Predica Parintelui Aldea la Duminica dupa Botezul Domnului DESPRE LUMINA ADUSA DE HRISTOS FATA CU MINCIUNA SINCRETISMULUI, GLOBALIZARII SI RELATIVISMULUI RELIGIOS
AVEM ACELASI DUMNEZEU CU NECRESTINII?
TOATE RELIGIILE SUNT EGALE SI DUC CATRE ACELASI SCOP?
sursa: Foaie nationala
Predica Pr. Mihai-Andrei Aldea la DUMINICA DUPA BOTEZUL DOMNULUI (9 ianuarie 2011):
“Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare…”
“Iubiţi credincioşi, iată, după duhovniceasca şi sfânta bucurie a praznicelor care au fost până acum, ne pregătim de astăzi să ne aşezăm bine în sufletele noastre lucrarea şi înţelesul lucrării săvârşite de Hristos de când a ieşit la propovăduire şi până cand S-a răstignit, a inviat şi S-a înalţat la ceruri, şi Evangheliile care s-au citit astăzi de la Marcu şi de la Matei despre aceasta vorbesc, despre începutul propovaduirii lui Hristos.
Pentru mine, mai ales, aceasta Evanghelie de la Matei care s-a citit astăzi înseamna foarte mult, pentru că în vremea când abia veneam către Dumnezeu, abia înţelesesem că scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu, citind aceste cuvinte m-am regasit în ele pe deplin, şi cred că ne pot fi de mare folos. Dacă ne gândim la ele asa cum se cuvine şi le asezăm asa cum se cuvine în sufletul nostru. Deci spune evanghelia:
“poporul lui Zabulon şi poporului Nefltali înspre mare dincolo de Iordan, Galileia neamurilor, poporul cel ce statea in intuneric, a vazut lumina mare şi celor ce sedeau în latura şi umbra morţii lumina le-a răsărit”.
Ca să înţelegem cu adevarat aceste cuvinte, s-ar cuveni să pornim de la întuneric. Poporul cel ce sedea în întuneric a văzut lumina mare. S-a întamplat în această iarnă sa fie aici în cartier într-o noapte o pană de curent. Era seara, destul de târziu şi cerul era înnorat şi a căzut lumina într-o parte foarte întinsă. Când m-am uitat pe geam nu se vedea lumina nicăieri. Era atat de întuneric încât nu puteai vedea aproape nimic. Foarte slab se vedeau umbrele blocurilor în întuneric dar mai mult decât atâta nimic, decat la câte o casă la care aprinsese cineva o lumânare sau altceva se vedea cate o licărire. Este un lucru mare să intelegem ce înseamna beznă, ce înseamna întunericul şi ce înseamna a trăi şi a locui în intuneric. Cred că mai uşor decât noi ar înţelege acest cuvânt cei care trăiesc la poli, pentru ca ei ştiu ce înseamna un întuneric ce ţine multă vreme,o lună, doua trei sau mai multe, un întuneric care pare că nu se mai sfârşeste.
Este uimitor cand intr-o asemenea beznă cum a fost si atunci cand a fost pana de curent aprinzi o lumanare sau numai un chibrit. Lumina care, obisnuit, este nesocotita si dispretuită, in acea bezna apare uimitor de puternic. Dar gânditi-vă ce inseamna ca intr-o asemenea bezna, intr-un asemenea intuneric, mai ales cand este vorba de un intuneric ce dureaza de mii de ani, sa rasara dintr-o data lumina cea mare a lui Hristos. Cât de nouă este lumea, cat de schimbate sunt toate lucrurile atunci când lumina cu putere se revarsa peste tinutul care inainte era stăpânit de intuneric. Este un lucru minunat şi este lucrarea lui Hristos. Si aici suntem la hotarul dintre credinţă si necredinţă, dintre aşezarea lui Hristos şi lepădarea de Hristos.
Pentru că sunt mulţi care au devenit adepţii unei rătăciri, unei rătăciri foarte primejdioase pentru suflet, care a început să se răspândească la sfârşitul secolului 19 şi care acum a cucerit din nenorocire multe suflete, o formă a sincretismului care se cheamă ecumenism si care pretinde că religiile sunt egale intre ele, şi că nu contează ce religie ai, ca fiecare religie este un alt drum catre acelasi ţel, adică că la Dumnezeu poţi sa ajungi prin orice religie. Ceea ce înseamna că Evanghelia minte. Pentru ca Evanghelia spune ”poporul care stătea in intuneric a văzut lumina mare si celor ce sedeau in latura – adica în ţinutul – în latura şi in umbra mortii, lumina le-a rasarit”. Păi de ce statea in intuneric si de ce era tinutul si umbra mortii peste ei? Daca religia lor ar fi fost bună, daca credinţele lor, de fapt acolo era un amestec de religii, erau mai multe religii că erau mai multe popoare- daca religiile lor ar fi fost bune si ar fi dus toate catre Dumnezeu, păi de ce mai zice Evanghelia ca era intuneric si ca stateau in latura si umbra mortii? Aici sunt 2 lucruri care nu se pot impaca, oricat ar incerca unii sa măsluiască adevarul. Ori poporul acela sedea in latura si umbra mortii si in intuneric, si Hristos lumină a fost pentru ei, ori Evanghelia minte si ei erau foarte bine si Hristos nu le-a adus nimic exceptional, nimic deosebit. Că oricum si ei tot spre acelasi Dumnezeu mergeau. Sunt 2 gândiri care nu se pot împaca intre ele. Sunt 2 invataturi care nu se pot impăca intre ele. Nu poti sa spui ca poporul statea in latura si in umbra mortii si i-a rasarit lumina mare prin venirea lui Hristos, si mai ales prin propovaduirea lui Hristos, că aceasta este lumina despre care vorbeste Evanghelia, cuvantul pe care ni l-a adus Hristos, si in acelasi timp sa spui ‘stii ca toate religiile sunt la fel’ Păi atuncea nu poti sa spui ca una este lumină si celelate intuneric. Dar Evanghelia asa spune, si nu spune o data, o spune de multe ori.
