SCRISORI INEDITE SI PROOROCESTI ALE SFANTULUI IERARH LUCA AL CRIMEEI

12-08-2009 Sublinieri

“Inima daruieste-o Domnului si El va turna in ea toate vitaminele si toata energia de a nu te prabusi… Curaj, curaj, iubite Serghei, privirea sus, si vei vedea pe Domnul, cand vei plange, cand vei cauta infrigurat, cand vei sangera poate, vei vedea pe El cum iti intinde cununi cu mana-I iubitoare si mangaietoare…

agiosloukas-800x600.jpg

“Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului”

NOTA:

Precizam ca nu este permisa preluarea si publicarea acestor scrisori de catre alte persoane, in pagini web, reviste, carti, etc., fara acordul scris al destinatarului acestor scrisori sau al administratorilor site-ului Razboi intru Cuvant.

Se cuvine sa multumim Preasfintei Treimi pentru marele dar de a ne putea impartasi si noi, nevrednicii, in aceste clipe grele de intunericire tot mai adanca a acestei lumi, de cuvintele incarcate realmente “cu putere multa” si pline de har mangaietor, curatitor si trezitor ale alesilor Sai, pe care ni i-a daruit si in vremea noastra tot mai bogata in vorbe, dar tot mai saraca in Duh.

 

Vom continua publicarea pe site-ul nostru a corespondentei pe care Staretul Selafiil al Siberiei (vezi: PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!) a intretinut-o, prin intermediul ucenicilor sai romani, pana la moartea sa, din ianuarie 2007, cu un tanar credincios din tara noastra. Dar cum parintele Selafiil insusi intretinuse, in tinerete (pe cand era inca mirean, dar afierosit Domnului si purta numele de Serghei), o corespondenta cu Sfantul Arhiepiscop Luca al Crimeei (VoinoIasenetki), caruia i-a fost fidel ucenic si urmator, i-a oferit fratelui nostru nepretuita binecuvantare de a-i trimite si lui aceste scrisori inedite primite din partea Sfantului doctor fara de arginti la sfarsitul anilor 40 ai veacul trecut. Avem bucuria asadar sa va impartasim, mai intai, in randurile care vor urma, marturii publicate pentru prima oara si care sunt, dupa cum lesne se poate vedea, de o mare actualitate (si care, numai daca Domnul va mai ingadui putina vreme, cu ajutorul Sau, ar putea sa vada si lumina tiparului).

 


Sf. Luca al Crimeei: Curaj, curaj, iubitul meu copil!

”Serghei, copile,

Te-ai intristat pentru ca nu te-am luat si pe fratia ta la Moscova si Taskent unde am fost chemat la rugamintea profesorilor de medicina de acolo; intr-adevar, asa iti promisesem si nu m-am tinut de promisiune.

E mai bine insa pentru tine, copile sa faci asa ascultare; nu vreau sa iti ranesc inima, insa iti scriu acestea pentru ca permanent am avut o “codita” dupa mine, un agent care a retinut cu cine m-am intalnit, cu cine am vorbit, s.a. De aceea am vrut sa te protejez.

Serghei, inima mea dulce, tu scrii ca ti-e dor de mine. Pe masuta mea de lucru am fotografia ce am facut-o asta vara, impreuna cu parintele protoiereu S. si cu fratele Toma si cu tine. Uitandu-ma la acea fotografie ma simt mai aproape de tine. Ci tu sa stii ca in fiecare seara ma rog pentru voi si pasii nostri se intalnesc tainic, nevazut, in vazduh. Sunt pasi de cuget…de rugaciune…

Seriojka, inca mai dau consultatii, inca mai operez, putin, dar oamenii au nevoie de mine. Acum am imbatranit si, slava Domnului, am mai mult timp pentru rugaciune. Am iubit medicina, dar uneori am simtit ca poate mai bine nu as fi fost medic. Am simtit, cu fiecare bolnav ce a pasit umil in cabinetul meu sau la care am venit eu in sala de operatii, ca insusi Hristos mi se infatiseaza in suferinta si in deznadajduirea acelui om. Medicina, ca orisice stiinta, cere multa jertfa. Numai Domnul insa va judeca daca am facut bine ceea ce am facut…

Seriojka, tine minte, tine minte, copilul meu drag:toate intamplarile din vietile noastre fac parte dintr-o iconomie necunoscuta noua pe deplin, a lui Dumnezeu cu noi. Acum nu le intelegem talcul, dar mai tarziu le vom intelege. Acum ni se pare ca suntem nedreptatiti, trisati, batjocoriti, si asa mai departe. Mai incolo vom intelege ca din toate am fi putut trage un folos imens: smerita cugetare. Din toate, copilul meu iubit.

“Smeritu-m-am si m-am mantuit”, spune psalmul.

Seriojka, te astept sa vii sa ma vezi. Te supara acea rana la genunchi din razboi. Nu mai pune foi de varza murata, te vei infecta. Pune comprese cu spirt medicinal, sau cu vodka tare, daca nu gasesti spirt, panseaza-te cu ceva curat si fa deasupra semnul Sfintei Cruci cu ulei sfintit. Nu deznadajdui. Daca nu faci febra nu e grav. Dar nu mai sta. Vino pana pe 1 februarie…Te voi opera eu , daca e cazul.

Seara, cand totul este acoperit de zapada si vazduhul e incremenit de frig, stelele stralucesc, clipind mirate, pe cer. Acolo sus sunt fratii nostri, nevinovati, cazuti in razboi, si mucenicii Domnului, savarsiti in lagare.

Seriojka, curand, curand, ne vom intalni cu totii.

Te imbratisez in Domnul,

+Luca Voino Iasenetski

12 ianuarie 1949“

139_st_luke_voino-yasenetsky.jpg

***

“Domnul sa te binecuvinteze iubite frate in Domnul, Serghei!

Nu trebuie sa-ti ceri atata iertare pentru indrazneala – zici tu – ce ai avut-o de a-mi lasa pe ascuns acel pachetel cu stofa pentru haine, dintr-un material mai bun, nadajduind fratia ta ca-mi voi comanda o rasa si o dulama mai acatarii. Poate ca o voi face, pentru dragostea ta, fiul meu drag. Dar de va fi asa, sa stii ca voi cere sa ma imbrace in ea doar la inmormantare, pentru ca si hainele ce le am acum, fiind curate, desi vechi, nu-mi e rusine a ma imbraca in ele.

Intalnirea cu fratia ta mi-a pricinuit nespusa bucurie pentru ca am vazut ca in aceste vremuri crunte, ateiste, cand cuvantul lui Dumnezeu se cauta a fi inabusit si strivit in piepturile oamenilor, rodeste totusi si inca cu roada multa, in inimile cele pregatite a–l primi.

Mi-ai spus ca ai trecut acest razboi si ca acolo ai pierdut pe cel mai bun prieten al tau, pe Iura Konstantin Andreevici. Nu te intrista, Domnul l-a luat la El pentru a fi mai deplin in lumina Lui. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu cu el. Va veti intalni, iubite Seghei, va veti intalni cu totii candva, peste multi ani, cand eu deja voi fi praf si tarana… Acum il ai pe fratele Toma, imi amintesc de el, m-a ajutat in altar ca paracliser impreuna cu Modest si cu Dimitri. Toma este un om sensibil si delicat, un suflet nobil, sa ai grija de el ca e cam bolnavicios, mi s-a parut. Iarta-ma, ce sa-i faci, deformarea de medic…

Tu acum trebuie sa cauti sa te apropii de Domnul cat mai mult prin rugaciune si prin osteneala. Tine-ti pravila pe care o ai si ti-a dat-o duhovnicul si incearca sa-L simti pe Dumnezeu.

Fa orice ca sa-L traiesti pe El, sa-L asezi in inima ta; sa se inmoaie inimioara ta, Serghei, copilul meu, de atingerea harului, la fiece clipa cand te gandesti la cat de mult te iubeste Domnul si cat te-a ferit el de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seama de moartea sufletului, pazindu-te de murdariile si nenorocirile aduse de demoni in mintile oamenilor mai ales in vreme de razboi.

Preadulcele Iisus sa-ti fie o permanenta in gandurile tale, un liman la care revii iarasi si iarasi... Preasfanta Lui Maica deasemenea, nu pregeta a o chema in ajutor si a-i pomeni numele la necaz si nu numai.

