SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI DESPRE SEMNELE DE LA DUMNEZEU: “… intrucat cutremurele vor fi foarte dese, popoarele vor trai intr-o frica neincetata”

*

Fenomenele naturale si nenorocirile ca semne

1. Pe cea dintâi pagină a Sfintei Scripturi stă scris că Făcătorul a făcut luminători pe bolta cerească, pentru a fi semne. Sensul exterior al acestor spuse este „ca să fie semne vremurilor şi zilelor şi anilor,” precum şi scrie acolo. Sensul lăuntric însă este „ca să fie semne duhovnicesc-morale pentru oamenii gânditori”. Cu alte cuvinte, ca să fie semnale pentru oamenii lui Dumnezeu, semnale ale bunăvoinţei sau mâniei dumnezeieşti, îndemnuri sau prorocii.

2. Când Hristos a murit pe cruce,

„întuneric s’a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas, şi s’a întunecat soarele şi s’a rumpt catapeteasma bisericii prin mijloc. Şi pământul s’a cutremurat şi pietrile s’au despicat, şi mormânturile s’au deschis”. /Lc. 23:44; Mat. 27:51/

Cu adevărat, semne limpezi ale dreptăţii lui Hristos şi ale mâniei cereşti!

3. La rugăciunea Dreptului Iisús Navì, Cel Preaînalt a oprit mersul Soarelui şi al Lunii:

„şi au stătut soarele şi luna, cu starea”, /Is.Nv. 10:13/

semn că Dumnezeu îl ascultă pe cel drept. Ce nu va face Cel Preaînalt pentru cei care Îl iubesc! Şi pe Soarele său îl va opri, şi pe cruce Se va răstigni – din iubire pentru cei iubiţi.

4. Regelui bolnav Iezechía, marele Isaía i-a grăit cuvânt (de la Dumnezeu) că se va înzdrăveni şi nu va muri.

„Ce semn este că mă va însănătoşa Domnul?” – a întrebat regele.

Atunci, prorocul s’a rugat Domnului cu lacrimi ca pe ceasul din Ierusalim să se întoarcă umbra suliţei înapoi cu zece linii, şi acesta să fie semn pentru regele cel bolnav. Şi, într’adevăr, Domnul

„a întors umbra dela semn înapoi zece trepte”. /IV Împ. 20:11/

(…)

6. Tunetele şi ploaia ca semnale dumnezeieşti. Zis-a bătrânul Proroc Samuil către norodul lui Israíl că nu Îi este plăcut lui Dumnezeu faptul că ei caută împărat în locul judecătorilor, ca să domnească peste ei. Drept dovadă, Samuil a vestit că Dumnezeu va da îndată mărturie despre lucrul acesta prin tunete şi ploaie.

„Şi a chemat Samuil pre Domnul şi au dat Domnul tunete şi ploaie în ziua aceea, şi s’a temut foarte norodul de Domnul şi de Samuil”. /I Împ. 12:18/

7. Tunetele ca semnale ale mâniei dumnezeieşti s’au arătat şi în vremea unui război între Israiliteni şi Filisteni. În cazul acesta, mânia lui Dumnezeu a fost asupra Filistenilor.

„A tunat Domnul cu glas mare în ziua aceea preste cei de alt neam, şi s’au împrăştiat şi s’au înfrânt înaintea lui Israíl” /I Împ. 7:10/

8. Potopul cel de obşte a fost semn al mâniei dumnezeieşti asupra neamului omenesc din pricina fărădelegii obşteşti, pentru că

„fiecare cugetă în inima sa cu deadinsul la viclenii în toate zilele” /Fac. 6:5/

Când potopul s’a sfârşit, Dumnezeu i-a zis Dreptului Noe că a pus curcubeul în nori ca semn că nu va mai trimite potop peste toată lumea.

„Curcubeul meu îl pun în nori, şi va fi semn de legământ între mine şi pământ”. /Fac. 9:13/

Nu că n’ar fi existat curcubeu înainte de aceasta, ci atunci a fost făcut acesta semn anume de Dumnezeu. Dar dacă potopul nu se mai repetă, oare inundaţiile nu se repetă? Şi ce sânt cumplitele inundaţii pe care le vedem în zilele noastre, dacă nu vestirea mâniei lui Dumnezeu din pricina fărădelegilor omeneşti? Cine poate citi cu duhul, să citească.

9. Seceta ca semnal. Din pricina faptelor nelegiuite ale regelui Ahav, s’a închis cerul deasupra lui Israíl şi n’a căzut ploaie preţ de trei ani şi şase luni. Însă şi toate celelalte secete, care lipsesc pe oameni de pâine, sânt pedeapsă şi sânt semn. Din pricina apostaziei, strigă Prorocul, „au lipsit ploile de toamnă, la fel şi cele de primăvară” – cele de primăvară, adică cele mai trebuincioase pentru semănături.De aceea, zice mai departe Sfântul Ieremía,

„semănat-aţi grâu şi spini aţi secerat, sorţii lor nu vor folosi lor; ruşinaţi-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului”. /Ier. 12:13/

Şi iarăşi, mai departe:

„Şi lucrurile pământului au încetat, pentru că nu era ploaie; plugarii s’au mâhnit, acoperit-au capetele lor”. /Ier. 14:4/

10. Iar cât priveşte faptul că Domnul rânduieşte ploaia peste un loc, iar peste altul nu, ca semn, din pricină că se face nedreptate săracilor şi sânt asupriţi, oare nu dă mărturie limpede despre aceasta Prorocul Amos?

„Am oprit dela voi ploaia cu trei luni mai nainte de seceriş, şi voiu ploua preste o cetate, iar preste o cetate nu voiu ploua; o parte se va uda, şi partea preste carea nu voiu ploua se va usca”, zice Domnul.

Acestea sânt semne dumnezeieşti. În acest fel, Dumnezeu le vesteşte oamenilor ce gândeşte, aşa cum Însuşi spune despre Sine în încheierea cuvintelor acestora, că numele Lui este „Domnul oştirilor,” „Cel ce vestesc la oameni”. /Amos 4:7, 13/

11. Din pricina necredinţei şi nemilostivirii omului faţă de om vin şi cutremurele.

„Pentru aceasta, au nu se va turbura pământul?”, grăieşte iarăşi Amos. /Amos 8:8/

Iar marele Isaía strigă asupra cetăţii nelegiuite zicând:

„Dela Domnul Savaoth… va fi cercetare cu tunet şi cutremur şi glas mare, vifor învăluindu-se şi pară de foc mistuind”. /Isa. 29:6/

12. Însă cutremurul poate fi câteodată şi semn al bunăvoinţei lui Dumnezeu, nu întotdeauna al mâniei. Astfel, la învierea Domnului din mormânt,

„iată cutremur mare s’a făcut”. /Mat. 28:2/

Şi oarecând Apostolii fiind adunaţi la rugăciune în Ierusalim, ca Domnul să-i întărească împotriva vrăjmaşilor lui Hristos,

„s’a clătit locul unde erau adunaţi”. /F.Ap. 4:31/

Asta s’a întâmplat şi când Apostolii Pável şi Sila au fost aruncaţi în temniţă în cetatea Filíppi. În miez de noapte, bărbaţii aceştia sfinţi stăteau la rugăciune,

„lăudau pre Dumnezeu… Şi fără de veste s’a făcut cutremur mare, cât s’au clătit temeliile temniţei”. /F.Ap. 16:26/

13. Semne sânt şi grindina, şi căderea stelelor, şi căderea cenuşii din cer, şi năvălirea lăcustelor, şi a şerpilor, şi a şoarecilor, şi a multor altor gângănii, ca oarecând în Egípt. Şi, prin semnele acestea, Cel Preaînalt „vesteşte la oameni” gândurile sale./Amos 4, 13/ Prorocul Agheu spune din partea Domnului:

„Bătutu-v’am pre voi cu nerodire, şi cu stricăciunea aerului şi cu grindine toate lucrurile mâinilor voastre, şi nu v’aţi întors la mine, zice Domnul”. /Agh. 2:17; Ps. 77:48/

14. Uneori, fenomenele cereşti neobişnuite au slujit drept semne prevestitoare. În istoria Serbiei a rămas amintirea stelelor căzătoare din ajunul războiului Sârbo-Bulgăresc. Iar ce s’a arătat pe cer înaintea primei Răscoale Sârbeşti împotriva Turcilor, cel mai bine a descris în stihuri Filip Vişnici:

„…de la Sfântul Trífon la Sfântul Gheórghie fiece noapte Luna se întunecă… de la Sfântul Gheórghie la Sfântul Dimítrie stegarii însângeraţi călătoreau prin cerul deschis deasupra Serbiei… Fulgerul a trăznit în ziua Sfântului Sáva în mijlocul iernii când nu este vremea lui. Fulgerul strălucea în ziua când se face pomenirea Cinstitului Lanţ al Sfântului Pétru, s’a cutremurat pământul din răsărit... de Sfântul Trífon scapără Soarele ca primăvara, zorile de trei ori mânecă şi de trei ori se ivesc la răsărit.”

Oare la ce au slujit toate acestea semne? La aceasta au slujit –

„că în Serbia pământul se va răsturna şi altă judecată va să vină…”(…)

Semnele sfarsitului lumii

1. „Spune nouă… care este semnul venirii tale şi al sfârşitului veacului?” l-au întrebat ucenicii pe Hristos. /Mat. 24:3/

Iar El le-a înşirat numeroase semne. Aceste semne se vor arăta prin gânduri rătăcite şi simţăminte grosolane, prin oameni, prin lucruri, prin întâmplări între oameni, prin stihii şi prin fenomenele naturale. Pe scurt, mulţimea tuturor semnalelor de tot felul se va arăta înaintea sfârşitului lumii şi veacului.

2.Precum înainte de potop toate cugetele omeneşti erau îndreptate spre rău, aşa va fi şi înainte de sfârşitul lumii. Gândurile multor oameni vor fi rătăcite şi rele, iar simţămintele lor vor arăta dragoste răcită faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

„Răci-se-va dragostea multora”. /Mat. 24:12/

Şi se vor arăta numeroşi hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Cei credincioşi se vor ţine de singurul Messía adevărat, Iisus Hristos, şi nu se vor lepăda de El nici cu preţul vieţii pământeşti. Pentru aceasta, ei vor fi urâţi de necredincioşi şi de amăgitori, şi vor fi prigoniţi şi chinuiţi.

„Iar cela ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui”. /Mat. 10:22/

3. Apostolii lui Hristos îndepărtează ceva mai mult vălul tainei pe care Domnul le-a încredinţat-o. Pétru spune:

„Aceasta mai nainte ştiind, că vor veni în zilele cele de apoi batjocoritori, dupre  poftele lor umblând”./II Pet. 3:3/

Încă şi Pável îi scrie lui Timothéi:

„Va veni vremea când  învăţătura cea sănătoasă nu o vor suferi, ci dupre poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători cari să le gâdile urechile. Şi dela adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basne se vor pleca”. /II Tim. 4:3-4/

Acelaşi Apostol şi mai tare vesteşte păcatele celei din urmă generaţii de pe pământ, zicând:

„Ci aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi, semeţi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, necuvioşi”. /II Tim. 3:1-2/

Toate acestea se potrivesc acelor cuvinte ale lui Hristos despre prorocii mincinoşi şi răcirea dragostei.

4. Iar alte semne vor fi: se vor ridica un popor asupra altuia şi o împărăţie asupra alteia, vor fi dese răscoale şi războaie, vrajbe şi lupte, sminteli şi nelegiuiri, lepădări şi trădări. Aceste legături nefrăţeşti şi neomeneşti dintre oameni, ca şi altele de acelaşi fel, vor prevesti apropierea sfârşitului.

5. Foametea, molima, cutremurele. Toate acestea vor fi într’o măsură nemaiîntâlnită, şi în toată lumea, după cum s’a şi zis:

„Că va fi atunci necaz mare, carele nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi”. /Mat. 24:21/

Foametea va veni în parte de la secetă şi de la inundaţii şi viermi şi felurite insecte, parte de la faptul că oamenilor apostaţi li se va lua mintea, şi nu vor şti să împartă poporului hrană. Pentru că atunci când se pierde mila, se va pierde şi înţelegerea.

Bolile vor secera oamenii mai abitir cu cât aceştia vor căuta tămăduire şi sănătate doar dinspre pământ.

Iar cutremurele vor fi urmate de tălăzuirea mărilor, revărsarea râurilor, secarea multor izvoare, uragane pe pământ şi furtuni pe oceane. Şi întrucât cutremurele vor fi foarte dese, popoarele vor trăi într’o frică neîncetată.

6. În acelaşi timp cu aceste fenomene înspăimântătoare se va desfăşura propovăduirea cu putere a Evangheliei. Râvna apostolească a adevăraţilor misionari nu se va lăsa înspăimântată, nici împiedicată de nimic.

„Şi se va propovedui Evanghelia aceasta a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile”. /Mat. 24:14/

Oamenii adevăraţi, cu pecetea Duhului Sfânt nestricată într’înşii, vor duce învăţătura lui Hristos în toate părţile lumii, în ciuda hristoşilor mincinoşi şi a prorocilor mincinoşi şi a fraţilor mincinoşi, şi în ciuda tuturor făcătorilor de sminteală, a tuturor prigonitorilor şi chinuitorilor.

7. Ca semnal al sfârşitului, Pável numeşte şi ivirea lui Antihrist. El va fi

„omul păcatului, fiul pierzării, protivnicul şi care se va înălţa mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu… arătând pre sine că este Dumnezeu”. /II Thes. 2:3-4/

Pe acesta Domnul Iisus „îl va omorî cu duhul gurii sale”. /II Thes. 2:8/

Dar el va fi semn vremii. Fericiţi cei ce nu se vor amăgi de înşelările şi minunile sale mincinoase şi negre.

8. Cu cât se va apropia mai mult sfârşitul, cu atât se vor înmulţi din ce în ce mai mult şi semnele sfârşitului. Soarele, Luna şi stelele vor arăta şi ele semne, şi aceasta „îndată dupre necazul acelor zile”. /Mat. 24:29/ Soarele şi Luna se vor întuneca, iar stelele se vor clătina şi vor cădea din cer. Se va lăsa peste tot o beznă cumplită, în care se va auzi numai vuietul stelelor care cad, şi vuietul acela va acoperi deznădăjduitele strigăte ale oamenilor.

9. Arătarea marii şi luminatei cruci va fi un nou semn. Cinstita Cruce, semnul Fiului lui Dumnezeu, Cel răstignit pentru oameni, va străluci atunci de la un capăt la altul al lumii şi va lumina în locul Soarelui. Şi popoarele vor plânge atunci, se vor tângui toate neamurile şi toate noroadele care vor fi atunci în viaţă, atât cei credincioşi, cât şi cei necredincioşi. Pentru că acest Semn va vesti biruinţa desăvârşită a lui Hristos cel Răstignit. Credincioşii vor plânge de bucurie, iar necredincioşii din pricina mustrărilor de conştiinţă – însă atât unii, cât şi ceilalţi vor tremura de frica a ce va veni.

10. Toate acestea se vor desfăşura cu repeziciune. Pentru că venirea Fiului Omului va fi

„precum iese fulgerul dela răsărit şi se arată până la apus”. /Mat. 24:27/

Atât de năpraznică şi luminoasă va fi a Doua Venire a Împăratului şi Domnului nostru. Şi El Se va arăta pe norii cerului „cu putere şi cu slavă multă”, negrăită şi neînchipuită.

11. Cel din urmă semn de biruinţă – semnal nu că El va veni, ci că El a venit deja – va fi glasul trâmbiţelor îngereşti. La acest semn, sfinţii îngeri îi vor aduna înaintea Domnului lor

„pre cei aleşi ai lui din cele patru vânturi, dela marginile ceriurilor până la marginile lor”. /Mat. 24:31/

Şi drepţii vor intra întru bucuria Domnului lor.

„Şi aşa pururea cu Domnul vom fi” după cum spune Pável cel ales. /I Thess. 4:17

(Din: Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, Ed. Predania)

Legaturi:

***