CRUCEA, PUTEREA “NEBUNA” A CRESTINULUI. Inaltul Teofan mustra, in Duminica Sfintei Cruci, nelegiuirile anti-familie din lumea contemporana (propaganda homosexualitatii, avortului, prostitutiei, educatiei “sexuale”)
*
Puterea Crucii – Puterea Jertfei
Autentica tărie, adevărata putere nu le deţin armatele, politicienii, deţinătorii de fabuloase averi.
Când rostim cuvântul „Cruce”, gândul ne poartă spre realitatea jertfei, a sacrificiului, a dăruirii de sine pentru altul, a smereniei personale pentru binele comun.
La prima vedere, jertfa, sacrificiul, smerenia, într-un cuvânt „Crucea”, sunt realităţi care definesc înfrângerea, neputinţa sau slăbiciunea. Purtătorul de cruce este cel condamnat să-şi ducă resemnat greul vieţii din care adesea lipseşte orice nuanţă de biruinţă sau lumină. Omul sacrificat este cel învins într-o confruntare, cel care nu mai are nici o speranţă. Smeritul este cel deposedat de putere, cel călcat în picioare de stăpânitorii cei tari şi puternici.
În contradicţie totală cu cele spuse, Biserica exclamă:
Mare este, prin urmare, jertfa; biruitor este sacrificiul, plină de putere este smerenia.
Unde este, atunci, adevărul?
Realitatea înconjurătoare ne arată că mari sunt cei care jertfesc pe alţii pentru interesele lor, nu cei sacrificaţi.
Biruitori şi plini de putere sunt cei aroganţi, nu cei smeriţi, stăpânitorii cei mari, nu umilii supuşi.
Şi totuşi, Biserica lui Hristos, Adevărul prin excelenţă, afirmă răspicat:
Căutător neliniştit al adevărului, în faţa acestei dileme, genial scrutător în tainele istoriei şi ale fiinţei umane, Dostoievski a concluzionat astfel:
„Nu este nici o putere mai mare ca puterea smereniei. Nimeni nu-i poate sta împotrivă”.
O privire obiectivă asupra istoriei umane certifică acest adevăr. Autentica tărie, adevărata putere nu le deţin armatele, politicienii, deţinătorii de fabuloase averi. Da, pe termen scurt, armata, politica sau banul decid soarta popoarelor. Experienţa istoriei arată că armatele nu sunt totuşi invincibile la nesfârşit, cârmuitorii popoarelor sunt înlocuiţi unii de alţii, adesea prin crime, iar bunurile materiale nu sunt veşnice.
O naţiune nu este puternică prin armata, politicienii şi banii ei. Ţara care are un simţ puternic al familiei răzbate în istorie mult mai uşor decât o ţară militarizată excesiv, dar lipsită de mame cu mulţi copii.
Credinţa în Dumnezeu oferă, de asemenea, fiinţei umane o putere, o voinţă de a birui greutăţile vieţii şi ale istoriei mai mult decât cea mai subtilă diplomaţie. Ţara cu multe mănăstiri este, pe termen lung, mai puternică decât cea presărată cu multe cazărmi militare.
O naţiune care-şi fundamentează strategiile economice, sociale, educaţionale pe importanţa familiei, care descurajează divorţul şi avortul, care nu oferă gir de normalitate tendinţelor de tip homosexual, care nu legalizează prostituţia este naţiune demnă de acest nume şi cu putere lăuntrică de a supravieţui în hăţişul istoriei.
O bună parte a lumii actuale şi România împreună cu ea manifestă tot mai evident tendinţe spre subminare a familiei prin practici de felul educaţiei sexuale în şcoli, proiecte de legi privind legalizarea prostituţiei, încurajarea avortului pe toate căile, permiterea propagandei homosexuale.
În faţa unor asemenea tendinţe, Biserica, prin glasul profetic al lui Hristos, cheamă omul contemporan să se îmbrace cu puterea Crucii.
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23).
Această purtare a Crucii, identificată cu puterea blândeţii, răbdării, delicateţei sufleteşti, smereniei, este considerată şi astăzi, ca şi în vremea Sfântului Apostol Pavel, ca fiind „nebunie” şi „sminteală” (1 Corinteni 1, 18 şi 23), adică de neînţeles pentru mulţi.
Şi totuşi, ea este „puterea lui Dumnezeu” din care izvorăşte autentica putere a oamenilor, adevărata putere a naţiunilor, singura putere de neînvins a lumii.
Sursa: doxologia.ro
Legaturi:
- Statistica avortului in Romania: FIECARE ROMAN POARTA CATE UN MORT IN SPATE – UN PRUNC AVORTAT. Ne mai miram ca am ajuns ”defaimare inaintea neamurilor”?
- Articolele saptamanii (1): CUM S-A AVORTAT ROMANIA SINGURA: E o intreaga lume pe care am avortat-o, o intreaga istorie care ar fi aratat cu totul altfel
- Initiative si actiuni destinate combaterii avortului/ E DEMONSTRAT: CULTIVAREA CONTRACEPTIEI = PROLIFERAREA AVORTURILOR/ Cultura desfraului vaneaza copiii si-i face sclavi/ CUM SE IMBRACA LA SCOALA COPIII NOSTRI?
- IROZII CEI NOI, CU GULERE SCROBITE – DE CE ESTE AVORTUL O MIZA EUROPEANA?
- OFENSIVE SI CONTRA-OFENSIVE PE FRONTUL CULTURII VIETII
- Vom mai avea dreptul sa fim crestini? CONTINUA ASALTUL PE TOATE FRONTURILE ASUPRA FAMILIEI, VIETII SI NORMALITATII
- STUDIU… de caz privitor la cum se manipuleaza opinia publica si cum se face lobby murdar tintit pe confesiunile crestine pentru LEGALIZAREA CASATORIILOR GAY
- HOMOSEXUALITATEA, IMPUSA STATELOR MEMBRE UE SUB PRETEXTUL ANTI-DISCRIMINARII/ Guvernul pro-european al Republicii Moldova vrea sa adopte o legislatie anti-familie/ PROLIFERAREA ALARMANTA LA ROMANI A CONCUBINAJULUI SI A FLAGELULUI TRAGIC AL SCLAVIEI SEXUALE
***
- CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI? – IPS Bartolomeu Anania, in Pastorala de Craciun, denunta “DEPRAVAREA PLANIFICATA” PRIN ORELE DE EDUCATIE SEXUALA si dezmatul generalizat din mass-media, acuzand “crima lenta si studiata” savarsita impotriva tinerilor
- Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
- Masoneria si familia
***
- CUVANT IMPORTANT AL IPS TEOFAN: DE CE SE CUTREMURA PAMANTUL, DE CE SE DEZLANTUIE STIHIILE?
- MESAJ DE IMBARBATARE DUHOVNICEASCA LA INCEPUTUL LUI 2011 DE LA IPS TEOFAN PENTRU “O ROMANIE CARE PARE CA SE SCUFUNDA”
- Pastorala mangaietoare de Nasterea Domnului (2010) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei: SA NE REGASIM VESMANTUL DE FII AI LUI DUMNEZEU, CA SA INFRUNTAM CU HRISTOS MULTELE GREUTATI CARE NE ASTEAPTA IN NOUL AN!
***
- Articolele saptamanii (1): SLUGA SI STAPAN de Adrian Cocosila
- Spalarea picioarelor – razboiul tacut impotriva duhului lumii
- O intamplare din viata Sf. Teodor cel Sfintit sau CUM SE APLICA PRACTIC TAINA SPALARII PICIOARELOR?
- Parintele Dumitru Staniloae (†5 octombrie 1993) despre HRISTOS-SLUJITOR SI CHEMAREA NOASTRA LA RESPONSABILITATEA SLUJIRII JERTFELNICE: “Cum sa stii daca iubesti cu adevarat pe cineva, daca nu ai suferit pentru el?“
***
- DUMINICA SFINTEI CRUCI – DUMINICA MANGAIERII
- Duminica Sfintei Cruci. “STUDIUL” CALVARULUI SI GOLGOTEI ESTE CEA MAI BUNA SCOALA
- “… SA-SI IA CRUCEA SA SI SA-MI URMEZE MIE” – Talcuiri vii de la Cuviosii Arsenie Boca si Sofronie Saharov
- CRUCEA CARE ODIHNESTE
- SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
- ORTODOXIA – CREDINTA PATIMITOARE versus “PARADISUL NEBUNILOR”
http://theologhia.wordpress.com/2009/05/11/cuvantul-ierarhului-popor-roman-te-vindeca-iisus-hristos-ridica-te-si-umbla/
Intr-un interviu acordat emisiunii Conversatii despre viitor, Jacque Attali spunea:” Marea tendinta a societatii viitoare va impune cuplul MULTIPLU. In 10 ani, viata in trei sau de doua ori doua persone, nu va mai produce drame, tragedii sau scandal.”
Jacque Attali a detinut functia de presedinte al Bancii europene de reconstructie si dezvoltare, presedinte al PlaNet France si al Clubului Siecle ( fondatorul Clubului era membru al ordinului Marelui Orient).
Ascult cu drag şi cu nădejde
Acesată voce cristalină,
Ce’aduce-n sunet Adevărul
Ca pe o muzică divină.
Un Adevăr curat şi sincer
Ce-n lume nu-i uşor de spus,
Când mustră, arde şi renaşte,
Concretul vieţii în Iisus.
Căci ne-am deprins cu înălţimea,
Cea filozofică şi dulce
Care despică firu-n zece,
Dar nu ne pune nici o cruce.
Şi nu dă bine nici în public
Să spui pe faţă Adevărul
Când nu vrei să primeşti răspunsul
Ce l-a primit Mântuitorul.
Cel ce voieşte ca să-l spună
În public cu’adevărat,
O poate face numai dacă
Este cu sufletul curat.
Doar cel curat îl poate spune
Cu îndrăzneală şi credinţă,
Căci îşi asumă şi răspunsul
Şi crucea Lui, ce-i consecinţă.
Dar prea puţini spun Adevărul
Care se cere astăzi spus,
Deşi sunt mulţi ce vorbesc public
Despre credinţă şi Iisus.
Puţine voci scot la lumină
Concretul vieţii -cel ascuns-
Care înşeală şi dezbină
Şi ne desparte de Iisus.
Puţini mărturisim tot timpul
În port, în gânduri şi cuvânt
Doar Adevarul ce ni-l cere
Domnul Iisus azi pe pământ.
Paradoxul credintei in zilele noastre
O rusine-i azi credinta la poporul romanesc
Ca e “dumnezeu” stiinta si dezmatul sufletesc!
S-a uitat credinta sfanta cu traditii stramosesti
Azi la moda-i desfranarea si slujirile trupesti!
Sa te-nchini azi “e rusine”,lumea rade de pacat
Dumnezeu e-nchipuire,fiindca de …ne-am cultivat!
De!Stramosii din vechime nu erau prea cultivati,
Astazi merg sa se inchine numai cei inapoiati!
Azi,cu-atata invatatura,cum sa crezi in Dumnezeu,
Cand cunosti perfect atomul si-i despici nucleul sau!
Azi,cand munca grea cu bratul e facuta de motor,
Azi,cand vezi in casa lumea,privind la televizor?!…
Ce castig ai din credinta cand azi ai tot ce doresti?
Cum,tu om cu-nvatatura,iarasi sa te umilesti?…
O,dar iata ca azi omul s-a schimbat fundamental,
Este drept,are cultura,dar e rau,nedrept,brutal..
Iata,lipsa de credinta de la cei ce-s cultivati,
Ca ajung sa se ucida chiar si rude,chiar si frati!
Ce frumos era romanul,milostiv,cinstit,smerit,
Crdincios si cu nadejdea vietii fara de sfarsit!
Toti stramosii cei din veacuri,iata ca au fost uitati,
Sau,sunt defaimati de unii,ca n-au fost prea cultivati!
Oare limba romaneasca care-o scriem si-o vorbim
Nu din cartile lor sfinte,ce le-au scris,o mostenim?
Prima fraza tiparita in iubitul nostru grai
Este-o sfanta rugaciune pe acest picior de plai.
Oare nu aveau cultura?Varlaam era ateu?
N-aveau minte sanatoasa de chemau pe Dumnezeu?
Dosoftei n-avea cultura,sau Ivireanul Antim?
Oare nu erau tot oameni,despre dansii noi ce stim?
Dosoftei cu-a lui cultura peste tot recunoscut
Purta moaste in trasura ca odor nepretuit.
Mucenicul din Suceava peste tot l-a insotit,
Pentru ce-l purta cu dansul Marele Mitropolit?
Oare asa de scurta minte sa fi fost la Dosoftei!?
Cati ca ei au azi cultura dintre cei mai mari atei?
…………………………………………..
Poate Stefan Voievodul de cultura-a fost lipsit,
El,doar conducea poporul,prin Sihastrul cel sfintit!
Cati din cei ce au cultura cunosc azi amanuntit
Ce averi avea Sihastrul care Stefan l-a iubit?
Dar cati stiu ca Sfantu-acesta intelept si luminat,
Stia pe de rost Psaltirea si pe cati i-a vindecat!?!
Si cati stiu ca atunci Stefan sta la usa lui smerit
Asteptand,el domn,la usa obosit si istovit?
Stiti ca-n ruga lui umila a cerut lui Dumnezeu
Ca s-ajute Voievodul,izbavind poporul sau?
Tot poporul cu credinta apara acest pamant,
Mii si mii sunt sub tarana,un popor martir si sfant!
Au zdrobit paganatatea cu puterea Sfintei Cruci,
Tot pamantul tarii noastre este plin de mucenici!
Sfantul Gheorghe pe drapele intarea pe-acesti strabuni,
Presarand urgia mortii in puhoaie de pagani!
Mircea,Alexandru,Stefan,brazi ziditi de Dumnezeu
Stavila paganatatii-au slavit numele Sau!
Pan-la noi razbeau adesea milioane de pagani,
Dar cadeau zdrobiti de Domnul prin acesti crestini romani!
Brancoveanu,om cu carte,intre voievozi cinstit,
A murit pastrand credinta,un “crestin desavarsit”!
………………………………………….
O,dar astazi Sfintii nostri,ce putin sunt cunoscuti,
Au sfintit aceste plaiuri in cumplite suferinti!
Azi cand gradul de cultura este mult mai ridicat,
Toti stramosii Sfinti ai nostri,neamul nostru i-a uitat.
Cate vieti fara prihana,vrednice azi de urmat.
Sunt trecute cu vederea,cati romani le-au cercetat?
De la Daniil la Iacob,de curand mort la Iordan,
Un popor intreg de Ingeri sunt in plaiul Dunarea!
La Cernica,un luceafar este Sfantul Calinic,
Teodora de la Sihla si Nicodim cel sfintit!
Mosu Gheorghe de la Piatra,din clopotnita de sus
Sau Vichentie la Secu,si cati sunt intru Iisus!?
Doar o parte dintre dansii poare-s scrisi in Pateric,
Despre care,lumea culta,n-a aflat inca nimic!
O,dar tara noastra-i plina de sfintite ctitorii
Ale Domnului Altare,ale noastre bucurii!
Iata-n zilele de astazi au ramas fara de pret
Vin strainii sa se-nchine frescelor la Voronet,
Vin strainii si se mira de asa minunatii
Care…,cei fara cultura,le-au zidit ca marturii!
Cati cunosc ca la Iordan,indurand vanturi si ploi,
De curand Iacob-Ioan este Sfant din Dorohoi?!
Care-i viata lui sfintita,stiu ca pentru noi a scris
O comoara numa-n versuri pana-n clipa cand s-a stins!
Trupul lui plin de miresme si de Dumnezeu Sfintit,
Se gaseste la Hozeva,de straini astazi cinstit!
Mai cer unii azi dovada sa arate Dumnezeu
Cum sa creada doar in semne azi poporul cel ateu?
Daca nare-n el vointa sa citeasca din Scripturi,
Nu urmeaza nici credinta sfintelor invataturi:
Ei cred tot ce spune lumea,far-sa ceara dovediri,
Iar Scriptura,Patericul,nu-s decat inchipuiri!
Iata cum cinstim credinta si pe Bunul Dumnezeu
Noi romanii,crestini de astazi,am ajuns popor ateu!
Iata cum cinstim stramosii si pe toti ai nostri Sfinti
Tavalindu-ne in rele si-n spurcatele dorinti.
Pentru ce-au luptat strabunii sa ne scape de pagani,
Daca noi traim ca Hunii,dar ne socotim crestini…???
(Vietile Sfintilor)
@ soram:
Poezia apartine lui Vasile Militaru.
http://www.chiazna.ro/1814/maica-domnului-si-femeia-de-azi
admin
In “Vietile Sfintilor”-Bucati alese de peste tot anul
Povestite pe intelesul tuturor,aparuta cu binecuvantarea PS Galaction,in 2005,nu este semnata aceasta poezie,dar e minunata.
@ Soram:
Aha, nu am auzit de carte. Sunt frumoase extrasele, dar nu au legatura cu vietile sfintilor, totusi. E bine ca ati specificat sursa.
admin
poezia are legatura cu vietile Sfintilor romani,este in cartea aceasta aparuta la editura”Lumina din lumina”,vol.1.
Din aceeasi carte:
“Viata este-un camp deschis,un loc de suferinta
De unde omul moare invins,de n-a avut credinta!”