O, copilul meu Serghei, iata, nu stim ce vremuri vor mai veni. Eu incep sa vad din ce in ce mai putin. Minune adevarata este ca acum, cand apostazia e hrana oamenilor, sunt totusi oameni ce o varsa din gura lor, instinctiv, ca pe o otrava, cautand dupa hrana cea adevarata si vie care e cuvantul Domnului. Tu ai hotarat sa traiesti afierosit Domnului, chiar daca vei intra intr-o manastire, chiar daca nu. Asa sa fie, eu te binecuvintez pentru aceasta si tu, peste ani si ani, cand eu voi fi pamant, sa-i blagoslovesti la aceasta pe cei ce simt in inima lor aceasta chemare, aceasta harisma. Caci nu toti pot intelege starea fecioriei. Doar cei carora le este dat sa inteleaga, fie prin niste experiente amare din trecut, fie prin izbavirea lor din niste ispite iuti si grozave, cum e izbavirea din moartea naprasnica.

Vei vedea, Serghei, copilul meu drag, ca vor veni si vremuri bune, cand se vor ridica iarasi biserici, se vor scrie carti, se vor inalta cantari, dar povatuitori purtatori de Duh se vor gasi atat de putini, incat multi ii vor cauta cu disperare mare. Ce va fi atunci? Mare saracie duhovniceascaDar cine va dori pe Domnul in acea vreme si va lupta sa-si pastreze sufletul si trupul neintinate, rasplata lui va fi foarte mare. Nespus de mare… Dar eu nu voi mai fi atunci, tu insa vei prinde acele vremi.

Serghei, nu lasa cititul cartilor duhovnicesti, desi ele se gasesc atat de rar. E bun obiceiul tau de a-l lua pe Toma si a merge in padure, citind acolo Scriptura sau pe Sfantul Ioan Zlataust [Ioan Gura-de-Aur, n.n.]; intariti-va in Duhul, incurajati-va, nu lasati ca pizmasul sa-si faca in vreun fel lucrarea lui, fara ca celalalt sa bage de seama. Daca veti fi una, Hristos va va acoperi cu mult har, iar voi veti gusta putin cate putin din patimirea cea pentru Hristos, care mult curateste sufletul.

Serghei, fiul meu, mai scrie-mi si poate iti voi raspunde. Nu-ti promit pentru ca nu vad bine cu ochii acestia dar mie imi place sa port corespondenta. Te port in rugaciunile mele… Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. Inima daruieste-o Domnului si El va turna in ea toate vitaminele si toata energia de a nu te prabusi. Niciodata sa nu-ti para greu.

Altcineva, iubite frate, carmuieste acest univers, nu mai marii lumii acesteia, nu ei Curaj, curaj, iubite Serghei, privirea sus, si vei vedea pe Domnul, cand vei plange, cand vei cauta infrigurat, cand vei sangera poate, vei vedea pe El cum iti intinde cununi cu mana-I iubitoare si mangaietoare…

Cu dragoste multa,

+ Luca Voino-Iasenetsky. 1949, aprilie”

139_st_luke_voino-yasenetsky.jpg

***
“Iubitul meu copil, Serghei,

De ce te intristezi? De ce lacrimezi? De ce inima ta sangereaza asa cum n-am mai simtit-o niciodata?

Tu dai prin aceasta drepturi vrajmasului sa loveasca in tine mai cu putere…

Imi scrii cu lacrimi din inima ca situatia s-a ingreunat in satul unde locuiesti si ca lunar va cheama la sediul raional al NKVD pentru a da raport despre activitatea “cu continut mistic” a voastra (fratele Serghei si fratele Toma, nota trad.). Au mirosit ei ceva. Ba mai mult, imi scrii ca un ofiter de acolo te-a ademenit sa scrii un raport secret in care sa mentionezi toate cele pe care le intreprinde fratele Toma, cu cine se intalneste, unde se duce, daca lipseste din sat, s.a.m.d. Tu imi spui ca mai bine te-ar impusca decat sa faci asa ceva.

Bine ai facut ca ai refuzat. Nu, nu te speria, nu au cum sa te oblige la asa ceva, daca au vazut ca tu refuzi cu hotarare au sa mai incerce sa te ademeneasca o data, cu bani poate, apoi te vor lasa. Ii stiu eu…

Iubitul meu copil, imi scrii ca inima ta inseteaza si sangereaza dupa manastire, insa nu ai nici o incredintare unde anume sa te duci. Ci eu iti spun: acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Va fi o vreme buna pentru Biserica, toate acestea vor trece, dar setea dupa povatuitori si dupa impreuna vietuitori care nu urmaresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare.

Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului. Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda in pacate din ce in ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, facute cu zambetul pe buze, ca expresie a unei libertati pe care noi acum, ne plangem ca n-o avem Nu ma intelege gresit. Port in trupul meu ranele vajnicilor aparatori ai comunismului; ce am vazut, ce am auzit, cata suferinta am intalnit pe unde am trecut in aceasta viata, numai Dumnezeu stie. A mea este cu mult mai mica, cu mult mai mica…

Ci nu te intrista mai mult decat trebuie in inima ta. Poate Domnul iti va implini visul sau poate, vei trai toata viata in acea cascioara de acum.

Fa-ti inima ta manastire. Bate acolo toaca, suna de priveghere, tamaiaza si sopteste neincetat rugaciuni. Domnul ti l-a daruit pe fratele Toma. Intareste-l, vorbiti despre idealurile voastre, despre citirile voastre din cartile sfinte.

Inima mea, Serghei, baga bine in urechi cele ce ti le spun! Cu cat vei comunica mai bine in cele duhovnicesti cu cei care primesc, desigur, acestea, cu atat te vei izbavi de intristare.

Si nu uita, aminteste-ti aceasta, ca de fapt, fiece scrisoare a mea catre tine este o declaratie de dragoste. Eu sunt cu tine. Si Domnul cu noi.

Hristos in mijlocul nostru.

+Luca Voino Iasenetki,

aprilie 29, 1949″.

139_st_luke_voino-yasenetsky.jpg

***

“Simferopol, august, 1949.

Domnul Dumnezeu sa te binecuvinteze, sa te mangaie si sa-ti daruiasca bucurii duhovnicesti, frate Serghei!

Copilul meu, iti multumesc foarte mult pentru rasa cea noua pe care mi-ai lucrat-o cu atata dragoste si cu atata grija. Iata, o port acum la slujbele arhieresti si prin aceasta esti si fratia ta prezent cu mine, asa cum mi-ai spus ca ai dori.

Stiu, stiu, copile, ca ai vrea sa fii ucenicul meu si sa imi slujesti ca si chileinic, dar aceasta nu se poate. Ti-am spus aceasta cand ne-am vazut ultima oara si cand ai venit pentru binecuvantare cu iubitul tau frate, Toma. Am spus atunci ca nu binecuvintez ca fratia ta sa vii sa-mi slujesti, nu pentru ca inima mea nu ar fi vrut aceasta, ci pentru ca vreau sa va pazesc pe amandoi de ispite. Ma tem ca daca mie mi se va intampla ceva rau, atunci si voi veti avea de suferit. Stii bine ca lucratorii antihristului se ostesc iarasi impotriva Bisericii lui Hristos, crezand, vrednicii de compatimire, ca vor putea sterge din constiinta norodului nostru pravoslavnic dragostea de Domnul. Se insala amarnic…

Lacrimile din ochii tai, copile, ce le-am vazut atunci cand te-am refuzat, sa nu mai staruie, pentru ca iata, acum intelegi de ce nu se poate. Port rasa cusuta de tine si astfel esti si tu cu mine, ca intr-o imbratisare a unui nepot catre bunicutul sau de departe. La aceasta sa te gandesti.

Ti-am dat si eu binecuvantare ca pentru o vreme sa vietuiesti asa, mai izolat de galcevile lumesti, mai retras. Cum va binevoi Domnul, copile, cum iti va randui el: sa intri intr-o manastire sau nu, insa eu te binecuvintez ca orice ar fi, sa urmezi aceasta cale lasata drept mai duhovniceasca si mai spornica (subliniat cu creionul, nota trad.) – pentru cine poate sa inteleaga – de catre Marele Pavel, trambita Apostolilor… Mergi poate, si cerceteaza si Sfanta Manastire Pskovo-Pecerska. Cine stie…

Copilul meu drag, baga de seama pentru cine lucrezi comenzile de haine sau altceva. Domnul sa te intelepteasca. Pot veni oameni cucernici si cu frica de Dumnezeu, sau oameni indiferenti, tu lucreaza pentru toti, fara osebire. Pazeste-te insa de orisice cursa pe care ispititorul ti-o poate intinde prin fetele tinere, care pot veni sau nu cu indrazneala sa-ti ceara vreo comanda. Daca vin de mai multe ori sau arata insistenta in ceva, atunci tu, ca un preaintelept Iosif, tai-o scurt si politicos. E mai bine uneori sa aratam o paruta lipsa de politete, refuzand o comanda sau cadouri in alimente sau bani, decat sa ni se raneasca inima. Iarta-ma, copilul meu.

Eu nu prea ma simt bine cu ochii. Profesorul oftalmolog ce l-am consultat mi-a spus raspicat ca mai devreme sau mai tarziu imi voi pierde vederea. O, cat as fi vrut eu, copilul meu, sa fi intrat in manastire la o varsta mai tanara, sa spunem la 18 sau 19 ani…Poate as fi plecat in Athos sau undeva, intr-una dintre sfintitele noastre lavre, sau in pustiile Caucazului. Dar Domnul a randuit sa ma apropii mai mult de poruncile Domnului si sa pregust vesnicia, cercand stiinta medicala, intelegand ca omul este cea mai complexa fiinta creata si anume facuta pentru a avea o comuniune de iubire cu Dumnezeu. Cat de neinteleasa si de tainica este iubirea aceasta a lui Dumnezeu, pentru ca El, Domnul, l-a facut pe om, pentru a se bucura de el si omul de Dumnezeu. E o taina pe care, poate, o vom intelege cand vom schimba locasul acesta pamantesc cu celalalt, cortul ceresc.

Pentru mine, copilul meu, acea clipa se apropie, insa simt ca pana atunci mai am de patimit pentru El. O, cat de dulce este sa patimesti pentru El; mucenicii cereau aceasta si de aceea radeau in fata tiranilor, spunand, spre uimirea si ingrozirea acelora, ca e o adevarata desfatare chinuirea la care sunt supusi. Primeau chiar atunci harul si intelegeau ca ceea ce vor primi dincolo va intrece cu mult desfatarea oricarei indulciri lumesti.

Copile, tu vei trai mult si vei vedea sfarsitul acestui ateism atat de mandru in micimea lui. Vei vedea multe si mai cu seama inflorirea unui monahism tanar, plin de viata, insa nu pentru multa vreme. Setea dupa povatuitori va fi mare, foarte mare, incat monahii vor colinda de la un capat la altul al lumii pentru a gasi pe cineva care sa-i indrume in talcurile si stiinta lucrarii launtrice.

Sa nu te temi atunci, frate Serghei. Cu mila Domnului, poate vei fi monah. Fratilor mai tineri sa le amintesti sa tina cea mai scumpa nadejde a lor: ca Dumnezeu nu o sa-i paraseasca. Cine va rabda pana la sfarsit se va mantui.

Serghei, copilul meu, smereste-te in toata vremea fata de fratele tau, Toma. Nu va contraziceti, vorbiti-va sincer, deschideti-va sincer inimile fata de altul. Nu va unesc oare atatea si atatea lucruri? Ce zic lucruri, chiar Hristos, Domnul, este pururi in mijlocul vostru. Bine ai facut ca dupa ce a aparut acea mica ispita – pe care voi ati exagerat-o – ai facut toata noaptea priveghere pentru impacare, iar dimineata te-ai dus si i-ai facut metanie, neridicandu-te de jos pana nu te-a iertat. Vezi cum vrajmasul ti-a adus in minte ca el nu o sa te ierte? Pentru ca de indata ce i-ai batut la usa, el insusi si-a cerut iertare, cel dintai. Si mai bine a fost ca in aceeasi zi ati plecat impreuna la ozer (e vorba de Lacul Ladoga – n. tr.). Linistea padurii, frumusetea locurilor si pacea de acolo v-a inmiresmat sufletele. Te indemn sa iesiti mai des in mijlocul naturii, luand asupra voastra, pe langa putina hrana rece si vreo doua carti duhovnicesti din care sa cititi din vreme in vreme pentru a da seva duhovniceasca iesirii voastre.

Ma intrebi daca nu e daunator sa bei si cafea. Daca duhovnicul tau iti da voie, nu e daunator. Si eu beau dimineata, dupa pravila, o cafeluta si uneori si dupa amiaza, cand primesc mai multa lume sau am de citit mai mult.

In cealalta problema despre care imi scrii, anume ca mama ta te indeamna sa vii sa locuiesti in casa parinteasca – intrucat tatal tau s-a mutat la Domnul – eu nu iti prea dau binecuvantare. Asta ar insemna sa te desparti de fratele tau drag, ceea ce nici tu nu vrei. Apoi, stand mai aproape de mama, cred ca nu e bine pentru lucrarea ta duhovniceasca. Intelegi ce vreau sa-ti spun. In plus, nu te ingrijora, sora ta, iata, s-a maritat dupa Pasti, si astfel mama va avea sprijin…

Copilul meu, desigur ca poti sa-mi mai scrii. Iarta-ma, stii ca pentru iubirea mea pentru tine, te-as primi si pe tine, si pe Toma, sa-mi slujiti. Dar iti repet, e riscant. Departarea nu raceste dragostea adevarata, ci o sporeste, acolo unde este rugaciune.

Mi-ai trimis cateva poezii scrise de tine in timpul calatoriilor in natura. Mai trimite-mi, eu tot mai astept, dar pana acum n-am mai primit nimic. S-a indulcit inima mea de ceea ce mi-ai trimis. Rogu-te, mai scrie-mi, caci mult inmoaie un suflet impietrit o poezie…

Sergheicika, frate, bucura-te, pururi bucura-te! Eu, un copac uscat, iti spun: sprijina-te de mine cand esti obosit, rezeama-ti trupul obosit de acest copac batran si cioturos. Si te vei odihni. Eu, cel batran si nevazator, te-am luat in spate asa, usor, usor... Doar port rasa cea cusuta de tine nu cu fir de lana sau matase, ci cu firul de aur al dragostei. De aceea am spus ca e asa scumpa.

Si cand nu voi mai putea eu sa te duc, cand nu voi mai fi in lumea aceasta, spune si tu: Vesnica pomenire!

Cu dragoste,

+Luca Voino-Iasenetski“.

139_st_luke_voino-yasenetsky.jpg

***

“Inima mea, Sergheicika,

De ce te-ai intristat ca nu au ajuns la mine pulovarul cel gros pe care mi l-ai tricotat si perechea de sosete de lana pentru iarna? Domnul nu a vrut sa le am. Mi-ai scris ca le-ai impletit cu lacrimi, cred aceasta. Dar nu te ingriji, acele lacrimi au ajuns acolo unde trebuie, in cer…

Sergheicika, fiul meu, iata, de sapte ani si mai bine vietuiesti in lume asa cum ai hotarat, potrivit convingerilor inimii tale, si mi-ai scris ca bucuriile nu au incetat sa cada ca o ploaie racoroasa in sufletul tau, adapandu-te cu mangaierile harului. Mi-ai scris ca inca te mai lupti cu lenevirea, ca demonul trandaviei nu te slabeste, ci uneori se ridica cu perfidie impotriva duhului tau. Si vezi atunci cum se adeveresc cuvintele… ca duhul este osarduitor, dar trupul neputincios.

In trup, Sergheicika draga, ne lupta vrajmasul la varsta aceasta. Dupa akedie si dupa trandavie urmeaza razvratirea mustului carnii. Iar daca dam curs acestor sageti otravite ale pacatului, vom plange atunci cu amar, caci AM PIERDUT TOATA OSTENEALA CEA DIN URMA.

E bine, Sergheicika, faptul ca ai refuzat sa mai lucrezi comenzi pentru fata aceea din Moscova care venea saptamanal in mica voastra asezare; nu suntem noi cei ce judecam, insa e mai bine asa, sa fi taiat cu politete, dar ferm, orisice fel de amabilitati cerute de catre ea. Domnul te-a inteleptit, pentru iubirea Lui care a atins inima ta. Cred ca, asa cum tu spuneai, fata aceea isi cauta un baiat, si sunt sigur ca deja si-a gasit unul, acolo in Moscova, student ca si ea. Domnul sa-i intelepteasca pe toti si sa-i fereasca pe cei ce au inteles rostul cel inalt si Apostolic ai fecioriei de orice ranire si cadere.

Inca nu stim daca Domnul iti va randui sa intri in manastire sau, poate, sa vietuiesti pana la sfarsitul vietii tale in lume, ca si cum n-ai fi din lume. E mai greu, asa e. Dar oare la Dumnezeu nu este totul cu putinta? Eu te binecuvintez la aceasta si iti doresc ca oriunde ai fi, sa ai inmultita bucurie si mangaiere.

Copilul meu drag, in toamna te-am rugat sa te duci intr-un pelerinaj la Pskov si ma bucur ca strangi bani pentru aceasta. Nu-i nimic daca te-ai mai dus in pelerinaje, dar nu ai putut ramane acolo. Tu du-te si te inchina acolo si vom mai vedea [Fratele Serghei, viitorul parinte Selafiil avea sa si ramana la Pskov, n.n.].

O, inima mea dulce, Sergheicika, fiecare bucurie a ta este un medicament pentru mine. Fiecare lacrima a ta pentru Imparatia cea vesnica ma tamaduieste tainic de ranele inscrise adanc in trupul meu prin purtarea acestei Cruci. Dar nu ma plang, dulce e Crucea Domnului, Sergheicika.

Iti multumesc din suflet si pentru mierea de albine pe care mi-ai trimis-o prin posta. Aceasta a ajuns si seara, la un ceai cald imi pun si eu pe o felie de paine putina miere.
Indulcindu-ma cu ea inteleg ca de fapt, am mancat dragoste, dragoste.

Te imbratisez cu dor, cu mult dor, dorind de sporirea ta in cele ceresti,

+Luca Voino Iasenetki,

august, 1949

P.S. Stiu ca simti uneori lipsa fratelui tau, Toma. Se va intoarce in curand, nu au ce sa-i faca, alegerea modului sau de viata nu i-l va schimba nimeni, mai ales ca si produce ceva (era tamplar, nota trad.)”.

139_st_luke_voino-yasenetsky.jpg

***

“Iubitul meu copil,

Astazi m-a durut mult inima, din pricina cardiosclerozei care mi s-a agravat in ultima vreme. Dar in pofida durerii acesteia, am o alta durere, ca poporul lui Dumnezeu, crestinii, sunt prigoniti. Domnul insa nu ne va lasa. Matushka Natasa va aduce cele doua iconite si tamaia la Pskov, impreuna cu aceste cuvinte ale mele.

Iubitul meu copil, sa te nevoiesti cu mult marime de inima. Inca din tineretile tale nu ai lasat loc altei indulciri desarte si altei iubiri pieritoare sa se salasluiasca in inimioara ta si tocmai de aceea eu te-am iubit si te-am incurajat inca dintru inceput. Ma voi ruga pentru tine toata viata, cat va mai fi aceasta…

Tu, inima mea, sa fugi cat poti de mult de rutina, de “intepenirea” duhovniceasca, de ruginire, de nepasare, care ii cuprinde pe multi monahi in manastiri. Cand erai in lume, pentru ca vedeai tot timpul ca lumea sade sub stapanirea celui rau, erai “impins inainte” de ravna dumnezeiasca si prindeai aripi, cu cat mai multa desertaciune vedeai in jur. Aici, in manastire s-ar putea sa crezi ca esti protejat, in afara oricarui pericol. Dar nu este chiar asa. Vrajmasul sta permanent si pandeste orice moment prielnic. Mai cu seama il “amorteste” pe monah cu rutina, cu formalismul. Fugi de acestea si in fiecare zi aminteste-ti pentru ce ai iesit din lume cand inca traiai in lume, ca mirean.

Pune osteneala peste osteneala, pune intruna lemne pe foc. Nu lasa pe “Doamne Iisuse”; roaga-te cu simtire, striga la Dumnezeu, cere-I tu Lui sa-ti dea harul ce simti ca-ti lipseste uneori. Doamne, TU poti sa mi-l dai. Numai TU, nu zabovi. Ai mila de mine!” Curaj, curaj, iubitul meu copil!

Cu dragoste,

+Luca Voino Iasenetki,

1950, ianuarie”.

sf-luca.jpg


Categorii

Biserica rastignita, Calugaria / viata monahala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfantul Luca al Crimeei, Staretul Selafiil Siberianul, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “SCRISORI INEDITE SI PROOROCESTI ALE SFANTULUI IERARH LUCA AL CRIMEEI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Chirurgul facator de minuni: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI – 50 de ani de la nasterea in cer (11 iunie). ACATISTUL. CUVINTE DE MANGAIERE SI INTARIRE
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (II): “Domnul nu impinge cu umarul in usa, dragul bunelului…”
  3. Pingback: Fiara, Antihristul si profetul mincinos in talcuirea Vladicai Averchie Tausev ("Apocalipsa Sfantului Ioan: un comentariu ortodox")
  4. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul lumii, Antihrist si A Doua Venire: “SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA”
  5. Pingback: PARINTELE SELAFIIL SIBERIANUL – 5 ani de la nasterea sa in cer. Cum moare un sfant: “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma! -
  6. Pingback: REALISMUL DRAMATIC AL VIETII SFINTILOR. Ispitiri, patimiri, caderi si ridicari ale SFANTULUI IERARH LUCA, NOUL MARTURISITOR SI DOCTOR FARA DE ARGINTI -
  7. Pingback: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea” -
  8. Pingback: A INCEPUT POSTUL SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL. Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti! -
  9. Pingback: “URA DE FRATI FACE LOC LUI ANTIHRIST”. Sfantul Chiril al Ierusalimului (18 martie) – cuvant profetic despre SEMNELE SFARSITULUI LUMII -
  10. Pingback: Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (I). De ce sa studiem semnele vremurilor? Cum sa ne formam discernamantul duhovnicesc? -
  11. Pingback: INTERPRETAREA APOCALIPSEI – “CARTEA VREMURILOR NOASTRE”. Parintele Serafim Rose despre conditiile pentru citirea cartii Apocalipsei in duh ortodox -
  12. Pingback: “BUNELUL” SELAFIIL SIBERIANUL – 6 ani de la nasterea sa in cer. Cum moare un sfant: “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!” -
  13. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL DESPRE ANTIHRIST: “Totul va deveni un spital de nebuni. Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana” -
  14. Pingback: DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!” -
  15. Pingback: Marturii despre minuni contemporane ale SFANTULUI DOCTOR LUCA AL CRIMEEI -
  16. Pingback: VIATA SI MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI (video – documentar; marturii contemporane) - Recomandari
  17. Pingback: Sfantul Ierarh Luca al Crimeei – intruchiparea păstorului responsabil si jertfelnic (II): “NU TE TEME, TURMA MICA!” -
  18. Pingback: Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (III). Antihrist, Templul din Ierusalim, dezumanizarea, globalizarea… RISCUL ABORDARII GRESITE A SEMNELOR APOCALIPTICE -
  19. Stie cineva din ce carte sunt scrisorile? Sunt fff frumoase!

  20. @ iorgu ioan:

    Vezi nota pe fond galben de la inceputul postarii. Intre timp au aparut si intr-o cartulie la Editura Sinaxis: http://www.trupsisuflet.com/61/35/carti-ortodoxe-sfantul-luca-crimeei-90

  21. Pingback: VREMURILE SUNT PE SFARSITE, COPILE DRAG… – 7 ani de la plecarea in vesnicie a “BUNELULUI” SELAFIIL. Cuvinte profetice de mare insemnatate -
  22. Pingback: SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; va fi urmarea logica, indreptatita si fireasca a orientarii morale si duhovnicesti a oamenilor” -
  23. Pingback: PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU despre vremurile de pe urma: “UNIUNEA EUROPEANA ESTE CASA FARADELEGILOR. Conducatorii lumii vor sa schimonoseasca firea omului. O SA FIE UN RAZBOI INFRICOSAT. Si acum o sa fie foarte multi mucenici. NU NE-A RAMAS ALTC
  24. Pingback: “Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii” -
  25. Pingback: VIATA SI MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI – “geniu al medicinei si om al lui Hristos” (VIDEO – documentar; marturii contemporane; cuvinte pentru suflet) | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (III). Antihrist, Templul din Ierusalim, dezumanizarea, globalizarea… RISCUL ABORDARII GRESITE A SEMNELOR APOCALIPTICE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate