Copila, scoala-te!
 |
In evanghelia care se citeste in duminica aceasta, Hristos vindeca femeia care suferise vreme de doisprezece ani de scurgere de sange si invie fata care se savarsise dupa numai doisprezece ani de copilarie.
Talita kumi! i-a spus Iisus copilei, rechemand-o la viata. |
 |
Cuvintele acestea mangaietoare nadajduim sa slujeasca si spre intarirea tuturor fratilor si surorilor noastre, a caror sensibilitate, greu incercata de valul de necuratii revarsat asupra noastra in fiecare zi, de presiunea duhului lumesc si de singuratatea sufleteasca, ii face sa deznadajduiasca mai usor. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca pe noi de putinatatea sufletelor noastre, ca intarindu-ne in credinta sa punem in lucrare puterea lui Dumnezeu si sa ne vindecam de toate neputintele noastre.
 |
IPS Bartolomeu Anania:Credinta opereaza asupra puterii lui Dumnezeu |
“Uneori, puterea lui Dumnezeu poate sa fie furata! Aceasta femeie, pur si simplu, si-a furat vindecarea! Orice bolnav iesea inaintea lui Iiisus – un orb, schiop, uscat, lepros si se ruga sa fie vindecat de Iisus, Iisus il intreba: “Crezi?” si daca raspundea: „Cred!”, atunci Iisus il vindeca, tot credinta insului fiind temelia vindecarii. De data aceasta acest dialog nu a avut loc, dar credinta femeii era intreaga, puternica, staruitoare si ea a lucrat, iar in clipa cand s-a apropiat si a atins poala vestmantului lui Iisus, a fost convinsa ca se vindeca – si s-a vindecat. Este ceea ce ne spune Domnul Iisus intr-un text foarte frumos din Evanghelia de la Marcu: Iar cand cereti ceva rugandu-va, sa credeti ca l-ati si primit si il veti primi, il veti avea. Asadar, nu este vorba de o simpla speranta, ci este vorba de actul pur al credintei, care lucreaza instantaneu. Credinta opereaza asupra puterii lui Dumnezeu, o starneste, o activeaza si atunci minunea se produce. Asadar, femeia aceasta, care venind pe furis si-a furat vindecarea, nu a fost o hoata sau, daca vreti, a fost o hoata de cele sfinte. (…)
(…) Asa cum fac din cand in cand, adresez un mesaj special tinerilor. Si pentru ca aceasta copila de care vorbim astazi avea numai doisprezece ani, se pregatea sa-si traiasca tineretea si Iisus a redat-o tineretii la care avea dreptul. As vrea sa va spun, tot dupa Sfintele Scripturi si dupa invataturile Sfintilor Parinti: daca exista o moarte a trupului, care poate fi un somn de lunga durata, o odihna, pana la invierea cea de apoi, asa cum a fost somnul fiicei lui Iair pana in clipa in care Domnul a strigat-o: „Copila, desteapta-te!“, tot asa este si moartea noastra un somn de asteptare al invierii. Iubitii mei, daca trupul trece prin moarte si prin inviere, sufletul poate sa treaca prin moarte, fara sa mai treaca prin inviere, pentru ca el este duh, este spirit. Ne vorbeste cartea Apocalipsei de moartea cea dintai si de moartea cea de pe urma. Moartea cea dintai este cea despre care v-am vorbit: despartirea sufletului de trup. Moartea de pe urma este cumplita: este moartea sufletului, dar nu in sensul ca piere, ca dispare, ci in sensul ca nu se mantuieste, in sensul ca este condamnat la osanda vesnica, la intunericul desavarsit, cel mai dinafara, de nepatruns. Intunericul este simbolul singuratatii depline, cand nu mai ai niciun fel de vecinatate si in care esti condamnat sa traiesti singur, fara niciun fel de comunicare, de la tine la altii sau de la altii la tine. Aceasta moarte ultima a sufletului are loc in fiinta omului care nu s-a pocait de pacatele lui si care nu este capabil de mantuire. De aceea, iubitii mei, Dumnezeu ne-a dat viata si suntem obligati sa o aparam, pentru ca viata inseamna si o sansa a vindecarii tale proprii de propriile tale pacate”.
 |
Sf. Nicolae Velimirovici:“Dumnezeu cere de la om cel mai puţin cu putinţă: credinţa” |
“(…) Iair avea, intr-o măsura, credinţa în Hristos, dar aceasta credinţa a lui nu o ajungea nici pe departe pe cea a sutaşului roman din Capernaum. Pe când acesta îl oprea pe Hristos să meargă la casa sa, ca unul ce se simţea nevrednic de cinstea aceasta, şi doar îl ruga: zi numai cu cuvântul si se va tămădui sluga mea (Matei 8), Iair l-a chemat pe Domnul să vină la casa lui şi să-şi pună mâna Sa deasupra fiicei care murise.
