PARINTELE IUSTIN – Dar din… darurile duhovnicesti ale Parintelui: “Noi, daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici sa iubim…”

10-02-2011 Sublinieri

Domnul sa-i daruiasca sanatate si inca ani buni, sa-l izbaveasca de cursele vazutilor si nevazutilor vrajmasi, mai de aproape sau mai de departe, si incununati de roadele “luptei celei bune”!

Fuga de sine

Omul fuge de sine de frica; ii e frica de judecata constiintei pentru tot ce s-a intamplat in lumea noastra, in lume in general, in secolul trecut. Oamenii senini, care nu au pe constiinta pacate, care nu sunt datori nimanui, nu se grabesc niciodata, se opresc si vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mama. Acestia au timp si pentru un bolnav si pentru un sarman si pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe cand cei care au ceva pe suflet, care sunt cuprinsi de patima de a aduna continuu averi, fara masura, aceia sunt bolnavii adevarati ai vremurilor noastre. Cu ei nu poti vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evalueaza continuu, dar nu dupa masura lui Dumnezeu ci numai dupa masura oamenilor.

Greseala fratelui

Noi trebuie sa urmam pilda Mantuitorului, Care a luat asupra Sa pacatele intregii omeniri: atunci cand vedem ca fratele face o greseala, sa nu ne grabim sa aruncam degraba cu piatra in el, ci mai intai sa ne socotim noi vinovati pentru acea greseala si aceasta inseamna sa purtam slabiciunile fratelui si astfel el se usureaza. Cel mai mult iubeste Dumnezeu acest tip de jertfa si nu exista cununa mai mare ca pentru aceasta, pentru ca asa a spus Domnul: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu tot gandul tau”, aceasta este intaia si marea porunca. Iar a doua, asemenea ei: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Dar sa nu credem ca noi, daca suntem mizerabili la suflet putem ajuta societatea mizerabila de azi.

Lipsa de iubire

De caderea celui din preajma ne facem vinovati si noi, fara discutie. Lipsa de iubire e ca lipsa de sprijin. Nu-l iubesti pe Dumnezeu, daca nu-l iubesti pe aproapele tau. De raul din lume suntem vinovati fiecare, daca tratam cu indiferenta ce i se intampla vecinului, fratelui, prietenului sotului, parintelui, atunci nu mai putem pretinde ca noua sa ne intinda mana cineva, degeaba asteptam ajutorul lui Dumnezeu. Spune Sfantul Evanghelist Ioan (4: 7-21).

Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.

Lucrarea diavolului

Ati vazut cum duce crestinul nostru porcul la taiere? Il scoate din grajd, ii arunca niste boabe de porumb. Porcul se lasa pacalit de boabe si inainteaza. Ii mai arunca, niste boabe, porcul mai face cativa pasi. Asa, din pacaleala in pacaleala porcul ajunge la locul de taiere, la abator. Cand ajunge la locul convenabil porcul este trantit la pamant si este injunghiat. Asa isi bate joc diavolul de multi dintre noi, asa ne pacaleste ca sa pierdem calea dreapta. Ne ademeneste cu boabe din desfatarea lumeasca, cu amanunte nesemnificative, cu fleacuri. Iar noi mergem de buna voie…

Lucrurile

Numai lucrurile care nu-ti plac la prima vedere iti intaresc sufletul si rabdarea, te pregatesc pentra o viata de ales…

Educatia falsa

Daca s-ar mai reduce, dragii mei, din toata falsa educatie a calculatorului, din civilizatia salbatica  a televiziunii si internetului, ar fi bine, caci toate acestea nasc in om o mandrie luciferica, ingamfarea ca peste el nu mai exista nimic. Eu nu sunt impotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar  felul de  a-l folosi, cat trebuie  sa-l folosesti si cand – asta ma ingrijoreaza. Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara, nu stiu cati ar merge sa ia arma, sa-si dea viata pentru un ideal. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic. Si cum sa aiba, daca toti nu vor decat sa plece in Canada?

Efortul mantuirii

Pe lumea asta si diavolul lucreaza…! Sa nu ne imaginam ca mantuirea, ca echilibrul, ca pacea interioara se castiga fara nici un efort. Cu cat efortul mantuirii e mare, cu cat ispitele sunt mai multe, cu atat e mai mare satisfactia crestinului adevarat.

 

Romania de azi

Romania e scoala dupa furtuna…! Cu geamurile vraiste, de parca au trecut prin ea numai  oameni care nu iubesc  scoala asta…! In vremuri grele, anevoioase, unii oameni cad, se prabusesc, nu se mai recunosc, cad din rau in mai rau. Putini dintre cei care raman invata, insa, ceva din furtuna si din suferinta. Putini sunt care se lumineaza, mai multi sunt care se pierd. Asa-i firea omului, se salveaza dupa puteri, dupa calitati, dupa inzestrare. Si cum spune un Sfant Parinte:

„Adevarata valoare a omului, ceea ce il face pe om cu adevarat om si ii da valoare proprie, nu sunt capacitatile fizice sau intelectuale, ci harul de a participa la invierea lui Hristos, puterea de a muri si de a trai in prezent viata vesnica. Cel ce-si iubeste viata o va pierde, iar cei ce uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica”.