Am ales in Scriptura câteva cuvinte dar, ca de fiecare data ma intreb si in ce masura mai este oare nevoie sa le citesc, pentru ca s-ar cuveni sa le stim pe dinafară. Vedeti că spune
“La inceput era Cuvantul, şi Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu, toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.
Iata, Iisus Hristos mărturisit ca Dumnezeu, chiar de la inceputul Evangheliei Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan.
Intru El era viată, şi viaţa era lumina oamenilor şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.
Iată că există şi întuneric. Care este acest întuneric? A spus cineva, mai încet în spate, ceva mai devreme, că e vorba de păcat. Dar nu există păcat, decât dacă există şi dreptate. Pentru că păcatul ce este decât călcarea dreptăţii? Nu poţi să spui că există păcat, de pildă nu poţi să spui că există păcatul desfrânării, câtă vreme putem să găsim o mulţime de religii în care desfrânarea nu este păcat. Şi dacă toate religiile sunt bune, atunci este sau nu este desfrânarea păcat? Dar a ucide este sau nu este păcat? Păi, după unele religii este, dar după altele este foarte bine! Există, şi am mai spus şi altădată, există o religie a dugilor, în care uciderea, în cinstea zeiţei Kali mai ales, care este zeitatea lor supremă, este un lucru foarte frumos şi vrednic de laudă. Cel mai frumos lucru, la ei cea mai frumoasă slujbă, cea mai frumoasă rugăciune, este să arunce o frânghie de gâtul unuia şi să strângă până moare ăla. Pentru ei e cea mai frumoasă slujbă şi jertfă pe care o pot aduce dumnezeului lor. Şi sunt unii care spun că e vorba de acelaşi Dumnezeu, că Cel care a murit pe cruce este acelaşi cu cel care se bucură să fie sugrumaţi oamenii, indiferent că sunt bătrâni, femei, copii, sau orice ar fi. Cum să fie acelaşi lucru? Unul este Dumnezeu dar celălalt e diavol. Să nu ne lăsăm amăgiţi: există lumină şi este şi întuneric. De aceea spune că lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
Am întâlnit la un rătăcit din acesta ecumenist, un mare şi vestit intelectual, ideea că, de vreme ce spune în evanghelia după Ioan “cuvântul era lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume”, zice de aici: ‘vedeţi ca toţi oamenii sunt în lumina lui Hristos, indiferent de ce religie au’, aci este o răstălmăcire lipsită de bun simţ, lipsită de câtuşi de puţină ruşine, pentru că îndată după aceea spune:
“in lume era, şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut, întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu l-au primit”.
Şi iarăşi este scris un pic mai încolo:
“au iubit întunericul mai mult decât lumina”.
Deci nici pe departe nu avea dreptate, şi n-are dreptate acel intelectualist atunci când minte cu atâta neruşinare asupra cuvântului lui Dumnezeu, răstălmăcindu-l şi răsucindu-l ca să se potrivească cu pofta lui… E adevărat că Hristos a venit să lumineze pe tot omul ce vine în lume, dar sunt mulţi care au iubit şi care iubesc şi în zilele noastre mai mult întunericul decât lumina, şi care întorc spatele luminii ca să se poată adânci cât mai mult în întuneric, şi fug de lumină… şi caută s-o nimicească, s-o acopere, s-o distrugă. Că de ce spune că:
“lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o?”
Vedeţi că este luptă între întuneric şi lumină? Vedeţi că întunericul se împotriveşte luminii şi vrea să o stingă? Lucrul acesta este foarte limpede arătat de dumnezeieştile scripturi şi din nenorocire sunt mulţi care nu-şi dau seama ce se întâmplă. În fiecare zi, în nenumărate chipuri, minciuna aceasta a sincretismului religios, a ecumenismului, a acestei înşelăciuni, de globalizare a credinţelor şi de nivelare a conştiinţelor se picură în sufletul oamenilor, sau în multe împrejurări se revarsă ca un torent, nu că se picură, pentru că sunt tot felul de emisiuni şi posturi de televiziune care numai despre asta mint, neîncetat, aceeaşi rătăcire o propovăduiesc şi sunt tot felul de corifei ai minciunii care despre asta fac neîncetat emisiuni şi scriu, încercând să îi înşele pe oameni şi să îi despartă de fapt de lumina lui Hristos. Pentru, că încă o dată, cuvântul Evangheliei care este:
‘”poporul cel ce stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit”.
