Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA?
“Mila voiesc, iar nu jertfa!“
Cuvant de invatatura in sambata celei de-a patra saptamani dupa Cincizecime
“Domnul nostru Iisus Hristos le-a zis fariseilor:
N-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi. Deci, mergand, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta (Mt. 9, 13; Osie 6, 6).
Iubiti frati! Cine vrea sa fie crestin adevarat, adica sa creada in Hristos, sa se improprieze lui Hristos si sa fie insusit de catre Hristos, acela trebuie sa se lepede de sine (Mt. 16, 24). El trebuie sa-si recunoasca pacatele drept pacate, iar dreptatile drept zdrente puturoase de curva — caci curva este sufletul ce a intrat in insotire nelegiuita cu pacatul. Asa a grait despre dreptatile omului cazut marele Proroc (Is. 64, 4). Dreptatea noastra, atat de aleasa in starea de neprihanire dinainte de cadere, a fost spurcata prin cadere, s-a facut netrebnica, la fel cum o tesatura preafrumoasa si de mult pret isi pierde tot pretul atunci cand patrunde in ea o materie imputita. Pe cel care se leapada de sine si se apropie de Hristos din starea lepadarii de sine, Hristos il primeste: il rascumpara, inlocuindu-l cu Sine; il mantuieste, unindu-l cu Sine.
Pastrandu-si pacatosenia, omul nu are cum sa devina al lui Hristos. Hristos Se impropriaza numai celor curati, adica celor care din necurati s-au facut curati prin mijlocirea pocaintei.
A deveni al lui Hristos este cu neputinta nu doar atunci cand omul nu paraseste pacatosenia sa; este cu neputinta si cand omul nu paraseste dreptatea sa. De cei drepti cu propria dreptate, Hristos Se leapada, ii leapada.
Mergand, zice El, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta.
Mergand! In acest cuvant sunt imbracate gandurile urmatoare:
„indepartati-va! Voi nu sunteti in stare sa va apropiati de Mine. Felul vostru de a gandi, asezarea duhului vostru fac nefireasca pentru voi primirea Mea. Aveti nevoie de pregatire. Aveti nevoie mai intai sa intelegeti, sa simtiti, sa va dati seama, sa cercetati, sa marturisiti caderea voastra“.
Infricosatoare este aceasta cadere. Cuvintele dumnezeiesti: Mila voiesc, iar nu jertfa o lamuresc. Cuvintele acestea au urmatorul inteles:
„Voi nu puteti aduce jertfe: toate gandurile, simtamintele, faptele voastre sunt pecetluite, patrunse de pacat, unite, amestecate cu acesta; toate gandurile, simtamintele, faptele voastre sunt nevrednice de Atotsfantul Dumnezeu, nu pot sa fie bineplacute Lui – si de aceea Dumnezeu va arata ca El nu cere de la voi jertfe si, mai mult, nici nu binevoieste ca voi sa I le aduceti. Nu va amagiti cu amagire pierzatoare pentru voi: lui Dumnezeu ii place sa va miluiasca; lui Dumnezeu ii place sa va mantuiasca; lui Dumnezeu ii place sa va rascumpere prin Sine. Nici oamenii, nici ingerii nu au mijloace de indreptare a omenirii vatamate de pacat. Doar Dumnezeu, in atotputernicia Sa, poate vindeca nevindecata rana a mortii vesnice. Cunoasteti adancimea caderii voastre; cunoasteti grozavia vatamarii voastre, lepadati cu totul nadajduirea in sine; fie-va mila de voi insiva , mila pe care n-o aveti din pricina parerii de sine, a amagirii de sine, a impietririi, a orbirii voastre! Dobanditi mila: impreunati lucrarea voastra in ceea ce va priveste cu lucrarea lui Dumnezeu; mergeti prin lucrarea voastra in pas cu lucrarea lui Dumnezeu. Inimi impietrite, inmuiati-va! Milostiviti-va de voi insiva si de intreaga omenire: voi, ca toti ceilalti oameni pana la unul, sunteti zidiri lepadate de catre Ziditor fiindca L-au lepadat pe Ziditor de buna voie, zidiri nefericite, ce se tarasc, se tulbura, sufera pe pamant, in aceasta odaie de asteptare a iadului -zidiri care se inmultesc pe pamant fara incetare, mereu stramtorate de catre moarte si inghitite de pamant, zidiri aruncate pe pamant, din rai din pricina rascoalei din rai impotriva lui Dumnezeu. Urati pacatele voastre, parasiti viata pacatoasa! Si nu numai atat: recunoasteti ca insasi firea voastra este strambata de pacat, ca dreptatile care se nasc in ea si ies din ea sunt pe potriva firii slutite, schimonosite (Ps. 50, 6). Sa socotiti dreptatile voastre drept pacate; sa le socotiti nu agonisita, ci cat se poate de mare pierdere pentru voi (Filip. 3, 7-9). Aceste dreptati se fac in cei ce vor sa si le pastreze nebiruita piedica in calea capatarii dreptatii dumnezeiesti (Rom. 10, 3). Cu evlavie si supunere plecati ratiunea voastra trufasa, cu nume mincinos, in fata dreptatii dumnezeiesti. Ea a fost adusa din cer oamenilor, adusa de catre Dumnezeu intrupat: ea suie la cer pe acei oameni care, lepadandu-se de sine, lepadandu-se de pacatele lor si de dreptatile lor, se cufunda pe de-a-ntregul in baia cea curatitoare a pocaintei, intra sub calauzirea dreptatii dumnezeiesti si doar a ei. Faptele voastre bune sa fie doar infaptuiri ale atotsfintei voi dumnezeiesti, nu ale voii voastre stricate! Ele sa fie plata a datoriei voastre fata de Dumnezeu, datorii cu neputinta de platit atat prin desavarsirea Celui Caruia ii sunteti datori, cat si prin marginirea, neputinta, pacatosenia voastra”.
