21 NOIEMBRIE – Mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”

20-11-2010 Sublinieri

Cititi si:

Trebuia să devenim „constructorii comunismului”

– Părinte, care a fost răul cel mai mare al comunismului, care nu trebuie uitat tocmai pentru a nu se repeta?

Fiindcă sunt preot, răul cel mai mare a fost lupta împotriva Bisericii, distrugerea duhului Bisericii şi subordonarea Bisericii, începând de la Sinod până la ultimul preot. Toţi făceau plecăciune în faţa comunismului, de aceea eu am părut ca un singular când m-am ridicat şi am protestat împotriva dărâmării bisericilor, împotriva încercării de a introduce materialismului în Biserică, împotriva chemării preoţilor în armată, dar mai ales împotriva distrugerii bisericilor.

– Dar aţi fost un revoltat şi înainte de a îmbrăca haina preoţească!

– Da, bineînţeles că am fost şi înainte! (Părintele râde)

– Şi atunci, care era răul de atunci?

Răul de atunci al comunismului era acela că încerca să facă o prăpastie între vechea şi noua generaţie, între generaţia dinainte de instaurarea comunismului şi generaţia de după comunism. Această pauză, această prăpastie eram noi, generaţia tânără, studenţii, care, lipsind orice punte de comunicare între vechea şi noua generaţie, trebuia să devenim, fără nici un fel de opoziţie, “constructorii” comunismului.

–  Şi aţi simţit acest lucru ca pe o manipulare… ?

– Toţi am simţit, toţi am simţit… şi de multe ori am avut momente de protest, de revoltă, când eram la Medicină, student.

Azi se amestecă binele cu răul

– Nu mai reţin exact spusele Papei Ioan Paul al II-lea, dar sensul – şi cred că dumneavoastră l-aţi perceput – era că totuşi comunismul a fost o experienţă benefică pentru societatea umană. Cum comentaţi acest lucru?

– Comunismul a fost o experienţă benefică pentru noi în sensul că el a despărţit foarte net binele de rău. Adică în perioada aceea a comunismului, cine avea o înţelegere a lucrurilor putea foarte bine să deosebească albul de negru. În momentul de faţă, toată experienţa aceea sau toată înţelegerea experienţei trebuie schimbată. Astăzi lucrurile au foarte multe spaţii gri, unde se amestecă binele cu răul. De exemplu, sub aspectul civilizaţiei şi al bunului trai din Occident noi nu mai distingem satanismul unor intenţii. Toată această mişelie a ascunderii adevărului introduce în lumea culturală elementul materialist al plăcerii şi al nedistingerii dintre bine şi rău. Toate sunt bune, toate sunt adevărate, toate sunt permise, începând de la satanism şi până la ultima decadenţă a moralei umane.

Astăzi, când se pun în balanţă tot felul de politici spre Est sau spre Vest, dacă cineva propune o politică în sus, spre Dumnezeu, este privit puţin bizar, aceasta este considerată ca o naivitate depăşită…

Am să vă spun un lucru. Înainte de a fi arestat, în perioada în care eram profesor, am mers la Sibiu, la Mitropolitul Nicolae Mladin şi am avut o convorbire cu el şi cu câţiva preoţi. Şi el ne spunea aşa:

„În regimul comunist poţi să te înalţi în sus oricât vrei, numai să nu te extinzi. Dacă te extinzi, te-au tăiat. Dar în sus poţi s-o faci oricât, ei nu se simt atinşi”.

În condiţiile actuale nu trebuie să te înalţi în sus. Adică vorbesc de cei care ridiculizează Biserica şi spiritualitatea. Azi este exact invers. Ei vor să te extinzi în societate, să fii membru al societăţii cu toate racilele ei, să nu-ţi înalţi spiritul spre Dumnezeu. Nu este ciudat? Comunismul ne-a dat mai mult posibilitatea să ne înălţăm prin suferinţă, decât ne lasă ateii sau scepticii de astăzi. Nimic nu este comic, nimic nu este stupid în practica adevărată a rugăciunii şi a credinţei. Stupid este ceea ce spun ei. Pentru că fac dintr-un adevăr relativ un adevăr permanent. O să vă aduc aminte de Petre Ţuţea, care zicea:

“Toate ştiinţele lumii au ajuns la bacalaureat, numai Teologia a ajuns la licenţă, pentru că lucrează cu adevărurile absolute”.

Ce urmează e mai perfid decât comunismul

– Prezenţa tinerilor la biserică este destul de scăzută. Să fim descurajaţi, îngrijoraţi pentru aceasta?

Eu zic să fim îngrijoraţi, pentru că ceea ce urmează acum e mai perfid decât comunismul, unde deosebeam net binele de rău, albul de negru. Azi nu mai putem cunoaşte asta, azi se lucrează mai perfid. Vin şi ne spun: cum eşti tu împotriva protestanţilor, sau a catolicilor, când Dumnezeu vorbeşte de iubire universală? Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ajungem la un numitor comun, să fim o singură suflare, o singură rugăciune. Dar ei păstrându-şi toate defectele lor, iar noi renunţând la adevărurile noastre…

– În ce fel ne va schimba globalizarea? Trebuie să ne opunem tăvălugului? Şi dacă da, cum?

– Globalizarea nu e o sinteză a lucrurilor. Ea nu e nici măcar o analiză. Costache Oprişan spunea că diavolul este numai analitic: analizează până la distrugere. Dumnezeu este sintetic: El creează. Globalizarea e simplă aglomerare. Globalizatorii de azi nici măcar nu au justificarea teoriilor marxiste, care susţineau că aglomerarea cantitativă duce la salturi calitative bruşte. Ceea ce, în continuarea gândirii lui Oprişan, ar însemna că dracul globalizării este un prostovan, nu un deştept. Mulţi dintre cei care mă întâlnesc se miră că nu m-a afectat cu nimic stilul american. Le dau totdeauna exemplul gâştii care trece prin apă şi nu se udă. Sunt imun la toată această oală uriaşă americană, în care toate se topesc spre a da naştere unei naţiuni americane – care, după toate aparenţele, nu se va naşte niciodată – pentru că numai cei slabi de înger se americanizează urgent şi vorbesc engleza cu un accent românesc îngrozitor, iar româna cu un accent american îngrozitor… Dacă nu luăm în seamă globalizarea, ci o privim ca pe o ladă de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum grămada asta uriaşă de gunoi este mare, s-ar putea să devină un uriaş tăvălug. În acest caz, vom înţelege de ce spune Mântuitorul:

“Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a hotărât să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12,32).


Multiculturalism da, dar ca la Mahmudia

Multiculturalismul este marea găselniţă a „evanghelismului” masonic al epocii noastre. De fapt, nici nu prea înţeleg bine ce înseamnă pentru ei multiculturalism.

Eu am copilărit într-un sat, Mahmudia, din Delta Dunării, cu o populaţie amestecată. Dacă aş folosi sistemul procentelor, aş putea spune că jumătate din populaţie era românească, iar cealaltă jumătate era formată din lipoveni, ruşi, turci, tătari şi evrei (aceştia din urmă erau vreo 15 – 20 de familii, care se ocupau cu micul negoţ rural). Uneori, din cauza gheţurilor, satul rămânea izolat două-trei luni pe an. Influenţele „democrate” nu prea ajungeau pe la noi. Era însă credinţa ortodoxă, simplă, dar adevărată.

Mi-aduc aminte că învăţătorul din sat şi-a cumpărat un radio prin 1937. Aproape că ne făceam cruce când treceam pe lângă casa lui, ca de ucigă-l toaca! La şcoală venea toată lumea, de bine, de rău. În afara orelor de clasă oficiale, preotul rus ţinea lecţii de scris în limba rusă. Învăţau Azbuchea, citeau, învăţau cântarea bisericească, ceea ce la noi nu se făcea decât parţial în şcoală. Hogea învăţa şi el pe copii scrierea arabă şi Coranul. Cursurile la „limbi străine” erau obligatorii pentru etnia respectivă şi benevole pentru noi, românii. Dar dacă mergeam la cursurile ruseşti sau mahomedane, noi eram obligaţi să ne conformăm disciplinei lor, care era mult mai dură decât în clasele noastre. Mai puţini mergeam pe la ruşi, fiindcă toată ziua eram cu copii lipovenilor şi aveam un vocabular de bază aproape suficient pentru comunicarea la nivelul nostru. Mergeam mai mulţi pe la turci, pentru că hogea preda şi lecţii de caligrafie: scrierea rondă. Fiind copii, discutam toate problemele de scris, de limbă, cultură şi istorie. Ne certam, ne împăcăm, făceam prietenii, mai ales cu turcii şi tătarii.

Dacă ăsta e multiculturalism, i-aş invita pe oficianţii mistici ai Europei Unite să se ducă la Mahmudia, în Delta Dunării, să ia lecţii de adevărat multiculturalism de la învăţător, popă şi hoge. Deşi cred că multe se vor fi schimbat şi pe acolo în rău, sub influenţa culturii masono-europene.


Izolare şi comunitate

– Părinte, acum după Revoluţie, în libertate, oamenii sunt parcă mai răi şi indiferenţi unii faţă de alţii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne mai dea încercări. Dar să ştiţi că răceala care este aici e de fapt căldură. Toată acţiunea şi toată legislaţia americană şi cea vest europeană este să izoleze individul, să te facă să te simţi singur, să ştii că nu va sări nimeni în ajutorul tău dacă eşti în nefericire, pentru că aşa te poate conduce. Naţiunea este totuşi comunitară, o unitate în care sistemul de întrajutorare lucrează totuşi foarte tare. Ni se pare că nu ne mai iubim, nu ne mai ajutăm, şi aşa este, dar în general, în naţiune, sentimentul de comunitate lucrează.

Acolo, într-un conglomerat, sentimentul acesta nu mai lucrează. Şi eu cred că acest sentiment de comunitate pe care îl degajă societatea românească îl simt eu venind aici, şi de aici bucuria mea când vin în ţară.

Libertatea europeană

Nu trebuie să vă bucuraţi prea mult de libertatea europeană, că n-o s-o prea aveţi! Pentru că veţi fi obligaţi să faceţi nişte lucruri, şi în momentul de faţă am putea vorbi chiar de o singură dictatură, dictatura democraţiei, care socoteşte că democraţia este singura formă politică care se poate exprima şi orice abatere de la ea trebuie sancţionată… Aşa că nu vă bucuraţi prea mult de calea liberă pe care ne-o pregăteşte Europa unită.

(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)

Va mai recomandam:


Categorii

1. SPECIAL, Ecumenism, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Parintele Gheorghe Calciu, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Uniunea Europeana (UE), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

49 Commentarii la “21 NOIEMBRIE – Mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Multi ani cu sanatate parintelui PROCLU !

  2. O rugăciune către Domnul, pentru preaslăvirea celui ce a cunoscut iadul Piteștiului, pe cel din Casimca Jilavei precum și reeducarea perfidă din Aiudul colonelului Crăciun.
    Nici domiciliul forțat în Bărăgan, nici amenințările Securității, nici internarea forțată la secția de psihiatrie de la Jilava, nici din nou Aiudul nu l-au împiedicat să-L mărturisească pe Hristos, ca Dumnezeu adevărat.
    Un om blând, smerit și dârz în credință, un mărturisitor neînfricat al Ortodoxiei.
    Fie ca Bunul Dumnezeu să audă rugăciunile Mărturisitorului Părintelui Gheorghe pentru Țara și Neamul său !