Când am citit prima dată această Evanghelie, v-am spus, după ce am venit la credinţă, m-am regăsit în ea întru totul pentru că, fără să-mi fi dat seama, câtă vreme am fost ateu şi am fost departe de Dumnezeu, eram în latura şi în umbra morţii. Şi într-adevăr ca ateu, conştiinţa mea istorică era apăsată de deznădejde. De ce spun conştiinţa istorică? Oamenii de astăzi, românii de astăzi mulţi n-au conştiinţă istorică. Nu se gândesc deloc serios la faptul că ei sunt fii unor strămoşi, şi de viaţa şi de lupta acelor strămoşi ei sunt legaţi cu mii de fire. Uită foarte multi dintre ei… Însă eu, deşi eram ateu, ştiam că este o datorie absolută, n-aş îndrăzni să spun sfântă că pe vremea aceea nu ştiam ce-i aia sfânt sau nesfânt, este o datorie absolută să îţi respecţi înaintaşii şi să te străduieşti să duci mai departe ceea ce este bun din moştenirea lor. Însă, tocmai această conştiinţă istorică pe care o aveam era cea care mă ducea în deznădejde. De ce? Pentru că apărea o întrebare foarte simplă: “Ce rost are? Ce rost are?” Eu învăţasem despre milioane şi milioane şi miliarde de ani de evoluţie, despre balauri uriaşi numiţi de oamenii de ştiinţă dinozauri, care s-au bătut între ei nesfârşit de mult, despre popoare care s-au ridicat unele împotriva altora, despre eroi care s-au jertfit pentru neamul lor sau pentru a salva pe unii sau pe alţi ş.a.m.d… Şi unde erau toţi? Nu mai erau nicăieri. Praful şi pulberea…Ce?…un os aici, o ciosvârtă dincolo…o sabie într-o parte sau un ciob de oală în cealaltă? Astea ce valoare au? Nu erau morţi toţi? Ba erau morţi toţi! Şi de vreme ce eram ateu şi pentru mine nu exista viaţă după moarte sau suflet sau altceva, apărea această apăsare: ce rost are?! de ce să te lupţi?! Să zicem că trăieşti 200 de ani şi 200 de ani faci o grămadă de lucruri, bune sau rele…ce contează?! …dacă pe urmă oricum tot praful se alege de tine şi de ceilalţi?! Ce te gâdilă pe tine că ceilalţi te laudă, şi ce te arde că ceilalţi te osândesc?! De vreme ce oricum tu nu mai ştii nimic, eşti dispărut, eşti şters. N-are nici o valoare viaţa. Fără Dumnezeu, fără suflet, fără veşnicie, nu există nici un rost pentru a trăi. Şi această deznădejde, această deznădejde eu am găsit-o fără să citesc în vremea aceea scrierile lui Cioran, în care deznădejdea aceasta este şi musteşte şi izbucneşte peste tot, încât a ajuns Cioran la un moment dat să fie consultat de tinerii care, citindu-i scrierile doreau să se sinucidă, şi singura replică pe care a găsit-o el, o replică, sigur simpatică intelectual ,dar lipsită de valoare logică în sine, este “păi n-are rost să te sinucizi de vreme ce te-ai născut, că oricum este prea tărziu”. Binenţeles că ideea în sine e o absurditate. Dacă nu există Dumnezeu şi nu există viaţă veşnică, te poţi sinucide oricând. Oricum nu contează ce faci. Şi iată dintr-o dată o gândire care ne arată nouă că nu este totuna ce credinţă avem. Singurul lucru care m-a făcut pe mine să nu mă sinucid, în vremea în care eram ateu. A fost legătura dintr-un simţământ al datoriei şi o nelinişte: Dacă încă n-am înţeles totul? Dacă există ceva care mi-a scăpat şi totuşi existenţa asta nenorocită şi lipsită de rost are un rost? Dacă are un rost şi n-am fost în stare să îl văd? Numai asta, un fir foarte subţire m-a ţinut ani de zile în din a trece în nefiinţă cum se spune de către atei. Pentru că citind, şi de multe ori citind cu lacrimi despre suferinţele neamului meu, despre cei care au luptat, şi, dincolo de alţi rătăciţi care încearcă aşa-zisa demitizare a istoriei noastre, sunt foarte mulţi care au luptat pentru neamul acesta uluitor de mult, uluitor de mult, oameni de o înălţime de nedescris în cuvinte, care s-au jertfit pentru neam şi pentru a-l duce mai departe şi pentru credinţă şi pentru tot…Vedeam suferinţele lor, vedeam lupta lor, şi pe urmă ce se întâmpla? Mureau…şi după ei veneau urmaşi care de foarte multe ori îşi băteau joc de toată jertfa lor, de toată munca lor, de toată lupta lor. Ştefan cel Mare luptă atâţia ani să ţină Moldova mare şi dacă se poate chiar s-o crească şi într-adevăr izbuteşte, eliberează Pocuţia ….reuşeşte să elibereze pământurile dinspre Bug, lucru de care nici nu se îndrăzneşte să se vorbească astăzi. Deci eliberează pământurile dinspre Bug, până la gura Niprului stăpânea Ştefan cel Mare, el făcea judecată la gura Niprului. Cum putea să facă el judecăţile la gura Niprului? inclusiv când tătarii aveau plângeri împotriva românilor, judecăţile acolo le făcea Ştefan cel Mare. Cum putea să le facă dacă nu stăpânea acolo?! Într-o vreme stăpâneşte şi în Crimeea, prin cetatea Mangopului,încearcă să crească această ţară şi pe urmă când vine fii-su pe tron zice: ‘Eu aş vrea pe domniţa cutare din Polonia’ şi-i dă cadou Pocuţia. Deci, bătaie de joc faţă de toată lupta şi jertfa tatălui său, faţă de tot ce a însemnat codrii Cosminului şi jertfele atâtor români ucişi de polonezi ca să ne poată lua Pocuţia ş.a.m.d. Toate cifrele astea, toata lupta asta călcată în picioare, că i-a venit lui poftă de o fustă, pe care nici măcar n-a avut-o. Că domniţa respectivă n-a vrut să vină, chiar dacă a primit Pocuţia. Pocuţia a luat-o, dar de venit n-a venit în Moldova şi nici nu s-a căsătorit cu el. Prostie şi o bătaie de joc uriaşă… Ce rost are? Ce rost are să lupţi? N-are nici un rost dacă nu există Dumnezeu.