Credinţa lui, aşadar, avea ceva trupesc într-însa: Pune mâna Ta peste ea. Iair cerea de la Hristos un fel tangibil de vindecare. De parcă ar avea cuvântul lui Hristos mai puţina putere decât mâna Sa! De parcă glasul care a liniştit furtuna si a scos demonii din oamenii îndrăciţi si l-a înviat pe Lazăr cel de patru zile mort şi îngropat n-ar fi putut s-o învieze pe copila lui Iair la fel de bine ca şi mâna!
Dar Domnul a fost preamilostiv şi nu l-a lipsit pe îndureratul părinte de grabnicul Său ajutor, chiar daca credinţa acestuia era cu lipsă. Iar pe drum s-a săvârşit o minune asupra unei femei a cărei credinţă era mai mare decât a lui Iair, minune care l-a încredinţat pe acesta că Hristos întreg vindeca, nu numai mâna Lui. În orice chip s-ar apropia cineva de Hristos, se tămăduieşte. Mare mângâiere pentru cei care nu se pot atinge de Hristos într-un chip anume. Domnul Si-a întins mâinile pe Cruce ca să cuprindă în îmbrăţişarea Sa pe toţi cei care vin către El, de oriunde si oricum ar veni ei. (…)
Omul trebuie să primească orice dar de la Dumnezeu cu inima curată şi mulţumire. Domnul a vrut să arate credinţa femeii, ca să ne înveţe că se cere credinţă pentru a primi darul lui Dumnezeu, deşi, după mila Lui cea mare, Dumnezeu face bine oamenilor şi când ei nu-si arată credinţa. Cerând omului credinţă, Dumnezeu ne dezvăluie vrednicia de fiinţă liberă şi cuvântătoare. Cum ar fi omul liber şi înţelegător dacă n-ar lucra şi el de bunăvoie ceva spre mântuire? Iar Dumnezeu cere de la om cel mai puţin cu putinţă: credinţa în Dumnezeul cel viu, în dragostea Lui de oameni care este totdeauna gata să dea omului şi să facă pentru el totul spre binele lui. Arătând înaintea tuturor credinţa femeii, Domnul a vrut să întărească si credinţa lui Iair; să-i arate acestuia că nu e nevoie să-i ceară să meargă acasă la dânsul şi să-şi pună mâna peste fiica sa moartă. El are putere să vindece în orice chip, nu numai prin punerea mâinilor; El lucrează prin atingerea hainei ca şi a mâinii, de departe ca si de aproape, în drum ca şi în casă. (…)”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
E ciudat cand esti aruncat de la o mare linistire si bucurie launtrica in extrema cealalta fara niciun motiv aparent si intr-un timp foarte scurt. Dansul, echilibristica asta launtrica, alternand intre bine si rau, intre nadejde si deznadejde, intre bucurie si tristete, ma duce cu gandul la nebunie…..Citind, vad si simt ca totu-i foarte greu…si-n acelasi timp usor.
“Când raza de soare atinge piatra, piatra începe să strălucească. Când flacăra atinge o candelă stinsă, candela începe să ardă.”…pana apune soarele sau pana se termina uleiul..si-apoi incepe intunericul.
Multumesc….
Trebuie asumata aceasta Cruce a alternantelor intre Lumina si Intuneric, ramanand cu Hristos prin credinta si (sau mai ales) cand se lasa “noaptea” peste suflet… Mai mult atunci ni se cere sa ne dovedim credinciosia, fidelitatea. Si sa asteptam cu nadejde zorii unei noi Zile duhovnicesti. Totodata trebuie, cred, sa incercam sa primim si bucuria cat mai sobru si cu cat mai multa recunostinta, ca pe un dar care e menit sa ne intareasca credinta si ravna, sa ne faca mai iubitori de Hristos, dar care stim ca se va lua curand de la noi… si atunci trebuie sa nu-l epuizam de pe acum in entuziasme prea mari, ci sa pastram, pe cat putem, provizii pentru zilele mai negre care vor urma…
Trebuie sa ne impacam cu gandul ca nu putem ramane tot timpul in Lumina si in bucurie si sa ne pregatim si de furtuni atunci cand este soarele mai fierbinte… In orice situatie putem si trebuie sa strigam: Doamne! si vom avea pace (fie si putina, atat cat sa nu ne scufundam) si in mijlocul furtunii!
Ar trebui sa ne trezim odata si pentru totdeauna din somnul adanc ce apasa asupra sufletelor noastre…e vorba d somnul indiferentzei si al uitarii de Dumnezeu,al lepadarii de credintza cea adevarata.Oamenii ar trebui sa uite macar o clipa de grjile lumii trupesti pentru a permite sufletului sa cunoasca mantuirea ,bucuria sublima in sanul Domnului.
Doar in acest fel vom trai in lumina vie si asemenea ingerilor vom cauta neincetat sa privim minunata fatza a Tatalui.Insusi parintele Cleopa afirma “daca dealurile si campiile sunt spinarea Domnului,ganditi-va cat de stralucitoare trebuie sa fie fatza Sa”.
Dumnezeu este singura alinare a noastra in vreme de intuneric’,luminandu-ne cu iubirea Sa chiar daca nu Ii multumim mereu pentru tot ceea ce face pentru noi;El este mana care ne ridica atunci cand am cazut si ne indreapta pe calea cea buna de fiecare data cand ajungem la o rascruce de drumuri.
Scopul adevarat al omului pe acest pamant este de fapt slujirea si slavirea neincetata a Celui care ne-a facut dupa ‘chipul si asemanarea Sa’.
Deci sa nu-L uitam pe Stapanul nostru si sa ii aducem doar cantece de lauda si iubire alaturi de dublul nostru spiritual-ingerii.
Domnul sa ne ajute pe toti! Amin
Viaţa nu e numai o stare de beatitudine,in care să trăieşti bucuria ca eşti cu Hristos.farmecul vieţii e ca L pierzi pe Hristos şi ca de fiecare dată îl găseşti cu o bucurie şi mai mare
Doamne ajuta ,
Frati Admin,
Sfantul Antim Ivireanul vorbeste si trateaza foarte frumos cele trei Invieri. Daca Fratiile Voastre gasiti de cuviinta si aveti posibilitatea dar si timpul fizic sa le publicati ar fi minunat.
Va multumesc pentru tot ce publicati si va doresc multa sanatate si nenumarate bucurii duhovnicesti si sa va bucurati de sarbatoarea de maine.
La multi ani si Sfintii Arhangheli sa ne ocroteasca pe toti sub aripile Lor.
@ Florence:
Multumim foarte mult! Asa sa dea Domnul!
Mai greu cu timpul si cu posibilitatile acum… Avem in vedere.
Slavă Domnului pentru toate !!! Și mulţumiri din toată inima frăţiilor voastre pentru tot “cuvântul ortodox” pe care ni-l oferiţi, prin intermedieul acestei biblioteci virtuale,al acestui veritabil stup virtual, plin de miere duhovnicească, pe care cu atâtea eforturi (numai de “Cunoscătorul inimilor” știute) o adunaţi, a acestei fântâni pline cu apă vie adunată de voi cu toată dragostea,pentru noi ,însetaţii de cunoașterea Adevărului,din deșertul mediatic contemporan.Bunul Dumnezeu să vă răsplătească dragostea jertfelnică și să vă dea putere să puteţi continua “irigaţiile” duhovnicești în aceste vremuri de “război nevăzut”, de adăpare a pustiului inimilor noastre,inimi secătuite de smerenie,de evlavie,de dragoste,de simplitate,de rușine,dar care au nevoie de apa cea vie a Duhului Sfânt,pentru a putea aduce prinos de recunoștinţă și slavă Celui Care ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Unicul Său Fiu ca să se jertfească și să ne mântuiască pe noi !!! Tatăl Ceresc Își dă Unicul Fiu la moarte,pentru a învia pe unicul fiu al unei văduve din Nain,pe unica fiică a mai marelui sinagogii Iair, pe unicul frate al surorilor Marta și Maria, iar apoi,prin moartea și Învierea Sa,pentru învierea noastră ,a tuturor,din moartea păcatului și pentru mântuirea sufletelor noastre !!! Tatăl Ceresc ne-a dovedit pe Viu dragostea Sa pentru noi ,pe care ne dorește fii ai Săi după har, desigur cu unica,singura condiţie ca și noi să ne DORIM acest lucru cu inimă sinceră,smerită,curată și bună !!!
Dacă Iair NU l-ar fi rugat pe Mântuitorul Iisus Hristos să vină să-i vindece fiica bolnavă, Mântuitorul i-ar fi respectat ALEGEREA și nu ar mai fi intervenit, iar minunea nu ar mai fi avut loc. Chiar dacă credinţa lui Iair nu era destul de puternică (așa cum ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici),Mântuitorul se folosește de vindecarea femeii cu scurgerea de sânge (veche de doisprezece ani,exact vârsta copilei lui Iair), pentru a întări cu FAPTA ceea ce avea să-i spună mai târziu cu cuvântul :”Nu te TEME, CREDE numai !” și pecetluind apoi ,din nou cu FAPTA, MINUNEA învierii fiicei lui !!! Deci, este de datoria noastră să apelăm la Bunul Dumnezeu,iar El ne va oferi totdeauna ceea ce este mai de folos pentru noi și de obicei mult mai mult decât am cerut. Desigur :”Nu te TEME,CREDE numai!” este valabil pentru noi toţi.
De asemenea ,nu degeaba a fost rânduită această pericopă evanghelică cu doar două zile înainte de spurcăciunea halowein-ului, care îmbolnăvește și ulterior poate duce chiar la moartea sufletească (Doamne ferește !) a copiilor noștri. Să luăm aminte așadar !!! Amin și Doamne ajută tuturor !!!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/copila-scoala-te/#comment-188938
Subscriu!
@ romil
Subsbcriu ! Multumiri din toata inima, fratilor admini, pentru tot “cuvantul ortodox ” pe care ni-l oferiti.