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (I). Batjocorirea lui Hristos si agresiunea continua a pacatului si a hulei
  4. Nu-i nveoie sa se duca la Mahmudia. Exista un exemplu mai mare: Dobrogea si Constanta unde au convietuit fara probleme de secole o amestecatura de romani, tatari, turci, greci, machedoni si evrei.

  5. Am vazut un recensamint de la pe 1880, in care populatia romaneasca era majoritara fara insa sa depaseasca 50%, adica era majoritara in comparatie cu celelalte minoritati care, pe atunci erau inca si mai diversificate pentru ca exista si o comunitate de italieni, si una de britanici.

  6. @ Petra:

    Pai Mahmudia unde este? 🙂

  7. Si apropo de convietuire pasnica si de exemplul opus. CHiar acum am vazut pe romania international un documentar despre romanii din Transilavania, din zona majoritar ungara (Covasna sau HArghita, nu stiu sigur canu am vazut de la inceput) si in care se arata cum satele cu majoritate romana sint lasate efectiv sa moara de catre primariile dominate de unguri care blocheaza toate fondurile. S-a ajuns, intr-un caz, ca jumate de sat sa fie iluminata iar jumate nu, pentru ca in jumatea iluminata locuiau familii de ceangai iar in cea neluminata erau romani.

    Sufla cineva de chestia asta in Parlamentul European??

    Documentarul a fost extrem de relevant pentru ca morala era ca numai lui Dumnezeu ii pasa pentru ca numai biserica si preotul functioneaza.

    A, ce chestie! exact acum, pe et3, canalul national grecesc este o emisiune despre minastirile din NOrdul MOldovei unde se vorbeste de frumusetea acestora si de viata linistita din jurul lor.

  8. Da, fratilor scuze! De Constanta era vorba 🙂

    Tocmai am vazut si documentarul grecesc de pe et3. Mi-a placut dom’le. E chiar inviorator sa vezi ca se vorbeste frumos de tara ta, ba pe deasupra ca se vorbeste despre ortodoxism, traditii si obiceiuri stramosesti. De fapt nu e prima ora cind vad la greci documentare de genul asta despre Romania.

    O saptamina buna!
    Doamne Ajuta!

  9. Mahmudia face parte din judetul Tulcea !!!

  10. Parintele Gheorghe Calciu este nascut in localitatea Mahmudia, judetul Tulcea. A fost tulcean la origine si dobrogean !

  11. @ Anca H.:

    Stim 🙂

    Petra a vrut sa spuna Constanta si a spus Dobrogea, de aici glumele noastre discrete si retractarea ei. Passons… 🙂

  12. Parintele Calciu s-a nascut in ziua de 23 noiembrie anul 1925, in localitatea Mahmudia din judetul Tulcea, intr-o familie cu 11 copii. In 1945 absolva Liceul “Principele Carol” din Tulcea si se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti.

    Intra pentru prima data in atentia regimului comunist in 1948 în anul 2 de medicina. Timp de 15 ani va trece prin inchisorile comuniste de la de la Jilava, Aiud si cutremurătoarea reeducare de la Pitesti. Nu exista cuvinte care sa poata descrie suferintele indurate in rastimpul de 16 ani cat a fost incarcerat. Dupa cum el insusi spunea: “”Citesc acum la cartile despre Pitesti […] si orice s-ar scrie despre aceste lucruri este fad pentru noi, cei care am trecut pe acolo […] incerc sa explic ceea ce nu se poate explica, ceea ce nici nu trebuie explicat””

    …apoi parcursul vietii dansului se stie…

  13. aaa, ok, bine, bine :):):):) in cazul acesta, vorba italianului : come non detto! :):):)