Romanul de ieri, romanul de azi

N-a fost asa romanul, asa l-a facut istoria, colectivismul, conditiile obiective… ! Dar au gasit si terenul bun, din cate se pare. Daca are modele in viata de zi cu zi, pe care sa le urmeze, romanul nostru evolueaza. Daca nu are, se multumeste sa traiasca asa cum a invatat de la cei de dinainte. Dar gospodaria sateanului nostru a avut, dintotdeauna, o frumoasa alcatuire… !

Rolul Bisericii

Din prestigiul Bisericii fura toti cate o bucatica…! Dar fiecare va fi judecat dupa faptele sale, dupa credinta sa. Omul care isi face datoria acolo unde e cu frica de Dumnezeu si cu respect pentru lege, cu respect pentru semenul sau, acela este un crestin adevarat. Vin la biserica si bogati si saraci si traitori intru Hristos si oameni care se indoiesc si oameni care cauta… Totul e ca sa fie intampinati cu caldura, sa fie ajutati daca au nevoie de ajutor. Acesta e rolul  bisericii, sa fie gasita de credincios atunci cand acesta are nevoie.

Romanii dupa comunism

Biserica noastra are o menire si o misiune plina de responsabilitate. Romanul a iesit din comunism asa cum a iesit, cu o multime de pacate, care i-au fost introduse in obisnuinta… A fost invatat sa minta, sa spuna atatea kilograme la hectar, acolo unde nu se facea mai nimic, sa spuna ca ii merge bine, cand ii mergea rau.

Politicienii trebuie  sa invete primii sa spuna adevarul poporului,  apoi la scoala trebuie introdusa atmosfera frumoasa care sa insufle copilului credinta  in  valoare,  in modelele luminoase, in ideea patriotica. Daca nu vom reinvia patriotismul in scoli, in familie,   daca nu  vom readuce  modelele frumoase, din istorie si din cultura romana, in mintea tinerilor, vom avea generatii din ce in ce mai straine de Romania. Vom avea generatii educate de televizor, dresate astfel sa nu puna nici o intrebare, sa accepte tot ceea ce li se spune…

Sa vezi iadul continuu, ca sa stii unde e Raiul…

Un parinte de la o manastire avea pe un perete  al  chiliei  sale un tablou care infatisa focul sichinurile iadului. Dimineata si seara si ori de cate ori putea peste zi, privea aceste imagini, meditand la ceea ce vedea, intarindu-se in fata ispitelor. El ii indemna si pe altii sa faca asemenea, zicandu-le:

Omul sa se coboare cu cugetul in iad, spre a se convinge de grozavia lui, fiind inca in viata, caci dupa moarte daca a intrat acolo, nu mai poate iesi. Cine uita iadul, usor cade intr-ansul…!

Senzationalul

Omul nostru cauta senzationalul, daca un lucru nu i se prezinta ca iesit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia in seama.

Sfintenia prin suferinta din inchisorile comuniste

Dovada este ca daca eu am sa fac o dezgropaminte, la una din manastirile noastre, nu cred ca  am sansa sa gasesc osemintele pe care le gasesc la Aiud sau la Gherla sau la Pitesti…! Acolo daca dai cu tarnacopul, la cativa centimetri sub pamant, dai de oseminte sfinte, frumoase, galbene. E semnul sfinteniei, fiindca au ajuns acolo, in acele cimitire nevazute, nestiute, prin suferinta, prin jertfa.

Sfintenia omului

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseveranta poate fi facuta temeinica.

Smerenia si mandria

Smerenia este haina dumnezeirii, iar mandria este haina diavolului. Pe care o imbracam, aceluia ne asemanam. Iar lucru interesant este faptul ca atat de departe fiind una de alta, omul poate intr-o clipita sa alunece din smerenie in mandrie.

Suferinta aproapelui

Dupa invatatura Bisericii toti credinciosii facem parte din acelasi corp al unei singure Biserici, al carei cap este Hristos, iar noi suntem madularele acelui corp. Iar fiecare suntem madular unul altuia, dupa cum zice Apostolul… !

Toti ne-am botezat in acelasi Duh si in acelasi trup inviem. De aceea trebuie sa ne ingrijim de celelalte madulare ale noastre, pentru ca daca se strica unul dintre ele, trupul patimeste. Cel care sta nepasator la suferinta aproapelui, acela nu merge cum trebuie. Starea duhovniceasca este aceea in care tu, socotindu-te mai jos decat toti, vezi in tine caderea intregii omeniri. Adica fiecare suntem vinovati pentru toti si toti suntem vinovati pentru unul. Si aceasta este calea cea mai buna de a-l ajuta pe aproapele: mai intii de toate pe tine sa te socotesti mai pacatos decat toti, pentru ca acesta este si adevarul!

Sufletul

Numai intr-un suflet impacat incape toata lumea deodata, in sufletul incrancenat, acrit, tulburat, nu incape nimic.

Tehnica si supratehnica

Mi-am dat seama cat de periculoasa este supratehnica asta daca nu-i inteleasa cum trebuie, daca nu-i stapanita de om. Ca din manevrant al tehnicii, omul  devine manevrat, devine sclav. Cum te mai modifica pe nesimtite…! Acum o luna de zile, parca v-am spus, am asistat la niste aspecte dintr-un spectacol prezentat intr-o puscarie de Dan Puric. Era un spectacol pe care Dan Puric a tinut sa-l vad. Am stat vreo ora si ceva, acolo, in camera cealalta, la televizor. Ei, cand am intrat aici dupa o ora, eu eram strain,  nu mai aveam obiectele mele, icoanele, masa, carti, nu mai aveam nimic aici, domnule, eram strain. Mai, eu sunt oare? E camera mea asta? Au trebuit sa treaca vreo cinci minute ca sa-mi pot reveni si sa-mi iau locul normal. Si-mi dau seama, acum, ce se intampla cu niste bieti copii mici care stau si casca gura toata ziua si toata noaptea la televizor, la calculator, si-i vezi cum se deformeaza, cum se modifica, cum nu mai vad realitatea asa cum e, ei vad realitatea asa cum li se serveste…! Cu mijloacele astea lumea e dresata, apoi poti sa faci ce vrei cu ea.

 

Televizorul

Cand sta mama la televizor cate trei, patru ore, cu copilul la san si vizioneaza toate dracoveniile, apoi cum o sa mai iasa copilul acesta sanatos? O sa iasa un om modificat, care se inspira numai din ce vede la televizor.

Tineretul

Tineretul este intoxicat metodic cu ideea de violenta, este distrus metodic incepand cu sensibilitatea sa, cu sufletul sau. Daca nu vom avea grija de tineretul nostru, ne vom cai amarnic peste o vreme. Tineretul e ca o investitie pentru viitor. Daca investesti bine talantul, o sa traiesti bine la batranete. Daca investesti prost talantul, ai sa tragi ponoasele. De asta, semnele viitorului pot fi citite in comportamentul nostru si al tinerilor de azi. Pentru lipsa noastra de orientare de azi ne vor judeca tinerii peste o vreme… Ce le vom spune? Ca n-am stiut? Ca nu ne-a pasat? Cu scuze nu repari ceea ce ai stricat din egoism, din prostie sau din indiferenta.

Tortionarii

Prin tortionari nu mai vorbea Dumnezeu, prin ei vorbea si infaptuia direct diavolul. Seful lor, al tortionarilor, in inchisoarea de la Aiud, de exemplu, ii intreba dimineata, pe fiecare: „Ba, cati ai fàcut asta noapte? Cate capatani ai spart…?”; „Pai, cinci, sase…!”; „Putin, ba! Putin…!”. Va puteti imagina? Cu acesti oameni cum sa mai stai de vorba omeneste? Consider ca acesti oameni erau si sunt satanizati, nu mai erau ei, prin ei vorbeau iadul si mesagerii lui. Pareau creati special ca sa ucida, sa tortureze, sa umileasca. Isi depaseau limitele torturii pentru care erau pusi acolo. Ajunsesera la asa nivel de sadism, incat nu-i mai  satisfacea decat suferinta pe  care  o provocau celorlalti.

Vecinii

Daca va puteti inchipui ca doi oameni se pot certa numai pentru faptul ca se lasa fumul din cos intr-un anume fel, si de aici procese, judecata, ura, va dati seama cat de fragila e relatia intre oameni, cat de slaba e credinta de fapt…! Ce distanta e intre aceasta si ce spunea un sfant parinte:

“Niciodata nu m-am culcat sa dorm avand ceva asupra cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma, avand ceva asupra mea. Aceasta, pe cat am putut”.

Vederea pacatelor

Spun Sfintii Parinti ca mai mare putere este a-ti vedea pacatele, decat sa inviezi mortii. De unul ca acesta se infricoseaza demonii,  ca pot avea toate virtutile, dar daca nu ai smerenie, nu-ti sunt de folos. Noi daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici cum sa-l iubim pe aproapele ca sa nu-l mai judecam. De aceea astazi este foarte multa dezbinare, pentru ca traim numai in poftele acestei lumi si nici nu mai constientizam cat de departe suntem de Evanghelie. Pentru ca daca am constientiza cu adevarat,  ne-ar durea sufletul mai mult pentru barna noastra decat pentru paiul fratelui.

Viata e un pumn de pietricele colorate

Moartea nu este nici sfarsit, nici inceput, ci mai degraba un val, zidul cel despartitor al vietii de aici, de viata de dincolo. Cei care au fost morti sufleteste, care nu s-au ingrijit de sufletele lor, vor trece, prin moartea aceasta pamanteasca, la moartea cea vesnica, adica chinul cel vesnic al iadului, de care sa ne fereasca bunul Dumnezeu. Iar cei ce au fost vii cu sufletul, intretinandu-si flacara credintei, acestia pasesc, prin moartea cea trupeasca, la viata cea vesnica, la fericirea raiului.

