“Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU
“…născut în staul, printre oi, nu în palate, ci-n nevoi, ca să ne fie nouă Frate”
Mircea Vulcanescu – Dupa toate cate s au pierdut – COLIND (recita Adrian Pintea)
Dupa toate cate s-au pierdut
Colind sarac,
suflet sarac.
Sa pot, m-as fi facut colac.
Si-n miez de nuca as fi vrut sa ma
prefac,
dar n-am putut,
caci nu-i pe plac.
Colind sarac,
Suflet sarac.
Si totusi n-am putut sa tac
ci iti trimet un gand,
flamand,
ca dorul unui vechi pastor,
colindator,
ce sta veghind
si asteptand,
sa vada cerul coborand.
Colind sarac,
Suflet sarac.
Colind al sufletului meu
eşti gol de sârg, de drag eşti greu;
gol cum e bunul Dumnezeu
născut în staul, printre oi,
nu în palate, ci-n nevoi,
ca să ne fie nouă Frate
şi să ne scoată din nevoi
şi din păcate.
Colind sărac,
suflet sărac.
Prunc de o zi
Domn nefăcut
S-a întrupat Cel Nevăzut
şi din Fecioară S-a născut.
Din slavă plină, din tărie,
ni S-a născut în sărăcie,
Sol coborât din vecinicie,
Vis împlinit,
Hristos în cuie răstignit,
în ieslea rece ne-nvelit,
un bou suflând
îngeri în jurul Lui veghind,
păstori cântând,
amurg pe cerul ruginit…
şi… «trei crai de la răsărit»
ce «spre stea au călătorit»…
Colind sărac,
suflet sărac.
Vin la-nchinat
Şi, dar din sufletul curat
I-au adus aur, să domnească,
Smirnă ca să tămăduiască,
Tămâie, ca să-nvioreze,
Rugă, ca să se-nduioşeze.
Tot ce-nfloreşte, să rodească.
Tot ce-i pierdut, să se-mplinească
Ce este strâmb, să se-ndrepteze.
Săracii să se-ndestuleze.
Furtuna să se liniştească.
Duşmanul să se biruiască.
Toată ispita să-nceteze.
Doar bucuria să cuteze.
Şi robi suntem, ca şi regi,
să ne găsim din nou întregi
prin Taina Lui de căpătâi
în slava noastră cea dintâi.
Colind sărac,
suflet sărac.
O stea azi ni s-a arătat.
E steaua lor? E steaua cui?
A tuturor? A nimănui?
Argat, fecior de împărat,
e steaua Lui…
I-al nostru! Atât L-am aşteptat
şi-L aşteptăm neîncetat
în fiecare an odată
să se nască
să ne pască
şi să ne mântuiască
pe noi, — robii Lui
pierduţi hai hui —
ce-I ducem lipsa greu, când nu-I
că de răsare câte-o stea
pornim grămadă după ea.
Iar de-L găsim,
Îl răstignim,
în cruci,
pe la răscruci.
Va mai recomandam:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“ci iti trimet un gand,
flamand,…”
“Săracii să se-ndestuleze…”
Rabdat-au Sfintii tai Doamne chinuri mari si foamete iar acum cand este pace noi nu vrem a rabda nimica .
Pe fratele nostru noi il uram , milostenie nu vrem a face .
Am ajuns sa spunem de cele mai multe ori : Doamne eu nu te vreau in viata mea , te voi marginaliza . Vei sta acolo in coltisor , pana cand Doamne , pana vei porni al meu dor .
Netrebnici oare nu suntem noi , noi cei saraci flamanzi si goi .
Dar Doamne nu ne lasa pe noi, sa stam nebuni , plini de nevoi . Doamne da-ne focul Sfant , sa te urmam pe acest pamant .
Trece vremea noi nu stim , pacatuim pe acest pamant . Veni-va clipa cea grea cand pe noi ne va-ntreba . Tu ai fost fara de Mine , gandind ca ce faci tu faci bine ,dar veni-va ispita cea rea , tu la Mine vei striga : Doamne Sfinte si-ndurate , iarta a mele pacate , nebunie am savarsit de greseli nu m-am pazit .
Plang acum suspin mereu , suspin dupa Dumnezeu . Cand placerea a trecut , am ramas eu vaduvit . Vaduvit de Duhul Sfant care tine acest pamant .
Cugetat-am lucru mare , fara Tine eu sunt tare . Dar din multa mila Ta , tu taria mi-ai luat . Si acum imi pare rau , c-am facut atata rau .
De acuma inainte Doamne a Tale cuvinte , sa imi fie juraminte .
versuri de moment .
Doamne ajuta .
Colind martiric, sfânt şi dulce
Cântat în temniţă şi-n cruce,
Cu dor, cu dragoste-n credinţă,
Şi cu nădejde-n suferinţă,
Colind martiric, versul tău
E strigăt viu- în Dumnezeu-,
Cu dragoste şi dăruire
În jertfă şi-n mărturisire.
Colind martiric sfânt şi bun,
De după gratii, de Crăciun,
Faci din durere cânt duios,
Şi frumuseţe în Hristos.
Crăciunul tău întemniţat,
E cânt de dor cu gând curat,
Iar viaţa-ţi stinsă-în lumină-
E jertfă-n arderea divină.
În bucuria ta –furată-
Iei din comori, ce altă dată
Iubirea faptică ţi-a pus.
-Bijuterii, întru Iisus-.
În tine cântă veşnicia,
Sfâtul sublim şi curăţia.
Cântă o sete de dreptate,
Mărturisită-n demnitate.
Cu lacrimi î-ţi citesc rostirea,
Iubirea şi mărturisirea,
Şi-n versul tău bun şi curat,
Mă simt atât de vinovat.
…Dar simt si pace, bucurie,
Caci vad pe Domnul in tine.
Si mai simt nadejde tare:
EL vine la fiecare,
Sa dea Iubirea Sa mare!
Iertati stangacia, am simtit nevoia sa completez gandurile fratelui Nicolae Mirean tot in versuri, mai schioape…
Da soră Mihaela, e ceia ce n-am fost vrednic să spun eu.Martirii au văzut lipsa mea şi prin Dumnezeu ţi-a dat frăţiei să completezi cu ceia ce este esenţial în acest text.Este minunat să lucrăm unii pentru alţii să cooperăm unii cu alţii să ne sprijinim unii pe alţii în unitatea credinţei şi dragostei de Dumnezeu şi de semeni.M-a impresionat frumuseţea intervwenţiei frăţiei tale. Bucuria sărbătorii să ne înalţe sufletele tuturor.,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pace,între oameni bunăvoire.”
iertare…iarăşi am greşeli în text..
Da, dar cata bogatie aduc versurile fratiei voastre.