Smerenia impreunata cu pocainta, care se naste din ea, sunt conditia de care este neaparata nevoie pentru primirea lui Hristos! Smerenia si pocainta sunt singurul pret cu care poate fi cumparata cunoasterea lui Hristos! Smerenia si pocainta sunt singura stare duhovniceasca din care omul se poate apropia de Hristos, din care poate deveni al Lui! Smerenia si pocainta sunt singura jertfa pe care o cere si pe care o primeste Dumnezeu de la omenirea cazuta (Ps. 50, 17-18).
Pe cei molipsiti de parerea trufasa, gresita despre sine, care socotesc pocainta de prisos pentru ei, care nu se numara pe sine in randul pacatosilor, Domnul ii leapada. Acestia nu pot fi crestini. N-au trebuinta cei sanatosi, adica cei ce se socot si se proclama sanatosi in chip mincinos, de doctor – de Domnul -, ci cei bolnavi, adica cei ce isi dau seama de boala lor. In auzul intregii omeniri vesteste Mantuitorul lumii despre Sine:
N-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi. Deci, mergand, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta. Amin”.
(Din: Sfantul Ignatie Briancianinov – Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)
Legaturi:
- Omul intre “binele” firii cazute si lucrarea launtrica a Duhului
- Sf. Ignatie Briancianinov: Despre părerea de sine şi smerita cugetare
- SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
- Sfantul Ignatie Briancianinov – vederea pacatului propriu, dar dumnezeiesc
- “Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”
- Rugaciunea cele mai potrivita pentru noi, cei de azi, propusa de Sfantul Ignatie Briancianinov: CE ESTE SPECIFIC CRESTINILOR DIN VREMURILE DE PE URMA?
Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala. INVATATURI FUNDAMENTALE (1) - Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (partea a doua)
- FARISEUL
*
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
- De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI
- Sf. Macarie Egipteanul: Putini sunt adevaratii crestini!
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
- ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR
- Sfantul Teofan Zavoratul: Intrarea inauntru si cercetarea celor de acolo
- Sfantul Teofan Zavoratul despre NECRUTAREA DE SINE SI VENIREA HARULUI. Ce asteapta Dumnezeu de la noi? Unde si cum sa cautam ajutorul lui Dumnezeu?
- Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o inselare ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata”
- Parintele Rafail Noica: DIN CE MOARTE NE-A IZBAVIT HRISTOS PRIN MOARTEA SI INVIEREA SA?
- “ABANDONATI-VA IN MAINILE LUI DUMNEZEU!”
- Parintele Rafail Noica: “Nu ne dam seama cat traim in inchipuire”
- Suntem convertiti cu adevarat?
- CUM FUGIM DE HRISTOS?…
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“El trebuie sa-si recunoasca pacatele drept pacate, iar dreptatile drept zdrente puturoase de curva — caci curva este sufletul ce a intrat in insotire nelegiuita cu pacatul”.
La o asemenea afirmatie nu pot decat sa raman mut.
@ Victor:
Ce te sminteste?
1.
– reluata si in slujba SFantului Maslu
2.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/10/08/parintele-rafail-noica-despre-curvie-pervertirea-cuvintelor-si-despre-binecuvantarea-duhovnicului-pentru-relatiile-trupesti-dinainte-de-cununie-cum-ne-putem-insela-folosind-eretic-cuvantul-to/
@ Admin
Nimic nu m-a smintit. M-am referit la faptul ca acele cuvinte mi-au intrat adanc in suflet (macar pt. un moment) si mi-am adus aminte de multele pacate cu care inca ma indulcesc, din nefericire. Ca raspuns am ramas mut,adica am inghetat (pentru un moment) si am ramas blocat. De obicei cand cineva iti face o observatie, te crispezi si te aperi (te dezvinovatesti). Ei bine, la acele cuvinte spuse de sfant, pur si simplu am ramas blocat pentru ca am simtit ca mi se adreseaza mie. Atata tot. Scuze pt. confuzie.
Cred ca de mare folos ne-ar fi sa cunoastem “asezarea” pacatelor in viata noastra.
Multa vreme m-am raportat la notiunea de pacat strict prin litera legii, a decalogului. Insa morala Bisericii Ortodoxe invata ca pacatele pot fi savarsite nu doar fata de Dumnezeu si aproapele nostru, ci si fata de noi insine.
Pacatul savarsit in inima, pacatul cugetarii – pacat intern, cel pe care il savarsim cu inteligenta, vointa si simtirea noastra: desfatarea consimtita (ma bucur de o fapta oarecare, fara intentia de a o savarsi), bucuria pacatoasa (se refera la o actiune din trecut savarsita de mine sau de altii cu aprobarea mea) si dorinta pacatoasa (care se refera la o actiune viitoare si reprezinta complacerea intr-un act rau cu intentia de a-l savarsi).
De la pacatul intern si pana la cel exern calea este scurta. Se spune insa despre pacatul extern ca mareste imoralitatea pacatelor interne datorita tocmai distantei dintre gandul initial si transpunerea lui in practica.
Datorita naturii noastre duble – fizice si spirituale, avem de furca nu doar cu pacate trupesti (satisfacerea placerii simturilor firii umane) ci si spirituale (cele care conduc spre cearta, vrajba, manie, dezbinare).
Teologia morala ortodoxa mai vorbeste si de pacatele proprii dar si de cele straine de care ma pot face vinovat prin consimtamantul meu: cand sfatuiesc pe altii sa pacatuiasca, cand ma invoiesc la pacatul altuia, cand il laud pentru o fapta nu tocmai dreapta (cunoscutul scop care nu intotdeauna scuza mijloacele), cand corup sau ma las corupt de altii.
Pacatele straine ni se imputa ca vina dupa responsabilitatea morala si dupa masura cooperarii noastre la ele.
Cand vorbeste despre pacatele capitale, moralitatea ortodoxa nu se refera la gravitatea lor, caci in marea majoritate sunt pacate usoare, ci la faptul ca in ele isi au izvorul alte pacate. Ele sunt mai degraba vicii, patimi decat acte pacatoase, deprinderi rele care dau nastere la acte pacatoase: mandria, avaritia, desfranarea, invidia, lacomia, mania si lenea.
Am retinut asta:
“A deveni al lui Hristos este cu neputinta nu doar atunci cand omul nu paraseste pacatosenia sa; este cu neputinta si cand omul nu paraseste dreptatea sa. De cei drepti cu propria dreptate, Hristos Se leapada, ii leapada.”
Sper sa-mi rasune in minte ori de cate ori firea mea cea rea,cea pervertita de pacatele de o viata(“pustia mea de viata”-de aproape chiar 40 de ani,in care n-am stiut ce inseamna Biserica,Dumnezeu si…n-am stiut nimic,de fapt),se repede iute,fara sa stea pe ganduri,sa se indreptateasca pe sine din mandrie si prostie,repede jignita de a indraznit cineva sa se situeze deasupra sau chiar si numai diferit de ea.
Si desi este cel mai greu lucru (sa pui inceput adevaratei smerenii), nadajduiesc ca Dumnezeu ,atunci cand va considera el ca este momentul,se va milostivi si de mine…(am vrut sa spun “si de mine, pacatoasa”,dar deja imi suna fals,asa ca,mai bine ma opresc aici)
Sunt perfect de acord si incurajez ca trebuie sa intrebuintam cuvintele cele mai potrivite, chiar daca “neplacute”, si ca mai trebuie sa ne asiguram ca nu folosim nici injuraturi. Nuantarea pe care doresc sa o fac este ca in ceea ce zicem conteaza si tonul pe care il folosim. Un ton acru, rece, taios nu face decat sa reflecte o ura pe care omul nu si-a inteles-o in adancimea sa. Iar daca pe un astfel de ton, mai azvarlim si cuvinte cum ar fi, “curva”, am inceput sa ne conturam o vadita vocatie de lup, si mai apoi de demon intrupat.
Ar fi nedrept( deși știu că este cu mult mai mult) ca luând de aici atâta lumină și Adevăr, să nu las un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, sfântului și fratilor care ni l’au dăruit.Inima și’a văzut lipsa, mintea strâmbătatea. Mulţumire și recunostinţă .
“El trebuie sa-si recunoasca pacatele drept pacate, iar dreptatile drept zdrente puturoase de curva — caci curva este sufletul ce a intrat in insotire nelegiuita cu pacatul”.
Pe masura ce patrund aceste articole vad cum si rugaciunea incepatoare se schimba in intelesuri si accentul cade pe” Doamne miluieste “.
Am citit doar si stiu ca in momentul in care se termina rugaciunea incepe grabnic pacatul.
“…voi, ca toti ceilalti oameni pana la unul, sunteti zidiri lepadate de catre Ziditor fiindca L-au lepadat pe Ziditor de buna voie, zidiri nefericite, ce se tarasc, se tulbura, sufera pe pamant, in aceasta odaie de asteptare a iadului…”
Desi intelegem (oare?)ca asa este , sa admitem cu smerenie , ca ne este greu sa asimilam acest “lepadat pe Ziditor de buna voie” .
Nu mai vorbesc de cazul in care vrei sa explici asta unuia mai lumesc sau unui copil , ca argumentatie menita sa-l conduca spre smerenie si pocainta .
Cum adica ? – spune el , de ce si eu L-am lepadat pe Ziditor , stiu si inteleg ca Adam si Eva au facut-o , nu eu !
Da-ne Doamne smerenie si pocainta !
“voi, ca toti ceilalti oameni pana la unul, sunteti zidiri lepadate de catre Ziditor fiindca L-au lepadat pe Ziditor de buna voie, zidiri nefericite, ce se tarasc, se tulbura, sufera pe pamant, in aceasta odaie de asteptare a iadului -zidiri care se inmultesc pe pamant fara incetare, mereu stramtorate de catre moarte si inghitite de pamant, zidiri aruncate pe pamant, din rai din pricina rascoalei din rai impotriva lui Dumnezeu.”
Si pe mine m-a marcat cel mai mult pasajul asta, la el am ramas muta …
“Multi sunt chemati dar putini alesi”
“Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află…”
Doamne, iarta-ne!
Avem nevoie zi de zi de citirea unor astfel de cuvinte, fiindca acestea pot scoate la iveala nimicnicia si starea de pacatosenie a fiecaruia din noi.Cine poate, oare, inainta pe calea ce duce spre vesnicie fara lepadarea de sine, care izvoraste din smerenie si pocainta si, care la randul ei naste smerenie si pocainta? E pentru prima data cand gasesc asemenea interpretare a cuvintelor Mantuitorului:”Mila voiesc, iar nu jertfa!” Cu totul diferit si fara rod era modul meu de interpretare.Iata adevarul: “…fie-va mila de voi insiva , mila pe care n-o aveti din pricina parerii de sine, a amagirii de sine, a impietririi, a orbirii voastre!” si “Inimi impietrite, inmuiati-va! Milostiviti-va de voi insiva si de intreaga omenire!” Vai, Doamne, miluieste-ne! E timpul sa ne trezim din amorteala pacatelor! Trezeste-te suflete, pana cand dormi? Multumiri, fratilor!
Adevarat ,o predica grea.Citind aceste randuri,ma intreb daca am fost vreodata a lui Hristos.Doamne da-ne smerenie si pocainta ca sa fim cu toti ai tai.Multumesc site-ului Razboi intru cuvant ca ne desfata zlnic cu astfel de postari.Pacat ca nu sunt multi care il citesc.
@ Doina:
Pacat ca nu sunt si mai multi, mai degraba 😉 Multumim si noi!
admin,
daca imi permiteti, as vrea sa-i dau Doinei o veste buna. Razboi intru cuvant are in fiecare zi in jur de 3000 de vizitatori. Eu zic ca nu sunt putini si cred ca multi dintre ei sunt si ” cititori”.
Doamne ajuta.
Chiar ceva mai multi in cursul saptamanii, de regula, dar, intr-adevar, nu toti si citesc neaparat (toate) articolele duhovnicesti. Pana zilele acestea era doar ceva mai greu cu comentariile.
@ Doina:
E suficient daca adm acestui site prin ceea ce fac, prin talantul lor aduc inca un talant… E suficient daca un om se intoarce ca fiu al Tatalui, si frate al Fiului cel Mare dupa ce a citit site_ul admin..
Sf Mare Mucenita Eufimia ( la care avea evlavie Parintele Paisie AGhioratul) roagate pt admin sa le dea Dumnezeu Har peste Har.
Sanatate la toti si Doamne ajuta