  14. Off topic.

    Fratilor admin, tot ma gandeam, de o luna, la soarta la filosoful savant Ioan Petru Culianu, care l-a avut mentor pe Mircea Eliade, dar la un moment incepuse sa ia distanta de ideile politice ale lui Eliade.
    In anii ’90 fostii agenti ai Securitatii, ramasi activi in strainatate erau foarte deranjati de publicistica acida a savantului la adresa noii puteri instalate la Bucuresti, FSN-ul, desi este greu de crezut ca autoritatile de la Bucuresti, aflate in goana disperata dupa recuperarea onorabilitatii pierdute ca urmare a actiunilor mineresti din capitala, si-ar fi putut permite riscul asasinarii unei somitati a vietii stiintifice internationale ca urmare a publicarii unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei “22” (in momentul asasinatului, Culianu renuntase de cateva luni la rubrica de comentarii politice din revista “Lumea libera”, dar nici aceea nu cred ca ar fi putut declansa o asemenea riposta). Presa din tara era plina, la vremea respectiva, de articole cel putin la fel de acide la adresa FSN si a fostei Securitati.
    Cum spunea cineva in cazul lui se aplica acea vorba socratica ” Stiu ca nu stiu”, la cate variante s-au vehiculat in ultima vreme despre asasinarea de atunci a filosofului.

    Sincer, cand voi scriati de zor despre Adrian Paunescu, eu m-am dus mai mult cu gandul la acest filosof, ce antiteza, ce destine diferite, oare cum asa ??!!!

  15. @ Anca H.:

    Nici noi nu stim. Da, e prea putin probabil ca securitatea noastra.

  16. da, right :), nu e chiar asa putin probabil…. de aceea SIE nu vrea sa dea dosarul lui Culianu, in fine, era asa ca fapt divers, ce destine diferite!

  17. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Testamentul duhovnicesc al parintelui Calciu: DRAGOSTEA, SMERENIA, BUNATATEA, RUGACIUNEA (I): “Sa nu ucidem dragostea lui Dumnezeu din noi!”
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Testamentul duhovnicesc al parintelui Calciu (II): “Diavolul turbeaza atunci cand cineva se roaga”
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica Parintelui Aldea la Duminica dupa Botezul Domnului DESPRE LUMINA ADUSA DE HRISTOS FATA CU MINCIUNA SINCRETISMULUI, GLOBALIZARII SI RELATIVISMULUI RELIGIOS
  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sunt tinerii romani rasisti, homofobi, antisemiti, cu o parere buna despre comunism si favorizand dictatura militara? CARE ESTE AGENDA IDEOLOGICA SI CE MIZA URMARESTE STUDIUL FUNDATIEI SOROS?
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Duminica orbului. Cine sunt orbii zilelor noastre? PREDICA MARTURISITOARE A PS SEBASTIAN: “Respectati-ne pe Hristos, fara de Care, de Europa se va alege praful”
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  24. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Adevaratul MARE PERICOL si cursa in care cad inclusiv patriotii sinceri: “SA VINA UN GUVERN EUROPEAN SAU MONDIAL SA NE SCAPE DE BASESCU!…”
  25. Pingback: In cotidianul patriarhal Lumina SE PROPOVADUIESTE GLOBALIZAREA COMUNIST-"CRESTINA"?
  26. Pingback: "Egalitate" si "diversitate" in Europa pentru toti! DAR NU SI PENTRU ORTODOCSI. Plus: „Intre ce ore e Pastele la voi?" Ca sa bombardam Serbia...
  27. Pingback: CRESTINISMUL INTRE EURO-CORECTITUDINEA POLITICA, NEO-PANTEISMUL AMERICAN SI RELIGIA MUCENICILOR
  28. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU - 5 ANI DE LA MUTAREA LA CERURI (21 nov.). Interviu inedit din 2004, pentru Radio Reintregirea
  29. Pingback: PARINTELE CALCIU - ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
  30. Pingback: Profetism dostoievskian "la lucru" (III): "Cine isi blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula noastra!" ... sau demascarea "demonilor" Europei
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate