Sf. Lavrentie de Cernigov: “DE CE MA INTREBI, DACA FACI TOT DUPA CAPUL TAU?”
60 de ani de la mutarea intru vesnica Imparatie a “noului prooroc” si mare facator de minuni al Ortodoxiei ucrainene a ultimului veac,
SFANTUL LAVRENTIE DE LA CERNIGOV
- “Pentru iubirea sa puternică faţă de oameni şi smerenia sa, bunul Dumnezeu l-a învrednicit pe Părintele cu darul rugăciunii inimii, al înainte-vederii şi cu darul vindecării de boli sufleteşti şi trupeşti. Părintele tare plângea când păcătosul care se spovedea la dânsul descoperea păcate de moarte. Amare lacrimi vărsa când mama care se spovedea mărturisea marele păcat al uciderii de prunci (avortul). El spunea că: <<Mama ce a săvârşit acest păcat trebuie să verse multe lacrimi îndurerate şi să se roage zi şi noapte, căci greu este păcatul acesta. Să vă ferească Dumnezeu de el!>> Mai spunea că trebuie să ne fie frică de acest păcat ca de foc“.
***
- “Parintele repeta adesea ca rugaciunea mamei nu arde in foc si nu se scufunda in apa”.
***
- “In manastire era un obicei: cele care isi serbau numele se impartaseau cu Sfintele lui Hristos Taine, apoi luau o prescura si mergeau la parintele. El rupea o bucatica, le felicita de ziua numelui si deseori le oprea la masa. Noi eram douasprezece surori. Parintele manca dintr-un blid de lut cu o lingura rotunda de lemn. Deodata si-a ridicat capul si a spus, adresandu-se maicii P.: <<Mergi si vezi cine a venit! Spune-i sa intre si sa stea la masa!>> Maica a iesit si a vazut o femeie care plangea foarte tare. Femeia a rugat-o sa-i ingaduie sa intre la parintele, dar maica P., avand mila de staret, i-a spus: <<Dupa ce termina de mancat, sa veniti caci va primeste>>. Femeia a continuat sa planga. Maica, intorandu-se la trapeza, i-a spus parintelui: <<Mancati, nu este nimeni>>. Parintele Lavrentie a mai luat cateva linguri de bors, si-a intors capul si a spus din nou: <<Acolo este cineva, chemati-o aici!>>. <<Dar nu este nimeni afara, mancati linistit>>, a insistat maica. Parintele a mai luat o lingura, apoi, indispus, a asezat lingura pe masa si a pronuntat cu voce tare: <<Eu ti-am spus ca acolo este o femeie care plange, mergi si adu-o aici!>>. El insusi s-a ridicat vrand parca sa o intampine pe femeia ce plangea… In fata noastra a aparut o femeie de varsta mijlocie, toata numai lacrimi…. Probabil ca un mare necaz o adusese aici si staretul s-a dus la chilie sa vorbeasca cu ea. Peste vreo zece minute femeia a iesit. S-a inclinat bucuroasa in fata tuturor si a plecat cu pace in suflet. Parintele s-a asezat la masa si adresandu-se maicii P. a intrebat-o: “Daca ai vazut ca un om plange, cum ai putut sa mai mananci?“. Asa era staretul Lavrentie”.
***
- “Odată, în timpul războiului, măicuţa M. veni la Părintele ca să ceară binecuvântare pentru a-i face procesiune de înmormântare surorii ei, ce locuia într-un sat distrus de nemţi, şi despre care credea că murise în bombardament, la care Părintele a întrebat-o: – Ea te ajuta pe tine cu ceva? – Da, Părinte, întotdeauna mi-aducea lapte şi pâine. – Atunci nu va arde în foc şi nu se va îneca în apă! Măicuţa insista însă în continuare pentru binecuvântare ca să-i facă slujbă de înmormântare. – Du-te cu Dumnezeu, ţi-am spus, şi lasă-mă să-mi văd de ale mele, îi spuse Părintele şi s-a apucat de treabă. Măicuţa n-a crezut cuvintelor Părintelui şi s-a dus la un alt preot care i-a dat binecuvântare pentru înmormântare. Ea a făcut tot ce era de făcut pentru înmormântare, dar mare i-a fost mirarea când a doua zi după înmormântare o vede pe sora sa că vine la dânsa vie şi nevătămată, aducându-i pâine şi lapte. Părintele Lavrentie s-a supărat foarte tare când a aflat de neascultarea măicuţei, spunând: Pentru ce mai veniţi la mine să întrebaţi dacă până la urmă faceţi tot cum vă duce capul, dacă faceţi tot ce vreţi voi?”.
