PE CINE LOVESTE SAGEATA PACATULUI SI CARE ESTE EFECTUL FIZIC AL MORALEI SI AL SFINTENIEI?
SFANTUL IERARH NICOLAE VELIMIROVICI
Orice pacat este o sageata impotriva lui Dumnezeu
“Dumnezeu este ultima tinta a tuturor pacatelor.
Cand minti, minti pe Dumnezeu.
Cand furi, furi pe Dumnezeu.
Cand te mandresti, te mandresti inaintea lui Dumnezeu.
Cand urasti, urasti pe Dumnezeu.
Cand faci un juramant, drept sau nedrept, il faci lui Dumnezeu.
Cand desfranezi, te arunci cu necuratie asupra lui Dumnezeu.
Cand nu-ti iubesti parintii, nu-l cinstesti pe Dumnezeu.
Cand invidiezi, invidiezi pe Dumnezeu.
Cand esti zgarcit fata de cei saraci, esti zgarcit fata de Dumnezeu.
Cand cugeti raul, il cugeti impotriva lui Dumnezeu.
Cand vorbesti de rau, vorbesti de rau impotriva lui Dumnezeu.
Cand savarsesti raul, il savarsesti impotriva lui Dumnezeu.
Cand negi adevarul, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi binele, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi viata, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi dragostea, il negi pe Dumnezeu.
Orice pacat este un atentat impotriva lui Dumnezeu.
Toate sagetile pe care le indrepti asupra vietii oamenilor sau asupra vietii tale proprii cad asupra lui Dumnezeu.
Precum sageata trece prin ceata si se opreste in pom, tot asa sagetile tale strabat toate corpurile, toate sufletele, intregul univers, ca prin ceata, si se opresc in Pomul Vietii, in Dumnezeu.
Sageata ramane in Dumnezeu, dar rana in inima ta. Si pana cand nu se scoate sageata din Dumnezeu, pana atunci nici rana nu se poate vindeca in inima ta.
Acela care poate sa scoata sageata din Dumnezeu, acela poate sa vindece si rana din inima ta. Insa cine poate face aceasta? Iata ca tu nu poti nici macar sa cugeti la facerea acestui lucru, deoarece sageata a si zburat; nu mai este in puterea ta sa o prinzi; nu poti sa o afli, nici sa o smulgi. Ea sta infipta in adancul fiintei lui Dumnezeu. Nici o suta de ani de post din partea ta, nici rugaciunile, curatirile si virtutile si nici nimicirea dorintei de viata nu pot smulge sageata si vindeca rana.
Iata cat de necugetata este actiunea pacatului.
Intr-adevar, pacatul omenesc strabate mai departe decat gandul omenesc“.
*
Hristos este un imigrant in istorie
“Hristos este un imigrant in istoria omenirii.
El nu este rezultatul nici unei evolutii, ci a imigrat in focul vietii pamantesti, asa cum este din vesnicie.
A imigrat pe pamant Hristos-Dumnezeu impuns de sagetile tuturor pacatelor omenirii de la Adam, ca sa implineasca trei lucrari:
– sa arate oamenilor ca toate sagetile pacatelor lor au lovit in plin pe Dumnezeu si ca Dumnezeu, dupa nespusa Sa bunatate, le-a luat asupra Sa chiar dintru inceput;
– sa ierte pacatele, adica sa-si smulga sagetile din inima si sa le nimiceasca;
– sa nimiceasca si moartea prin nimicirea pacatelor.
Pamantul n-a fost in stare sa dea un viteaz pentru o astfel de raspundere. Nu numai neamul omenesc, dar nici intregul univers nu au o astfel de putere.
Pentru astfel de insarcinari a fost nevoie de un imigrant, si anume de Imigrantul sub picioarele caruia intregul univers se indoaie moale ca si lutul sub picioarele olarului“.
Actiunea fizica a moralei
“Morala are actiune fizica.
Acest lucru l-au observat medicii in timpul tratarii bolnavului si taranii in timpul secerisului. Daca secerisul este slab, taranii tuturor satelor pamantului cauta si cerceteaza pacatul din acel an al satelor.
Sfintenia este cea mai mare stapanire asupra naturii. De aceea Hristos a putut rosti cuvintele, pe care nimeni nu le-a spus vreodata: “Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu…”(Matei 11, 27). Prin sfintenia desavarsita a sufletului, fiarele salbatice si otravurile devin neprimejdioase (Luca 10, 19).
Hristos a aratat pe omul desavarsit in puterea sa de la inceput stapanitoare asupra naturii. Insa a aratat si pricina acestei puteri si marimi a omului. Iar pricina este lipsa de pacat. Si lipsa de pacat izvoraste din ascultarea deplina si de bunavoie a vointei lui Dumnezeu.
O suta de civilizatii sunt mai putin puternice in fata naturii decat un singur om lipsit de pacat”.
(Din: Sfantul Nicolae Velimirovici, “Invataturi despre bine si rau”, Editura Sophia, Bucuresti, folosind transcrierea publicata pe grupul Credinta ortodoxa)
Legaturi:
- Arhimandritul Sofronie: CE ESTE PACATUL?
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi
- DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE
- Ne mai aude Dumnezeu daca am pacatuit?
- Moartea necunoasterii lui Dumnezeu
- CU CE OCHI VOM PRIVI NOI LA HRISTOS IN ZIUA JUDECATII?
- Dumnezeu Isi seamana in noi Sangele: noi ce semanam?
*
Nu inteleg.Cand urasc sau dispretuiesc pe cineva care mi-a luat averea,sanatatea sau ceva legat de lumesc,pacatuiesc.Adevarat!Dar daca o persoana ma trage la pacat si iad,indepartandu-ma de Dumnezeu,urasc
intr-adevar acea persoana.Gresesc din nou?Nu inteleg.Cum?!Daca urasc un proxenet care vrea sa ma impinga in tina desfraului,inseamna ca-L “urasc pe Dumnezeu”?!Chiar nu mai inteleg nimic.
Nu trebuie sa-l urasti pe acela, ci pacatul lui, iar de el sa te feresti si, pe cat posibil, sa-ti fie mila de soarta lui vesnica.
http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/ecumenism-resita-118166.html
Un cuvant care a venit tocmai cand am avut nevoie de un raspuns… Sf Nicolae Velimirovici mi-a reamintit ce uitasem. De fapt, sfintenia si NU ALTCEVA este adevarata implinire a omului.
Slava Tie, Doamne!
Ceea ce am observat la mine, si poate ca este valabil si in cazul altora carora le-a luat mult timp sa se apropie de biserica si de credinta, pentru ca nu au avut ajutor la momentul potrivit, sau pentru ca nu au fost capabili din ignoranta poate sa caute acest ajutor unde trebuia, este constientizarea din inima a pacatului. A te simti ultimul om pentru faptul ca ai savarsit un pacat, chiar daca acel pacat poate parea „mic”, a regreta din toata fiinta ta ca ai fost slab si ai cazut din nou, a te simti foarte vinovat ca ai prejudiciat pe aproapele si ti-ai facut tie insuti rau, cred ca poate fi un inceput al pocaintei, care ar trebui mentinut cu vigilenta maxima la „flacara continua” … Putem atenta cu toate mizeriile noastre impotriva unui Dumnezeu care din iubire absoluta pentru noi, a facut jertfa suprema?
N-ar trebui sa ma intereseze cat rau imi face aproapele, desi este foarte greu, chiar imposibil uneori… In fond este intre el si Dumnezeu. Ar trebui sa ma intereseze exclusiv ceea ce-i fac eu rau aproapelui, pentru ca data asta este intre mine si Dumnezeu.
@Raluca Diana
Toti cei de care ai pomenit,si nu numai, absolut toti il au sau mai bine zis,il avem pe Dumnezu in noi.Noi ar trebui sa ne gandim la Dumnezeul din cel ce ne supara.Sa ii respectam Dumnezeul din ei,care e sigur acolo.Altfel acea persoane nu ar exista.Tot ce misca e creatia Domnului.Ar trebui sa avem compasiune si atat pentru acestia.Eu imi dau seama de toate astea si tot ma supar pe cel ce imi face rau…cel putin la primul impact.Ma supara pe mine,dar il supara si pe Dumnezeu…
HRISTOS A INVIAT!CAND INVIDIEZI,INVIDIEZI PE DUMNEZEU…CUGETAREA ASTA NU O INTELEG..VA ROG SA IMI DATI UN RASPUNS CARE DORITI..VA MULTUMESC DIN SUFLET SI IERTATI!DOMANE AJUTA!
@ florina,
daca vei mai citi mesajul meu dupa un an si nu ai primit raspuns pana acum: cred ca se continua cugetarile de mai sus in sensul ca pacatul nostru este orientat intotdeuna impotriva lui Dumnezeu. Deci daca il invidiez pe fratele meu pentru ceea ce are sau stie sa faca, practic eu gresesc lui Dumnezeu care l-a inzestrat pe fratele meu cu acele daruri. Deci arat ca nu sunt multumit cu judecata lui Dumnezeu, nu sunt de acord cu voia Lui, cu ce mi-a hotarat mie Domnul sa am ca daruri ci il invidiez pe fratele meu pentru darurile primite, si incep si ma razvratesc impotriva fratelui asa cum a facut si Cain cu Abel, deoarece nu mi-as permite sa ma razvratesc in mod direct fata de Dumnezeu. Fara sa imi dau seama in momentul oricarui pacat eu uit ca Domnul inainte mea si de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin. Cum Dumnezeu este in toti si in toate si prin El viem, atunci cand lansez sageata invidiei impotriva fratelui, dincolo de el, eu intai si intai il rastignesc pe Domnul din nou, care viaza si in fratele meu. Pe de alta parte invidia si mandria sunt fetele aceleasi patimi, a pacatului primordial, efect al neascultarii. Mandria este cand ma mandresc cu ceea ce am si invidia este cand pizmuiesc pe aproapele pentru ceea ce el are si eu nu am. Invidia deriva din mandrie, adica cum el sa aiba si eu sa nu am? sau sa am mai putin decat el? Daca nu ar exista mandrie nu ar exista nici invidie. Daca eu sunt cel mai de nimic dintre toti si dintre toate, nu mai am prententia sa am ce are alt om cu mult mai bun decat mine. Cand am impresia ca mi se cuvine ceva si ma vad peste altul atunci il invidiez daca are ceva care mi-ar placea mie sa-l am si nu-l am. In rai, sarpele l-a ispitit pe Adam sa-l invidieze chiar pe Dumnezeu, sa ii spuna ca daca musca din mar va fi ca Dumnezeu. Lui Adam i-a fost starnita mandria tampa de care diavolul nu se dezlipeste si astfel a ajuns sa-l invidieze pe Dumnezeu, a ajuns a creada ca i se cuvine si lui sa fie ca Dumnezeu, dar cum? Fara Dumnezeu. De la acest inceput al pacatului si astazi invidiem, si astfel cred ca se poate intelege ca la originea fiecarui pacat, avem pacatul primoridal al stramosului nostru impotriva lui Dumnezeu.
Doamne ajuta!
am mare teama de DOMNUL!!EU am pacatUiT fF MULt ,am miniat pe DOMNUL DAR Ma caznesc sa ma ROG SA MA IERTE DAR FAC SI ALTE PACATE CU BARFA CU INVIDIA CUmania 1iar ma rog si insist in rugaciune dar mi e teama ca Pacatele melE iMPreuNa cu pacatele celOr din jUrul meu vR apriNde ManIa LUI DUMNEZEU INTR O ZII!!nu imi este teama decat de iad!!dar mai stiu ca MAICA DOMNULUI NU NE LASA !!EA DACA NE POCAIM CU LACRIMI SE VA RUGA VESNIC PT NOI!
mie teama ca nu fac canonul cel mai potrivit pt iertarea pacatelor mele !!ma rog dOMNULUI SA MI DEA UN DUHOVNIC BUN PT A CASTIGA IMPARATIA LUI DUMNEZEU!!