Pentru că aici sunt două planuri ale existenţei, sunt două lumi, două tărâmuri care se întrepătrund aici pe pământ, dar în acelaşi timp sunt tare deosebite: este lumea aceasta în latura şi umbra morţii, dar este şi împărăţia cerurilor care se deschide, în lumina ei, şi în care se intră într-adevăr prin jertfă. E jertfa aceasta a lui Ştefan sau a altor atâţia şi atâţia eroi şi sfinţi ai neamului nostru. Are rost, nu în primul rând aici pe pământ, nu în sine aici pe pământ ci prin faptul că deschide porţile împărăţiei cerurilor pe pământ… atât pentru cel care se jertfeşte cât şi pentru alţii, ca luptându-se şi văzând, înţeleg…
Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Dumnezeu.
Deci gândiţi-vă, aşa să lumineze viaţa voastră faptele voastre înaintea oamenilor încât văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Dumnezeu. Iată rostul: câştigăm împărăţia cerurilor şi îi ajutăm şi pe alţii s-o câştige. Şi împărăţia Lui este împărăţie veşnică. Împărăţia lui Dumnezeu nu are hotar. Aceasta este Evanghelia. Aceasta este vestea cea bună. Iată, se deschid porţile cerului şi puteţi intra în el. Asta a strigat Hristos: Pocăiţi-vă, pocăiţi-vă de păcatele voastre, lepădaţi-vă de ele, întoarceţi-vă către Dumnezeu, ascultaţi de Dumnezeu şi iată împărăţia cerurilor se deschide vouă şi veţi putea să intraţi în ea, şi veţi fi fii ai Celui Preînalt.Dar acest lucru se poate numai prin Hristos. El Însuşi a spus:
“Nimeni , nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Mine!””
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”
Şi iarăşi este scris:
“Cine va scoate din cuvintele prorocirii acesteia, se va scoate partea lui din împărăţia cerurilor”.
Deci nu poate cineva care nu are dumnezeieştile scripturi să se mântuiască, şi zice:
“şi de va adăuga cineva ceva, i se vor adăuga lui toate blestemele din această carte“.
Deci nu se poate pune problema de către un om raţional, că există mai multe religii care îl mântuiesc, că există mai multe învăţături de credinţă care să-l mântuiască. Este una singură, cea pe care, începând de astăzi în anul bisericesc, începe s-o vestească Hristos. Suntem în ziua în care Hristos iese la propovăduire şi lumina Lui, lumina Cuvântului Său care este chiar Cuvântul lui Dumnezeu, se revarsă peste noi. Şi suntem smulşi din latura şi umbra morţii şi ni se deschid porţile împărăţiei cerurilor.
Să ne rugăm tuturor sfinţilor pe care i-am prăznuit şi-i prăznuim şi bunului nostru ocrotitor Cuviosul Daniil Sihastrul şi Măicuţei Domnului să ne ajute să ne deschidem sufletele către această lumină şi să rămânem în ea câştigând împărăţia cerurilor şi să dăm cu toată inima slavă lui Dumnezeu: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, AMIN!”
Vezi si:
- Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?
- CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)
- “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
- Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST
- TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”
- TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)
- Ierom. Seraphim Rose: ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
- Parintele Damaschin de la Platina, ucenicul Cuv. Seraphim Rose: SA STAM PURUREA NECLINTITI IN CREDINTA NOASTRA!
- Parintele Gheorghe Calciu despre PERFIDIA ECUMENISTA
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH – sinteza invataturii Bisericii
- MARTURISIRE DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI IN BISERICA GRECIEI
- “Să nu primeşti nici o învăţătură greşită sub pretextul dragostei!” sau demistificarea ecumenismului – concluziile Conferintei Inter-ortodoxe de la Tesalonic, din 2004.
- DE LA ADUNAREA GENERALA A CONFERINTEI “BISERICILOR” EUROPENE DE LA LYON (2009, in desfasurare) SPRE SINODUL UNIONIST DE LA LYON (1274)
- Pr. Th. Zisis: MARELE ANTONIE ŞI ECUMENISMUL DE ASTĂZI
- Pr. Theodor Zisis: Este nevoie de priveghere, caci “se vor ridica barbati graind lucruri stricate”
- MITROPOLITUL IEROTHEOS VLAHOS DENUNTA TRASEELE SUBTERANE ALE ECUMENISTILOR
- Parintele marturisitor GHEORGHE CALCIU DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne ajuta
Ma scuzati dar imi este imposibil sa ascult predica parintelui.
Dau clic pentru a demara inregistrarea dar nu se intampla nimic.
Cronometrul nu se declanseaza si nu se aude nimic
@ DanZ:
Asteptati putin pana se incarca tot fisierul, fiindca, totusi, merge. Daca tot nu, intrati direct pe: http://www.trilulilu.ro/FoaieNationala/2602f4a59a066c
S-a mai intamplat cuiva asa?
Scuze.. rog pe admin sa inteleaga ca sunt si oameni surzi care nu pot auzi predica… Ar fi util daca se face un efort pentru scrierea predici, bineinteles in limita timpului avut de admin. Sanatate la toata lumea.
@ petru:
Incercati sa dati volumul mai mare si pe Trilulilu, si pe propria boxa, fiindca predica este bine inregistrata si se aude clar. Nu avem, din pacate, timp, pentru transcriere si este mult mai puternic acest cuvant auzit cum este rostit, cu putere, de parinte.
@ petru
Ar fi intr-adevar foarte util daca s-ar face un efort pt. scrierea predicii. Ai putea, de exemplu, sa faci tu acest efort.
@ Lucian:
Daca reuseste sa o auda, fiindca aceasta era problema 😉
Din pacate, nu reusesc nici eu sa deschid, nici de aici, nici de la Foaia nationala, nici de la Trilulilu. “Ceva” nu ii da voie, probabil, sa se deruleze
@ CrisVanRo:
Hm, foarte ciudat, nu s-a mai intamplat, cred, pana la acest file… Poate ne ajuta cineva care se pricepe la chestiuni tehnice. Ne pare tare rau! Incercam sa v-o trimitem prin mail?
Nici eu n-am auzit nimic, nici macar zgomotul de fond! (nici de aici, nici de la trilulilu, si am asteptat vreo 12 minute) Am incercat sa aud si altceva de la trilulilu si n-a mers. Probabil ca e de vina: browserul/OS-ul/eu/trilulilu.
Cred ca predicile astea ar trebui puse undeva public, sa poata fi descarcate, nu pe trilulilu (desi e bine si acolo, pentru unii).
Ca de exemplu, mp3-urile de la http://www.ortodoxmedia.com...
Predica P. Mihai Aldea poate fi descarcata de aici.
Asa mai merge… 🙂 multumesc!
Foarte actuala predica. Neprietenul asta neadormit tot timpul incearca
sa strice lucrul bun al lui Dumnezeu. Iar daca a rasarit Lumina cea
mare, Care a aruncat pe pamant Focul, si a aparut viata in Duhul Sfant
(adica Biserica), care a dat lumii Noul Testament ca marturie,
neprietenul acuma se chinuie sa strice si cuvantul, ca nu cumva sa se
mantuiasca unii.
Imi aduc aminte de spusele Sf. Maxim Marturisitorul: ”
“47. Multi saraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Si multi
care plâng, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. Si
multi blânzi, dar fata de patimile necurate. Multi care flamanzesc si
însetosaza, dar pentru a rapi cele straine si a câstiga din
nedreptate. Multi milostivi, dar fata de trup si cele ale trupului. Si
curati cu inima, dar pentru slava dearta. Si facatori de pace, dar
prin aceea ca supun sufletul trupului. Multi prigoniti, dar fiindca
sunt fara rânduiala. Multi ocarâti, dar pentru pacate rusinoase.
Fericiti sunt însa numai aceia care fac si patimesc acestea pentru
Hristos si dupa pilda lui Hristos. De ce? Pentru ca «a lor este
împaratia cerurilor» si pentru ca «acestia vor vedea pe Dumnezeu», si
asa mai departe. Asadar nu fiindca fac acestea si le patimesc sunt
fericiti caci si cei mai-nainte pomeniti fac acelasi lucru. Ci pentru
ca fac si patimesc acestea pentru Hristos si dupa pilda lui Hristos.”
Si acum, ca oamenii au cam adormit ei insisi (la intelegere cel putin)
si vor sa fie iubiti si nederanjati de altii, li se spune si ce
inseamna iubirea evanghelica, sa lepadam adica credinta dreapta si sa
ne unim cu slujitorii la idoli (de la Catolici/Protestanti in jos…)
Numai ca tot Sf. Maxim, care parca a scris aceste lucruri pentru
vremea noastra, mai zice:
“100. Multi au spus multe despre dragoste. Dar numai
cautând-o între ucenicii lui Hristos o veti afla. Caci numai
ei au avut Dragostea adevarata, ca învatator al dragostei.
Ei ziceau despre ea: «De as avea proorocie si de-as
cunoaste toate tainele si toata cunostinta, iar dragoste nu
am, nimic nu-mi foloseste». Cel ce a dobândit prin
urmare dragostea, a dobândit pe Dumnezeu însusi, întrucât
«Dumnezeu iubire este». A Lui e slava în veci. Amin.”
Dupa cum arata Pr. Mihai Aldea, nici macar cuvantul Noului Testament
nu-l pot stramba ucenicii neprietenului, dar cum vor spune oare ca
toti martorii credinciosi ai Cuvantului s-au inselat si ei? Cu
siguranta ca ecumenistii ii ignora pe sfinti (ca si parti din cuvantul
scris care nu le convin) si probabil au o gandire evolutionista,
conform careia ei sunt mai mari ca sfintii de dinainte, si ca atare ne
pot spune ei si intelesul Bibliei, ajutati de expertii academici in
istorie, filozofie, lingvistica, sapaturi arheologice si mai stiu eu
ce inalte stiinte…
Si astfel ajungem din nou la razboiul intru cuvant!
Doamne ajuta!
Vin si eu cu o completare la ceea ce scrie @Silviu si revin…cred ca a doua oara :)cu ceea ce spune Pr.Adrian Isac (Predici tinute la Schitul Maicilor) – iertata sa-mi fie insistenta in a posta din carte (am obiceiul de a cita din cartea pe care o citesc la momentul respectiv prin aspectele care ma ‘ating’ intr-un fel sau altul):
“Dar – veti spune – iata ca desi noi L-am ales pe Dumnezeu, totusi suntem atat de departe de a fi fericiti cu fericirea pentru care am fost creati. Da, intr-adevar, l-am ales pe Dumnezeu, dar depinde cum si in ce scop. L-am ales sa slujim operei Sale divine sau pentru ca El sa slujeasca scopurilor noastre inguste? Consimtim noi, cu toata sinceritatea la ceea ce Dumnezeu ne cere, sau dorim, cu toata ardoarea, ca Dumnezeu sa consimta la ceea ce noi ii cerem?
Cred ca fericirea noastra, adevarata noastra fericire, pacea si bucuria sufletului, pentru acesta viata si pentru eternitate, se joaca la nivelul modului in care consimtim in interiorul nostru. Subliniez: in interior. ”
De obicei, facem alegerea gresita, amestecand, confunzionand pana la flagrant scopul cu mijloacele, chiar de a-L transforma pe bunul Dumnezeu in simplu ‘instrument’ pentru satisfacerelor (imediata!) a poftelor lumesti, vindecarii bolilor trupesti, acceptarii prezentei Sale DOAR pentru a ne asigura ‘painea cea de toate zilele’, ‘cea spre fiinta’ luata adesea fara frica si fara cercetare prealabila si ne mai miram ca luam foc si ne imbolnavim; pe urma, ne place sa stam la masa, Cina cea de Taina ne incanta fiind cu totii pana la o vreme; purtarea Crucii si urcarea pe Golgota ne infioara, smerenia sa dea peste noi cand vrem noi, smerirea de nevoie nu pica bine la orgoliu, ne umileste, ne injoseste….noi, nu desfranam! Dar aruncam ocheade pe furis la televizor, mancam nu spre intretinerea trupului si-a vietii din noi ci, sa ne gadilam papilele gustative cu felurite feluri de mancare, noi nu dormim, lenevim in pat fiindca ne odihnim dupa atata stres, munca…cate ar mai fi de spus!
Singuri ne ispitim si ne amagim ca stam ‘bine’ pentru spovedania facuta in cele patru posturi, pentru ‘afacerea’ de Duminica in care ne-am facut ‘datoria’ de a participa la Sf.Liturghie (adesea doar pana la ‘sa luam aminte Sfintele Sfintelor’ ca deh! ne omoara stomacul de nemancare, picioarele de atata stat fie in picioare fie in genunchi)…
Multumesc de ajutor, de-acum sa o ascult!
Doamne ajuta!
Pentru fratele Petru, precum si pentru toti cei care au avut dificultati in ascultarea predicii, o sora cu inima mare a facut transcrierea predicii, cu exceptia unor pasaje de mica intindere. O copiem aici, urmand sa o integram si noi in postare, ulterior:
Predica Parintelui Mihai Andrei Aldea la Duminica dupa Botezul Domnului
9 ian. 2011
Iubiti credinciosi, iata dupa duhovnicesca si sfanta bucurie a praznicelor care au fost pana acum , ne pregatim de astazi sa ne asezam bine in sufletele noastre lucrarea si intelesul lucrarii, savarsita de Hristos de cand a iesit la propovaduire si pana cand s-a rastignit , a inviat si s-a urcat la ceruri si Evangheliile care s-au citit astazi de la Marcu si Matei despre aceasta vorbesc, despre inceputul propovaduiri lui Hristos. (…) Citind aceste cuvinte m-am regasit in ele pe deplin si cred ca ne pot fi de mare folos, daca ne gandim la ele asa cum se cuvine si le asezam asa cum se cuvine in sufletul nostru.Deci spune Evanghelia :”poporul lui Zavulon si poporul lui Neftalinos pe mare dincolo de Uran , Galilea Neamurilor , poporul ce statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce stateau in latura si umbra mortii lumina le-a rasarit . Ca sa intelegem cu adevarat aceste cuvinte s-ar cuveni sa pornim de la intuneric “poporul ce statea in intuneric a vazut lumina mare” . S-a intamplat in aceasta iarna aici in cartier, noaptea sa fie o pana de curent (…) era atat de intuneric incat nu puteai vedea aproape nimic. (…)Este lucru mare sa intelegem ce inseamna bezna, ce insemna intunericul si ce inseamna a trai si a locui in intuneric . (…)
Lumina care obisnuit, este nesocotita si dispretuita, in acea bezna apare uimitor de puternic. Dar ganditi-va ce inseamna ca intr-o asemenea bezna, intr-un asemenea intuneric, mai ales cand este vorba de un intuneric ce dureaza de mii de ani , sa rasara dintr-o data lumina cea mare, lumina lui Hristos . Cat de noua este lumea , cat de schimbate sunt toate lucrurile atunci cand lumina cu putere se revarsa peste tinutul care inainte era stapanit de intuneric . Este un lucru minunat si este lucrarea lui Hristos . Si aici suntem la hotarul dintre credinta si necredinta , dintre asezarea lui Hristos si lepadarea de Hristos. Pentru ca sunt multi care au devenit adeptii unei rataciri foarte primejdioase pentru suflet care a inceput sa se raspandeasca la inceputiuul sec. IX, si care acum a cucerit , din nenorocire, multe suflete . O forma a sincretismului care se cheama ecumenism si care pretinde ca religiile sunt egale intre ele si ca nu conteaza ce religii ai, ca fiecare religie este ca un fel de alt drum catre acelasi tel. Adica la Dumnezeu poti sa ajungi prin orice religie.
Ceea ce insemna ca Evanghelia minte ! Pentru ca Evanghelia spune “poporul ce statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce stateau in latura si umbra mortii lumina le-a rasarit.” Pai de ce stateau in intuneric si de ce era tinutul si umbra mortii peste ei ? Daca religia lor ar fi fost buna , daca credintele lor -de fapt acolo era un amestec de religii ca erau mai multe popoare -daca religiile lor ar fi fost bune si ar fi dus toate catre Dumnezeu , pai de ce mai zice Evanghelia ca era intuneric si ca stateau in umbra mortii?! Aici sunt 2 lucruri care nu se pot impaca, oricat ar incerca unii sa masluiasca adevarul! ( … )Sunt 2 gandiri care nu se pot impaca intre ele , sunt 2 invataturi care nu se pot imapca intre ele .. Nu poti sa spui ca poporul statea in latura si umbra mortii si i-a rasarit Lumina mare prin venirea lui Hrsitos si mai ales prin propovaduirea lui Hristos, ca aceasta e lumina de care vorbeste Evanghleia, cuvantul pe care l-a adus Hristos , si in acelasi timp sa spui ca toate religiile sunt la fel…pai atunci nu poti sa spui ca una este lumina si celelalte erau intuneric , dar Evanghelia asa spune si nu spune o data, o spune de mai multe ori … am ales in Scriptura cateva cuvinte, dar ma intreb in ce masura mai e nevoie sa le citesc, pentru ca s-ar cuveni sa le stim pe dinafara . Vedeti ca spune : la inceput era Cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul , acesta era intru inceput la Dumnezeu, toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. Iata IIsus Hristos marturisit ca Dumnezeu chiar de la inceput Evangheliei sf. apostol si evanghelist Ioan .
Intru el era viata si viata era lumina oamenilor si lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a cuprins-o. Care este acest intuneric ? A spus cineva de aici ca este pacatul. Dar nu exista pacat decat daca exista si dreptate , pentru ca pacatul ce este decat calcarea dreptatii.? Nu poti sa spui ca exista pacatul desfranarii cata vreme putem sa gasim o multime de religii in care desfranarea nu este pacat si daca toate religiile sunt bune atunci desfranarea este, sau nu este pacat ? Dar a ucide este, sau nu este pacat? Pai, dupa unele religii este , dar dupa altele nu este ! Exista o religie a tugilor in care uciderea in cistea zeitei Cari care este zeitatea lor suprema e un lucru foarte frumos si vrednic de lauda ! Cel mai frumos, cea mai frumoasa slujba, cea mai frumoasa rugaciune la ei, este sa arunce o franghie de gatul unuia si sa stranga pana moare , pentru ei asta e cea mai frumoasa slujba si jertfa pe care o pot aduce dumnezeului lor ! Si sunt unii care spun ca e vorba de acelasi dumnezeu! Ca Cel Care a murit pe cruce este acelasi cu cel care se bucura sa fie sugrumati oamenii , indifferent ca sunt femei, batrani , copii. Cum sa fie acelasi ? Unul este Dumnezeu , dar celalalt e diavolul ! Sa nu ne lasam amagiti! . Exista lumina si este si intuneric. De aceea spune ca” lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o”. (…)
E adevarat ca Hristos a venit sa lumineze pe tot omul ce vine in lume , dar sunt multi care au iubit si care iubesc si in zilele noastre mai mult intunericul decat lumina si care intorc spatele luminii, ca sa se poata adanci cat mai mult in intuneric si fug de lumina si cauta s-o nimiceasca, sa o distruga ! ….vedeti ca este lupta intre intuneric si lumina ? Lucrul asta este foarte limpede aratat de Scriptura si din nenorocire sunt multi care nu-si dau seam a ce se intampla. In fiecare zi in nenumarate chipuri minciuna asta a sincretismului religios, a ecumenismului, a acestei inselaciuni de globalizare a credintelor si de nivelare a constiintelor , se picura in sufletele oamenilor ssau in multe imprejurari se revarsa ca un torent , pentru ca sunt tot felul de posturi si emisiuni care numai despre asta mint , incercand sa-i insele pe oameni si sa-i desparta de Lumina lui Hristos .
Cand am citit aceasta in Evanghelie , dupa ce am revenit la credinta, m-am regasit in ea intru totul pentru ca fara sa-mi fi d at seama cata vreme am fost ateu si am fost departe de Dumnezeu, eram in latura si umbra mortii.Si intr-adevar ca ateu constiinta mea istorica era apasata de deznadejde . Oamenii de astazi , romanii de astazi multi nu au o constiinta istorica , nu se gandesc deloc serios la faptul ca ei sunt fiii unor stramosi si de viata si de lupta acelor stramosi ei sunt legati de mii de fire . Uita, foarte multi uita. Insa eu, desi eram ateu, stiam ca e o datorie absoluta sa iti respecti inaintasii si s a te straduiesti sa duci mai departe ceea ce este bun din mostenirea lor. Tocmai aceasta constiinta istorica pe care o aveam era cea care ma ducea la deznadejde ! De ce ? Pentru ca aparea o intrebare foarte simpla . Ce rost are ? Eu invatasem despre mililoane si milioane si miliarade de ani de evolutie, despre balauri uriasi numiti de oamenii de stiinta dinozauri ,care s-au batut intre ei nesfarsit de mult, despre popoare care s-au ridicat unele impotriva altora, despre eroi care s-au jertfit pentru neamul lor. Si unde erau toti ? , Nu mai erau nicaieri! Praful si pulberea ! Ce ? Un os aici , o ciozvarta dincolo, o sabie intr-o parte , un ciob de oala in cealalata, astea ce valoare au ,? Nu erau morti toti ? Ba erau toti morti! Devreme ce eram ateu si pentru mine nu exista viata dupa moarte , sau suflet, aparea aceasta apasare Ce rost are ? De ce sa te lupti ? Sa zicem ca traiesti 2 sute de ani si-n 2 sute de ani faci o gramada de lucruri bune sau rele. Ce conteaza ? Ce conteaza daca oricum praful se allege de tine si de ceilalti? Ce te gadila pe tine ca unii te lauda si altii te osandesc ? De vreme ce tu oricum nu mai stii nimic , esti disparut, esti sters ! Nu are nicio valoare viata ! Fara Dumnezeu fara suflet fara vesnicie nu exista niciun rost pentru a trai ! Si aceasta deznadejde eu am gasit-o fara sa citesc scrierile lui Cioran in care deznadejdea asta iese si musteste si izbuncenste peste tot, incat a ajuns Cioran la un moment dat, sa fie consultat de tinerii care citindu-i scrierile , doreau sa se sinucida si singura replica pe care a gasit-o el care este simpatica intelectual ,dar lipsita de valoare logica in sine , “pai n-are rost sa te sinucizi devreme ce te-ai nascut , ca oricum e prea tarziu” ! Bineinteles ca ideea in sine e o absurditate ! Daca nu exista Dumnezeu si nu exista viata vesnica te poti sinucide oricand ca nu conteaza ce faci! Si iata o gandire care ne arata noua ca nu este totuna ce credinta ai . Singurul lucru care m-a facut pe mine sa nu ma sinucid in vremea in care eram ateu, a fost legatura dintr-un simtamant al datorieie si o neliniste . Daca inca nu am inteles tot ? daca exista ceva ce mi-a scapat si totusi existenta asta nenorocita si lipsita de sens are un rost? daca are un rost si nu am fost in stare sa-l vad?
Numai asta, un fir foarte subtire, m-a tinut ani de zile din a trece in nefiinta, cum se spune de catre atei . Pentru ca citind, si de multe ori cu lacrimi , despre suferintele neamului meu despre cei care au luptat si ,- dincolo de alti rataciti care incearca demitizarea istoriei noastre,- sunt foarte multi care au luptat pentru neamul acesta, oamneni de o inaltime de nedescris in cuvinte, care s-au jertfit pentru neam si pentru a-l duce mai departe si pentru credinta si pentru tot . Vedeam suferinta lor, lupta lor si pe urma ce se intampla mureau si dupa ei veneau urmasi care de cele mai multe ori isi bateau joc ! (…) Putem da nenumarate pilde din istorie . Si intrebi ce rost are sa lupti ? N-are niciun rost daca nu exista Dumnezeu. Pentru ca aici sunt doua planuri ale existentei doua lumi ,doua taramuri care se intrepatrund aici pe pamant si in acelasi timp sunt tare deosebite . Este lumea aceasta latura si umbra mortii, dar este si imparatia cerurilor care se deschide , Lumina ei si in care se intra intr-adevar prin jertfa . Jertfa aceasta a lui Stefan cel Mare sau ale altor atatia si atatia eroi si sfinti ai neamului nostru, are rost nu in primul rand aici pe pamant , nu in sine aici pe pamant, ci prin faptul ca deschide portile Imparatiei cerurilor,atat pentru cel care se jertfeste , cat si pentru altii care uitandu-se si vazand inteleg . “Asa sa lumineze viata voastra inaintea oamenilor incat vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Dumnezeu ! “ Iata rostul ! Castigam Imparatia cerurilor si ajutam si pe altii sa o castige. Si Imparatia Lui e imparatia vesnica , Imparatia Lui Dumnezeu nu are hotare. Aceasta e Evanghelia, aceasta este vestea cea buna .Iata se deschid portile cerului si puteti intra in el! Asta striga Hristos! Pocaiti-va de pacatele voastre ! Lepadati-va de ele, intorceti-va catre Dumnezeu si ascultati de Dumnezeu si iata Imparatia cerurilor se deschide voua si veti putea intra in ea si veti fi fii al Celui Prea Inalt . Dar acest lucru se poate numai prin Hristos .El insusi a spus: nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine. Eu sunt Calea Adevarul si Viata . Nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine.(…) deci nu poate cineva care nu are Dumnezeiestile Scripturi sa se mantuiasca . (..) Deci nu se poate pune problema de catre un om rational, ca exista mai multe religii care mantuiesc , ca exista mai multe invataturi de credinata c are sa mantuiasca . Este una singura , cea pe care incepand de astazi in an bisericesc incepe sa o vesteasca Hristos . Lumina Cuvantului Sau care este chiar Cuvantul Lui Dumnezeu , se revarsa peste noi. Si suntem smulsi din latura si umbra mortii si ni se deschid portile Imparatiei cerurilor. Sa ne rugam tuturor sfintilor pe care i-am praznuit si-i praznuim si Bunului nostru ocrotitor Cuviosul Daniil Sihastrul si Maicutei Domnului sa ne ajute sa ne deschidem sufletele catre aceasta Lumina si sa ramanem in ea castigand Imparatia cerurilor si sa dam cu toata inima slava lui Dumnezeu, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh . Amin .
“Ecumenismul” are si un alt inteles decat cel de inglobare a tuturor religiilor, care nu prea este sesizat.
Este vorba de lumizarea, secularizarea credintei, caci si “ecumenism” asta inseamna, lume (locuita, locuitorii ei). Bineinteles ca scopul lui este de a subjuga toate religiile unei singure, cea iudaica, sionista, care e prin excelenta lumeasca, de prioritate a poporului evreu in fata celorlalti, care sunt niste sclavi ai lor. Bineinteles ca trebuie sa tolereze toate popoarele, dar numai pe acelea care le sunt obediente. Asa se intelege ca obedienta oricarei credinte la duhul lumesc al evreimii prin ecumenism le satisface orgoliul lor si, bineinteles, dilueaza esenta celorlalte credinte.
Deci impotrivirea la ecumenismul de astazi se realizeaza mai ales prin constientizarea, aprofundarea si spiritualizarea, as spune prin “talibanizarea” cea buna a ortodoxiei in inimile si in viata noastra.
@ exegeticus:
Sa explicati putin, va rugam, ce intelegeti prin “talibanizarea” cea buna a ortodoxiei, fiindca, in contextul dat sunt riscuri mari de confuzii. Credem ca un termen atat de compromis si de asociat cu violenta si obtuzitatea, chiar nu are de de ce sa fie reabilitat, fie si intre ghilimele.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/10/mitropolitul-hierotheos-vlachos-despre-cel-mai-grav-pericol-secularismul-in-biserica-ca-falsificare-a-duhului-adevarat/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/10/11/toleranta-si-francmasoneria-2/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/23/2010/05/19/toleranta-si-corectitudinea-politica/
Da. Ghilimelele spun, totuşi, multe, anume ca, in primul rand, talibanizarea nu e buna.
Dar in ochii celor lumesti trairea corecta a credintei apare ca un talibanism.
Din aceasta perspectiva, a oamenilor lumesti, e folositoare “talibanizarea cea buna” in contrast cu relativismul tolerantei pana la autodesfiintare impus de ecumenism.