***
- “O femeie a venit la Părintele Lavrentie pentru a cere binecuvântare să meargă în oraş. Părintele nu a binecuvântat-o. Ea neascultând s-a pornit spre oraş. Pe drum însă a avut loc un accident, o mare nenorocire, şi ea a fost la un pas de moarte. Întorcându-se la Părintele, îi ceru iertare printre lacrimi şi îi spuse ceea ce s-a petrecut. La care Părintele îi răspunde: Asta-i pentru neascultarea ta. De ce-ai mai venit după binecuvântare dacă tot faci după capul tău?”.
***
- O maicuta povesteste: “Eu si prietena mea eram tinere si îl vizitam des pe parintele Lavrentie. Dintr-o data, mie mi-au iesit niste bube pe tot corpul, iar prietena mea a început sa aiba probleme cu vederea. Ne-am dus repede la parintele Lavrentie, iar el ne-a trimis în satul Sednev sa ne spalam în râu si sa citim Acatistul Maicii Domnului, lucru pe care noi l-am îndeplinit întocmai. Peste câteva zile ne-am însanatosit si i-am multumit cuviosului parinte pentru sfintele sale rugaciuni. Tot tinere fiind, voiam sa ne distram, sa dansam si sa cântam cântece lumesti. Însa nu puteam sa-l uitam nici pe parintele.
Simtind ca noi ne-am schimbat modul de vietuire, parintele l-a trimis pe preotul Mihail la noi în sat sa vada cu ce ne ocupam noi, cum traim si cum ne rugam. La despartire, parintele Mihail ne-a spus sa nu mai mergem la dans si sa venim sa cântam în corul bisericii. Noi ne-am simtit foarte prost, ne era rusine si ne era tare greu la inima, eram tare nemultumite, caci tare voiam ca sa dansam, sa ne distram, dar nu voiam nici sa iesim din cuvântul parintelui.
Eu am plâns toata noaptea, rugându-ma la Maica Domnului sa-mi trimita o boala grea, ca sa nu-mi mai arda de dansuri. Pe urma, m-am dus la parintele si l-am rugat acelasi lucru. El nu mi-a zis nimic, însa a clatinat din cap. În scurt timp m-am îmbolnavit si am început sa vars sânge. M-am dus la parintele sa-i cer binecuvântare pentru a ma interna în spital. El însa nu m-a binecuvântat, ci mi-a spus doar sa ma adresez unui doctor ortodox binecredincios, ceea ce am si facut si, în scurt timp, am început sa ma vindec.Dupa acestea, eu mi-am schimbat radical modul de viata. Cu timpul, Dumnezeu m-a învrednicit si am fost tunsa în monahism. Acum am 84 de ani si multumita lui Dumnezeu o mai duc asa încet-încet. Toate acestea s-au împlinit pentru rugaciunile mult cinstitului nostru parinte Lavrentie. Asa ne-a rânduit noua Bunul Dumnezeu: eu am intrat în monahism, iar prietena mea s-a casatorit”.
***
- “Având dragoste pentru orice fel de munca, atunci când au început reparatiile manastirii, el se implica în toate activitatile, dând sfaturi practice mesterilor ce construiau sobele, celor ce refaceau peretii, cât si celor ce reparau acoperisul. Când mesterii s-au plâns de calitatea rea a scândurilor, Parintele le raspunse:– Nu-i nimic, pentru 20 de ani sunt bune, iar apoi, ce va da Dumnezeu. Au fost situatii când au fost nevoiti ca lucreze si în timpul iernii, perioada în care mortarul amortea (se întarea) din cauza frigului. Odata, lucrurile nu mergeau deloc bine si au mai chemat ajutoare, la care unul din cei veniti îi spuse:– Parinte, pentru aceasta munca este nevoie de multa putere.Atunci Parintele s-a apropiat si rugându-se a facut semnul Sfintei Cruci peste mortarul amortit. Spre mirarea tuturor, mortarul a devenit foarte moale si usor de prelucrat. Atunci toti au înteles ca aceasta minune s-a petrecut pentru rugaciunile staretului Lavrentie“.
*
– Va invitam sa (re)cititi mai multe lucruri foarte folositoare din invataturile si minunile Sfantului Lavrentie al Cernigovului, la linkul urmator, urmarind apoi si trimiterile din subsol:
SFANTUL CUVIOS LAVRENTIE DE LA CERNIGOV SAU PLANSUL IUBIRII PENTRU IADUL PE CARE-L ALEGEM
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Apropo de pacatul “uciderii de prunci”.Am avut mai multe “prietene” care m-au indemnat si verbal si printr-o tehnica subliminala(cel putin)la “pacatul avortului”.Dar,in acelasi timp,imi dadeau citate din Noul Testament,din Pateric si invocau in mod fals “rugaciunea Inimii”.Si diavolul este cel mai mare teolog.Nu?!
Alina,Paul,Florentina-Claudia si altii ca voi,daca urmariti acest site,va intreb duhovniceste,de ce practicati ezoterismul si nu-mi lasati familia in pace?!Destul m-ati tras in pacatul desfranarii si blasfemiilor! Ajunge!Lasati-ma in pace!Lasati-mi sfintii in pace si ceea ce iubesc.
In cer iertare fata de cititorii crestini adevarati si fata de administratorii acestui blog.Nu scriu aceasta din patima razbunarii si zavistiei sau judecarii aproapelui,ci din durere.
A nu se confunda smerenia cu prostia!Dumnezeu ne vrea destepti nu legume umblatoare!
@Tardea Raluca Diana
🙂 Este diavolul cel mai mare teolog, cum nu?! Dar…vezi tu…o fi el teolog, daca ai nevinovatie si buna-intentie cade jos masca de pe fata lui teologala si il vezi in toata splendoarea numai daca esti atent! (cei care au fost ispititi, momiti…stiu ce spun fiindca, chiar in toiul unei priviri ‘sincere’ fara clipire de pleoape si-a unui zambet afisat cu larghete ‘de inima’ SIMTI, INTREVEZI pericolul acceptarii si luarii pe un alt drum care, chipurile intersecteaza cu Viata dar te coboara in Abis); cati/cate dintre noi n-am avut – dupa – mustrari de constiinta ca n-am ascultat acel glas suav, aproape imperceptibil – la prima auzire(interioara)/simtire – de a sta in espectativa, de a nu actiona, de a nu accepta mana intinsa fiindca are gheare si este urata si rau mirositoare?
In ‘cautarile’ noastre dupa Adevarul autentic si neschimbabil alergam mult timp dupa cai verzi pe pereti si, chiar daca dupa multe peregrinari vom intra pe Cale…oile nu sunt despartite fatis de capre – adesea convietuiesc impreuna (oile alaturi de capre)iar cornitele abia ivite si parul mai aspru al iezilor, mai sarmos, alaturi de barbita abia ivita ce anunta caracterul mandru si razboinic gata de razvratire…cu greu se pot delimita de blandetea mieilor, de blanita lor moale, de glasul dulce doar usor behait atunci cand este siluit sau aproape sa fie sacrificat; sunt si mutanti in ograda – miei care devin fascinati de iezi si intr-atat vor copia caracterul iezilor incat, vor semana din ce in ce mai mult cu iezii chiar daca cornitele nu sunt existente la propriu, launtric…in interior sunt transformati, transfigurati…fiindca de la stomac porneste totul (apropos de caderea protoparintilor nostrii) tot de la el vin si belelele: nici macar nu vrem sa mai alergam pe pajiste pentru a gasii iarba verde si potrivita, nu…vrem sa ni se aduca la nas, eventual si rumegata chiar daca asta inseamna ingrasarea pentru sacrificare; pentru confort, buna-stare si usoara inlesnire se vor face mereu compromisuri indiferent cat ar ‘costa’ sufletul sau trupul – macar de ne-am duce doar noi la fund, dar tragem si pe altii dupa noi: sotul/sotia pe celalalt/cealalta, parintii pe copii, profesorii pe elevi, societatea pe cei tineri si/sau foarte tineri, politicieni pe ministrii, secretarii de stat pe functionari, functionarii pe oamenii simplii, doctorii pe pacienti si lista continua…
Si eu am trecut prin faza de durere surda, de furie neputincioasa ….mai intai pe ceilalti (paranoia – dat-ul vinei pe altii, nerecunosterea propriei slabiciuni fiindca, daca esti hotarata cu adevarat, nici dracu’ nu te poate urnii din loc) si-apoi cainta, recunosterea propriei greseli, caderi in pacat si – cel mai important – gasirea – uitandu-te in trecut – a Caii minunate prin care a lucrat Dumnezeu scotand din rau cel mai mare bine pentru tine realizand sensul/rostul a ceea ce ti s-a intamplat.
Eu nu m-ai dau vina pe ‘ei’ sau ‘ele’ ci, doar ma mir cum se face ca, oameni cu atatea daruri si harisme, minte ascutita, bunatate innascuta, sensibilitate, aplecare spre frumos, armonie…pot fi atat de opaci in privinta credintei, obtuzi si refractari cand e vorba de Dumnezeu, de viata lor spirituala, de viata vesnica, cum de nu pot/vor sa creada, cum de privesc atat de artificial, de la suprafata…cum de sunt impacati cu ideea ca, dupa moartea asta trupeasca se termina totul si nu simt – datorita acestui lucru – sa se urce pe pereti, sa se duca in ‘nefiinta’ – cum zic majoritatea…
Cea mai periculoasa ‘specie’ mi se pare a fi cea enuntata de tine – mutanti le zic eu – care, fac o salata orientala culegand ca niste caprite ce sunt ba de ici, ba de colo…dand exemplu si celorlalti; ei cred ca pot impaca si Varza (din capul lor) cu capra (tovarasul lor arhicon)care-i stapaneste…de-aici au aparut si ereziile si toate ‘minunatiile’ lumesti dorite a fi duhovnicesti. Multi…foarte multi se duc si la Biserica dar cred in reincarnare; multi…foate multi se duc la Biserica dar se duc si la vrajitoare (in bobi, carti de joc, astre); multi zic de Sf.Pasti ‘Hristos a inviat’ dar nu cred o iota din asta; multi asista la inmormantarea cuiva drag dar la cuvinte nu sunt atenti (n-au curiozitatea) sa inteleaga de ce se spune ‘odhineste sufletul robului/roabei Tale in loc luminat, in loc de verdeata..de unde a fugit toata intristarea si suspinarea’; multi zic/ingana si ei atunci cand se spune ‘mai ales pentru Prea Sfanta, Prea Curata, Prea Binecuvantata, Marita, Slavita Stapana noastra si Pururea Fecioara Maria’ dar nu cred lucrul asta…pentru astia, nu pentru altii a spus Pr.Arsenie Boca ‘ca in mintea stramba si lucrul drept (vadit) se stramba’ – Dumnezeu cu mila Sa cea bogata!
Linisteste-te tu, ei…au mintea odihnita!
Doamna Magda, cuvintele Dvs. m-au incurajat foarte mult.Ati facut milostenie cu mine prin mangaierea duhovniceasca pe care mi-ati dat-o.
Domnul nostru Iisus Hristos sa va calauzeasca pasii spre viata adevarata si vesnica.Nici un dar nu este mai de pret decat o vorba buna la necaz sau ispita,cand constati ca toata lumea te paraseste.Am sa iau seama de sfatul Dvs. bun si mangaietor.Daca cumva v-am mahnit cu problemele mele,va rog sa ma iertati.Doamne ajuta!
Sunt de acord cu tine Magda, insa la inceput de drum nu se vad toate astea. Banuiesc ca Raluca e indurerata, altfel nu ar fi scris aici. Citesc acum o carte care este foarte potrivita subiectului in cauza si este legata si de Postul Mare, de rugaciunea de dimineata etc:
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1916-rabdarea.-talcuire-la-rugaciunea-sfantului-efrem-sirul-serafim-alexiev,-arhim..html
Puternica rugaciune, puternica arma: rabdarea
Doamne ajuta
Neascultarea de duhovnic
Ma dus în cele rafinate,
Şi-n geru dispreţ faţă de semeni
Prin cugetările înalte.
Fiindu-mi singur călăuză
Găseam la toate comfirmare
Şi bun răspuns în nevoinţă,
Neobservând vre-o înşelare.
Făcând doar binele ce-mi place
-Cel ce nu-mi tulbură mânria-
Îmi admiram sporul şi zelul
Ce-mi sporea zilnic vrednicia.
Şi-am socotit, că după fapte,
Aveam şi-un pozitiv răspuns
În ostenelile credinţei,
Dar,… nu mergeam după Iisus.
El, spune limpede şi sincer,
Că nu î-şi face voia sa,
Ci voia Tatălui din cereuri
Şi’aşa se cade a-l urma.
Iar eu plinindu-mi voia singur,
Pri – SIGURA- neascultare,
Chiar binele deplin făcândul ,
Mă îndreptam către pierzare.
Şi-acest păcat, azi se trăeşte
Din frageda copilărie
Prin cultul personalităţii
Şi înălţarea din mândrie.
El naşte însă răzvrătire
Şi neascultare de părinţi
De stat şi legile morale,
DE CALEA SFINŢILOR PĂRINŢI.
Şi-aduce grele argumente
La orice poftă omenească,
Că neascultarea de duhovnic
Oricând o să ne prăbuşească.
Conflictul dintre generaţii
De neascultare-i cultivat
De semeţia instruirii
Şi de iubirea cu păcat.
Preţul plătit e totdeauna
Distrugător în neascultare
Şi-n urma lui ura găseşte
Teren fertil, în dezbinare,
Şi argumente foarte’nalte
Prin instruirea din mândrie
Care-l târăsc pe om la rele
La greu dispreţ şi erezie.
Iisus s’artă tuturora
Ascultător bland şi supus,
Cu dragoste răbdând calvarul.
Lăsându-ne fără răspuns.
Nu e uşor să-ţi struneşti trupul
Şi firea într-u ascultare,
Dar prin smerenia divină
Câştigul este foarte mare.
@Tardea Raluca Diana: am tot ezitat sa-ti scriu si eu , desi , in felul meu , tot o sa-ti trimit un mesaj , inscris
pe nisipul sfasnicelor din fata , dinspre Altar – cu ceara
curata , din luminite aprinse spre Cer , pe pomelnice , pe pagina de gand a Rugaciunilor pe care le ridic spre Dumnezeu , ori de cate ori sunt in stare sa ma concentrez
pana la a nu mai vedea nimic material in jur [ din pacate , am destule momente cand rugaciunile mele – parca nu le traiesc , parca recit niste nume cu graba de a nu uita
pe cineva …si atunci devin artificiala si nu mi-e bine duhovniceste … dar nu ma las , revin in forta …]…voiam sa-ti spun ca m-as bucura sa corespondezi cu Mihaela S. [ in ceea ce ma priveste , am motivele mele , comico-tragice – sa nu ma mai corespondez cu nimeni , decat in masura in care o
eventuala comunicare n-ar avea nici o dimensiune personala ],
ca m-as bucura sa pui la inima ceea ce ti-a scris Pr. Ioan :
“Doamne , unde ne vom duce ? ca numai TU ai cuvintele vietii vesnice” , si indemnul lui Admin : sa indraznesti , “Nu te da batuta!” , si finalul mesajului Magdei :”Liniste-te tu ,
ei …au mintea odihnita” …
Si – de asemenea – sa revii asupra cuvintelor Parintelui Lavrentie de Cernigov :”De ce ma intrebi , daca faci tot dupa capul tau?”
Iata , am revenit a 3-a oara asupra postarilor cu titlul
ce poarta numele Parintelui Lavrentie de Cernigov si astept
sa primesc de la o credincioasa din Videle si cartea
Parintelui , printre altele …
[ am scris foarte repede , vad ca am destule greseli …] aaa,
si raspunsul Inei :” Puternica rugaciune , puternica arma : rabdarea “
Pentru redactia Razboi intru cuvant. Mi-ati blocat comentariul, nu este ortodox, da si eu ma tem de gandirea mea, sa dea Bunul Dumnezeu sa va tina in dreapta credinta, pentru ca eu am abateri grave, cum a fost si ce v-am scris, va rog, rugati-va si pentru mine. Va multumesc
@ Nicolae Mirean
Va multumesc din suflet pentru poezie, intelesul ei, mesajul ei vine dintr- o traire si o putere de vedere duhovniceasca a sinelui pe care Dumnezeu v-a dat-o din marea Lui iubire. Daca nu as intelege fiecare vers de acolo, nu v-as scrie. Va multumesc din suflet. Si sa dea Domnul sa Il cautam si sa aruncam la gunoi necredinta si mandria luciferica din sufletele noastre.Bogdaproste. Maica Domnului sa va tina pe Cale.