Un om a gasit o punga mare cu pietricele colorate pe tarmul unei ape. A luat-o si mergand spre casa incepu sa arunce pietricelele in apa, tinti pasarile care treceau pe deasupra, se amuza aruncandu-le aiurea. In momentul in care mai avea in punga doar doua, trei pietricele, pe care se pregatea sa le arunce si pe astea fara rost, s-a intalnit cu un vecin. Acesta s-a uitat la pietricele, dupa care zise:  “- De unde ai pietricelele acestea, fiindca sunt foarte pretioase!”. Afland asta, omul nostra pleca disperat sa caute pietricelele aruncate aiurea, dar era greu sa mai recupereze ceva.

Asa facem si noi cu zilele vietii noastre. Fiecare zi a omului, fiecare saptamana, fiecare luna, fiecare an sunt comori pe care le aruncam fara nici o precautie, cand le-am pierdut e imposibil sa le mai recuperam.

Viata omului

Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt. Traind pentru celalalt, traiesti pentru sine.

Viata de placeri

Cine se ia pentru placeri, trebuie sa stie ca acestea se banalizeaza, oamenii incep sa se vada asa cum sunt, fara dragoste, critic, sa se urasca chiar. Asa se destrama o viata, o nunta. De ce? Pai, trebuie sa vezi oleaca cand s-au cununat oamenii acestia? Poate in perioade nepermise, poate in post chiar. Oare de ce s-o fi nascut copilul acesta cu piciorul stramb? Oare de ce s-o fi nascut cu capul deformat…? Pentru ca omul nu mai tine un post, o rugaciune, omul nu mai tine o sarbatoare, o duminica, o inviere, o Boboteaza si merge in lumea asta alcoolica, care e alta pacoste in societatea noastra, a crestinatatii noastre…! De aceea si tineretul care traieste la ora actuala, majoritatea sufera de boala aceasta mentala numita modern handicap. Pai, handicapul acesta modern al nostru nu-l vindecam in nici un caz in lumea medicala. Nu se poate, sunt atatea scoli si internate in care se muncesc bietii invatatori si profesori si pedagogi sa scoata ceva din capetele astea care au apucat pe cai gresite. Ce sa mai scoti, dragul meu, ce sa mai faci…?

Viitorul Bisericii

Biserica vie a lui Iisus Hristos nu poate fi infranta, atat timp cat mai sunt rugatori si postitori, cunoscuti sau necunoscuti…

Vrajmasul

Daca vrajmasul te gaseste ratacind cu mintea in lucruri nefolositoare, in lucruri necuviincioase, atunci se aseaza diavolul in mintea ta si te mana aiurea…

Ziarele

Oamenii citesc ziare, se hraneste cu ele, dar acestea sunt pline de ce vrei si de ce nu vrei… ! Daca te iei dupa ele iti pare ca pe lumea asta numai vrajmasul mai lucreaza…! Doar cate un articol pe ici, acolo, ratacit prin pagini, mai spune ceva adevarat, profund, in rest totul pare a fi caricatura vietii pentru care ne-a lasat Dumnezeu.

(extrase din: Adrian ALUI GHEORGHE, “Daruri duhovnicesti”, Editura Conta, 2007)


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Parintele Iustin Parvu, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

55 Commentarii la “PARINTELE IUSTIN – Dar din… darurile duhovnicesti ale Parintelui: “Noi, daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici sa iubim…”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. La muti ani cu sanatate,Parinte Iustin,mutumim pt.lupta si jertfa continua,prin care reuseste Sfintia Voastra sa mai aduca pe drumul cel bun,mari pacatosi ca mine.Doamne Ajuta!

  2. “Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara, nu stiu cati ar merge sa ia arma, sa-si dea viata pentru un ideal. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic. Si cum sa aiba, daca toti nu vor decat sa plece in Canada?”

    Nu, scump parinte, nu pentru ca nu mai avem ideal ci pentru ca nu-i mai putem crede (pe conducatori). Cred ca “idealul” fluturat de ei pentru a ma chema pe mine la lupta nu e decat momeala (boabe de porumb aruncate inaintea porcului) pentru mine si bucurie pentru ei caci au reusit sa ma insele intr-un razboi care nu ar fi al meu. Idealul ar fi fals, “izbanda” mea o crunta infrangere. As muri pentru ca as crede in ceva ce nu e Adevar. Cum as putea sa merg la arme la chemarea oricarui politician de azi care nu a facut nici cea mai mica jertfa pentru tara lui si care tot timpul vietii lui (politice) nu a slujit Adevarului ci pe fata celuilalt? Nu, parinte! Ar fi o cruda naivitate din partea mea, o lipsa de intelepciune si o vinovatie tocmai pentru…prostie. Conditiile din timpul tineretei Sfintiei Voastre sunt mult diferite de cele de azi. Azi, lupta, din pacate, nu cu amenintarile externe trebuie purtata mai intai, ci cu cele interne. Raul vine de la cei de-un neam cu noi (nu de la consangenii nostri nici de la coreligionarii nostri). La o astfel de lupta m-as inrola.
    Cu dragoste si iertare.

  3. @gherasim:

    Sa stii ca nici politicienii razboaielor trecute nu au fost cine stie ce eroi ai neamului. Principatele, de exemplu, au devenit Romania Mare din randuiala dumnezeiasca (de care oricum nu prea s-a stiut a se folosi) si nu din campaniile militare pregatite de conducatorii de atunci. Dimpotriva, pregatirile au fost intr-atat de jalnice incat efectiv taranii erau folositi drept carne de tun. Inclusiv celebrele Oituz si Marasesti au fost obtinute cu mari sacrificii umane – si nu neaparat ca asa trebuia, ci pentru ca luptau la baioneta impotriva mitralierelor.

    Azi, lupta, din pacate, nu cu amenintarile externe trebuie purtata mai intai, ci cu cele interne. Raul vine de la cei de-un neam cu noi (nu de la consangenii nostri nici de la coreligionarii nostri). La o astfel de lupta m-as inrola.

    Adica? Asta ar insemna, practic, razboi civil, ori noi ne rugam mereu in rugaciunile Biserici sa fim izbaviti de asa ceva…

    In fine, lupta cea buna la care suntem chemati este intotdeauna razboiul cu noi insine si cu incepatoriile rautatii, cu duhurile rautatii, care sunt duhuri si nu sunt de un ”neam” cu omenirea.

  4. La multi ani Parinte Iustin!

  5. Parintele Iustin este un Sfant Haralambie al zilelor noastre,nu intamplator este nascut in aceasta zi.Bunul Dumnezeu,impreuna cu Sf.Mare Mucenic Haralambie sa-l ocroteasca de toate cursele cele viclene,multa sanatate si sarut cu evlavie sfintele sale maini.

  6. Nu mai iubim nici curăţia
    Nici Adevărul de credinţă
    De când ne’arumentăm viaţa
    Doar prin cultură şi ştiinţă.

    Nu mai dorim frumosul sacru
    De când trăim noul frumos
    Ce poluiază şi distruge
    Tot ce ne-a dăruit Hristos.

    Nu mai au preţ nici căutare
    Valorile vieţii creştine,
    De când cultura proslăveşte
    Cu sârg valorile străine.

    Nu ne mai pasă de lumina
    Şi libertatea Lui Iisus
    Decând ne-a cucerit ,,iubirea’’
    -Trăită liber-, ca-n apus.

    Nu mai iubim nici fecioria
    Nici închinarea la icoane,
    Decând icoane ne sunt trupul
    Vedetelor americane.

    Cultura modernist’a lumii
    Ni-i astăzi singura lumină,
    Findcă cultura noastră-i veche
    Şi-i o ruşine, că-i … creştină.

    Nu mai iubim în nici o formă
    Tăcerea şi liniştea sfântă
    De când nonstop idolii lumii
    -În golociunea lor- ne cântă.

    Nu mai vedem nici o valoare
    În legile Lui Dumnezeu
    De când valorile supreme
    Le regăsim numai în ,, eu’’.

    Nimic nu mai înseamnă sfinţii
    Nici Iisus, nici fecioria
    Decând ne-a cucerit cu totul
    Plăcerea şi tehnologia.

    Icoana nu ne mai transmite
    Puterea vieţii sfinţitoare
    Decând vedetele-s icoana
    Puterilor desfătătoare.

    Decând în frunte stau acestea,
    Ştiinţa-i singura lumină
    Şi-o o ruşine şi-o povară
    Credinţa ortodox creştină.

    Vrem binele trupesc la maxim
    Şi în totala libertate,
    Nu …umilirea ortodoxă
    Ce ştie numai de păcate.

    Dar… iată lumea clocoteşte
    Şi binele sfârşeşte-n rău,
    Findcă idolatria noastră
    La defăimat pe Dumnezeu

    Şi…binele iată sfârşeşte
    Căci consumăm fără măsură
    -Desfiinţând legea divină-,
    Şi schimbăm dragostea în ură.

    Că-n orice semen vedem astăzi
    Un adversar şi-un concurent
    Care ne ia din… fericire
    Şi bunăstare, permanent.

    Raiul lumesc iată că n’are
    Pe lumea asta nimic sfânt,
    Că schimbă dragostea în ură
    Şi-aduce iadul pe pământ.

    Dar lumea azi nu mai primeşte
    Să se salveze prin credinţă
    Ştiind deştept, că rezolvarea
    Se află nmai în ştiinţă.

  7. Sa-i dea Dumnezeu sanatate si mai putine mahniri de la cei din jur (eu nu l-as putea decat mahni, de ex.).

    M-as bucura sa mai ajung sa-l vad. Mi-e groaza de faima celor ce s-au folosit de el.

  8. Chemarea bisericii ortodoxe

    Veniţi la mine fiilor,
    Cu ranele care vă dor,
    Veniţi cei plânşi de neam sărac,
    Veniţi, veniţi că eu vă‘mpac,

    Veniţi părinţi îndureraţi,
    Veniţi bătrâni cu ochi secaţi,
    De jale pentru fii, nepoţi,
    Veniţi, veniţi la mine toţi.

