Ioan Ianolide – DETINUTUL-PROFET, despre JUDECATA LUI HRISTOS si LUCRAREA INSELATOARE A LUI ANTIHRIST
Tristetile unui detinut
Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.
Ioan Ianolide, 1985
Hristos Judecatorul
Hristos a venit în lume şi a fost răstignit. Lumea s-a revoltat împotriva lui Hristos şi El a biruit-o. Apoi Hristos s-a aşezat pe Scaunul de Judecată, plin de putere şi de slavă. Judecata Lui trezeşte conştiinţele celor fărădelege şi nedrepţi. Nimic nu va mai putea fi tăinuit, nici un rău nu va mai fi justificat, nimic nu va putea fi falsificat. Crudul adevăr va despica fiinţa până în adâncimile ei.
În faţa Judecăţii au să dispară cele două cauze ce întunecă aici conştiinţa: starea de păcat şi ignoranţa. Oamenii vor fi puşi în faţa evidenţei pe care au ignorat-o, deşi o avuseseră în faţă, încât nu se vor mai putea apăra. Omenirea va deveni transparentă şi tot păcatul va fi privit deschis.
Ni se va spune:
“V-am dat un rai şi l-aţi părăsit, v-am făcut fraţi şi v-aţi ucis între voi. V-am dat o Lege şi v-aţi închinat viţelului de aur, am venit la voi şi nu M-aţi primit. M-aţi răstignit şi v-am iertat neştiinţa şi v-am dat Duhul Sfânt, dar voi continuaţi să Mă ucideţi, împotriva evidenţei.
Aţi dărâmat zeităţile grecilor şi romanilor, dar aţi creat un alt idol. Au fost eliberaţi robii antichităţii, dar aţi creat o robie modernă. S-a prăbuşit un imperiu păgân, dar aţi creat altele, mai păgâne. S-a năruit o orânduire nedreaptă, dar n-aţi fost capabili de una dreaptă. S-a terminat o tiranie, dar s-a înlocuit cu alta.
M-aţi alungat când din inimile voastre, când din orânduirile voastre şi n-aţi împlinit încă voia Mea. Aţi crezut o vreme în Mine, dar apoi v-aţi făcut pe voi înşivă dumnezei.
Eu am umplut lumea cu Duhul Sfânt, dar voi aţi împins lumea spre hăul umanismului. Eu v-am învăţat să stăpâniţi cu Duhul materia, dar voi v-aţi închinat şi v-aţi robit materiei, mutilând chipul Meu din voi.
Eu v-am dat un suflet armonios, în care am pus toate darurile de care aveaţi nevoie, dar voi v-aţi închinat zeiţei raţiunii. Eu făurisem o conştiinţă sfântă în lume, dar voi aţi preferat egoismul capitalismului. Eu ridicam sufletele, viaţa şi ordinea din lume la pacea liberă a desăvârşirii, dar voi aţi preferat pozitivismul ateu, care în numele unor false legi vă mutilează şi vă nefericeşte.
V-am dat înţelepciune, dar vrăjmaşii s-au dovedit adesea mai înţelepţi decât voi. V-am dat puteri sfinte să îndrăzniţi cu duhul, dar adesea au cutezat mai mult vrăjmaşii. V-am dat lumea să o stăpâniţi, dar aţi lăsat-o pradă vrăjmaşului. V-am dat idealul Împărăţiei Mele, dar n-aţi mai crezut în el şi lumea a fost acaparată de falsele împărăţii ale vrăjmaşului.
V-am certat de nenumărate ori, dar nu v-aţi trezit. Trec peste voi încercări apocaliptice, dar încă nu v-aţi umplut de Duh Sfânt.
Eu sunt prezent în lume, Eu lucrez prin voi toţi, dar voi Mă răstigniţi necontenit cu lenea voastră, cu puţinătatea voastră, cu ignoranţa voastră.
Vă cer socoteală pentru tot răul făcut şi pentru tot binele uitat. Vă cer socoteală pentru faptele voastre de acum şi pentru înrâurirea ce aţi avut-o asupra mântuirii lumii întregi, căci răspundeţi solidar în timp şi în spaţiu de tot ce e rău în cugetele voastre şi în orânduirile voastre.
Evanghelia Mea e aceeaşi pe pământ şi în ceruri, dar voi aţi făcut-o când pământească fără ceruri, când cerească fără pământ. Mereu aţi răstălmăcit Duhul Sfânt după ignoranţa, ipocrizia şi laşitatea din voi.
Nu vă amăgiţi: Eu sunt aici, Eu lucrez aici, Eu judec aici, Eu împărăţesc aici, fără a mă despărţi de Ceruri, ci ridicându-vă pe voi la Mine. Multe sunt păcatele oamenilor, dar cel mai mare este să creadă că se pot mântui, că pot trăi fără Mine. Priviţi lumea, priviţi universul, priviţi viaţa, priviţi sufletele voastre! Ele nu sunt decât prin Mine şi nu se pot mântui decât prin Mine.
Am fost Iubitorul vostru şi voi fi Judecătorul vostru. Voi cerceta legile voastre, voi cerceta orânduirile voastre, voi cerceta cultura voastră, voi cerceta modul vostru de viaţă, voi cerceta cugetele voastre.
Veţi da socoteală nu numai de faptele voastre, ci şi de năzuinţele voastre, de idealurile voastre, de crezurile lumii voastre. Cu cât înrâurirea voastră a fost mai mare în lume, cu atât vă este şi răspunderea mai mare.
Iată că s-a destrămat învelişul de materie al lumii voastre, iată că v-am scos din îngustimea timpului, iată că simţurile voastre s-au curăţit, iată că acum vedeţi slava tainică a lumii.
Cei ce aţi înţeles voia Mea şi aţi împlinit-o, vă bucuraţi de viaţa cea pururi fericită, iar cei ce nu aţi făcut voia Mea, ci aţi făcut voia voastră, vă veţi chinui în veci, fără iubire, fără har, fără bucurie, într-o disperare ce nu piere, căci veţi plânge veşnica voastră înfrângere”.
Antihrist
Istoria e confruntarea dintre bine şi rău, dintre Dumnezeu şi satana, dintre Hristos şi antihrist. Păcatul, satana şi antihrist se află în necurmată ofensivă de a stăpâni lumea, de a o duce spre iad: iad istoric şi veşnic, iad spiritual şi material. Virtutea, harul şi Hristos luptă necontenit spre a sfinţi lumea şi a o conduce spre rai: rai pe pământ şi în ceruri, rai în duh şi în materie.
În această bătălie nu întotdeauna înving creştinii, ci sunt şi epoci de triumf antihristic.
În această bătălie nu întotdeauna sunt bine delimitate forţele virtuţii de forţele păcatului, ori slujitorii lui Dumnezeu de slujitorii satanei. Antihrist foloseşte şi masca binelui spre a-i înşela pe oameni.
Antihrist nu e un om păcătos, ci e un om demonizat, în care răul devine concepţie şi acţiune antihristică şi antiumană. Antihrist are ură conştientă împotriva lui Hristos, fiindcă Hristos nu S-a închinat satanei şi n-a vrut să devină împăratul unei lumi păcătoase şi mincinoase.
Sunt mai multe forţe apocaliptice ce se desfăşoară în istorie – desfrânata, şarpele, balaurul – dar toate transmit puterea lor Fiarei cu numărul 666 – acesta este Antihristul. Forţele antihristice se recunosc prin faptul că sunt mincinoase, rele, viciate, necredincioase, corupte, tiranice, pline de ură, de nelegiuire şi de blasfemie.
De cealaltă parte, creştinătatea formează forţele hristice în luptă cu păcatul, satana şi antihrist. Ele mărturisesc adevărul, iubirea, dreptatea, frumuseţea, bucuria veşnică, credincioşia şi slava lui Dumnezeu. Biruinţa lor e asigurată de puterea lui Hristos Dumnezeu.
Păcatul a viciat fiinţa duhovnicească şi materială a oamenilor, pătrunzând în societatea lor, în istoria lor şi în natura lor. Prin păcat omul a pierdut comuniunea cu Dumnezeu şi a rătăcit fie prin propriile erori umane, fie prin ispitirea satanică.
Păcatul este individual, este comunitar şi este politic, de aceea şi pedepsele sunt personale, comunitare şi politice. Păcatul tinde să orienteze, să organizeze şi să stăpânească lumea. Păcatul personal este grav în profunzime, dar nu are suprafaţă mare. Păcatul organizat, legalizat şi guvernamental preia toată gravitatea păcatului personal şi-i adaugă orizont larg, tinzând să corupă şi să piardă lumea toată. Suferinţele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice şi atrag şi cele mai grave pedepse.
Creştinismul opune păcatului curăţirea, virtutea şi sfinţenia, dar spre a înfrunta forţele organizate ale păcatului, credinţa trebuie să fie mai lucrătoare, mai puternică şi mai convingătoare decât tentaţiile păcatului. Lupta se dă la modul individual, comunitar şi politic.
Biserica nu se poate rezuma la păcatul personal, ci trebuie să dispună de conceptele şi mijloacele luptei cu păcatul comunitar şi politic. Restaurarea lumii e un proces complex şi complet prin biruinţa lui Hristos în toate planurile şi dimensiunile vieţii. Hristos a biruit lumea – aceasta este nădejdea lumii.
Satana este prima creatură ce s-a opus lui Dumnezeu. Păcatul originar a început prin ispitirea omului de către satana. Satana a iscat în om “eul”, tentându-l cu orgoliul şi plăcerea şi ispitindu-l să se despartă de Dumnezeu. Aşa a ajuns omul „eu fără Dumnezeu”, sau chiar „eu împotriva lui Dumnezeu”.
Duhul satanic ispiteşte din afară pe om, se strecoară într-un gând şi în cele din urmă umple omul în toată fiinţa lui sufletească şi trupească. Oamenii satanizaţi folosesc magia neagră, dar de multe ori nu mai au conştiinţa satanizării lor, ba chiar îl neagă pe satana, însă sfârşitul lor este nebunia şi sinuciderea.
Satana ajunge să stăpânească omul, apoi îl face agent al său, al răului comunitar şi al răului politic. Omul satanizat este un pericol social, cultural, politic şi spiritual. Satanizarea colectivă şi organizată politic este un monument de răutate, ce se asemuieşte sfatului satanic din iad, oştirilor demonilor şi ordinii demonice din iad. Satanizarea ajunsă stare de lege, de ordine şi de guvernare creează o atmosferă satanică, o pseudo-spiritualitate şi o modalitate de vieţuire satanică. Sunt astăzi organizaţii omeneşti satanizate ce răspândesc satanismul. Satanizarea e mai rea decât păgânismul.
Când forţele satanice ajung să cucerească puterea în lume, ele îşi fac oştiri ca să le apere, legi care să le organizeze, ideologii care să le justifice şi chiar religii ca să-i înşele pe oameni.
Guvernarea puterilor satanice se justifică prin starea de păcat şi necredinţă şi ea are o durată corespunzătoare iconomiei providenţiale, prin care lumea îşi va plăti rătăcirile ei până ce se va pocăi şi va reintra în rânduiala dumnezeiască a vieţii. Creştinii nu trebuie să lase forţele satanice să cucerească puterea; iar dacă au cucerit-o, ei trebuie să-şi organizeze forţele şi să o învingă în numele lui Hristos.
Creştinismul este veghea şi puterea sfântă care răspunde de mântuirea lumii. Şi vai de creştinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este încredinţată, căci Dumnezeu va ridica şi din pietre pe alţi aleşi ai Săi, care să-I zidească Împărăţia!
Antihrist este un om, şi anume un om politic ce va stăpâni lumea descreştinând-o, satanizând-o şi pierzând-o.
Antihrist e persoană, dar fenomenul antihristic e social-politic. Hristos este şi El persoană, dar creştinismul este fenomen general-uman. Iată cele două poziţii, cele două lumi şi cele două persoane ce stau faţă în faţă în confruntarea apocaliptică: Hristos şi antihrist.
Antihrist are neamul său, oştirea sa, filozofii săi, activiştii săi, legile sale, spiritualitatea sa, cultura sa, civilizaţia sa, lumea sa, aliaţii săi, tovarăşii săi de lucru, slugile sale, spionii săi, călăii săi, metodele sale şi este plin de înţelepciune, iscusinţă şi putere. El ştie să fie şi frumos, şi bun, şi omenos, spre a induce lumea în eroare[1]. El convinge şi pe unii creştini, până ce-i va pierde, căci el nu suferă pe Hristos.
Antihrist e ofensiv, cuceritor şi revoluţionar. El foloseşte aurul ca zeu şi ca putere, minciuna ca argument şi capcană, tirania ca guvernare. El ştie să dizolve prin libertate, să anuleze prin egalitate şi să stăpânească prin putere.
Sabia e argumentul său suprem: ucide pe toţi cei ce nu i se supun. Urăşte adevărul, dragostea, dreptatea şi toate valorile ce vin de la Dumnezeu. Antihrist e spiritul caiafic perpetuat în istorie prin uciderea lui Hristos. Pentru antihrist, Iuda şi Caiafa sunt sfinţi, iar Hristos este trădătorul. Antihrist se vrea pe sine centrul lumii, prin alungarea hristocentrismului.
Pe mulţi sfinţi îi va sili el să i se închine, dar tot nu-şi va asigura puterea. Puterea lui e tolerată de iconomia dumnezeiască pentru a se respecta libertatea omului. Puterea lui se explică prin păcatele şi necredinţa oamenilor, prin orgoliul de a stăpâni lumea şi prin ispitirea satanică. Oamenii au de ales între a sluji lui Hristos sau lui antihrist.
Puterea lui antihrist are un caracter local şi altul universal, un caracter temporar şi altul etern. Bătălia apocaliptică este necurmată până la biruinţa finală a Mielului.
Puterea lui antihrist e tolerată pentru o vreme, iar vremea aceea este în funcţie de trezirea creştinilor, căci creştinii vor suferi până ce vor deveni vrednici de Hristos, asemenea Lui, biruitori prin El.
Creştinii participă cu Hristos la mântuirea lumii, după cum antihrist participă cu fiii întunericului la pierzania lumii. Creştinii să nu uite că adesea fiii întunericului sunt mai înţelepţi, mai viguroşi şi mai puternici decât fiii luminii. Creştinii să înţeleagă că neprihănirea lor, energia şi puterea lor trebuie să depăşească şi să învingă pe a fiilor întunericului.
Creştinătatea va triumfa prin Hristos. El vine să desăvârşească şi să facă posibilă mântuirea lumii căzută în păcat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.
(in: Ioan Ianolide, Detinutul Profet, Ed. Bonifatie, 2009)
[1] “Cu acest fel de chip va veni, preapângăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi: smerit, liniştit, urând cele nedrepte, dinspre idoli întorcându-se, evlavia mai cu seamă cinstindu-o, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, prea cu bună aşezare, blând către toţi, cinstind cu cuviinţă neamul iudeilor, fiindcă ei aşteaptă venirea aceluia. Şi după ce multe noroade şi gloate vor vedea nişte fapte bune ca acestea şi puteri, toţi cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: Au doară se mai află vreun om bun şi drept ca acesta?” (Sf. Efrem Sirul, Cuvânt pentru a doua venire a Domnului, sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist în Apostazia şi Antihristul după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, Constanţa 2008).
Cititi si:
- Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu, in urma cu un sfert de veac
- “Duceti Duhul mai departe!”
- Ioan Ianolide: glasul celui ce striga sfasietor in pustia vremurilor de pe urma
- Ioan Ianolide despre infranare si intelepciune in marturisirea adevarului
- TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! – fragment din “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide
- CUM VEDEA IOAN IANOLIDE BISERICA IN COMUNISM
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Creştinătatea va triumfa prin Hristos. El vine să desăvârşească şi să facă posibilă mântuirea lumii căzută în păcat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.”
Hristos va fi biruitorul la sfarsit dar…pana una, alta…crestinii vor fi trecuti prin sabie si prin foc (cum deja s-a inceput) de catre slugile Antihristului pentru ca sunt majoritari, s-au infiltrat pana la nivelul cel mai de sus (lumesc) si sunt legiuitori, conducatori, fac/prefac raul in bine si binele in rau – raport rasturnat incurajat de alta forta a lor (mass-media) care le face jocul din plin ametind/drogand spiritul omului prin carti, reviste, ziare pana la filme, desene animate, stiri – toate: ingrozitoare, murdare (multa pornografie, accent pe sexualitate debordanta, violenta, cazuri patologice de alunecare din normal, ‘morala’ modificata, potrivita vremurilor de-acum in care, omul trebuie descatusat de bunul simt, masura, rusine, frica de Dumnezeu, o morala care nu este raportata la cele 10 porunci, nu are la baza Evanghelia ci duhul satanist).
Bine! Asta nu ne absolva de raspuns! Daca ei (satanistii) au devenit majoritari iar noi minoritari s-a putut intampla lucrul asta si datorita noua (celor de-acum, celor de dinaintea noastra) care, am stat cu mainile incrucisate, am tacut deci am incuviintat, am zis ca se vor opri cand de fapt si-au luat avant mai tare, am facut compromisuri crezand ca sunt mici, neinsemnate, neavand claritate duhovniceasca am acceptat chiar unele lucruri, samd…apoi! Cum sa nu ne coste ignoranta, lasitatea, comoditatea?! Ne miram de ceea ce vedem acum, aici…langa noi, printre noi, la ‘ai nostri’ frati intru credinta (culmea!) si ne plangem, ne cainim…ce raspundere infricosatoare pentru noi fiindca nu suntem pagani, ne tragem dintr-un neam credincios, ortodox dar tradam Adevarul prin ceea ce simtim, gandim, nazuim, faptuim! Am stat caldut si confortabil nepreocupati decat pentru ziua de maine, pentru acel imediat ce ne asigura traiul numai d.p.d.v. material; ignorarea sufletului si-a grijei pentru mantuire va duce in primul rand la pedepsirea trupului: mancare modificata genetic, apa aproape nepotabila, aer viciat, vaccinuri…toate, aducatoare de moarte lenta sau imediata pana la mutilarea, injosirea trupului pentru influentarea starilor sufletesti si abrogarea vointei si-a libertatii, prin implantarea cu cipuri.
Roadele se vad de pe-acum!
Autorul cartii trecut prin Iad, limpezit duhovniceste… fara sa stie/sa-si dea seama, profeteste! Tartorii, tortionarii, criminalii, satanistii care i-au chinuit ieri pe ei au dat nastere altei generatii asemeni lor fiindca se inmultesc nelegiuitii si transmit prin sangele si vointa lor bolnava de putere si stapanire acelasi duh satanic dus pana la cote inimaginabile totul e bine pus la punct si aplicat cu strictete, in etape…se coboara treapta cu treapta pana in haul cel mai intunecos; este un drum trasat, ‘rasat’, perfectionat in diabolism!
Acum, ramane ca fiecare sa lupte cum stie/poate chemand cat mai des Numele lui Hristos cerandu-I ajutorul pentru ca, vremuri grele si infricosatoare vor veni peste noi toti: bolovanul distrugerii lumii asteia vazute vine prin autodistrugere care este consecinta neascultarii si indepartarii de Dumnezeu operand si in materie si in spirit. Scapa cine poate si vrea! Vorba Pr.Proclu: care la Iad, care la RAi…drumul este liber.
Sa privim spre acesti minunati oameni ai lui Dumnezeu;Ianolide,Valeriu si alti asemenea lor si ne dam seama ca desi au fost inchisi in temnitele comuniste ei au fost cei mai liberi oameni.Iar noi cei ”liberi” suntem prizonierii temnitei propiului egoism si al lumii materialnice in care suntem inchisi.Bunul Dumnezeu sa ne lumineze sa invatam sa iubim Adevarul care este Hristos si vom fi din nou liberi.
Poate cineva sa mi spuna daca Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva si ei au ales marul oferit de satana nu inseamna ca au fost facuti imperfecti?Pt ca Dumnezeu stia dinainte ce se va intampla stia deci ca viitorul lor va fi satana. Este Dumnezeu intentionat imperfect cand creaza omul?
Nu, Ana, inseamna ca au (am) fost facuti liberi, nu automate, nu papusi, nici animale, ci persoane libere care sa poata sa-L asculte si sa-L urmeze fara constrangere sau conditionare, care sa tinda de bunavoie catre unirea si asemanarea cu Dumnezeu, deci pastrandu-si si “dreptul” de a-L refuza. Teologii vorbesc de un “risc asumat” de Dumnezeu in creatie prin taina libertatii omului, dar fara de care este cu neputinta si ca omul sa se impartaseasca de Dumnezeu, acesta fiind insusi sensul pentru care Sfanta Treime l-a creat, din “nebuna” Sa iubire, din dorinta Sa imensa, imposibil de cuprins, de a-l face partas la viata Sa fericita din vesnicie. Libertatea este nobletea si cinstea acordata de Dumnezeu omului, pe care l-a creat ca persoana, nu ca obiect determinat. Iar in libertate, desigur, este si primejdie (pentru ca omul, vrem sau nu vrem, nu este necreat, nu este Dumnezeu prin fiinta), insa in acelasi timp Dumnezeu a randuit ca El Insusi sa ne fie nu doar Facator, ci si Patimitor impreuna cu noi si pentru noi, ca sa ne fie Rascumparator din cadere, pentru a ne aduce la aceeasi tinta. Dar si aceasta respectand la fel de mult libertatea noastra, adica fara sa ne sileasca nicicum, ci numai cautand a ne cuceri prin iubirea, prin jertfa Sa.
E o problema teologica care se poate intelege mai degraba prin traire decat prin logica sau prin speculatie rationala. In orice caz este greu de epuizat intr-un comentariu sau in genul acesta de mesaje. Dar te poate ajuta sa citesti si sa asculti cuvintele parintelui Rafail Noica despre acest subiect (si nu numai). De pilda, la urmatoarele linkuri:
http://www.razbointrucuvant.net/files/Cuvinte_duhovnicesti_predici_si_conferinte/Parintele_Rafail/Pentru_ce_ne_pregateste_Filocalia_Bucuresti_2002/
http://www.razbointrucuvant.net/files/Cuvinte_duhovnicesti_predici_si_conferinte/Parintele_Rafail/Criza_in_Biserica/Pr.%20Rafail%20Noica%20-%20Criza%20in%20Biserica%20%28I%29.mp3
http://www.razbointrucuvant.net/files/Cuvinte_duhovnicesti_predici_si_conferinte/Parintele_Rafail/Criza_in_Biserica/Pr.%20Rafail%20Noica%20-%20Criza%20in%20Biserica,%20Postul%20Mare,%202003%20%28II%29.mp3
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/24/parintele-rafail-noica-voia-mea-proprie-este-iadul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/24/ne-mai-aude-dumnezeu-daca-am-pacatuit/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/02/dumnezeu-ma-plange-pe-mine/
@ana
Indrazneata intrebare dar…’legitima’ pe undeva. 🙂 Ma amuza, fiindca si mie mi-au trecut prin cap asemenea intrebari: ‘de ce’, ‘pentru ce’, ‘cum de…’ ‘ce folos…’ samd…judecata noastra (limitata, ingusta si nehranita cu Darul Sf.Duh) pur omeneasca, ne indeamna la astfel de ‘rationamente’, indoieli, impotriviri, poticneli…
De pilda, ei – Adam si Eva – aveau (in Gradina Edenului)in momentul aparitiei lor, nevinovatia pruncilor, curatia, nerautatea si, se invredniceau de vederea cea dorita a lui Dumnezeu impreuna cu toate vietuitoarele din Gradina: Adam a pus denumirea tuturor si i se inchinau ca unui stapan…dupa cadere, n-au mai ascultat de el si i s-a intors impotriva; numai sfintii, cei placuti lui Dumnezeu, plini de Harul lui Dumnezeu revin la starea de dinainte de pacatul stramosesc; drept urmare, capata starea constiintei dinainte de a gusta din Pomul Cunostintei Binelui si RAului; Dumnezeu nu i-a facut pe stramosii nostrii imperfecti ci, doar i-a pus la incercarea ascultarii de Dumnezeu ca un Tata care, vrea sa fie ascultat si le-a dat si sansa de a se reabilita – au fost intrebati pentru care motiv au facut neascultare de porunca pentru a le vedea pocainta si de a fi iertati – ei n-au facut lucrul asta invinuindu-se unul pe altul: Eva pe sarpe, Adam pe Eva spunand cuvat de impotrivire lui Dumnezeu ‘femeia care mi-ai dat-o’; ‘viitorul’ lor (a lui Adam si Eva si-a urmasilor lui) n-a fost/nu este de a fi asemeni cu satana ci, cu ajutorul lui Dumnezeu, in impreuna lucrare cu EL sa revina la starea de dinainte de cadere (ridicarea de la Chip – vointa, ratiune, afecte – la Asemnare – dupa Dumnezeu); Lucifer a fost inger si l-a cunoscut, s-a indulcit de Slava lui Dumnezeu dar…a cazut fiindca s-a trufit vrand sa-si ridice un tron mai inalt si, sa se indumnezeiasca prin sine!
Prestiinta lui Dumnezeu a vazut pana la sfarsitul veacurilor tot ceea ce se va intampla cu omenirea pornind de la Adam si Eva pana in zilele noastre; nu este vorba de predestinare cum cred multi ci, de inainte-vederea Lui Dumnezeu! Destinul nostru pe pamant ca arvuna in vesnicie depinde de alegerea noastra si de ajutorul cerut lui Dumnezeu pentru statornicie in virtute, ajungele la nepatimire daca ne dorim lucrul asta, daca cerem ce se cuvine pentru a ne mantui, a ne izbavi cu bine!
Dumnezeu si-a arogat libertatea nemaipomenita, riscul de a creea fiinte responsabile(vazute – Adam si Eva si nevazute – Lucifer, ingerii) si, de a le lasa sa ALEAGA: ascultarea/neascultarea de EL, viata/moartea, Iadul/Raiul – ele ni se releva prin antiteza depinzand numai de noi Cui vrem sa ne asemanam culegand inca din viata asta roadele pentru cea viitoare.
@ANA …
INCERCARI DE RASPUNSURI LA PROBLEMA RAULUI SI A SUFERINTEI
Cele ce urmeaza sunt preluate de pe un forum de discutii. Sunt cateva probleme ridicate de o persoana (fiecare problema este intr-un paragraf intre ghilimele) urmate de cateva incercari de raspunsuri (nu cunosc autorul)
“Oare de ce Dumnezeu (stiind viitorul si stiind cine si citi vor muri sau vor fi chinuiti) nu a lasat conspiratia germana impotriva lui Hitler din 1938-39 sa reuseasca?”
Cred ca dupa moarte, daca vom reusi sa fim vrednici de a intra in Imparatia Cerurilor, vom
avea “timp” o eternitate intreaga sa-L tot intrebam pe bunul Dumnezeu: de ce? Dar aceea de
ce? Dar cealalta de ce s-a intamplat? Acest “de ce?” e cea mai periculoasa intrebare acum, in
viata asta, pentru ca poate sa ne deturneze de la scopul vietii crestinesti: dobandirea Duhului
Sfant. Am impresia ca “de ce?” este cea mai placuta intrebare pentru diavolul. Odata ce ti-a
starnit pasiunea intrebarilor si a raspunsurilor, incepe sa-ti dea de lucru. Si stai si crosetezi
ganduri.
Imi aduc aminte de parabola lui Buddha: vine un om si-l intreaba: de ce? El ii raspunde:
cineva care e ranit de sageata in lupta, daca va sta sa se intrebe “de ce? Cat de lunga e sageata?
Cu ce tip de colt, ascutit sau lat? De la ce distanta a fost trasa? Cu ce putere?” nu va mai putea
sa o scoata repede si va muri. Scoate intai sageata si apoi vei avea timp sa cercetezi! Omul
pleaca si vine peste un an. Budhha il intreaba: “de ce?” Iar omul raspunde, ridicand din umeri:
“cui ii pasa?”
Sageata asta, in termeni crestini, e rana pe care ne-o face diavolul. Sa dobandim Duhul
Sfant, si dupa aceea, “El ne va invata toate”, cum spune Hristos.
Prietene, daca te vei sili sa te curatesti incat sa lasi pe Dumnezeu sa se salasluiasca in inima
ta, El iti va raspunde la toate intrebarile. El e mai apropiat noua decat insasi respiratia noastra,
si ne iubeste atat de mult, incat nu vrea sa ne vada ca ne chinuim cu intrebari, si ne va raspunde
daca ne e de folos, spune Sfantul Siluan. Ne da raspunsul in inima. Intreaba-L.
Pe mine m-a chinuit toata viata intrebarea De ce? De ce merg stalpii de telegraf paralel cu
calea ferata? De ce Dumnezeu nu are inceput? De ce nu are sfarsit? De ce exista Triunghiul
Bermudelor? De ce exista intrebarea de ce? De ce exista mai degraba ceva decat nimic? De ce
mor copiii mici? Si am tot crosetat ganduri, de la 7 ani la 22…
Am citit mii de carti ca sa aflu raspunsuri. Dar m-am afundat si mai mult in confuzie. Cultura
nu da raspunsuri, ea doar consoleaza. Nici religia nu poate da raspunsuri. Olivier Clement spune
intr-o carte ca daca oarecine pretinde ca iti poate explica taina raului si a suferintei, sa nu-l crezi,
caci nu a trait-o. Cine a trait taina raului si a suferintei, tace.
Numai Dumnezeu da raspunsuri. Dar le da numai aceluia care il cauta sincer. Iubeste-L.
Implineste-i poruncile evanghelice, si El va veni sa se salasluiasca in tine. A promis-o. Si a mai
promis ceva: Cine cauta, va afla. Tu cauti, prietene. Numai sa cauti in locul corect. Adica, la
Dumnezeu, nu in moara zadarnica a gandurilor.
Opera lui Rene Girard e extroardinara in explicarea mecanismelor raului, daca o citesti
in ordine cronologica. Girard e un antropolog-etnolog care se ocupa de violenta omenirii, si
demonstreaza ca Hristos e singura divinitate din panteonul omenirii care nu e corupta de violenta,
ci dimpotriva il sufera pana la jertfa martirica. Adica Dumnezeu e nonviolent prin excelenta,
pana acolo incat se lasa crucificat de umanitatea violenta. E mult de vorbit, citeste-i cartile si
discutam…
“Fie, sa zicem ca lumea nu stia ce razboi va fi si nu era pregatita, dar in iulie 1944 de ce
oare esueaza atentatul impotriva lui Hitler, dupa aceea urmind masacrele aliate de la Dresda,
Chemnitz, Hiroshima etc? Hiroshima nu ar mai fi existat o data razboiul terminat in 1944. Mai
mult, Hitler a supravietuit unui atac cu gaze toxice in primul razboi mondial din care ori mori,
ori orbesti (Hitler intr-adevar o suferit cu ochii dar s-a vindecat miraculos). Iar Stalin moare
de moarte naturala (oficial) in plina glorie.”
Sunt multe carti care afirma ca Hitler era un bun medium, ca practica un anume ocultism,
prin Societatea Ultima Thule, ca intra de multe ori in transe mediumnice, in care parea posedat
de spirite, ca in afara acestor transe era banal, ca maestrul sau Dietrich era ocultist, etc. Lucrurile
acestea sunt destul de vagi, dar istoria incepe sa le dea atentie. Daca intr-adevar Hitler se trezea
noaptea ud de spaima, strigand ca un apucat: “Ei…sunt aici…Superiorii…am vazut omul nou,
bestia…” inseamna ca e posibil ca sa fi intrat in legatura cu niste demoni, care bineinteles s-au
prezentat ca fiind “spirite superioare”, nu demoni.
Nu mi se pare o problema ca demonii sa vindece o boala de ochi in mod “miraculos” pentru
amicul lor Hitler, nici ca sa-l ghideze astfel incat la atentatul din 1944 Hitler sa plaseze el insusi,
fara sa stie ce face, servieta cu bomba dupa piciorul masiv al mesei uriase de stejar, care i-a
salvat in fond viata. Stim cate “vindecari” si “minuni” fac dracii. Din cate stiu, aceasta scapare
miraculoasa i-a intarit lui Hitler ideea ca este “ales”, ca spiritele superioare il ghideaza spre
victorie. PE de alta parte Sfantul Ioan de Kronstadt a prezis inainte de moarte ca la scurt timp
dupa 1900 in Rusia vor aparea “demoni in trup de om”. Acestia sunt comunistii, care stim ce
au facut. Tatuca Stalin se poate sa fi fost manipulat de demoni, sa fi fost supus influentelor
acestora, mai ales ca era si apostat, ca fost seminarist teologic!
“De ce trebuie sa moara 50 de milioane intr-un razboi? 10 nu erau de ajuns? Dupa primele
2 milioane omenirea nu s-a prins ca ceva nu este in regula?”
Dar cand a avut omenirea asta un cuvant de zis? Oare nu a fost condusa mereu cu biciul
si morcovul de politicieni? Acestia invata cu forta oamenii sa se ucida intre ei, apoi ii trimit la
masacru ca pe niste tabere uriase de sah, in timp ce ei, birocratii stau frumos in birouri si dau
ordine. Daca vreun om indrazneste sa se opuna, e taxat drept dezertor si e inchis sau impuscat.
Citeste Paulin Lecca,”Intre viata si moarte” ca sa vezi cat a suferit pentru ca a refuzat sa fie
incorporat in razboi. Citeste Tolstoi, Thoreau. Gandhi a servit ca infirmier in armata, dar in
acest timp altii macelareau,”pentru ca asa au primit ordin”.
Citeste cartile de psihanaliza ale excelentului psiholog Alice Miller, si vei vedea psihanaliza
lui Hitler, Stalin, Ceausescu, si vei intelege foarte multe. Sunt acolo lucruri pe care nu le vei
mai gasi nicaieri in alta parte, dar nu vreau sa intru in ele, caci ar trebui sa deschid discutii
fara sfarsit, citeste cartile, caci esti in Canada si acolo trebuie sa fie, in Romania inca nu sunt
traduse. Sunt 8 opt extraordinare despre psihanaliza raului si a suferintei. Iti vor schimba viata.
“….Daca pot sa intreb asa ceva…. Nu Il judec pe Dumnezeu, ci intreb si eu cum a intrebat
confratele mai jos, adica e ceva foarte neclar pentru mine. De ce in fiecare zi trebuie sa moara
mii de copii, ZI DE ZI, ceas de ceas? Asa se indeplineste porunca ca sa fie copiii “primii lasati
sa intre in Imparatia Domnului”? In lume exista mai multa tragedie decit fericire, toate acestea
cu voia lui Dumnezeu care il poate termina pe Satan intr-o clipita.”
Oscar Wilde are o pilda foarte frumoasa: oamenii merg suparati la Dumnezeu si ii spun:
de ce Doamne, atata tragedie, mor copiii nevinovati, nu ti-e rusine, atatea razboaie, foamete,
crime,si tot restul. De ce?
Dumnezeu ii priveste lung si spune: daca nu va place raul, atunci nu-l mai faceti! Daca nu va
place sa moara copiii, atunci, romanilor, nu mai avortati un milion de copii pe an! Intr-adevar,
geniul lui Wilde a intuit bine: Dumnezeu nu face raul, ci oamenii, prin lasitatea, ignoranta,
2 mandria, egoismul lor. Chiar azi, cand am o fetita de 3 zile, ma gandeam ca eu voi incerca
sa-i ofer acestei fetite un camin cald, grija, iubire si credinta cand va creste. Dar pentru miile
de copii avortati, sau care vor creste in saracie, boli, mizerie, incultura, batai si alcoolism ce
fac? Nimic. Stau si astept sa faca altii. Si sunt vinovat ca ma ocup in mod egoist de familia
mea, de micul meu cerc de prieteni, si nu vreau sa ies din cercul stramt al prejudecatilor. Si
daca eu sunt vinovat, care nu fac raul, dar atunci medicii care omoara copii in burta mamei
lor, asistentele sociale care fura painea orfanilor la orfelinate, statul care arunca orfanii afara la
18 ani pe strazi direct in droguri si prostitutie, noi, care tacem si intoarcem spatele? Dar cei
care pornesc razboaie? Dar cei care le implinesc, ucigand “dusmanii” de frica sa nu fie ucisi
de propriii lor superiori? Dumnezeu nu face raul, Dumnezeu il repara. El mereu implineste
nedesavarsirile noastre.Dumnezeu din 2 rele vrea sa faca un bine.
Am mai citit o poveste. Oamenii s-au adunat sa-L judece pe Dumnezeu. Cei din lagare de
concentrare, cei ucisi, toruturati, batjocoriti, saraci, bolnavi…
Si s-a auzit o voce: Dumnezeu sa fie parasit de toti prietenii, sa vada si El cum e sa fii
tradat si singur! Alta a zis: Dumnezeu sa fie scuipat si batut, sa vada si El cum e sa fii jignit,
si nenorocit, nu numai noi sa suferim! Alta a zis: Dumnezeu sa fie codamnat la moarte, si sa
sufere inainte de foame si sete, sa vada si El cat de greu e sa fii om!
Dar dupa aceea, s-a facut tacere…caci miile de oameni au inteles uimiti ca DUMNEZEU
SUFERISE DEJA TOATE ACESTEA…prin Rastignirea lui Hristos. Ce taina, oamenii care fac
raul, il judeca si il executa pe Dumnezeu care nu face raul!
“Daca dintre cei 50 de milioane de nefericiti au murit ca sa se pocaiasca o “turma mica”
atunci nu este in contradictie cu ideea ca fiecare viata este pretioasa? Caci nici un fir de par nu
se clinteste in capul nostru fara ca Dumnezeu sa stie. Daca nu viata si moartea sint importante
atunci de ce ni se amintesc mereu acestea in Scripturi? Daca nu viata e importanta atunci de
ce “sa nu ucizi”?”
Premisa ca unii mor ca sa se pocaiasca altii e gresita. Sigur ca vazand moartea altora, unii
se caiesc, dar fiecare moare pe cont propriu, nu pentru ca sa ia aminte altul. Mantuitorul a
transat problema cand a fost chestionat indirect asupra suferintei.Au venit si i-au spus ca a fost
o rascoala si ca sangele rasculatilor a fost amestecat de soldatii romani cu sangele animalelor
jertfite. Indirect se ghicea intrebarea pe care nu aveau curaj sa o puna: de ce? Si Mantuitorul
spune: “credeti ca au fost mai pacatosi ca altii? Nu, ci daca nu va veti pocai, toti veti muri la
fel!”
Deci, daca analizam cele spuse de El, e gresit sa cautam “de ce?”, “de ce acela si nu acela”,
caci ne inselam. Nu erau mai pacatosi ca altii cei peste care a cazut turnul Siloamului, spune
Hristos, ci problema este ca au murit in pacatele lor, si daca nu se straduim permanent sa ne
indreptam, riscam si noi acelasi lucru! Scoate sageata, ne spune Hristos! Dobandeste harul
Duhului Sfant, si mii de oameni se vor mantui in jurul tau! Daca tu iti pierzi timpul cu “de
ce-uri?” chinuitoare, atunci nu respingi inconstient harul Duhului Sfant, si te faci pricina ca toti
acei”mii de oameni din jurul tau” sa nu se mai mantuiasca?
“Si alte sute de milioane au murit datorita comunismului. In cazul comunismului nu se
poate invoca faptul ca omul a ales pacatul pentru ca nu populatia a ales precum in occident.
Trebuiau omoriti si torturati sute de milioane ca sa se pocaiasca cine? care pacatosi? Stalin si
o mina de politruci, comisari si securisti? Nu e cam….nu stiu cum sa zic, ca sa nu judec? Si
daca dintre victime trebuiau sa se pocaiasca, cum ramine cu “libertatea alegerii” si neimpunerea
dreptei-credinte cu forta sau prin pedepse?”
Tu vezi in toate urgiile de mai sus mana pedepsitoare a lui Dumnezeu. Dar daca nu e asa?
Daca de fapt e mana pedepsitoare a diavolului? Daca un popor isi intoarce fata de la Dumnezeu,
daca credinta lui devine falsa si superficiala, nu e logic ca pe acest teren sa intre diavolul? Cu
ce rezultate se stie. E Dumnezeu vinovat ca poporul rus si-a intors fata de la El? Inca dinainte
cu 50-100 de ani, sfintii rusi avertizasera ca daca nu se va merge spre o adancire a credintei, in
Rusia nu va fi bine. Si stim ca rusilor le placea alcoolul si curvia. Or, nu se poate sa fii si cu
pacatul, si cu ocrotirea lui Dumnezeu. Daca vede ca nu vrei, atunci Dumnezeu isi retrage harul
Sau, si te lasa pe mana diavolului, sa te smeresti. Sa vezi pe cine slujesti de fapt, pacatuind.
Steindhart spune un lucru interesant in privinta suferintei. El afirma ca omul care crede
sincer si puternic in Dumnezeu e ocrotit de Acesta. Dumnezeu il va feri de rele, si nici macar
nu va sti omul. Il va face sa piarda un tren, daca ar fi pericol sa fuga dupa el si sa cada sub
roti. El va face sa piarda o masina, daca acea masina va face un accident. De unde se vede cata
incredere trebuie sa avem in Dumnezeu, si cum trebuie sa-I multumim chiar daca ni se pare ca
am avut ghinion.
Steindhart mai spune ca pe omul care nu se roaga, Dumnezeu il cam lasa sa se loveasca cu
capul de zid. Il lasa prada legilor fizico-matematice-chimice, daca omul nu crede decat in ele. Il
lasa prada entropiei, probabilisticii, statisticii, daca omul nu vrea sa se ridice spre cer. Daca nu
are nevoie de Dumnezeu, daca se crede tare, sa se descurce singur! Mandria lui se va smeri in
contact cu greutatile vietii. Iar pe cel care se roaga, Dumnezeu il ridica de subsuori si il pune
acolo unde trebuie, il indruma, il grijeste.
Dar e gresit sa credem ca unii sufera pentru altii sa se caiasca. Mi se pare o idee insu°ata
chiar de demoni, ca sa loveasca in ideea bunatatii divine. Ori de cate ori o idee loveste in iubirea
lui Dumnezeu e o idee demonica.
Atentie deci, sa nu rumegam prosteste idei inculcate de demoni, sa nu le crosetam gandurile,
ca daca ei vad ca prind, atunci ne dau de lucru!
Diavolul incearca din rasputeri sa se prezinte pe sine ca fiind bun (vezi romantismul gen
Byron, masoneria, satanismul), iar pe Dumnezeu sa-l invinuiasca de toate relele pe care el le
face (vezi comunismul, iluminismul gen Voltaire)
Sa nu ne lasam amagiti chiar asa de usor.Sa studiem putin gandurile, sa vedem ce efecte lasa
in suflete, si dupa roade le vom cunoaste. Gandurile care vin de la draci tulbura, irita, mandresc,
razvratesc, insingureaza, etc.
“De ce Dumnezeu lasa pe Satan sa aleaga tocmai Rusia, cea mai mare tara ortodoxa si
cea mai intinsa din lume pentru a fi comunizata, ulterior impreuna cu inca alte tari ortodoxe:
Bulgaria, Romania, Iugoslavia plus China – cea mai populata tara? Repet, nu oamenii au ales,
nu populatia a pacatuit intronind comunismul, deci de ce acest experiment? Sa-i dea ocazia lui
Stalin sa se pocaiasca dupa ce va fi omorit 100 de milioane de insi? Foarte de vaza acest Stalin
trebuie ca este….”
Din pacate, nu e vorba numai de Rusia, China, tarile estice. Uite, citeste Vladimir Bukovski,
si vei afla uluit ca stanga socialista a cuprins toata planeta,si ca Rusia a fost numai inceputul.
Bukovski numeste Uniunea europeana un alt URRS, mai precis EURRS! Astazi stanga domina
in Marea Britanie, Franta, multe state de pe glob, si chiar America e puternic stangizata prin
miscarea care a pornit in `80 de la Stanford si a hipnotizat intelectualitatea!
Te intrebi de ce Dumnezeu a lasat Rusia & co sa fie teren pentru comunism?
Pai uite, stiu niste crediniosi dintr-o parohie de tara care merg cu totii la Biserica, se tin cei
mai evlaviosi din zona, dar toata saptamana il injura pe Dumnezeu groaznic, beau de sting, fac
avorturi, si mai sunt si intr-o veselie infricosatoare! Ei se cred mantuiti, dar la Biserica vorbesc,
nu asculta de preot, isi aprind unul altuia casele, desfraneaza cu animale,etc
Degeaba se tin crestini, caci ei s-au paganizat de mult. Asa a fost si cu Rusia. Au tot mers
in jos, pana cand Dumnezeu si-a luat mana de pe ei. Prigoana a aratat cine era de fapt crestin
autentic si cine nu. Azi rusii se reintorc la credinta, desi in numar destul de mic… Dar acei
putini intorsi au o evlavie pe care romanii ca popor nu o mai au.
Imi povestea cineva ca doi calugari tineri au mers in Rusia sa se inchine la manastiri. In
Moscova au ramas fara bani si erau tristi ca nu mai puteau sa mearga sa se inchine la Sarov.S-
a apropiat un batranel pe strada si le-a vorbit in rusa, si ei L-AU INTELES desi nu stiau o
boaba ruseste! I-a intrebat de ce sunt tristi, si cand i-au spus, le-a dat o suma mare in ruble,
echivalentul a 400 de dolari, si apoi s-a dus! Prietenii nostri s-au uitat 5 minute unul la altul in
tacere, apoi s-au dus la Sarov. Oare nu fusese chiar Sfantul Serafim de Sarov?
Aici, al Sarov, cei doi purtau o icoana a Maicii Domnului, destul de mare. Cand au vazut
icoana, oamenii de bucurie au inceput sa-i poarte pe brate ca un val urias, care efectiv i-a luat
pe sus si i-a purtat (desi unul avea cam la 100 de kg), pana in Biserica, unde s-au trezit in fata
icoanei Sfantului. Nu stiu de ce, dar imi vine sa plang de cate ori imi amintesc aceasta istorie.
Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului ne povestea recent la un maslu ca a stat in
Rusia la un acatist de OPT ORE, la care nimeni nu s-a miscat, nu s-a foit, nu a iesit din
Biserica! Uite, prietene, cand oamenii au credinta, Dumnezeu ii ajuta, cand si-o pierd in pacate,
Dumnezeu mai lasa sa vina si urgii, ca sa isi vina in fire. Oare poporul roman in ce stadiu se
afla?
“Si nu vreau un raspuns fundamentalist gen “du-te si citeste Biblia” sau “Dumnezeu le stie
pe toate si trebuie sa acceptam si gata”. Oare daca Dumnezeu ar trazni pe sodomitii sau pe
tiranii despre care stie ca nu se va pocai (caci Dumnezeu stie viitorul, nu?), oare nu milioane de
oameni se vor minuna si arunca la pamint in pocainta si rusine?!”
Dumnezeu mai face asta. Filoteu Zervakos spune in “Lupta contra hulei” ca de multe ori cei
ce injura de sfinti sunt calcati de propriile lor animale in picioare, ori mor in chinuri groaznice.
Dar asta nu e o regula. “Duhul sufla unde vrea”, si Dumnezeu e o persoana libera, nu e
sclavul propriilor sale legi. El nu e o tehnologie de pedepsit pacatosi, nici o linie de trimis pe
banda rulanta ticalosi in iad. Cine stie cum gandeste Dumnezeu care e infinit? Noi, cu mintile
noastre finite, nu putem cuprinde. Cum gandeste infintul, prietene, cand tu insuti nu te intelegi
pe tine cum gandesti? Spune-mi cum se formeaza gandurile? Daca noi nu intelegem pe noi
insine, cum vom intelege milioanele de combinatii pe care mintea infinita divina le proceseaza
instantaneu? Noi vedem doar parcele, bucatele din marele puzzle, dar asamblarea finala o vede
numai Dumnezeu.
“De ce miliarde de oameni in decursul istoriei trebuie sa fie condamnati din cauza pacatului
unui stramos – Adam – care nici macar nu l-a facut constient, ci fara premeditare, si cum s-a
manifestat iertarea lui Dumnezeu cind l-a izgonit pe Adam din rai, aflat la prima abatere si aceea
din nestiinta? Ce vina avem noi acuma? De ce Adam si Eva nu au fost iertati?”
Imi aduc aminte de o frumoasa istorioara. Un taran sarac si cu sotia lui lucrau la un stapan
bogat. Lucrand, ei oftau mereu “Adame de ce ai gresit?” Stapanul a inteles ca dau vina pe
Adam, si i-a chemat in casa. LE-a zis: de azi inainte nu mai munciti, va dau haine frumoase,
camere largi, mancare cata vreti, puteti sa va plimbati sau sa faceti ce doriti, numai o singura
dorinta sa mi-o impliniti. Care, au zis oamenii? Sa nu va uitati in vasul acela acoperit de pe
masa.Daca va uitati, pierdeti totul si va trimiti inapoi la munca! Au mancat oamenii, s-au
odihnit, s-au distrat, dar dupa trei zile, femeia murea de curiozitate sa stie ce e in vas. Atata
l-a batut la cap pe sot…pana cand acesta a cedat…si s-au uitat…era un soricel care zdup! S-a
ascuns. Cand stapanul a intrat, i-a vazut rusinati si tulburati si a inteles ce s-a intamplat…si
le-a zis: daca voi nu ati putut sa impliniti o mica dorinta, cu riscul de a pierde fericirea pe care
v-am daruit-o, de ce credeti ca ati fi fost mai buni ca Adam in rai? Asa cum Adam a cazut, si
voi ati cazut. Asa ca inapoi la munca, si nu mai cartiti “Adame de ce ai cazut?”
De ce au fost izgoniti din rai, si nu iertati? Simplu: spune slujba parastasului: “dar ei,
calcand porunca ta, pentru ca rautatea sa nu fie fara de moarte…” Dumnezeu a vazut ca unii
ingeri s-au inrait si nu vor nicicum sa se intoarca spre bine. Fiinte spirituale, fara trup, ei au
avut o mare putere,si s-au inrait extraordinar, pentru ca prin natura lor sunt indestructibili, si
deci, cu neputinta de smerit. Dar Dumnezeu i-a izgonit pe oameni din rai din iubire, stiind ca
primind acest trup supus bolii, oboselii, limitelor, mortii, oamenii sunt susceptibili de a se smeri
si de a reintra in slava de odinioara.
Un demon care nu are nevoie de nimeni, ramane egoist in eternitate, dar oamenii care nu se
pot descurca unii fara altii, au sansa de a intelege altruismul, de a deveni iubitori. Greutatile
vietii ii smeresc, spre deosebire de demoni care nu au nevoie de mancare, de somn, de servici
pentru ca sa supravietuiasca. Traind in greutati, omul e fragil, dar se poate smeri, si astfel sa
depaseasca pe demoni, desi acestia sunt mai puternici ca omul!
Aceasta explicatie o ofera par. Staniloae, mi se pare ca in “Reflexii la spiritualitatea poporului
roman”. Precum vezi, prietene, explicatii viabile se mai gasesc, dar trebuie sa le cauti, sa le
doresti, sa citesti mult si sa te rogi mult!
“Nu ma astept la enunturi, ci la un raspuns argumentat. Multumesc.”
Nu stiu cat te va multumi aceasta incercare de raspuns. E prea vasta tema. Trebuia sa il
abordam si pe Dostoievski, si Patericul, si pe Voltaire, si pe Thoreau, si pe Gandhi, si pe multi
altii. Poate in alte mesaje. Citeste “De ce potopul e o scena duioasa” de Savatie Bastovoi, o afli
pe site-ul lui. Fie ca Duhul Sfant sa se pogoare peste tine si sa te lumineze!
@gigi
Am citit si mi-a placut…sincer!
Eu socot ca, nu mai e vremea de citit/rascitit ci, de pus osul la treaba (vorba Pr.Amfilohie) cat mai putem fiindca vremea e rea si scurta; si eu spuneam ‘pe vremuri’ ca, atunci cand voi ajunge la scaunul de Judecata voi tine coada in spate cam mult timp pentru a-mi raspunde si mie Doamne Doamne la toate nedreptatile si uraciunile pricinuite in viata asta pamanteasca ce sfideaza logica, binele de rau, raportul cauza-efect…ce copilarie din parte-mi! Citind undeva, am inteles ca, o data cu descatusarea sufletului din baierele trupului se releva taina vietii – a ta si a celorlalti alaturi de care ai veituit, ai intrat in contact mai mult sau mai putin…ca sufletul atunci vede clar, fara de impiedicare tot ceea ce ar trebui sa stie/realizeze.
Fragmente din “Detinutul profet”(I)
Fragmente din “Detinutul profet”(II)
Fragmente din “Detinutul profet”(III)
Fragmente din “Detinutul profet”(IV)
Fragmente din “Detinutul profet”(V)
Fragmente din “Detinutul profet”(VI)