MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?
“E de dorit un adversar declarat decat unul pervers” (Virgil Maxim)
“Administratia slabise supravegherea activitatii mele din curtea elevilor. Tatal lui Ciprian Stoica, directorul scolii normale din Deva, a venit la vorbitor. Ii adusese vioara lui Cipi, cum il alintau colegii; avea talent si tatal gandea ca ar putea obtine permisiunea, avand in vedere ca avea condamnare mica, un an sau doi, sa exreseze pentru a nu pierde indemanarea. L-a determinat pe directorul Spirea Dumitrescu sa admita vioara in inchisoare. Un alt Ciprian isi canta acum durerea in temnita, era un virtuos al viorii, la 17 ani; nu de putine ori seara in dormitor, interpreta Balada lui Porumbescu si smulgea ropote de aplauze si lacrimi din ochii copiilor.
Intr-o zi, probabil mai relaxat sau ca divertisment, a dat-o pe conga, melodie la moda atunci. Copiii, uitand de sine, s-au prins lant, fredonand ritmul melodiei. La coada, Ionică Puscas, actualul savant dr. Ioan Puscas, slab ca o trestie, abia intremat, cu ochii de cer senin, pe cap cu o caciulita tuguiata, ce mai ramasese din ea – in beciurile securitatii Cluj fusese groaznic chinuit, la numai 15 anisori – se avanta ridicand piciorul in ritm cu ceilalti. Doamne, nu tine in seama pacatele tineretilor mele, zicea David.
Tocmai intrasem in camera. Am zambit in fata nevinovatiei si naivitatii lor in aceasta tinereasca desfatare. Dar voiam sa-i fac sa nu uite conditia: Privegheati si va rugati, caci nu stiti nici ziua si ceasul in care va veni Stapanul si pe fiecare in ce-l va gasi facand, in aceea il va lua. Fiindca tineam mult la Ionică, i-am soptit cu glas pe jumatate dojenitor:
– Se poate, Ionică, tu, copil de moţ, să dănţuieşti pe suferinţa ta?
Ionică s-a roşit cat era de blond, s-a desprins din lantul incantarii usoare si, putin incurcat, s-a tras deoparte cu capul in jos, pana s-a terminat dantul. Stiam ca aceasta intamplare il va urmari toata viata, ca un act de trezvie, cum spun Sfintii Parinti, ca nu cumva lenevindu-se sau desfatandu-se in cele lumesti, sa uitam ca diavolul nu doarme.
Oarecine ar putea zice: Ce bine o duceau elevii la Targsor: muzica, dans etc. Acesta a fost un moment, nu o stare continua.
Dar putem intelege doua lucruri: oameni de tipul directorului, nici reci, nici fierbinti, in situatii exceptionale pareau buni, dar la ordinul exterminarii celor de sub ei, s-ar fi conformat. E de dorit un adversar declarat decat unul pervers.
Apoi, acesti copii n-au facut din momentele de destindere un scop si un mod de comportare in viata, ci au inteles ca tentatia de a ignora realitatea era incercarea subtila a duhului viclean de a le abate atentia de la chemarea pe care o aveau, de a marturisi cu pretul vietii lor Adevarul Suprem, in fata lumii si a ingerilor. Si cei mai multi au dat jertfe majore, in detentie sau in temnita libertatii.
(din: Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata)
***
“Cui ii este sete sa vina la Mine si sa bea” (Ioan 7, 37)
Meditatie duhovniceasca Razboi intru Cuvant
Impresia noastra dureroasa este ca astazi, in pragul marilor incercari ale omenirii, in toiul psihozelor colective si al dezbinarilor, in vartejul smintelilor si diversiunilor neincetate, suntem pe cale sa uitam noi insine pilda si jertfa Sfintilor din Inchisori si, mai rau, sa nu le-o mai facem cunoscuta asa cum se cuvine tinerilor (iar nu doar prin exploatare ideologica sau ca referinta “muzeala”, inghetata intr-un festivism gaunos), mai ales cand ne framanta avanturi misionare indreptate in mod deosebit catre generatiile noi. Pentru ca, nu-i asa, e “prea mult”, e “prea greu” sa le dai tinerilor fie si lapte, daca nu hrana tare – dar “lapte” sanatos si natural sa fie, nu “Coca-Cola” sau altfel de siropuri dulcege si “identic naturale” catre otravesc cu dulceata lor prefacuta…
Sufletul oricarui tanar, oricat de cazut, nu poate fi vindecat de surogate placute si facile, ci numai de dragostea curata si intrematoare care izvoraste din Duhul Adevarului, setea sa adanca nu poate fi potolita de niciun soi de “spritualitate confortabila“, ci numai apa cea vie a Duhului, care S-a pogorat acum pentru ca noi sa nu mai fim tributari robiei celor vremelnice. Iar experienta Duhului nu poate fi transmisa decat de catre niste martori adevarati, decat de catre niste modele vii, veritabile, nefalsificate si neamestecate cu duhul si cu modele lumii. Predania duhovniceasca, adica gustul natural al Ortodoxiei, sarea cea nestricata se transmit prin traitori cercati, luminati si pasnici, nedezlipiti de cugetul Sfintilor Parinti, inteleptiti de invatatura cea sanatoasa – veche si neinvechita – si, mai ales, caliti prin focul jertfei, al patimirilor.
Stim foarte bine ca in scoala nu se pomeneste si nici nu se va spune vreodata adevarul despre semnificatia istorica a comunismului si despre jertfa mucenicilor nostri, dintre care unii, precum vedem, erau aproape copii. Dar, pana la scoala, responsabili suntem si noi, care ne comportam atat de usuratic fata de propria istorie recenta si le dam spre hrana sufleteasca kitschuri “spirituale” autohtone sau de import, total straine de duhul si de jertfa fiilor celor mai buni ai acestui neam, le oferim tot soiul de evanghelizatori de tip protestant sau New Age, care ne “linistesc” crizele de constiinta, “trezindu-ne” doar ca sa ne poata narcotiza ei mai eficient, cu distractii “permise” sau cu amagiri de “induhovnicire” instant, fara durere, fara zdrobire de inima si fara nevointa…
Duceti Duhul mai departe, i-a spus Sfantul Valeriu Marturisitorului Ioan Ianolide. De acel Duh avem noi nevoie, iar nu de simulacrele cu sclipici, nu de scamatorii de circ ieftin, nu de isterie “harismatica” sau “supercorecta”, nici de jocuri de cuvinte iscusite, amuzante si goale, nu de tehnici de stimulare a emotiilor si de inflacarare a sangelui, a firii cazute, nici – in alte cazuri – de chemari la revolutii sociale impotriva ‘sistemului’ si la utopii primejdioase.
Dar aici si noi suntem de vina, pentru ca nu am stiut sa pretuim, sa transmitem, dar si sa facem launtrice aceste marturii sfinte ale martirilor nostri din inchisori cu care adesea ne laudam in desert. Daca spectacolul acestor neo-evanghelizatori de tot felul gaseste teren prilenic de desfasurare, este pentru ca am lasat noi locul viran si descoperit pentru orice histrion (si mitoman!) dornic de afirmare.
Sa nu ne plangem ca sfintii inchisorilor nu sunt canonizati – nu am fi vrednici de aceasta – pentru ca, se pare, inca nu avem destula evlavie la ei, nu le-am primit pana in adanc marturia sau nu le-am ramas fideli, ci am ales sa ne ducem glont dupa primul actor care ne dezmorteste din plictiseala, in loc sa aprofundam si sa cultivam realele modele ale martirilor din temnite.
Sa ne intoarcem la ei ca sa aflam pilda curata de trezvie si discernamant, ca sa ne invete cum sa dobandim Duhul adevarat, singurul care ne poate salva in cumplitele zile ce bat la usa…
- Cititi, va rugam, si Sarea Ortodoxiei sau SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI
Va recomandam spre cercetare, pe aceeasi tema, si:
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Suntem convertiti cu adevarat?
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
- PARINTELE RAFAIL: Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
- Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- Fericitul Seraphim Rose: CUM SA CITIM PE SFINTII PARINTI?
- PARINTELE SERAPHIM ROSE NE ARATA DE CE ESTE NECESAR SI CUM PUTEM SA DOBANDIM “CUGETUL PARINTILOR”
- VLADICA AVERCHIE TAUSHEV (34 de ani de la adormire) DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”.
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (2)
- Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
- SCRISOARE CATRE UN PRIETEN, LA POGORAREA SFANTULUI DUH
***
- SFANTUL MARTURISITOR VALERIU – OMUL IN CARE VIA HRISTOS: “Sa duceti Duhul mai departe!”
- Filocalicul intemnitat – CUV. VALERIU DESPRE CURATIREA LAUNTRICA
- Evanghelia vie din inchisorile comuniste
- VIRGIL MAXIM LA GHERLA – patimiri mucenicesti, ispite si proorocia despre soarta celor care se fac slugile satanei (aviz si celor de azi!)
- Virgil Maxim: ganduri despre povara reeducarii – marturisirea pacatelor
- IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA
- Virgil Maxim despre binecuvantarea suferintei si lupta neincetata cu ispitele
- Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
- Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU
- Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Da frate Admin!
Ai cuprins si sintetizat esentialul despre DIFERENTA care exista intre Vorbele “iscusite” si mestesugite si bombastice ale unor celebritati “teologice”, “jurnalistice”, “editoriale”, “academice”, “arhieresti” etc, care sunt acum in voga in tara asta si in Biserica Noastra si respectiv VORBELE CU GREUTATE si HARITOFORICE ale ADEVARATILOR MARTUSISITORI ai lui Hristos, care au trecut prin “cuptorul” ispitelor si prigoanelor si persecutiilor comuniste sau ale nevointelor ascetice si ale faptelor jertfelnice facute cu mare si hotarata lepadare de sine…!
Seamana vorbele unor “celebritati” actuale de moment, cu niste “focuri” si “izvoare” de apa curata, dar care sunt doar PICTATE, si cam nimic mai mult…!
La aceste “focuri” NU TE POTI INCALZI duhovniceste! Si la astfel de “izvoare” de apa, doar zugravite iscusit, NU ITI POTI ADAPA si OSTOI adevarata si reala “SETE” a sufletului!
Pe cand CUVINTELE SFINTILOR lui Hristos si ale Adevaratilor lui Marturisitori AU CEVA IN PLUS fata de cuvintele teologilor contemporani, au ceva “esential” si net SUPERIOR, si anume au o PUTERE haritoforica de “inviere” duhovniceasca a sufletelor omorate de pacat si a constiintelor si “vointelor” adormite si inmormantate in mormantul nesimtirii si al inselarii de sine!
Curios este insa ca Teologii si Predicatorii de azi (fie ei si Profesori de la Facultati de Teologie Orthodoxa, sau chiar Ierarhi scoliti prin Occident, pe la Universitati Catolice si Protestante), parca uneori se simt “oripilati” si “piscati” si chiar “agresati” sa le aduci aminte de DREPTARUL CUVINTELOR SFINTILOR PARINTI1, fiindca stiu ca in Cuvintele Sfintilor se gasesc si cuprind IDEI care uneori (si nu de putine ori…) le contrazic teologia lor modernista de azi, teologia lor de “moda” si factura si de “scoala” noua si parca le “mustra” libertinajul lor…ideologic si lipsa lor de acrivie si rigoare si fidelitate si seriozitate fata de Invatatura Patristica a Bisericii!
Un Parinte de la Sibiu (conferentiar) imi spunea odata despre Cartile Sfintilor Parinti Ignatie Briancianinov si Teofan Zavoratul ceva de genul (redau aproximativ din memorie…): “…ai grija ca acestia doi sunt mai intransigenti si radicali…”, inducandu-mi discret ideea ca ar fi “nepotriviti” pentru cei mai multi dintre crestinii ortodocsi de azi…, ci eventual ar putea fi intelesi decat de putini oameni (ma rog m-am straduit sa redau aceste cuvinte cat mai aproape de cum mi le-a spus…)!
Mi-am dat seama, mai tarziu de ce mi-a spus asta.
Si anume pentru ca mai ales la Sf. Ignatie Briancianinov se gasesc suficiente idei si argumente care II POT COMBATE multe din ideile scrise si spuse de acest Parinte Conferentiar, in cartile si cursurile sale de facultate si in conferintele si predicile sale…, si care de asmenea POT COMBATE si pot CONTRAZICE multe dintre ideile altor Profesori de Teologie de la Sibiu si din Bucuresti, care sunt “certati” cu ascultarea de “traditia” si “predania” patristica si care sunt buni prieteni cu tot ce-i nou si “aggiornat” la situtia de azi a lumii, in teologia crestina europeana!
Multi Profesori de Teologie si teologi moderni parca “fug” de Marile Invataturi si Opere ale Sfintilor Parinti, cu deosebire ale Sfintilor Rusi!
Sub pretextul ca “adapteaza” (creativ si inteligent)la unele situatii si circumstante (in unele conferinte si adunari crestine), Mari Invataturi Patristice la TEME de discutie care sunt dezbatute cu acele ocazii, IN REALITATE, acesti Partinti si Teologi mai noi, ISI PERMIT sa “creeze” printr-o improvizatie de moment o “teologie” isteata si cu “sclipici”…, dar FARA REALA STRALUCIRE A AURULUI invataturii Patristice, si fara ca sa aiba greutatea si consistenta si puterea Invataturii Patristice!
Ceea ce iarasi DERANJEAZA este altceva, si anume ca desi CUNOSC si au CITIT Operele Sfintilor Parinti, fiind chiar fini cunoscatori ai Marilor Doctori ai Bisericii de Rasarit, totusi SE INCAPATANEAZA sa predice lumii, Invatatura lor, si Teolgia LOR, si in cele mai bune cazuri fac cate o trimitere la spusele cate unui Sfant!
Pentru ceea ce fac, sunt rasplatiti pe masura de cei care ii aud, si ii citesc, si anume sunt: aplaudati, simpatizati, “recomandati”, citati in alte carti de teologie noua…dar OCOLITI si EVITATI si NECONSULTATI in probleme majore si reale de “VIATA SI DE MOARTE”, adica grave, de oamenii care sunt in mari ispite, caci cei care i-au ascultat si citit pe acesti noi Teologi si Profesori de moda noua, stiu ca in CANTARUL ADEVARULUI sunt…”usurei” si fara greutate…!
Sa ne ajute Dumnezeu sa PRETUIM asa cum spunea Sf. Ignatie Briancianinov pe ADEVARATII “GHIZI” si INDRUMATORI pe care ii mai avem si care ne-au mai ramas in zilele de azi cele pline de sminteala, adica sa pretuim cu mare grija si cu multa iubire si dragoste: SFANTA SCRIPTURA si SCRIERILE ADEVARATE ALE SFINTILOR PARINTI, si sa fim cu mare bagare de seama si precautie la “mandra” si “zanganitoarea” si “galagioasa” teologie crestina modernista si proecumenista de azi, care este tot mai putin Orthodoxa!
Amin!
Hristos s-a Inaltat!
Buna ziua,
Eu i-am descoperit pe sfintii inchisorilor la varsta de 27 de ani. Este incredibil acest fapt.
In cartea Sfantul inchisorilor, parintele care a cules marturiile despre Valeriu Gafencu, scrie in paginile de introducere a cartii despre lipsa de interes a romanilor fata de istoria lor, fata de eroii neamului.
Cand in scoli, asa cum scrie si in articolul de fata, nu se mentioneaza nimic despre eroii neamului, martirii neamului, cand in Romania dupa 89 totul a fost TACUT, precum oameni ca Paul Goma (datorita acsetui mare roman mi-am descoperit istoria sub comunism la varstade 26 de ani, de pe site-ul domniei sale), “lipsa de interes a romanilor” nu mai sta in picioare.
Timp de 20 de ani am fost supusi, si inca suntem, unui proces continuu de dezradacinare, iar ceea ce vedem astazi in tara noastra este rezutlatul muncii “lor”, timp de aproape 70 de ani.
Am citit o parte din memoriile martirilor nostri, si am inceput sa ma intreb DE CE BISERICA TACE???? De ce preotii tac???? Cu exceptiile numite Parintele Mihail Stanciu, Mihai Aldea, nu am mai auzit alti parinti sa vorbeasca deschis despre sfintii inchisorilor. Parintele Mihail Stanciu i-a indemnat pe cei prezenti la slujba sa citeasca marturia unui martir, le-a recomandat cartea scrisa de acesta. De ce nu fac asa toti preotii??? De ce????
Este pacat. De cand am aflat adevarata fata a comunismului si macelul pe care l-a facut in Romania, sufar. Citindu-l pe Paul Goma am aflat o multime de raspunsuri, vad altfel lucrurile. Citirea memoriilor martirilor nostri mi-a completat imaginea asupra comunismului, dar in acelasi timp am realizat ca fac parte din cercul restrans al romanilor care stiu adevarul, sau cel putin o parte din adevar.
Stai si ma intreb, daca nu era internetul, cand as fi aflat despre Paul Goma, cand as fi aflat de sfintii inchisorilor (aici trebuie sa-i multumesc lui Dan Puric, dar atitudinea lui m-a bagat in ceata.
Am impresia de multe ori ca traiesc intr-o lume paralela, in care la fel cum este scris in articolul de fata, lumea se face ca nu vede (dar de multe ori chiar nu vad) si se framanta cu viata de zi cu zi.
Doresc sa vorbesc cu un parinte despre ce se intampla in sufletul meu. De cand am inteles pe ce drum a apucat-o lumea de astazi nu mai pot sa ma bucur aprope de nimic, cand stau si ma gandesc ca in timp ce noi “ne vedem de viata noastra data de Dumenzeu, “ei” din umbra nu stiu cum sa scape mai repede de noi.
Din pacate cred ca au inceput vremurile apocaliptice. Semnele sunt tot mai clare, dar daca te apuci sa vornesti cu “oameni normali”, chiar prieteni, multi spun ca esti nebun, te indeamna sa-ti traiesti “viata”. Care viata????
Ce am sa le spun eu copiilor mei, cand stiu ca am ajuns sa traim intr-o lume “condusa” de unii inchinati celui cu coarne, si care nu vor decat sa ne piarda pe toti? Cum sa-i spun eu copilului meu ca lumea e roz cand totul e negru in jurul nostru????
Doamne ajuta sa-mi lumineze Dumnezeu mintile si sufletul, si sa le lumienze mintile la toti oamenii de pe pamant!
@ Marius:
Incearca sa vorbesti despre ce te framanta chiar cu parintele Mihail, de vreme ce il cunosti. Si sa mergem inainte cu trezvie si realism, dar si cu nadejde (NUMAI in Dumnezeu, nu in “solutiile” lumesti)!
http://www.romania-actualitati.ro/ultima_leprozerie-13744
Am rugamintea de a scrie, daca stiti o biserica in Bucuresti unde se pastreaza spre inchinare moaste ale marturisitorilor de la Aiud. Va multumesc.
@I.A. – Una din ele este Biserica Sf. Daniil Sihastru: http://www.parohiasfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/contact.html
“Biserica ne afirma in mod solemn,noua fiilor sai,ca Iisus Hristos a inviat si a dat viata celor ce erau in mormant,…Sa ne aducem aminte de aceasta ca,invierea si viata nu sunt date decat prin harul Domnului…”SI TARANA SE VA INTOARCE IN PAMANT,PRECUM A FOST,SI DUHUL SE VA INTOARCE,LA CEL CE L-A DAT PE EL.”(Ecl.2,7)…
Dupa marturisirea vaselor alegerii Sfantului Duh,spatiul aerian serveste de locuinta duhurilor raului…
In istorisirea vietii Maicii Domnului aflam ca mai inainte de Adormirea sa,ea s-a rugat Fiului ei in DUH si adevar.”
(din Invataturi despre Vamile Vazduhului ale Cuv.Nicodim Mandita)
Biserica din curtea spitalului dr. Parhon, are spre inchinare moaste de la Aiud si moastele Sf. Luca arhiepiscop de Simferopol, doctor fara de arginti.Sa va duceti ca sunt grabnic ajutatori.
Multumesc.
<> Foarte profunda afirmatia! Tineri copii in inchisoare..in stramtorare, ridicand munti de suferinta pt dragostea lui Hristos..dar iata! azi pare ca nu avem niciun adversar, care sa ne duca in surghiun pt ca suntem crestini..dar deja si-a atins scopul, prin faptul ca nu-l sesizam( marea majoritate-nu generalizez)! E cumplit! O sa fac iar referire la tineri pt ca e principalul “poligon de tragere” al ateismului..se vrea un tanar epuizat prin pacate- si eu sunt tanar, si am senzatia ca nu mi va ajunge timpul pt a intelege cu adevarat VIATA. Azi societatea( marea parte, INSA cu ‘florile de colt’-exceptiile) e lipsita de orice scrupule, pana si cea mai mica intentie de a face bine se termina intr-o maniera josnica, caci nu are fond, NU-L ARE PE HRISTOS!
Poate imi raspunde cineva: cine se mai poate mantui?! desi..Hristos raspunde mereu!