    Veniţi voi jalnice soţii,
    Ce n-aveţi tată la copii,
    Veniţi voi fete-n gând curat,
    Cu visul vostru îngropat.

    Veniţi orfani nemiluiţi,
    De toată lumea părăsiţi,
    Veniţi că mamă vă sunt eu.
    Şi Tatăl vostru-i Dumnezeu.

    Prin veacuri negre din trecut,
    Tot eu v-am fost al vostru scut.
    Veniţi şi azi la sânul meu,
    Scăparea voastră-i Dumnezeu .

  9. Mă alătur şi eu tuturor celor care cu inimă şi gând curat,rostesc astăzi:La mulţi ani,preacuvioase părinte Justin!

  10. Domnul sa va apere de tot raul, trupesc si sufletesc, sa va tina inca multi, binecuvantati ani spre folosul nostru al tuturor.
    Sper sa fie instiintat si parintele de aceste ganduri ale tuturor.
    Multumim Domnului ca va avem.

  11. admin, nu la un razboi civil m-am referit. Imi pare rau daca asta am lasat sa se inteleaga. Insa, da, admit ca trebuie folosite toate mijloacele legale posibile pentru intronarea bunei randuieli in tara. Da, spun ca trebuie sa ne si manifestam crestinismul in viata societatii iar daca asta presupune si lupta – opunere fata de otravurile din-nauntru si din afara – atunci ea trebuie purtata si pe frontul societii civile, asa cum am spus cu mijloace legale. Din pacate noi (crestinii si reprezntantii nostri) azi nici macar nu ne mai exprimam punctul de vedere in mod ferm si public. Stam cu capul intre umeri si ne facem mici, ne ascundem la adapostul ascultarii sau al rugaciunii, frica de a nu atrage oprobriul (carui) public pentru rostirea vie a adevarului. Nimeni nu da rugaciunea la o parte, dar ea trebuie sa si prinda viata. Mi se pare ca am devenit lasi, foarte lasi. Suntem asemenea fricosilor din pilda Mantuitorului. Insa nici macar nu suntem niste fricosi cinstiti, care sa aiba curajul asumarii slabiciunii ci unii fatarnici care pozeaza in credinciosi instruiti si ascultatori. Parintele Iustin insusi e un exemplu de traire si asumare vie a Adevarului. Nu a fost/este doar un om al rugaciunii ci si al actiunii, al transpunerii ei in viata. Cu toata dragostea si consideratia pentru acest site si pentru realizatorii lui.

  12. @gherasim:

    Pai asa consideram si noi ca trebuie procedat si la astfel de lucruri am si indemnat. Noi ne refeream strict la situatia unor conflicte interne armate sau revolutionare. Contextul – discutia despre armata, despre razboi, nu prea avea cum sa ne ajute sa intelegem altceva.

  13. Sanatate, Sfant Parinte, sa-ti dea Dumnezeu si Maicuta Domnului, ca sa ai putere sa te rogi pentru noi! Doamne, iarta-ne si ajuta-ne pe noi!

  14. Doamne ajuta!

    … Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru ca e atat de generos cu blandul Parinte Iustin Parvu, binecuvantandu-l cu ani frumosi si luminosi.

    … Ii multumesc Parintelui pentru bunatatea si rabdarea care o are mereu cu fiecare dintre noi… Fie ca rugaciunile lui curate si neincetate sa ne insoteasca mereu…

    Parinte scump si drag… iti spun un sincer si afectuos “La multi ani!”

    ..mi-e draga si vie… fiecare clipa petrecuta in preajma Parintelui.

    Ma rog Celui de Sus… ca sa-l ocroteasca si sa-l intareasca in pastorirea sa…

    Avem mare nevoie, acum, in acesti ani tulburi… de Cuviosia Voastra.

    La multi si rodnici ani, Parinte Iustin!

  15. La multi ani Parintelui Iustin! Multi ani de acum incolo sa se roage pentru neamul asta si sa-i indrume pe calea mantuirii pe fiii sai duhovnicesti.
    Noi sa avem grija sa intelegem bine ce spune parintele….

  16. @ Gherasim:

    Si ce crezi, concret si REALIST, ca s-ar mai putea face in actuala stare de lucruri? Ce fel de actiune? Cu cine si cum? Calauzita de cine?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/01/de-ziua-sfantului-sau-ocrotitor-iustin-martirul-si-filosoful-cuvinte-de-mare-gravitate-pentru-vremurile-de-acum-de-la-parintele-iustin-parvu/

    ne ascundem la adapostul ascultarii sau al rugaciunii

    Macar de am face-o si pe aceasta, unde n-ar fi acelea adapostul nostru VERITABIL (nu inchipuit, nu pretins)! Ca cel care aici “se ascunde” fericit este! Caci asta e si lupta cea mai grea, de fapt... Daca o intelegi si o faci cum trebuie. Si mult mai usoara e cea cu morile de vant din afara… Dar cine poate sa o duca pe cea din afara (dar cea reala, nu cea din vorbe de parada si bravada), fara sa o lase pe cea dintai, si mai fericit este. Si, da, parintele avea dreptate, unde mai sunt aceia? Ce sa faci cu generatiile noastre otravite de virusii lumii virtuale, pentru care si credinta este o virtualitate si toata lupta este una de vorbe involburate si de gunoaie patimase aruncate pe forumuri? Nu, chiar nu mai sunt decat eroi de carton si de pixeli… Mucenici virtuali.

    CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR

    Iar in rest, ca “oameni de actiune”, mai sunt cei manati de duhul eretic, nihilist si anarhic al “revolutiei”…. Cei razvratiti si zeloti, de tip Baraba, care isi iau ravna trupeasca, a sangelui, drept zel si curaj duhovnicesc. Punandu-le in slujba unei “mistici” ideologice. Cu aceia sa mergem?!

    ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba?

    Asa ca, atunci cand “solutii lumesti nu mai sunt” (cf. acelasi p. Justin), oare nu e intelept ca macar pocainta – lucrul de baza, elementar – sa facem?

  17. Omul care isi face datoria acolo unde e cu FRICA DE DUMNEZEU si cu RESPECT PENTRU LEGE, cu RESPECT PENTRU SEMENul sau, acela este un crestin adevarat.

    Dumnezeu sa va dea ucenici cu inima calda, care sa va odihneasca, Parinte!

  18. PS:

    … chiar cand idealul exista si nu este fals, nu stim cine mai are Duhul, discernamantul sa afle si mijloacele INGADUITE a fi folosite in slujba acelui ideal si cine mai gaseste si caile concrete de a le realiza. Si impreuna cu cine. Slabanogeala noastra generala este dublata de reusita diversiunilor si de dezbinare (mai puternice tocmai din pricina slabanogelii). Oameni lipsiti de caracter si de scrupule s-au unit cu oameni lipsiti de capatai si de discernamant duhovnicesc… Si ei dau tonul, ei dau ordine, ei cheama la lupta, ei sapa transee si baricade (intre noi). “Razboiul civil”, adica “razboiul cel dintre noi” este deja aici. Lipsesc numai prilejurile sa ia si o forma mai violenta. Dar multi si-au exprimat deja intentia asta, si-o doresc, ard de nerabdare…

    Nu mai avem busola si carma s-a stricat. Nu mai exista ascultatori si de aceea se ia harul si de la carmuitori.

  19. Bucurie Sfanta la ceas aniversar!
    La multi ani, spor duhovnicesc si multa sanatate sa va daruiacsa Bunul Dumnezeu! Maicuta Sfanta sa va acopere sub sfant acoperamantul sau!
    Sa fim mereu in rugaciunile dumneavoastra!
    Traiesc cu dorul si speranta de a va revedea

  20. P. Justin Parvu:
    *Omul fuge de sine de frica; ii e frica de judecata constiintei pentru tot ce s-a intamplat in lumea noastra, in lume in general, in secolul trecut. Oamenii senini, care nu au pe constiinta pacate, care nu sunt datori nimanui, nu se grabesc niciodata, se opresc si vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mama. Acestia au timp si pentru un bolnav si pentru un sarman si pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe cand cei care au ceva pe suflet, care sunt cuprinsi de patima de a aduna continuu averi, fara masura, aceia sunt bolnavii adevarati ai vremurilor noastre. Cu ei nu poti vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evalueaza continuu, dar nu dupa masura lui Dumnezeu ci numai dupa masura oamenilor.

    *Lipsa de iubire e ca lipsa de sprijin.

    *Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt. Traind pentru celalalt, traiesti pentru sine.

    Nu de putine ori se vorbeste ca traim intr-un secol al vitezei, si in care o caracteristica a omului modern este aceea ca nu mai are timp. De fapt, nu mai are timp decat pentru acele ocupatii care il fac sa-si piarda timpul, si in realitate sa nu-l foloseasca pentru ceea ce i s-a dat. Astfel omul fara timp devine omul fara vesnicie. Clipele, zilele, anii, omul le arunca, aidoma pietrelor pretioase, in vant, fara se le recupereze vre-o data, si fara sa le pretuiasca ca fiindu-i date pentru a se invesnici. Timpul mantuirii nu mai este timpul prezent ci este amanat pentru un maine aidoma cu niciodata.
    Cu toate acestea viata omului este umpluta de senzational, caci omul nostru cauta senzationalul. “Daca un lucru nu i se prezinta ca iesit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia in seama“, nesocotind ca “ce e val, ca valul trece” si prefera sa fie purtat de tot felul de griji ale lumii, numai de grija sufletului uitand insa… Astazi, din ce in ce mai mult, omul se astupa in griji, are tot felul de griji pentru sine, cauta sa castige cat mai mult – dar in lumea aceasta-, isi strange comori, chiar daca acestea sunt de plastic, si care, de fapt, sunt chilipiruri ce ii reprezinta trecerea pe pamant.

    Omul de astazi nu mai are timp de celalalt, pentru ca acesta ii devine o oglinda a constiintei lui, care il mustra. Si atunci de ce sa se priveasca had, neputincios, si impovarat de pacate cand poate sa uite, sa uite de tot, anesteziindu-si constiinta? Asa ca solutia pe care o gaseste este fuga. Alearga in atatea si atatea directii care insa nu ii dau niciun sens vietii. Fuge in tot felul de ocupatii sau in fata televizorului, consumandu-si viata intr-un timp mort, nevalorificat pentru suflet, nevalorificat pentru vesnicie.

    “A nu avea timp” devine si o scuza, mai mult sau mai putin justificata, si folosita uneori in mod “politcos” pentru a inchide usa celor care au nevoie de tine. “A nu avea timp” astazi, “a nu avea timp” maine, “a nu avea timp”… devine o obisnuinta, un mod de viata prin care ajungi sa te indepartezi de ceilalti, devenind un strain chiar pentru cei care iti sunt aproape.

    Ferice de cel ce isi aduce aminte de parinti, de frati, de oamenii de langa el, si le ofera timpul sau ca o jertfa a iubirii.

    Sa ne aminitm asadar, dragi frati, asa cum facem astazi, si de parintii nostri duhovnici, de aceasta sare a pamantului care prin cuvintele lor ne improspateaza viata, si ne lasa adevarate comori stranse cu pretul suferintei lor.

    Caci…

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi
    .

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atâţia copii şi de-atât nenoroc
    Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
    […]
    Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
    Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
    Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni.
    […]
    Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut….

    (Repetabila povara, de Adrian Paunescu)

  21. @admin
    Din randuiala dumnezeiasca avem Romania Mare,dar si din randuiala masonica.Bine spus ca nu avem nici un merit…

  22. Multa sanatate si putere Parintelui nostru drag,care a trait pentru Hristos,a trait cu Hristos si a trait in Hristos!Parintele nostru drag,care a strigat dintru adancuri:Hristos este Mantuitorul!Hristos lipseste lumii!Deci toti,oricare ati fi,intoarceti-va la Hristos!
    M-am folosit nu intamplator de cuvintele lui Ioan Ianolide,pentru ca februarie este o luna in care ne amintim de trei dintre marii marturisitori din temnitelor comuniste:de Parintele Iustin Parvu,nascut pe 10 februarie 1919,de Valeriu Gafencu,sfantul inchisorilor,trecut la Domnul pe 18 februarie 1952, si de Ioan Ianolide,trecut la cele vesnice pe 5 februarie 1986!Pe cei doi,ii avem rugatori in Ceruri,pentru neamul nostru!Pe Parintele Iustin,in marea Sa bunatate,Dumnezeu il lasa inca printre noi,intru povatuirea noastra!
    Multumesc,admin.,pentru articole,Dumnezeu sa va daruiasca toate cele de folos !
    Doamne,ajuta-ne!

  23. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI DESPRE PARINTELE IUSTIN: “Ne-a schimbat traiectoria de viata cu 180 de grade; stie sa supuna prin dragoste”
  24. Multi ani in pace si sanatate, sub ocrotirea Duhului Sfant si a Maicutei Domnului nostru pentru bunul si dragul nostru Parinte! Regret ca ii adresez urari pe internet si ca nu am putut sa fiu acolo, in genunchi in fata dumnealui, sa ma pot bucura de lumina pe care Parintele o daruieste in suflet tuturor celor care au nevoie!
    Multumesc din suflet Maicii Domnului ca ni l-a mai pastrat printre noi o vreme! Fie ca aceasta vreme sa fie indelungata in zile, iar pentru Parinte sa fie calma, senina si fara suferinte fizice!
    Doamne ajuta!

  25. multumum Lui Dumnezeu ca ne-a trimis asemenea oameni care ne mai ajuta sa ne intarim in credinta…caci in rest avem un viitor sumbru….dupa cum spunea si Parintele Arsenie Boca…Mersul vremii este dupa purtarile oamenilor!…Doamne Ajuta!

  26. LA MULTI ANI, iubite Parinte!

  27. LA MULTI ANI DRAG PARINTE IUSTIN!

    DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE INCA NISTE ANI BUNI DE ACUM INAINTE PENTRU A NE BINECUVANTA SI PE NOI PACATOSII.

    VA IUBESC PARINTE IUSTIN !

    DOAMNE AJUTA-I!

  28. Sa-i multumim luiDumnezeu ca mai avem printre noi ( inca )astfel de oameni binecuvantati si intelepti ca Parintele Iustin. Am avut bucuria de a-l cunoaste personal si de a primi binecuvantarea lui, binecuvantare ce s-a concretizat in fapta.
    LA MULTI ANI Parinte iubit !

  29. La multi si binecuvantati ani! Imi plec fruntea cu smerenie, cu dragoste si cu recunostinta! Un model de demnitate, iubire frateasca si evolutie spirituala. Un erudit si un MARE DUHOVNIC.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate