Proorociile schimonahiei NILA (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”

“Maica descoperea ceea ce vedea cu ochii duhovniceşti nu pentru a înspăimânta, ci pentru a întări în credinţă şi în nădejde în mila Domnului. Ea neîncetat spunea că Domnul nu-i va părăsi pe cei credincioşi Lui şi-i va hrăni în vremea foamei, îi va mângâia în scârbe, îi va adăposti, îi va îngrădi în necazuri şi îi va ajuta cu vrednicie să treacă prin orice chinuri, prigoane şi munci“.

“Calea vieţii schimonahiei Nila (Evdokia Andreevna Novikova), cunoscută de mulţi dreptmăritori creştini din toate colţurile Rusiei, s-a sfârşit la 6 martie 1999. Harismele dăruite de Domnul stareţei – înainte-vederea, proorocia, sfatul înţelept, vindecarea bolilor, mângâierea – sunt confirmate de creştinii care îi cereau ajutor şi sfat. Cu ochii săi duhovniceşti ea străvedea sufletul omului, întreaga lui viaţă, atât prezentă, cât şi trecută şi cea viitoare. Anume de aceea, era atât de eficient ajutorul ei acordat oamenilor care ieşeau din chilia maicii mângâiaţi, încurajaţi şi înaripaţi.

Odată au întrebat-o pe maica dacă nu este târziu să fie astăzi înălţate biserici noi, la care ea a răspuns:

–  Deja ieri era târziu. însă Domnul a mai prelungit vremea pentru Rusia.

Şi, în general, maica nu o dată zicea că Domnul poate amâna împlinirea proorociilor. Mult depinde de noi, credincioşii, de dispunerea noastră spre rugăciune, de pocăinţă, de nevoinţa pentru curăţirea noastră.

Cu jumătate de an înainte de moartea sa, maica a spus că în ziua a patruzeci şi una după moarte va veni miliţia (poliţia) şi nimic nu va mai putea fi luat. De aceea, ea a binecuvântat ca totul să fie împărţit, până la ultimul lucru, ca la venirea gărzii de miliţie casa să fie goală. Astfel s-a şi întâmplat în continuare.

Maica Nila vorbea despre necesitatea rugăciunii neîncetate oriunde te-ai afla – la serviciu, la odihnă, în mijloacele de transport.

– În mâini – lucrul, iar pe buze rugăciunea. Mai întâi de toate, rugăciunea, fiicelor!

Despre importanţa rugăciunii, ea spunea aşa:

– Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va mai înceta să existe. Şi mai ales este nevoie de rugăciunea de noapte. Ea îi este plăcută lui Dumnezeu mai mult decât celelalte.

– Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni. Trebuie să fii răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi de certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta – de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare. Toate cele ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci, mai mult ca orice, de curăţirea inimii. Să nu-ţi permiţi niciun fel de viclenie, să fii deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui nimic despre tine.

Într-o noapte, maica le-a trezit pe fiicele sale duhovniceşti cu cuvintele:

–  Fiicelor, a început războiul! Trebuie să ne rugăm, scu­laţi-vă!

Dimineaţa, la televizor, la radio şi în ziare au anunţat că au început acţiuni militare în Cecenia (anul 1994).

Odată, la maica Nila a sosit o călugăriţă din Siberia. În timpul zborului, au fost defecţiuni la motorul avionului. Maica Nila i-a spus:

–  Mai mult să nu zburaţi cu avionul, acum nu mai există nicio siguranţă. Mai bine călătoriţi cu trenul.

Una dintre fiicele duhovniceşti ale maicii a întrebat dacă se poate merge în pelerinaj în Ţara Sfântă şi aceasta i-a răspuns:

–  Nu ai ce face acolo! Pelerinii ruşi de astăzi au pângărit Pământul Sfânt şi atât de mult au păcătuit acolo, încât acum trebuie să meargă pe la locurile noastre sfinte să se pocăiască şi, prin rugăciuni, să-şi spele păcatele. Nu binecuvântez să pleci încolo! Câte locuri sfinte sunt în Rusia pe care nu le-ai vizitat! Cuviosul Serghie nu a fost în Ţara Sfântă, însă cu rugăciunile lui s-a sfinţit pământul Rusiei. împărăţia cerurilor este înăuntrul nostru – şi Domnul trebuie să trăiască în noi. De aceea, Ierusalimul trebuie să fie în inima noastră, în interiorul nostru. Domnul nu ne-a lăsat poruncă să călătorim în Ţara Sfântă. Iată unde sunt la noi Ierusalimul şi Ţara Sfântă – zicea maica, arătând spre inimă.

Dar cuvintele acestea ale maicii nu vorbesc despre faptul că ea nu binecuvânta pelerinajele. Apropiaţii ei îşi amintesc un caz. A venit la maica o tânără nevastă însărcinată, în a cărei familie era o situaţie dificilă. Maica a mângâiat-o, spunându-i că totul va fi bine, se va naşte un fiu, după care, pe neaşteptate, a binecuvânta­t-o să plece la Ierusalim. După cuvântul stareţei, femeia s-a aflat în Oraşul Sfânt în zilele Pascale, asistând şi la pogorârea Luminii Sfinte la Mormântul Domnului. După pelerinaj, situaţia din familie s-a ameliorat şi ea a născut cu uşurinţă, precum i-a şi prezis maica.

Cu multă durere vorbea maica despre femeile şi fetele care umblă în pantaloni:

– Nu este permis femeilor să îmbrace haine bărbăteşti, şi bărbaţilor – femeieşti. Pentru aceasta vor da răspuns înaintea Domnului. Singure nu purtaţi şi pe celelalte opriţi-le. Trebuie să ştiţi că femeile care poartă pantaloni, în războiul viitor, vor fi recrutate în armată şi puţine se vor întoarce vii.

In timp ce maica pronunţa aceste cuvinte, o femeie dintre cele prezente s-a gândit: „Ce este rău în faptul că eu lucrez în grădină fiind îmbrăcată în pantaloni, doar aşa-i mult mai comod?“. Maica imediat a reacţionat la acest cuget:

– Şi tu în grădină umbli în pantaloni, nu face aceasta, vei răspunde în mod deosebit.

Când a fost botezat un prunc nou-născut, stareţa Nila i-a spus naşei:

–  Aveţi grijă de el, de la doisprezece ani va trăi fără mamă. Maica mai spunea:

– Este de nepermis să-ţi părăseşti copiii. Oamenii nu înţeleg ce necaz mare este acesta, nu vor să se pocăiască şi să se îndrepte. Va trebui cu sânge să-şi spele aceste păcate. Nu se poate să abandonezi copiii, mamele sunt datoare să-şi hrănească pruncii.

(…)

Maica spunea:

– Unde este sfinţenie, acolo se bagă şi necuratul.

Maica prezicea că vor veni timpuri când pe creştini, ca şi în zilele revoluţiei din octombrie, îi vor întemniţa în închisori, rezervaţii şi îi vor îneca în mare.

– Atunci când vor începe prigoanele asupra creştinilor, grăbiţi-vă să plecaţi în exil cu primul şuvoi, faceţi-vă luntre şi punte, dar să nu rămâneţi. Cei care vor pleca primii se vor mântui. Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi – plângea maica spunând acestea. Dar adăuga: totuşi, slavă Domnului pentru toate!

Un preot i se mărturisi maicii:

– Maică, eu sunt slab, mi-e frică de ziua venirii lui antihrist.

– Nu te teme, vei ajunge până atunci, însă nu vei îndura greutăţi.

Maica nu o dată vorbea despre viitoarele încercări, spunând că în vremurile instaurării lui antihrist oamenilor le vor fi aplicate torturi de care din veac nu s-a mai auzit. Insă maica descoperea ceea ce vedea cu ochii duhovniceşti nu pentru a înspăimânta, ci pentru a întări în credinţă şi în nădejde în mila Domnului. Ea neîncetat spunea că Domnul nu-i va părăsi pe cei credincioşi Lui şi-i va hrăni în vremea foamei, îi va mângâia în scârbe, îi va adăposti, îi va îngrădi în necazuri şi îi va ajuta cu vrednicie să treacă prin orice chinuri, prigoane şi munci. Amintindu-şi în aceste cazuri cuvintele psalmistului David: Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele foametei se vor sătura (Psalm 36: 19).

– Toate îmi sunt cu putinţă întărindu-mă întru Domnul. Şi nu vă înspăimântaţi de nimic, copii, nu vă temeţi de ceea ce se va întâmpla, sau se poate întâmpla, sau trebuie să se întâmple după proorociile oamenilor lui Dumnezeu. Domnul este mai puternic decât toţi şi decât toate. El ne va da ajutor în încercări, ne va da putere de a răbda şi ne va smeri la vremea cuvenită. Se cere doar să fim ascultători ai voii Sale sfinte. Rugaţi-o pe Apărătoarea noastră osârdnică şi ea nu vă va lăsa.

Odată, faţa maicii a căpătat brusc o expresie ameninţătoare de parcă ar fi văzut cu ochii săi duhovniceşti ceva înspăimântător. Ea a lovit de câteva ori cu varga în podele, zicând:

–  Uite ce au mai inventat! Pruncilor să le pună pecetea lui antihrist! Îngerul îi va răpune pe cei care se vor încumeta să facă aceasta!

într-o zi, maica Nila şi-a cuprins capul cu mâinile şi a exclamat:

–  Vai, ce se va întâmpla! Ce va fi cu Rusia şi cu noi toţi?! A repetat aceasta de câteva ori, apoi, liniştindu-se, a zis:

–  Nu, n-am să vă povestesc nimic, Domnul nu binecuvântează.

Apoi, adresându-se către cei din chilie, adăugă:

–  Trebuie să aveţi grijă ca locuinţa să vă fie în apropierea bisericii. Numai aşa vă veţi mântui. Când vă este greu acasă – fugiţi la biserică.

Cu ochii duhovniceşti, maica vedea că generaţia actuală şi cea care o va urma vor avea de înfruntat încercări şi necazuri mult mai grele. Deseori ea povestea despre propria experienţă de supravieţuire în condiţiile foamei din lagăr, când nu exista nici cea mai mică rezervă de hrană:

– Cât e de groaznic să înduri foamea, să nu dea Domnul să treceţi prin aceasta. În lagăr aproape că nu vedeam pâine. Când am ieşit în libertate, mi se părea că niciodată nu mă voi mai sătura de pâine. Dar foametea va veni. În anii copilăriei în Ucraina, se întâmpla să priveşti în jur şi până la orizont să vezi grâne, spice pline, unul ca unul. Vântul bate şi ele, ca valurile mării, se unduiesc până la orizont. Niciun fel de buruiană nu era printre ele. Iar astăzi, dacă priveşti, până la orizont vezi doar buruieni. Au lăsat pământul de izbelişte, iar el este hrănitorul nostru. Trebuie ca toţi să muncească pământul: oamenii vor fi nevoiţi să răspundă pentru faptul că au părăsit pământul. Foamea va veni pentru aceea că pământul zace în paragină. Dacă aveţi un lot, fiecare colţişor al lui trebuie să fie prelucrat şi semănat şi pământul vă va ajuta să rezistaţi în vremea foamei. Sădiţi cartofi, legume pe toate parcelele care vi se vor oferi, creşteţi găini. Când va fi greu, veţi mânca cartofi cu castraveţi.

– Rezervele nu vă vor salva, deoarece foametea nu va începe brusc. Din an în an va fi tot mai greu, recolta va scădea, tot mai puţin pământ va fi prelucrat. Toţi trebuie să se îngrijească să fie mai aproape de pământ, în oraşele mari viaţa va fi deosebit de grea. Foamea va fi atât de groaznică, încât oamenii vor da buzna prin case în căutare de ceva alimente. Vor sparge geamurile şi uşile, vor ucide oameni pentru hrană. Mulţi vor purta în mâini arme şi viaţa omului nu va mai avea nicio valoare.

– La venirea lui antihrist se va lăsa aşa o foamete, încât se vor epuiza cerealele. Trebuie să pregătiţi flori de tei, urzică şi alte ierburi, să le uscaţi şi apoi să faceţi din ele ceai – această fiertură va fi de ajuns pentru hrană.

Maica spunea că, la sfârşitul vremurilor, în locul Petersburgului, va fi mare. Moscova parţial se va prăbuşi, în subterana ei se află multe goluri. Iar când au întrebat-o despre casa şi orăşelul în care locuieşte, ea a răspuns:

– Din orăşel nu va rămâne nimic. Va rămâne căsuţa mea şi încă una. Va fi război, distrugeri, însă căsuţa mea nu va fi distrusă. Eu nu voi vedea acestea, iar voi o să le vedeţi. Iată, drumul spre Egorievsk va rămâne şi căsuţa mea, şi nu-i nimic lângă ea. În timpul războiului, orăşelul va fi distrus.

– Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli asupra noastră şi tuturor le va veni foarte greu. Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori.

– Copilaşi, am văzut un vis. Va fi război. Doamne, adolescenţii, de la paisprezece ani, vor fi recrutaţi şi trimişi pe front. Acasă vor rămâne doar copiii şi bătrânii. Soldaţii vor umbla din casă în casă, îi vor mobiliza pe toţi şi-i vor goni la război. Vor domni jaful şi nelegiuirile celor înarmaţi şi pământul va fi împre­surat cu cadavre. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi! – de multe-multe ori repeta maica.

Dintre toţi sfinţii, maica îl iubea cel mai mult pe Sfântul apostol şi evanghelist Ioan Teologul. Ea spunea că sfântul iubeşte Rusia şi că el va veni la noi în vremurile lui antihrist. Unui fiu duhovnicesc maica i-a dat o astfel de rugăciune:

Doamne, fie voia Ta întru mine, păcătosul, în toate căile vieţii. Ajută-mi să-Ţi rămân credincios Ţie până la sfârşit. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Sfinte apostole Ioan Teologul, fii îndrumătorul meu, fii mijlocitor şi rugător pentru mine înaintea Domnului şi a Preacuratei Sale Maici“.

(in: “Staretii despre vremurile de pe urma“)

Din aceeasi carte, mai puteti citi: