el si mie pacatosului, au fost cele care au reusit sa scoata suflete din iadul cotidian, au readus pe o linie de plutire sufletele multor oamenii care nu le-au placut sa doarma cu ochii deschisi, care au avut si sper sa mai aiba curajul sa spuna albului alb, si negrului negru.
    E usor? e greu? fiecare dintre noi stie cum este, un lucru pentru mine e sigur: sunt un om care cand iese din Biserica se uita la lumea inconjuratoare si apoi la cer si spun: Doamne de ce ai mila asa de mine, un om care de mult timp trebuia sa mi se cante vesnica pomenire, un mort-viu, sunt un fricos, am ajuns profesor de religie insa imi este frica sa marturisesc ce spun Sfintii Parinti ceea ce Tu le-Ai spus, daca o fac o fac cu o mica, foarte foarte mica parte din suflet, am momente in care spun : chiar existi? asta pentru ca altfel sa ma dedau patimilor dar ma opreste faptul ca de mult mi s-a terminat garantia- viata mea, acum traind viata pe care Tu mi-o prelungesti cat O sa vrei si alte multe, foarte multe pacate pe care le savarsesc, insa chiar atunci iti simt existenta in aceste ganduri, ca daca n-ai exista nu m-as intreba asta, insa ceea ce am inteles, si nu prea inteleg multe, datorita lenei si a altor defecte e faptul CA NU SUNT SINGUR, CA NICI UN OM NU E SINGUR CA TU ESTI VIATA CARE NU NE LASA PRADA-morti, si de aceea trebuie sa reusesc cu sprijinul Tau Doamne sa TIN MINTEA IN IAD SI SA NU DEJNADAJDUIESC. IUBITII SI IERTATI!

  3. Ce fericire, frate Vultur, ca poti modela sufletele copiilor vorbindu-le despre Mantuitorul si Sfanta Sa Maica.Invata-i sa fie buni, sa fie milostivi,fa o cheta de haine si jucarii si du-i cu cardul la biserica sa le imparta ei cu mana lor si repeta-le mereu ceea ce ne-ai spus si noua, ca nimeni nu e singur niciodata.Eu asa am facut,macar ca predam engleza.Si nu uita de parintele Daniel de la Tanacu.O vorba,o incurajare,o speranta pentru fratele nostru din penitenciar (Cuv, ierom. Daniel Petru Corogeanu penitenciarul Vaslui str Avicola nr 2 CP 737365 jud.Vaslui)Nu-ti fie frica sa spui adevarul.Ma gandeam deunazi, in timp ce vorbeam despre chipuri si masoni:cat ia unui om ca sa moara ca un martir? Cateva minute? Conteaza intr-o eternitate langa Domnul Iisus? Pace tie.

  4. Pt Vultur,
    Eu sunt foarte sigura pe Dumnezeul Meu ! Ca Dostoievscki:” Daca pe patul de moarte as fi si cu adevarul irezistibil mi s-ar dovedi ca nu-i Hristos ADEVARUL, eu tot cu EL as tine! ”
    Indoiala e de la diavol indiferent de ce natura ar fi ea !
    Numai bine !

  5. Nu cred ca exista om in aceasta tara care sa nu fi auzit macar odata ceva negativ spus despre romani sau Romania.Nu cred ca exista om in aceasta tara care sa nu fi spus nimic de rau despre romani sau Romania. Nu cred ca este normal ce se intampla!

    Cei care au prins vremurile ceausiste(sau au auzit macar) pot observa poate cum perspectiva din care se prezenta “realitatea” era diametral opusa fata de cea actuala.De la propaganda stanjenitoare care se ducea atunci , despre care inclin sa cred ca o buna partea din oameni nu o “inghiteau”, s-a trecut la denigrarea aproape fortata si excesiv promovata a tuturor lucrurilor ce tin de noi ca neam sau de tara noastra.

    Fara accese de nationalism vreau doar sa pun intrebarea : Oare cel mai exploatat drept al democratiei este cel de ati critica tara? Acolo unde e cazul este binevenit insa nu ne-am cam obinuit in a da vina si a nu ne asuma responsabilitatea?

    Solutiile sunt greu de gasit si de aceea mai usor este doar sa gasesti “buba”.Acolo s-a terminat procesul gandirii? Nu ti-ai facut datoria doar prin a semnala neregula ci asta te obliga moral sa cauti si solutia! Nu conteaza ca nu o vei gasi sau la ceea ce vei ajunge va fi optim pentru acea situatie insa daca ai merge cu un pas mai in fata decat esti obisnuit sa o faci va fi un progres sensibil pentru tine ca persoana si pentru cei de langa tine care poate vor aplica acest nou “obicei”.

    Invocarea scuzelor de tot genul nu duce la altceva decat la plafonare!

    Alarmant este gradul de naivitate a celor care scriu in publicatii citite de catre numeroase persoane. Un exemplu ar fi acesta.
    Finalul este absolut dezastruos:
    “Sa tina Binele sau Raul suprem de un cod de identificare? Sau in Romania chiar si asta se poate?”

    Sa tina de naivitate? Sa tina de faptul ca se aduna o tona de incompetenti si fac un site de stiri? Sau in Romania ai dreptul sa fii prost si sa dai vina pe altul?

    Astfel de exemple pot curge la nesfarsit insa important e mesajul.

    Incearca! Incearca sa gandesti mai mult! Incearca sa te documentezi mai mult! Incearca sa iti schimbi stilul de viata(daca esti nemultumit)! Incearca sa ajuti! Incearca… nu trebuie sa reusesti din prima (…)
    gandeste.org/general/anti-romania/1190/

  6. Va multumesc pentru incurajari, azi la scoala am avut o discutie mai aprinsa cu o clasa in care trebuia sa le dau test. Ei m-au rugat sa nu le dau saptamana asta ca sunt foarte stresati, eu insa le-am dat si a iesit o harmalaie, ca daca nu ma linistea constiinta ca sunt elevii care au nevoie de dragoste nu de ura, incerc sa cred in Dumnezeu, le-as fi pus notele pe care le meritau. Insa multumita Domnului am constientizat in ce stres invata elevii-pe de o parte sunt asaltati de otrava mass-media, si apoi de profesorii care le vor binele, insa putin isi dau seama ca elevii sunt facutii sa nu mai invete, cati mai citesc oare o carte? Si astfel cea mai mica nota a fost 8, dar stupoare imi cereau socoteala de ce nu le pun 10, ca cu 8 le stric notele-media generala.

    Al doilea aspect e ca elevii trebuiesc sa fie incurajati sa invete, dar la religie aproape nu invata deloc, incerc sa le dau diferite activitati pentru ca sa-i fac sa gandeasca, insa majoritatea-sper sa ma insel vor religie pentru ca primesc note peste 8.

    Cat despre a crede in Dumnezeu, Rafaela ma bucur ca esti sigura pe credinta ta, si sa o ai asa de puternica si in continuare, eu insa sunt un lenes , si am multe defecte, patimiile daca nu le fac fizic, cu gandul ma lupt sa nu le primesc. Insa nu eu reusesc ci Dumnezeu ma ajuta, eu nu pot face nimic fara ajutorul Lui, daca n-ar fi mila Domnului as pacatui si cu ce nu cred eu.

    Asa ca trebuie sa lupt in continuare, parca sunt pe un munte si eu sunt purtat de bratele Domnului, of ce usor cad, insa ce greu urc, si mi-am adus aminte de o stare , intamplare de pe vremea cand eram ateu, si credincios doar cu botezul: Intr-un vis, m-am confruntat cu sarsaila, si el m-a intrebat de ce vreau sa-l parasesc,iar eu i-am zis ca nu mai vreau sa traiesc in intuneric, la care el mi-a spus ca toate sunt ale lui oamenii alearga dupa materie, ca toti sunt ai lui la care eu i-am spus ca se inseala ca Hristos e mai puternic ca el, ca exista oamenii care nu se inchina raului, apoi el mi-a zis ca acesti oamenii sufera si o sa sufere pentru ca nu-l accepta pe el ca dumnezeu al lor, de ce sa sufar si eu, apoi eu i-am zis ca Mantuitorul S-a jertfit pentru noi, asa ca suferinta asta este ca o adiere in valvatoarea patimilor daca le alegem, la care el s-a rastit la mine , a urlat si mi-a spus ca o sa im para rau ca nu vreu sa-l urmez, la care eu am cerut sprijinul lui Dumnezeu si am simtit cum niste lanturi care ma tineau prins de cel rau s-au despartit de mine, si o lumina care ma inviorea si care mi-a zis sa indraznesc pentru ca El a biruit lumea si pe cel rau.

    De atunci ii simt mila si ocrotirea fata de mine ticalosul, insa eu ca un vierme, ca un damnat ma intorc la pacatele mele , si cateodata ma intreb daca nu sunt posedat si astfel daca nu fizic atunci psihic primesc ganduri care sunt stinse de iubirea Sa. Mi-a venit si gandul sinucideri, insa un gand m-a luminat: Daca e sa ajung in iad, atunci sa ajung trimis de El De cel care este Calea Adevarul si Viata si nu cand vreu eu, insa SPER,SPER sa se milostiveasca si sa ma primeasca ultimul care nu ajunge in iad.

    Asa ca fratiilor El nu ne lasa NU SUNTEM SINGURI , insa firea mea pacatoasa ma lasa sa cred cu toata taria in El? Nu! Hotarat nu! Cand ajung in Biserica ma doare capul de parca innebunesc, ultima Impartasanie am fost ametit, cand sa ajung sa o iau m-a luat o moleseala de am zis ca cad pe jos, m-am pus in genunchi si El s-a milostivit de mine si mi-a dat taria sa pot sa ma impartasesc.

    Astfel eu vreu sa cred in El insa omul vechi nu vrea, si din aceasta dualitate SPER sa invinga Lumina care sa ma duca la odihna vesnica, insa pana atunci fratiilor daca puteti o mica rugaciune sa faceti pentru elevii acestei tari si de pretutindeni ca sa primeasca dreapta invatatura, pentru totii oamenii aflati in suferinta sufletasca si trupeasca, si inchei cu un strigat: DE CE AI MILA DE MINE DOAMNE?! DAR TE ROG NU MA LASA!!! IUBITII SI IERTATI

  7. Am o intrebare si poate ma ajutati, poate ar trebui sa intreb duhovnicul: o eleva de a mea s-a calificat la religie pe faza judeteana, pana aici e ok. Intrebarea: la materia pe care trebuie sa o invete s-a adaugat si lectia: Rolul dialogului ecumenic. Ce sa fac? Eu in timpul orei am incercat sa le expic ca ecumenismul este erezia secolului 21, si ca singurul ajutor pe care il putem da celorlalti care nu sunt in Biserica Ortodoxa este faptul ca trebuie sa revina la dreapta credinta. Dar cu asta im dau si eu foc la valiza. Astfel ce trebuie sa fac? Sa tac si sa ii spun sa nu scrie acest subiect daca ii cade la olimpiada, sau sa spuna ce spun Sfintii Parintii cum incerc eu sa le predau, si astfel postul meu de profesor de religie l-am pierdut, sau nu daca inspectoratul nu este ecumenist, sau Dumnezeu hotareste altceva. Asa ca fratiilor, ceea ce eu o sa incerc sa fac e sa ii spun elevei sa scrie ca Ecumenismul e o erezie cum ne spun Sfintii Parintii, iar cu postul de profesor ce o vrea Dumnezeu. IUBITII SI IERTATI!!!

  8. Pt. Vultur,
    Duhovnicul dvs este Mantuitorul ! Credeti ca EL e de acord cu ecumenismul ?! Ma indoiesc, asa ca eleva dvs sa scrie ADEVARUL, pt ca Hristos este ADEVARUL !Ecumenismul este :” o curva cosmetizata care pozeaza in fecioara dar, nu mai este demult!”(nu inseamna ca trebuie sa scrie exact ce-am spus eu dar, poate sa spuna ca este EREZIE !)
    Apoi de serviciul dvs se va ingriji Dumnezeu ! Nu vedeti ca deja a venit vremea cand trebuie sa alegem intre servici si HRISTOS ? Intre bani si HRISTOS ? Intre a avea ce manca si Hristos ?etc…
    Dar oare nu a spus El: “…nu va ingrijiti de ziua de maine…, ajunge zilei rautatea ei!!!”(am citat din memorie,scuze daca nu este complet)
    Nu am credinta f.mare, asa cum ati spus dvs dar, am fost f. bolnava si m-a vindecat Bunul Dumnezeu, atunci cand toata lumea spunea ca :”nu mai sunt sperante” ! De aceea ma simt obligata, sa spun cu toata puterea ca sunt sigura pe Dumnezeul Meu !
    Nu pot sa-mi neg propria experienta, propria “intalnire” cu EL !
    Mi-a spus un parinte odata ca: “omul care se roaga puternic, isi poate rezolva toate problemele sale, prin rugaciune…!” ,iar eu al luat-o in serios si credeti-ma, asa este !
    Numai bine!

  9. vulturul
    Ii doresc vulturului tot binele din lume, pentru ca are o misiune grea.
    Eu am o fiica, acum studenta , care-mi povestea ca profesorul ei de religie nu mai facea fata intrebarilor puse de elevi.
    Pentru a-i apropia pe elevi, trebuie multa putere duhovniceasca, pentru ca, in general vin din familii secularizate intr-un fel sau altul, chiar daca nu acestea nu recunosc acest lucru.
    Cred ca ,”cheia ” pastrarii credintei este TINERETUL.Acesta este foarte receptiv , foarte sensibil,dar cati dascali au energia sa “vada” aceste lucruri?
    Vulturul pare sa fie unul dintre putinii dascali devotati .
    Prin profilul profesiei mele, intalnesc o multime de eretici,care au devenit destul de insistenti in a face prozelitism. Am intalnit, de la martorii lui iehiva,pana la mormoni. Am riscat discutii cu ei, desi nu sunt bine pregatita dpv religios. Am sesizat la ei o mare indaratnicie si rezistenta , o anumita pregatire in a face speculatii pe textul biblic, la care numai cineva pregatit ar putea face fata . Ce ne facem ca aceste persoane merg chiar printre cei mai ignoranti crestini si-i “racoleaza”,intr-un moment de slabiciune a acestora?

  10. va multumesc. IUBITII SI IERTATI!

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL PAISIE DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE SI DE POVATUITOR DUHOVNICESC
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » SPOVEDANIA - LEGAREA RANILOR. CUM SA O FACEM CORECT?
  13. Draga frate intru Hristos,
    ma bucur mult ca am putut citi ceea ce ti s-a intamplat, in calitatea ta de prof. de religie (suntem colegi de breasla 😛 )
    Am ramas profund miscat de relatarile tale. Sincer, cam 90% se regasesc si la mine. Imi dau seama ce isptita mare este sa fii dascal al lui Hristos la copii, si mai ales la cei de azi.
    Stim cu totii ca probleme sunt multe, tocmai de aceea ar fi bine – iti dau un sfat – sa pastrezi leg. cu Parintele Paroh (daca esti din mediul rural)in tot ceea ce faci, sau macar cu un Preot duhovnic mai implicat in activitatile cu copiii. Te ajuta mult.
    Atunci cand esti pe cale sa “dai in branci”, fa sesiuni-invitatii la ora pe diverse teme (nu neaparat din programa), cu Parinti sau Parintele Paroh. O sa vezi ca e mult mai usor.
    Problemele cele mai mari se intalnesc la clasele terminale din gimnaziu. (nu mai zic de liceu..).
    Teribilismul, “creionarea personalitatii” de tip “fulger”, violenta (ca mijloc de impunere intr-o relatie ce poate intrece limita bunului simt), alcoolismul, manelele – toate acestea lovesc profund in ei. Unii se mai scoala, altii..nu prea.
    Da-le carti teologice sa citeasca (cele ale lui D.Vasile sunt f. bune pt. ei), deoarece sunt la varsta la care doresc sa caute singuri raspunsuri. Sunt sufocati de actiunile “coercitive” ale parintilor, profesorilor. Poti interveni acolo unde are nelamuriri.
    Raspunsurile tale sa fie cat mai blande si sa elimini pe cat se poate modul de abordare “juridico-catolic” al relatiei cu Dumnezeu. ( asta nu face ca-i pacat, asta nu e.. si tot asa) De ex.
    “-Este bine, dom’profesor, sa merg la discoteca? E pacat sau nu?
    Raspuns : NU iti zic daca e pacat sau nu, dar iti voi spune ca daca vei merge, in pacat vei cadea. Si o sa iti spun si de ce.. (si ii spui ispitele care asteapta acolo)” – trebuie eliminat din sufletul copilului fundamentarea acelei cumpene “juridico-penale” de tip catolic in privinta pacatului. Arata-i ce pierde, nu ce primeste – el te intreaba de o anumita stare de pacat conforma sau nu cu trairile sale, tu vorbeste-i de Rai, de dragostea divina, de bucuria intalnirii cu Hristos, pacea din suflet cand ajuti semenul.

    Ti-am dat un mic exemplu, testat in mare parte pe pielea mea si a copiilor mei de la scoala.

    PS. Daca stai in mediu rural si ai o curte frumoasa cu bancute sau teren cu gazon, si conducerea e mai “laxa”, scoate-i afara, din cand in cand, atunci cand e soare, si aseaza-i in cerc si vorbeste-le liber, spune-le pilde, canta-le ceva (Cu noi este Dumnezeu..) – ai sa vezi ce mult se intareste relatia in modul asta..
    Frate, sa ai parte de o misiune frumoasa,
    Domnul sa fie cu tine,
    Prof.S.G.

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov ne invata sa deosebim semnele si minunile lui Hristos de cele ale Antihristului
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!”
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » LA PORTILE POSTULUI MARE – o alta scrisoare foarte folositoare a Batranului Selafiil din Tomsk, ucenicul Sfantului Ierarh Luca al Crimeei
  17. eu nu inteleg cum pocainta poate fi vicleana, cu inima inchisa?
    inteleg ca ti-e greu sa te pocaiesti…ca-ti simti inima impietrita si ai senzatia ca te rogi degeaba…sau ca habar n-ai sa te rogi…ca pici in deznadejde….dar nu intleg cum pocainta poate fi vicleana?

  18. Adica falsa, de forma, fara sa-ti para rau, ci numai fiindca “trebuie” sa faci un act exterior, eventual ca sa capeti “biletul” de Impartasanie. E foarte raspandita mai ales ultima motivatie.

  19. Pingback: Război întru Cuvânt » RUGACIUNI PENTRU A PUNE BUN INCEPUT IN POSTUL CEL MARE
  20. Pingback: Pregătirea pentru Taina Spovedaniei – de Sfântul Ignatie Briancianinov « Cercul de Pictură si Spiritualitate
  21. pt.vulturul
    imi pare bine ca esti profesor de religie
    dar sa stii ca nu trebuie niciodata sa facem compromisuri atunci cand este vorba de Biserica lui Dumnezeu
    sa ai grija calitatea ta de profesor de religie nu trebuie neglijata
    nu inteleg de ce te temi ca vei pierde postul de profesor
    oare asa se temeau su martirii pentru viata lor? fiecare in felul lui trebuie sa fie martir sa pastram bine credinta Bisericii sa nu facem ca altii sa o denaturam

  22. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IERARH IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie): Cursele stapanitorului lumii acesteia
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE MELCHISEDEC, STARETUL MAN. PUTNA: “Avem nevoie de multa rugaciune si priveghere! Neamul si omenirea intreaga gem, dorind rugaciunea!”
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie) despre obiceiurile care devin patimi si despre lupta cu ele
  27. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
  28. Pingback: Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE (plus audio si video)
  29. Pingback: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si superficialitate?
  30. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate