VINDECAREA SLUGII SUTASULUI. Lectia unui pagan si mustrarea celor care se falesc si se multumesc cu dreapta credinta, fara o vietuire serioasa in Duh
“Când deasa legătură cu Dumnezeu îl face pe om mândru, omul cade într-o pierzanie mai grea decât cei care n-au avut cunoştinţă şi apropiere de Dumnezeu”. (Sf. Nicolae Velimirovici)
***
Predica importanta si trezitoare a Parintelui Teofan Popescu (Man. Putna- 20 iunie 2010) la Duminica vindecarii slugii sutasului
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
– O paralela intre rerecunoasterea de catre evrei a lui Hristos – ei fiind fixati doar pe ideea ca sunt poporul ales – si nerecunostinta crestinilor fata de Dumnezeu, care uita usor binefacerile Sale si ajung sa cada in pacate grele, chiar dupa cunoasterea Sa.
– Nerecunostinta duce la intunecare si la necredinta, pana acolo incat nu-L mai recunosti pe Hristos, cazi foarte rau, de sus.
– De multe ori simtim ca ne-a scos Dumnezeu dintr-o incercare, boala, tulburare, patima, foarte grea, iar dupa ce scapam, uitam sa-i multumim lui Dumnezeu prin… viata intreaga pe care o ducem, nu doar printr-o rugaciune!
– Ispita neseriozitatii si delasarii in problemele de credinta.
– Doua momente din istoria noastra, doua daruri facute poporului roman de Dumnezeu, pentru care nu am stiut sa-I fim recunoscatori, iar darurile au fost pierdute. (a se asculta care).
– E foarte usor sa dam vina pe altii, pe comploturi, dar daca este sa judecam duhovniceste, trebuie sa dam vina pe noi insine, in primul rand.
– Nu stim sa fim constanti in credinta noastra. Daca credem ca putem muri oricand, multumirea noastra fata de Dumnezeu ar trebui sa fie continua.
– Apare o multumire de sine a ortodocsilor, pentru ca suntem in dreapta credinta. Asa este, Hristos a intemeiat o singura Biserica, aici, in Ortodoxie este Adevarul, restul confesiunilor doar au furat numele de Biserica. Dar exista tendinta de a ne multumi cu aceasta si de a-i dispretui si a-i privi de sus pe altii, si, prin aceasta, sa ne impietrim.
– Au loc convertiri la dreapta credinta de pe alte meridiane ale lumii si acestia sunt mai vii si mai hotarati in credinta decat noi.
– Si in zilele noastre se repeta si se aplica cele referitoare la poporul ales de atunci, pentru noul popor ales, cel ortodox: “Fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai dinafara”
– Cu cat Dumnezeu ii da cuiva mai multe daruri, cu atat ii cere mai mult! Si ganditi-va cate daruri avem, noi, ortodocsii, si nu stim sa ne folosim cum trebuie de ele. Doar daca ne gandim la Sfintele Taine, care nu mai in Ortodoxie sunt cu adevarat…
***
(…) Aşadar, aici pe pământ, Dumnezeu este numai cu cei cu inima înfrânta şi duhul umilit. Iar celor cu care este, Dumnezeu le dezvăluie tainele lumii si ale vieţii, si adâncimile duhovniceşti a tot ceea ce El a scris prin împrejurări si lucruri.
Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise şi David, toţi aceştia au avut inimă înfrântă si duh umilit, şi de aceea Dumnezeu a fost cu ei, şi le-a făgăduit să fie şi cu urmaşii lor câtă vreme şi aceştia vor fi cu inimă înfrântă si smerită.
Dar când deasa legătură cu Dumnezeu îl face pe om mândru, omul cade într-o pierzanie mai grea decât cei care n-au avut cunoştinţă şi apropiere de Dumnezeu.
Cel mai bun exemplu îl avem chiar în israeliti, coborâtori din marii si lui Dumnezeu plăcuţii părinţi pomeniţi mai sus.
Nemaiîncăpându-şi în sine de multa apropiere de Dumnezeul cel adevărat, poporul acesta a început să se uite la celelalte neamuri ca la praful de pe pragurile lui Dumnezeu.
Dar cu aceasta si-a pricinuit ruinarea, pentru că mândria într-atât l-a orbit, încât din toate descoperirile făcute de Dumnezeu prin profeţi şi prin plăcuţii Săi una doar a priceput: că el e Poporul Ales.
Duhul şi înţelesul revelaţiei celei vechi a lui Dumnezeu s-a spulberat pentru ei cu totul, iar Sfânta Scriere a început să joace în faţa ochilor acestui popor ca o încâlcitură de litere de neînţeles.
Când Hristos a venit cu o descoperire nouă, poporul evreu în orbenia şi ignoranţa lui nu numai că a căzut pe aceeaşi treaptă cu neamurile păgâne, dar învârtoşat la inimă fiind si cu vederea întunecată, a ajuns în multe privinţe chiar mai prejos decât păgânii.
Evanghelia de astăzi ne arată cum priveşte Mântuitorul lucrul acesta.
Ne arată sănătatea între bolnavi şi boala între cei sănătoşi, credinţa între păgâni şi necredinţa între cei ce se lăudau a fi poporul ales şi a avea credinţa cea mai curată.
Evanghelia aceasta a fost scrisă drept învăţătură pentru toate vremurile şi pentru toate popoarele, potrivindu-se la fel de bine şi nouă celor de astăzi.
E o învăţătură tăioasă ca sabia heruvimică, limpede ca lumina zilei, neaşteptată si proaspătă ca floarea de munte: ca să ne străpungă cu ascuţişul ei, să ne lumineze cu limpezimea ei, şi să ne scoată din apatia si nepăsarea noastră. Si mai cu seamă să ne aducă aminte nouă creştinilor ca nu cumva să ne fălim cu mersul la biserică, cu rugăciunea şi cu mărturisirea lui Hristos, spre a vedea la Judecata de Apoi că cei dinafară Bisericii au fost găsiţi cu mai multă credinţă şi fapte bune decât noi. (…)
Cu toate ca erau pagani, acestia au patruns adevărul şi viaţa în Hristos si au ajuns la credinţă mai repede decât cohortele cărturarilor învăţaţi, dar orbi. (…)
- INTEGRAL LA:
***
(…) Hristos s-a minunat ascultând cuvintele sutaşului. A văzut că acest sutaş roman avea o credinţă mare. O credinţă, pe care nu o aveau milioanele de iudei. Iudeii vedeau minunile pe care le săvârşea Hristos, şi totuşi nu credeau, iar căpeteniile lor Îl urau şi voiau să-L dea la moarte. Şi sutaşul, care nu făcea parte din poporul ales al lui Dumnezeu, să aibă o astfel de credinţă? (…)
- INTEGRAL LA:
(…) Credinta care mantuieste este o virtute, una dintre cele mai mari sau este o sinteza a virtutilor. Credinta care mantuieste nu este ceva pe care sa-l ai o data pentru totdeauna si sa-l porti cu tine in buzunar, fara sa-ti mai faci probleme. Credinta care mantuieste este o nevointa, este o lucrare launtrica de toata vremea, ce poate sa creasca in noi, sa fie imputinata sau chiar sa moara, in functie de cum traim: “Credinta fara fapte moarta este”. Dar ce fel de fapte? Pentru ca faptele insesi pot sa fie moarte, daca sunt formale, daca sunt legaliste, daca sunt izvoarate din prisos de mandrie, daca sunt mincinoase sau interesate, daca sunt in alt duh decat in Duhul Adevarului.
Credinta care mantuieste inseamna dreapta si via inchinare sau dreapta si via relatie cu Facatorul si Mantuitorul nostru. Credinta care mantuieste este sinceritatea deplina a sufletului cu Dumnezeu si cu sine insusi, este pur si simplu viata traita in Duh si in Adevar. Sinceritatea in fata constiintei noastre este pasul cel mai greu si cel mai important catre smerenie, fara de care nu exista credinta adevarata:
Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
Noi, astazi, cu greu mai stim ce este credinta, pentru ca… cu greu mai stim ce este smerenia autentica si rostirea sincera a cuvintelor “umilicioase”, de prihanire a noastra insine. Ne-am obisnuit cu “manierisme”, ne-am invatat sa ne smerim “automat” din cuvinte sau gesturi “standard”, sa ne ghemuim imaginar in ipostaze ale unei “smerenii” teatral-emotionale, in care ne centram tot pe… starea noastra de bine sau pe imaginea de sine. Sau… ce sa mai spunem de amarnica, de cumplit de dureroasa ratacire a celor care – parca tot mai multi – au ajuns pur si simplu sa dispretuiasca smerenia insasi, sa nici nu se mai osteneasca sa o caute, invocand fie teama de a nu cadea in imitatiile ei pietiste sau fatarnice, fie grija (legitima, altminteri) de a nu-si pierde demnitatea.
(…)
Nu mai avem criterii sa deosebim adevarul de fals, sarea cea curata de surogatele “identic naturale”? Daca am avea sinceritate, am avea si criterii. Dar, cum constata trist si parintele Savatie:
“A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce-i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale”.
Niciodata pana in vremea noastra omul n-a fost mai mandru, mai autosuficient, mai indaratnic, mai inchinator la idolul mintii proprii. Desteptaciunea si cultura l-au dus pe omul contemporan pana la culmi nebanuite de rafinament si subtilitate in gasirea unor modalitati de a se pacali pe el insusi, de a inventa justificari sofistice (dar teologice, duhovnicesti!) verosimile pentru toate, de a se refugia in victimizari si de a face in asa fel incat “sa cada mereu in picioare” si sa nu se lase “(in)frant” niciodata. De a se strecura mereu profitabil si oportun(ist), de a se descurca in toate, de a aluneca mereu pe langa adevar.
Nu e de ajuns sa stim multe, sa avem o minte buna sau sa credem ca intuitia sau trairile noastre nu ne insala niciodata (ceea ce deja este o mare inselare!). Dimpotriva, cu cat suntem mai bogati in toate acestea, cu atat suntem mai in primejdie si cu atat trebuie sa ne smerim mai mult, ca sa nu cadem prada cumplitelor boli ale ego-ului umflat. Insa astazi sunt in voga alte principii decat cele evanghelice ale ascunderii virtutilor, astazi diavolul deghizat in inger de lumina ne sopteste: daca ai niste daruri, niste “talanti” (cat de mult s-a pierdut si intelesul duhovnicesc al “talantilor”, redusi la simplele daruri naturale…), foloseste-i din plin si arata-le si celorlalti; vezi ca esti valoros, esti inzestrat, poti mai mult, meriti mai mult!
Cata parere de sine avem, atata minciuna zace in noi fara sa stim, atata iad al necredintei ne stapaneste pe nesimtite. Cu cat ne cultivam mai mult duhul demonic de ambitie, “desteptaciunea” si patima dreptatii proprii, cu atat ne vom cunoaste pe noi insine mai putin si vom pierde orice sansa la discernamantul duhovnicesc (care vine numai prin smerenie si ascultare in adevar).
Din toate aceste cauze, si poate si multe altele, crestinului de azi ii este tot mai straina smerenia, credinta si inima plina de iubire a sutasului din Evanghelie. Din aceste cauze, noi, ortodocsii cei mai ortodocsi, tocmai noi putem sa fim cei mai vrednici de plans apostati, pentru ca vietuim dupa un duh strain, mandru, eretic, luciferic si, astfel, ne inchinam, prin viata noastra, altor dumnezei. Tocmai noi, cei care traim usuratic si suficient ca si cum am primit deja calitatea de “fii ai imparatiei”, vom risca sa auzim – sa nu fie! – aceste cuvinte ale Judecatorului:
Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
- INTEGRAL LA:
***
Predica PS Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei:
VINDECAREA SLUGII SUTASULUI, SAU DESPRE UN PAGAN CARE NE DA LECTII
Dreptmaritori crestini,
In pericopa evanghelica de astazi se spune ca intr-o zi, pe cand Mantuitorul Hristos intra in cetatea Capernaum, L-a intampinat un ofiter roman — sutas il numeste Evanghelia, adica un ofiter care era comandantul a o suta de soldati — si acesta I-a zis:
„Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit”.
Era ordonanta lui personala, probabil. A cerut vindecare pentru slujitorul sau, iar Domnnul i-a raspuns:
„Venind, il voi vindeca”.
Sutasul, insa, L-a surprins pe Hristos, si ne surprinde si pe noi pe toti, cu un raspuns cat se poate de impresionant:
„Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun unuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face”.
Si vazand Domnul logica aceasta simpla, dar justa, a sutasului, S-a intors catre ceilalti si le-a zis:
Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor, iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela”.
Iubiti credinciosi,
Nu multor oameni le-a adresat Hristos cuvinte frumoase ca cele din evanghelia de astazi. Pe putini i-a laudat pentru credinta lor, insa, sutasul acesta ne impresioneaza cu atat mai mult, cu cat el nici nu facea parte din randurile poporului ales; nu era dintre iudeii care cunosteau Legea. Era pagan, roman, si de aici si impresia puternica pe care a produs-o tuturor. El venise in Tara Sfanta ca si cotropitor, pentru ca apoi sa se lase cucerit el insusi de credinta celor cotropiti, pentru ca, citim in Sfanta Evanghelie ca acesta nu doar ii admira pe evrei pentru credinta lor, dar a devenit si „ctitorul” sinagogii lor:
Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat staruitor, zicand: Vrednic este sa-i faci lui aceasta, caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.” (Lc. 7,4-5).
Ceea ce ne impresioneaza la sutasul de astazi este, in primul rand, rugaciunea pentru sluga sa. Cati dintre noi putem pretinde ca ne rugam cu aceeasi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastra macar? Sutasul de astazi s-a rugat nu pentru unul dintre acestia, ci pentru slujitorul lui!… Ce suflet marinimos la acest pagan care isi trata ordonanta ca pe o persoana vrednica de a se ruga pentru ea!…
In al doilea rand, pornind de la faptul ca Hristos a ascultat rugaciunea sutasului si i-a tamaduit bolnavul de acasa, suntem incurajati sa credem ca si rugaciunile noastre de aici, de la biserica, pentru cei de acasa — fie ca sunt ocupati peste masura, fie ca sunt batrani si neputinciosi, fie ca sunt bolnavi, ca slujitorul de astazi — pot fi ascultate. Daca Hristos a ascultat rugaciunea unui pagan, vindecand de la distanta pe slujitorul lui, de ce am crede noi ca ar putea ramane neascultata rugaciunea noastra?
Ce altceva ne-a mai impresionat la ofiterul de astazi? Cati dintre dumneavoastra, daca ati fi fost in locul lui si ati fi aflat ca are de gand sa vina Hristos in casa dumneavoastra, nu ati fi „luptat” cu tot dinadinsul sa-I fiti gazda, in loc sa va ganditi la nevrednicia proprie? Domnul era gata sa-i faca sutasului cinstea de a veni in casa lui, iar acela, in loc sa fie mandru de aceasta onoare pe cale sa i se faca, a aratat o uimitoare smerenie. Nu a dorit cinste, nu a cautat o astfel de faima, ci a preferat mai degraba sa imbratiseze smerenia, si cu aceasta L-a „cucerit” pe Domnul.
Se stia pagan, se stia murdar, se stia vinovat de multe, asa cum suntem si noi. A preferat, insa, cinstei si onoarei de a-L avea pe Hristos oaspete in casa lui, smerenia de a se considera nevrednic sa fie gazda lui Dumnezeu. Este motivul pentru care Hristos l-a laudat astazi pe sutas ca pe putini altii. Si inca ceva a mai fost: credinta sa puternica, pentru ca „i-a zis Iisus: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela”. Auziti ce credinta! Pe cat de simpla, pe atat de puternica! De ce zic simpla? Pentru ca el, potrivit formarii sale militare, s-a gandit ca lucrurile stau si la Dumnezeu la fel de simplu ca in armata, si de aceea a zis:
“…zi numai cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face”.
Asa trebuie sa fie si la Dumnezeu, s-a gandit, simplu, sutasul. Daca El este Stapanul lumii, nu trebuie decat sa porunceasca si se vor implini toate intocmai.
Impresionanta credinta puternica si deloc sofisticata a acestui militar pagan, care le-a dat o lectie teribila iudeilor astazi. De aceea, sa invatam de la el:
Unu: Sa ne rugam, pentru ca este de folos si primeste Dumnezeu rugaciunea noastra de aici de la biserica pentru cei care nu vin cu noi la rugaciune, dar pe care ii putem purta in mintile si inimile noastre intocmai cum purta acest sutas pe slujitorul sau in inima si in rugaciunea sa;
Doi: Sa luam exemplu de credinta, pe cat de simpla pe atat de puternica, de la acest pagan care, necunoscand mai nimic despre Domnul, i-a intuit totusi puterea, iar pentru faptul ca a dovedit dragoste fata de „casa” Sa, Dumnezeu i-a luminat duhul mai mult decat celor „alesi”;
Si, trei: Sa cautam la smerenia lui si sa nu ne lasam nicicand biruiti de mandrie ori de prea buna parere despre noi insine, de gandul ca noi am fi „gazde bune” ale lui Hristos, in loc sa ne vedem slabiciunile si nimicnicia noastra.
Iata cate lucruri frumoase putem invata astazi de la un pagan, dar de la un pagan care si-a lipit inima de „casa” lui Dumnezeu si a contribuit la construirea ei, asa dupa cum fac si astazi o seama de buni credinciosi, carora Biserica noastra le este si recunoscatoare si se roaga pentru ei. Sutasul de astazi ne-a dat un exemplu teribil si de rugaciune, si de credinta, si de smerenie. De aceea, sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne agonisim si noi aceste virtuti, dar sa ne deprindem si a iubi „casa” Domnului, adica biserica Sa, in care ne botezam, ne cununam si in care trebuie sa pastram legatura permanenta cu El prin spovedanie, prin Sfanta Impartasanie si prin celelalte Taine sfinte ale Bisericii, Amin”.
(din: † Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)
Vezi si:
- Cum putem APOSTAZIA daca pierdem duhul si trairea Ortodoxiei
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie Razboi intru Cuvant la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- “Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa…”
- Parintele Rafail Noica: BOGATIA SI SUFICIENTA – DUSMANII POCAINTEI
- Parintele Rafail Noica: “SE POATE LUA SI DE LA NOI…”
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- O, generatie inconstienta si rasfatata!
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
- IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
- SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI. Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului (I)
- Credinta mecanica sau viata crestina ca SIMULACRU
- ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba?
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- MEDITATIE LA DUMINICA INMULTIRII PAINILOR: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?
- Cu parintele Rafail despre FORME, FORMALISM, FORMARE in rugaciune sau despre cum putem striga ca Orbul din Evanghelie in toata vremea
- Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA?
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- Orbirea sufleteasca = minciuna din noi
- ORBIREA SUFLETULUI: PAREREA DE SINE
- INDREPTATIREA DE SINE – izolatorul cel mai puternic intre om si Dumnezeu
- Duminica vindecarii celor zece leprosi. LEPRA NEMULTUMIRII SI A OBRAZNICIEI. “Nerecunoscatorul este mai prejos si decat animalele”
- DE CE A CAZUT Constantinopolul?
- Cuvantul care ne ARDE, cuvantul lui Ieremia…
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- Dumnezeu Isi seamana in noi Sangele: noi ce semanam?
- MICII MUCENICI ASCUNSI. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
- VINDECAREA SLUGII SUTASULUI – Omilia Sf. Ioan Gura de Aur
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://teologie.do.am/news/duminica_a_iv_a_dupa_rusalii_vindecarea_slugii_sutasului/2011-07-08-1060
– pentru ca a dovedit dragoste de “casa” Sa, Dumnezeu i-a luminat duhul mai mult decat celor “alesi” –
Dupa cum spune in prologul cartii PS Sebastian, acesta culegere de predici a luat nastere pe parcursul a peste 10 ani de zile. Semn de seriozitate, de angajament in slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui. Poate cineva sa creada ca si despre sfintia sa se spun lucruri neadevarate si neverificate?
Desigur, este valabil si aici cuvantul “fericiti cei prigoniti”, dar vai si amar de sufletele noastre, ale elor care desi stim cui ii este aservita presa si in general mass-media luam de bun tot ce citim acolo.
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/duminica-patra-dupa-rusalii-vindecarea.html
Astăzi suntem chemaţi la ospăţul credinţei, punându-se înainte fapta minunată a credinţei sutaşului. Astăzi să lepădăm din inimă toate gândurile de necredinţă şi cu nădejde întru Cel Ce ne-a chemat pe noi la desăvârşire să păşim pe cărarea poruncilor dumnezeieşti. Astăzi să lepădăm jugul răutăţii şi căzând cu gând smerit înaintea lui Hristos să-i cerem să ne vindece sluga cea bolnavă, adică sufletul nostru, cel ce zace demult în boală nevindecată şi se primejduieşte a fi înghiţit de gura morţii. Astăzi să aducem în icoana rugăciuni înaintea lui Hristos şi chipurile fraţilor iubiţi ai noştri, cu nădejde în puterea Celui Ce toate le rânduieşte spre mântuirea tuturor. Astăzi să zburăm cu aripile gândului smerit spre înălţimile cereşti şi să aducem jertfa laudei serafimilor Celui Ce aprinde făcliile gândurilor noastre cu focul iubirii dumnezeieşti. Astăzi să aducem jertfa rugăciuni cu dragoste pentru cei ce zac în boala necredinţei şi a altor păcate, ca împreună să ne mântuim în viaţa cea veşnică. Pnetru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, dă-ne nouă îndrăzneala credinţei sutaşului şi ne ridică din groapa păcatelor pe toţi, ca să aducem mulţumire milostivirii Tale negrăite !
Să ne aşezăm cu inimă deschisă şi curată pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi să auzim adierile tainelor şoptite de Duhul la urechea inimii. Minunile Mântuitorului nostru să le însemnăm şi noi în cartea inimilor noastre, ca să ne picure râuri de nădejde spre întărirea în credinţă. Luând seama la dragostea curată a sutaşului faţă de sluga sa, să îmblânzim fiarele patimilor noastre şi cu razele iubirii duhovniceşti să înconjurăm pe cei ce ne slujesc nouă. Întărindu-ne gândurile pe piatra credinţei să privim în jos, punând înaintea Stăpânului florile gândurilor umilite, căci nevrednici suntem de darurile Sale. Să ne acoperim sufletele cu aripile rugăciunii şi să înălţăm gânduri umilite înaintea Celui Ce poate să ne umple pe noi de toată bogăţia duhovnicească. Mintea să trimită pe cărarea rugăciunii săgeţile gândurilor smerite, ca să meargă mai înainte în cămara inimii şi să ceară cu stăruinţă lui Hristos să vindece rănile patimilor sufleteşti. Plecând genunchii gândului smerit înaintea Stăpânului tuturor să-L rugăm să fie milostiv nedreptăţilor noastre şi să ia aminte la suspinurile inimii celei rănite de săgeţile păcatelor. Să ne apropiem de Cel Neapropiat Care Trup omenesc a luat ca să ne aşeze nouă pe pământ cărarea pocăinţei, brăzdând inima noastră cu plugul rugăciunii spre a scoate din adâncul inimii toţi spinii patimilor. Să trimitem gândurile întărite în credinţă ale minţii ca pe nişte soli în cămara inimii unde sălăşluieşte Hristos, ca să-L roage pe Acesta prin cuvânt să vindece gândurile cele îmbolnăvite de muşcarea fiarelor patimilor. Cu glas tânguitor să cerem îndurare Celui Ce cu tăcerea S-a acoperit pe Cruce ca să amuţească şoaptele ispititorului ce ne îndeamnă la lucrarea patimilor. Cu mila Stăpânului nostru, să ne învrednicim şi noi a bea doctoria cuvântului Său dumnezeiesc, care vindecă toate rănile păcatelor, ridicându-ne gândurile din patul sufletului neputincios. Doar prin cuvântul Său cu putere dumnezeiască, Hristos, Dumnezeul nostru, să ridice şi mintea noastră îmbolnăvită de răutate şi, tămăduindu-o, să o aşeze spre odihnire lucrătoare în cămara inimii luminate de razele Duhului Sfânt. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, Domnul să ne învrednicească a aduce roade vrednice de pocăinţă, pe care aşezându-le pe masa rugăciunii şi aşteptând suflarea focului iubirii dumnezeieşti, să ne curăţim mintea de toată înţelegerea cea strâmbă şi să ne gătim inimile ca nişte cuptoare din care răsar cuvintele dumnezeieşti, ce hrănesc tot sufletul omului cu cunoaşterea lui Dumnezeu. Să ne întărim întru credinţă lucrând, cu timp şi fără timp, virtuţile dumnezeieşti în pământul inimii smerite, iar în strălucirile acestora să se oglindească chipul iubitor al lui Dumnezeu. Având neîncetat înaintea minţii ca o icoană călăuzitoare pilda sutaşului credincios, să lucrăm cu dăruire la zidirea cetăţii sufletului nostru, răsunându-ne în minte neîncetat cuvintele: ,,Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul sufletului meu !”
Doamne Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!
MIC INDRUMAR BIBLIC ORTODOX ( varianta finala)
Cuprins
1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
2. CINE ESTE IISUS
3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
5. SFANTA TRADITIE
6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
10. DESPRE POCAINTA
11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
18. CINE SUNT PREOTII
19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
” Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”
( Luca 3: 21- 22).
Domnul Iisus a zis: ” Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” ( Ioan 10: 30).
” Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.” ( I Ioan 5: 7).
” Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: “Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”. Şi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”; Iar către Fiul: “Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.”( Evrei 1: 5- 8).
” Harul DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui DUMNEZEU şi împărtăşirea SFÂNTULUI DUH să fie cu voi cu toţi!” ( II Corinteni 13: 13).
2. CINE ESTE IISUS
” Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ” ( Ioan 20: 31);
” Iisus este Domnul” ( Romani 10: 9);
” Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi” ( Romani 10: 9);
” Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” ( I Timotei 1: 15);
” mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.” ( I Ioan 4: 14);
” Iisus Hristos a venit în trup” ( I Ioan 4: 2);
” Hristos Iisus, Domnul meu” ( Filipeni 3: 8);
” Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ( Ioan 20: 28);
” Dumnezeu, Mântuitorul meu” ( Luca 1: 47);
” Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” ( Fapte 8: 37);
” Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” ( Apocalipsa 19: 16);
” am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” ( I Corinteni 15: 3- 7);
” 25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? 27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” ( Ioan 11: 25- 27);
Iisus ne mantuieste: ” Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” ( Faptele Apostolilor 16: 31).
3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
” Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
” Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, ŞI NU FACEŢI CE VĂ SPUN?” ( Luca 6: 46);
” Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu ŞI-L PĂZESC.” ( Luca 11: 28).
” Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. NU PUTETI SA SLUJITI LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA.
Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint,si-L luau in bataie de joc.
Si El le-a zis: VOI SUNTETI CEI CE VA FACETI PE VOI DREPTI INAINTEA OAMENILOR, DAR DUMNEZEU CUNOASTE INIMILE VOASTRE; căci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
” DE MA IUBITI, PAZITI PORUNCILE MELE.” ( Ioan 14: 15);
” DACA PAZITI PORUNCILE MELE, VETI RAMANE INTRU IUBIREA MEA” ( Ioan 15: 10);
” Ci, in orice neam, cel ce se teme de El SI FACE DREPTATE este primit de El.” ( Fapte 10: 35).
” DUMNEZEU, CARE VA RASPLATI FIECARUIA DUPA FAPTELE LUI:
Viata vesnica celor ce, PRIN STARUINTA IN FAPTA BUNA, cauta” ( Romani 2: 5-7);
” Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, DACA PAZIM PORUNCILE LUI.
Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.” ( I Ioan 2: 3-4);
” Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului:ORICINE NU FACE dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele său” ( I Ioan 3: 10);
” Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SA PAZIM PORUNCILE LUI; si poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
” nu urma raul, ci binele. CEL CE FACE BINE DIN DUMNEZEU ESTE; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
” Si marea a dat pe mortii cei din ea, si moartea si iadul au dat pe mortii lor, SI JUDECATI AU FOST, FIECARE DUPA FAPTELE SALE.” ( Apocalipsa 20: 13).
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
Noi, crestinii ortodocsi, botezam copii pentru ca:
” Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3);
” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt in India) trebuie catehizate inainte de botez.
5. SFANTA TRADITIE
1. De unde stia Pavel numele vrajitorilor lui faraon, care l-au infruntat pe Moise ( ma refer la Iannes si Iambres, din II Timotei 3: 8), ca in Vechiul Testament nu apare numele lor? Raspunsul: din Traditie.
2. Dar apostolul Iuda de unde stia ce a spus patriarhul Enoh, ( vezi Iuda 1: 14), ca in VT nu apare nici un citat din Enoh? Raspunsul: din Traditie.
3. De unde stia apostolul Iuda ce i-a spus arhanghelul Mihail Satanei atunci cand a murit Moise ( vezi Iuda 1: 9), ca in VT nu scrie? Raspunsul: din Traditie.
4. De unde il citeaza Pavel pe Domnul Iisus ( vezi Fapte 20: 35), ca in Evanghelii nu apar aceste Cuvinte? Raspunsul: din Traditie.
5. De unde avem termenul ” Sfânta Treime”, ca nu exista in Sfanta Scriptura?
6. De ce crestinii se inchina duminica? Ca nu e o porunca expresa in Biblie, ci Traditia ne-o spune asta.
7. De unde stim care e forma crucii pe care a fost rastignit Domnul Iisus (ca Martorii spun ca Hristos a fost rastignit pe un stalp si sunt si alte feluri de cruci, precum crucea Apostolului Andrei) ? Din Traditie.
VT= Vechiul Testament
6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
– ” O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, IN OCHII CARORA A FOST ZUGRAVIT IISUS HRISTOS RASTIGNIT?” ( Galateni 3: 1).
– ” Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; IN TESATURA LOR SA FACI CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA”
( Iesirea 26: 1);
– ” Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, IAR IN TESATURA EI SA AIBA CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea 26: 31).
– Fara a ne mai gandi la heruvimii de pe chivotul legii ( vezi Iesirea cap. 25: 18).
– ” Si a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi de lemn de maslin, inalti de zece coti.
O aripa a heruvimului era de cinci coti si cealalta aripa a heruvimului era tot de cinci coti. Zece coti erau de la un varf al aripilor lui pana la varful celeilalte aripi.
Tot de zece coti era si celalalt heruvim; amandoi heruvimii aveau aceeasi masura si aceeasi infatisare.
Inaltimea unui heruvim era de zece coti; la fel si celalalt heruvim.
Si a asezat el heruvimii la mijloc, in partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau insa intinse; si atingea aripa unui perete, si aripa celuilalt heruvim atingea celalalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau in mijlocul templului, aripa de aripa.
Si a imbracat el heruvimii cu aur.
PE TOTI PERETII TEMPLULUI DE JUR IMPREJUR, PE DINAUNTRU SI PE DINAFARA, A FACUT CHIPURI SAPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI IMPODOBITE.”
( III Regi 6: 23-29, dar in Biblia Cornilescu I Imparati/ Regi 6: 23- 29).
” Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.
şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.”
( Iesirea 25: 18- 20; despre capacul chivotului Legii).
7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
” Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.”
( Apocalipsa 3: 7- 9).
Deci: ” iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.” ( Apocalipsa 3: 9).
” 13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: “De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?” 14. Iar acela a răspuns: “Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: “Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?” 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: “Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.”
( Iosua 5: 13- 15).
8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
” 8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.” ( Matei 23: 8- 9)
papa= tata
“Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.”
( Efeseni 5: 23)
9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
” Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” ( Levitic 19: 26);
” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător” ( Deuteronom 18, 10);
” Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.” ( Deuteronom 18, 14);
” Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa” ( Ieremia 29: 8);
” Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” ( Apocalipsa 21: 8);
” Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” ( Apocalipsa 22: 15).
10. DESPRE POCAINTA
1. Pocainta presupune rugaciune catre Dumnezeu ca sa ne ierte: ” Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.” ( rugaciunea vamesului, din Luca 18: 13);
2. Pocainta presupune parerea de rau pentru pacatele facute ( “faptele moarte” Evrei 6: 1)) si dorinta de schimbare: ” Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.” ( Luca 15: 21);
3. Pocainta presupune si iertarea aproapelui: ” Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua daca nu veti ierta- fiecare fratelui sau- din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanti, din Matei 18: 35);
4. Pocainta presupune marturisirea pacatelor: ” Marturisiti-va deci UNUL ALTUIA pacatele si va rugati UNUL PENTRU ALTUL” ( Iacov 5: 16), vezi si I Ioan 1: 9;
Deoarece Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ” Si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUATI DUH SFANT! CARORA VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE; SI CARORA LE VETI TINE, VOR FI TINUTE.” ( Ioan 20: 22-23).
5. Adevarata pocainta inseamna si facerea de fapte bune, nu doar sa nu faci cele rele: ” Faceti dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam. Acum securea sta la radacina pomilor, DECI ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC.” ( Luca 3: 9).
11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
” Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16: 18).
12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
– Ca Domnul Iisus a avertizat fariseii: ” Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22: 29) vorbind despre inviere;
– ” Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti?
Iar el a zis: CUM AS PUTEA SA INTELEG DACA NU MA VA CALAUZI CINEVA? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.” ( Faptele Apostolilor 8: 30- 31);
– ” Si indelunga- rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v- a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
Cum vorbeste despre acestea in toate epistolele sale, IN CARE SUNT LUCRURI CU ANEVOIE DE INTELES, PE CARE CEI NESTIUTORI SI NEINTARITI LE RASTALMACESC, CA SI PE CELELALTE SCRIPTURI , SPRE A LOR PIERZARE.” ( II Petru 3: 15- 16).
– ” Aceasta stiind mai dinainte, CA NICI O PROOROCIE A SCRIPTURII NU SE TALCUIESTE DUPA SOCOTINTA FIECARUIA;
Pentru ca niciodata proorocia nu s- a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.” ( II Petru 1: 20- 21);
– ” Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? OARE TOTI SUNT INVATATORI? Oare toti au putere sa savarseasca minuni? ” ( I Corinteni 12: 29).
13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
” 43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9: 43- 48).
14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
” 8. Căci în HAR sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE BUNE, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” ( Efeseni 2: 8- 10).
15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
” Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. ALEGE viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” ( Deuteronom 30: 19);
” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” ( Matei 23: 37).
16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
” darul limbilor va înceta” ( I Corinteni 13: 8);
” Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” ( I Corinteni 14: 19);
” 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci FIECARE ÎI AUZEA PE EI VORBIND IN LIMBA SA. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi FIECARE LIMBA NOASTRĂ, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” ( Faptele Apostolilor 2: 1- 11).
17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
” 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
” 17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
” 23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29).
18. CINE SUNT PREOTII
” Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1).
19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
Duminica a inviat Domnul Iisus
” 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.” ( Luca 24: 1- 8);
” În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Faptele Apostolilor 20: 7).
Fără de dragoste Iisuse ,
Pustie-i pururi viaţa mea,
Şi orice trudă mi-i degeaba ,
Chiar de-aş purta şi crucea Ta.
Chiar de-aş avea aşa credinţă ,
Să mut şi munţii pe pământ ,
De nu am dragoste Iisuse ,
În Faţa Ta nimic nu sunt.
Zadarnic rugă și metanii,
Zadarnic post, de nu-i iubesc
Și pe vrajmașii cei mai aprigi
Ce pururea mă prigonesc.
Zadarnic fapte strălucite
Zadarnic nume în credinţă
Dacă nu plâng văzând în juru-mi
Atât amar și suferinţă.
Dacă nu rup din mine îsumi
S’ ajut, să dau să miluiesc
Și să Te rog ars de durere,
Când cei din jur se chinuiesc,
Dacă cer altora să facă
Ce eu nu fac ori nu am dus,
Cer răstingnirea Ta printrânșii
Căci nu am dragoste Iisus.
Credinţa mea cea egoistă
Prin “ego” mă va înșela,
Făcând dinTine și credinţă
În chip ascuns lauda mea .
Iubirea mea cea egoistă
Scârbi-va Doamne chipul Tău
Și mă voi prăbuși prin cinstea
Și laudele celui rău.
Fiindcă nu simt durerea celor
Ce duc povara suferinţei
Și nu am dragoste, nici milă
Și nici dobânzile credinţei.
De nu plâng tainic înlăuntru
Că nu-mi dau haina de pe mine
(Din egoism), nu simt Iisuse
Că n’am ajuns vrednic de Tine.
Iubirea sfântă cere totul
Și noi exact atât iubim
(Nu cât am spus și nici cât credem).
Ci cât putem să dăruim.
“Cugetare
Gîndul la moarte este ca o ploaie rece care stinge focul patimilor. Psalmistul zice: Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui (Psalmul 48, 18). Oare cine nu se ruşinează atunci cînd vede printre necredincioşi o mai bună înţelegere a acestui adevăr al nimicniciei pămînteşti, decît printre creştini? Cînd a murit Califul Saladin, potrivit poruncii din testamentul lui, înaintea sicriului lui mergea un vestitor care, purtînd în mîini o suliţă iar în vîrful ei una din cămăşile pe care le purtase califul în viaţă striga astfel: „Auziţi, voi, oamenilor! Marele Saladin, cuceritorul Asiei şi spaima popoarelor, biruitorul marilor împăraţi ai pămîntului a murit! Din toată slava lui şi din toţi supuşii lui el nu duce nimic cu el în mormînt, decît numai această cămaşă mizerabilă!”
sfantul Nicolae Velimirovici – Prologaele de la Ohrida
25. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor.
26. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;
27. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor”.
28. Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor.
29. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
30. După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora,
31. Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum.
32. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?
36. Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=11
am ascultat multi ani asemenea cuvinte, am crezut ca Dumnezeu este mai aproape de mine prin cuvintele unor oameni in care am crezut
am fost inselat
este adevarat am primit multe lucruri, mult ajutor
dar mi am pierdut sufletul si credinta parintilor mei
Dumnezeu sa va fereasca de toate aceste lucruri, Dumnezeu sa va fereasca sa pierdeti credinta strabunilor nostri
@ l:
🙁 Ne pare tare rau… Dar atata vreme cat mai sunteti in viata, exista pocainta. Va puteti intoarce in orice clipa, nimic nu este pierdut definitiv, pana cand inca mai avem suflare in noi si minte constienta….
Dumnezeu nu ne insala, chiar daca oamenii ne dezamagesc… Si in El trebuie sa ne fie credinta.
nu cred 🙁
nici celor care mi au facut rau nu le pare
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/14/marturiile-despre-ortodoxie-ale-unui-convertit-de-la-baptism-clark-carlton-traind-o-viata-ortodoxa-intr-o-lume-seculara/
“Cei care mărturisesc credinţa ortodoxă dar care nu trăiesc o viaţă ortodoxă, vor suferi cea mai grea osândă dintre toţi”.
@I,
asculta, sufletul nu ni-l pierdem pana in clipa in care murim, orice pacat am avea, intrucat pentru fiecare din noi s-a jertfit Dumnezeu, sa ne rascumpere din orice pacat, caci:
“Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: N-au trebuinta de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi.
N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.” (Luca 5, 31-32)
Trebuie doar sa vrem, sa avem credinta, iar credinta daca o pierdem, oricand o putem redobandi. Si oricat de dureroasa ar fi lovitura din partea celor in care am crezut, nu se compara cu adevarat pierdere a sufletului, dupa moarte, atunci cand vom fi intrebati la Scaunul de Judecata de Cel care a patimit pentru noi. Sentinta atunci va fi cutremuratoare. Sa nu ne descurajam, pentru ca atat timp cat traim Domnul asteapta intoarcerea noastra. Deznadejdea este cel mai mare pericol pentru suflet, si este indusa de cel rau, ca sa ne piarda. Caci daca omul are nadejde, el se poate indrepta, orice ar fi facut el inainte.
Si pentru oricine a trecut la alta credinta exista posibilitatea intoarcerii la ortodoxie intotdeauna. Nu e nimic complicat, trebuie vorbit cu un preot care sa faca o slujba speciala pentru aceasta situatie. Asadar, nimic ireversibil. Cat timp traim, nimic, dar nimic nu e pierdut.
” Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. “ (Apoc., 3:19-20)
“(…) si pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara;
(…)
Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.”) (Ioan, 6:37,40)
Sa ne rugam “Doamne, primeste-ma inapoi pe mine pacatosul!”
4. Care om dintre voi, avand o suta de oi si pierzand din ele una, nu lasa pe cele nouazeci si noua in pustie si se duce dupa cea pierduta, pana ce o gaseste?
5. Si gasind-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se;
6. Si sosind acasa, cheama prietenii si vecinii, zicandu-le: Bucurati-va cu mine, ca am gasit oaia cea pierduta.
7. Zic voua: Ca asa si in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta.
8. Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste?
9. Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le: Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem.
10. Zic voua, asa se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste. (Luca 15)
Din pilda fiului risipitor:
(…)
18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. (Luca 15)
Si referitor la acest gen de oameni, este cuvantul Domnului care spune:
16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. (Matei 7)
“Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.” (Ioan 14:21)
Dumnezeu este aproape de fiecare din noi, caci “Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3:16)
Tot referitor la cat de aproape este Dumnezeu fata de fiecare din noi:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/03/predica-p-s-sebastian-pascanu-despre-grijile-vietii-ingrijorare-sau-incredintare-in-voia-domnului-2/
@ l
Frate dragă, ai spus prea puţin despre ce si cum și foarte mult despre credinţa ce o ai.Nu știm dacă ești ortodox, dacă ești barbat sau femeie, dacă îţi cunoști îndeajuns crezul și făgăduinţa făcută la botez (dacă ai primit botezul ortodox) dacă ai un duhovnic, etc, etc. Nu știm ce dezamăgiri ai trăit și din ce motive. Ai intrervenit aici cu un scop. Spune ce dorești ? . Ţi-ai conturat dezamagirea spunând : ” Am ascultat mulţi ani asemenea cuvinte..” Le-ai ascultat ca pe o muzică, ca pe niște fagaduinţe facute ţie de Dumnezeu și nerespectate, ? . Ce ai vrut și nu ai primit ?. Socotesc în schimb că despre credinţa ce o ai, ne-ai spus foarte mult : “Am ascultat mulţi ani… prin cuvintele unor oameni în care am crezut.” Aici,(pe site) la cele spuse ai primit un răspuns plin de înţelegere. Atât sora Mirela,cât și admin. ţi-au arătat dragostea și sprijinul lor fără a te cerceta. Iar frăţia ta refuzi și respingi cu brutalitate totul prin acel ” Nu cred” motivand ca : “nici celor care mi-au făcut rău nu le pare”(rău). Prin urmare dacă aceia ar fi regretat răul facut ai fi crezut si ceia ce ţi sa raspuns aici ? Ce crezi până la urmă ? Și de fapt in ce crezi ? . Nu te supara te rog. Nu te judec nici nu te condamn, doar îţi cer câteva lamuriri pentru a vedea cum te putem ajuta și mai ales pentru a întelege ce dorești.Dacă este vorba despre credinţă sau doar despre decepţia fraţiei tale, cărei îi găsești motivaţii acuzând-o. Ortodoxia nu dezamăgește pe nimeni dacă este înţeleasă, trăită și iubită. Ea spune (tocmai despre cele ce afirmi), : “blestemat este cel ce se încrede în om” . Trebuie prin urmare să ne încredem în Dumnezeu. Iar Domnul Iisus ne spune : “cel ce vrea să vină după mine să se lepede de sine”. Cine a facut astfel și a fost dezamagit ?. Te rog dă-ne să înţelegem in ce fel te putem ajuta, pentru că ai mare nevoie de ajutor. Durerea frăţiei tale se va agrava. Ea trebuie rapid și sincer mărturisita la un duhovnic și trebuie sa cooperezi cu el pentru a vindeca acesta rană.Ai și aici mult ajutor,multă lumină și dragoste în ficare postare. Iartă-mă te rog și deasemeni cer iertare fraţilor administratori pentru că am vorbit cumva de pe poziţia unuia (de al casei) cum nu mi se cădea.
@I
chiar astazi am gasit prin arhiva un fragment care se potriveste foarte bine pentru foarte , foarte multi dintre noi . Din pacate , cand l-am salvat , nu am notat nimic despre provenienta lui . Poate fratii admini , cu dibacia lor , ne ajuta in privinta asta :
” IUBEŞTE-MĂ AŞA CUM EŞTI TU!
Iubeşte-Mă, asa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situatie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în ravnă sau uscăciune, tu iubeste-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă…
Nu îmi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti las, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti.
Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inima. Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ?
Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.
Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ”virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de “virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste.
Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit.
Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine… Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive.
Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia – pe care Eu ti-o pot da- ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt.
Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi.
Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.
Eu ţi-am dat-o pe Sfânta si Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.
Şi acum du-te!
Eu sunt cu tine! ”
Doamne , ajuta-ne !
De Dumnezeu nu ne poate desparti nimeni, in afara relei noastre alegeri.
Dumnezeu ne arata cu aceasta pilda, ca este gata sa asculte si SA IMPLINEASCA rugamintea oricui.
Nu conteaza in relatia cu Dumnezeu ce ne fac ceilalti. Coanteaza doar ce le facem noi acelora. Daca nu putem sa-i iubim, macar sa nu-i uram. Si de la aceasta bunavoire a noastra, Dumnezeu va face mai mult, ceea ce la om este cu neputinta.
Ce a pierdut Iisus pentru ca Iudei nu i-a parut rau ca l-a vandut?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/02/nu-e-pacat-care-sa-tina-piept-pocaintei-pentru-ce-sa-intarziem/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/24/domnul-nu-e-ca-noi-ah-ce-dumnezeu-avem/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/04/05/spovedania-legarea-ranilor-cum-sa-o-facem-corect/
multumesc pentru fiecare cuvant
si fiecare persoane care a incercat sa ma ajute
nu se poate scrie aici durerea mea
nu se poate spune
nu se poate trai
sunt un om slab si numai cineva din rautate sau intentionat sa ajung atat de rau atat de fara sens, mi a pus o povara asa mare peste suflet
Dumnezeu sa ii ierte
@I,
totusi nu te descuraja. Domnul poate sa ne ia poverile noastre asupra sa, si e bucuros sa o faca, doar sa vrem, doar sa nadajduim in El. Toate nelinistile, poverile, supararile, grijile si necazurile sa i le dam Lui, cerandu-I ajutorul, caci El intotdeauna ne aude, mai ales cand ne rugam din inima si cu durere (intai de toate sa ne eliberam de povara pacatelor spunandu-le unui preot duhovnic, spovedindu-ne, caci Spovedania are mare efect spusa cu sinceritate si fara a ascunde niciun pacat ce ne apasa, are un efect aproape fizic de usurare).
“28. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
29. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.” (Matei cap.11)
Din articole:
– http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/cum-sa-infruntam-avalansa-vestilor-rele-din-lume-si-atacurile-vrajmasului-nu-priviti-la-ceea-ce-vi-se-intampla-ci-la-hristos-precum-pruncul-la-mama/
Parintele Porfirie:
I,
Am stat mult să mă gândesc dacă să vin şi eu în întâmpinarea durerii tale cu nişte sugestii izvorâte din propria mea experienţă.
Faptul că ai vorbit despre durerea ta, este semn că, conştient sau nu, ai nevoie de ajutor. În zilele noastre găseşti mai rar pe cineva dispus să-şi „rupă” din timpul lui pentru a ajuta pe altcineva cu o vorbă bună, cu o mână caldă întinsă, vorba părintelui Arsenie, dar mai ales cu fapta. De obicei ne angajăm să facem faptele bune mai mult pentru că ne simţim datori în încercarea noastră de a fi buni creştini, în speranţa că acestea se vor „contabiliza” spre câştigarea Raiului, şi din păcate mai puţin pentru că fapta bună izvorăşte să-i zicem în mod firesc din sufletul nostru, ca şi o a doua natură.
Nu cunosc situaţia ta, dar aşa cum ai descris-o în câteva cuvinte, este greu de acceptat şi greu de suportat. În cazul meu cel puţin, atunci cand am avut de înfruntat suferinţe grele şi umilinţe crunte din partea altora, primul gând a fost să analizez situaţia, şi să mă gândesc cu ce am greşit eu faţă de acel (acei) oameni, şi să ştii că aveam şi eu vina mea … Nu ştiu dacă şi ceilalţi şi-au găsit vreo vină în comportamentul lor urât faţă de mine, dar asta deja nu mai e treaba mea.
Un alt aspect este şi faptul că avem uneori aşteptări exagerate de la cei din jurul nostru, şi mai ales de la cei care se declară a fi creştini practicanţi (cum modern se mai zice). Teoretic ar trebui să cerem mai mult de la ei, dar practic este imposibil de avut astfel de „pretenţii”, pentru că şi ei ca şi noi „suntem pe Cale”, adică luptăm şi noi şi ei cu slabiciunile noastre, cu păcatele noastre, cu neputinţele noastre, cu mai mult sau mai puţin succes. Oricât de înaintat ar fi unul sau altul pe calea desăvârşirii, există un punct al „toleranţei”, al înţelegerii, dincolo de care respectiva persoană nu poate trece, adică devine neînţelegătoare, violentă, rea, uneori uită de comportamentul civilizat, uită de educaţia primită, de cei şapte ani de acasă, ignoră bagajul de cunoştinţe creştine acumulate, uită totul. Acestea se întâmplă fie din cauza faptului că nu vrem să acceptăm anumite realităţi care dau peste noi într-un mod care nu ne convine, fie pentru că vrem să luam din învaţătura creştină numai ceea ce ne place. Sunt mulţi care depăşesc această „limită a toleranţei”, alţii însă nu o pot depăşi. Trebuie să acceptăm acest lucru.
Alt aspect este faptul că TOT ceea ce ni se întâmplă, bun, rău sau foarte rău, este cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Asta ar trebui să ne liniştească cât de cît … „La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi”. Am vrea noi să ştim şi motivele pentru care trecem prin astfel de încercări, dar poate că uneori nu ne este de folos ca să le cunoaştem, sau cunoaşterea lor ne-ar periclita chiar mântuirea, pentru că, cine ştie, ne-am mândri …Apropo de încercări, întotdeauna m-a impresionat profund nenorocirea slabanogului care a aşteptat 38 (treizeci şi opt!!!) de ani pentru a se vindeca la scăldătoarea Vitezda. Ce nenorocire mai mare există ca aceea de a fi bolnav, de a fi complet dependent de alţii, şi pe deasupra de a fi şi singur? Sau Iov care a pierdut TOTUL, inclusiv sănătatea, şi a avut multe de pierdut: bogaţii de tot felul şi o familie mare şi fericită. Şi suferinţa slabanogului şi cea a lui Iov au fost cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru că în iconomia Sa vroia să le încerce răbdarea, credinţa şi nu numai, şi de asemenea pentru a se putea vedea din toate acestea slava lui Dumnezeu care pe toate le rânduieşte bine, chiar dacă noi nu putem înţelege acestea.
Munte încercări ni se întâmplă şi pentru a ispăşi astfel propriile păcate, de care suntem conştienţi sau nu, sau pentru a rezolva „zestrea” de păcate pe care strămoşii noştri ne-au transmis-o. Mitropolitul Antonie al Surojului afirma: “Fiecare generaţie moşteneşte de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinţii lor şi de la înaintaşii cei mai apropiaţi) caracteristici ale minţii, inimii, voinţei, particularităţi ale corpului, probleme rezolvate şi nerezolvate. Dacă părinţii au rezolvat în ei inşişi o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai şlefuită. Dacă ei nu vor fi in stare să o rezolve, generaţia următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Şi eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: “Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde şi până unde?” Şi, “săpând” în trecutul lor, reuşeam să găsesc de câteva ori la strămoşii şi la părinţii lui aceeaşi problemă nerezolvată”.
Ştiu că este foarte greu să uităm nedreptăţile care ni se fac, şi este şi mai greu, dacă nu imposibil ca să iubim pe cei care ne fac rău. Nu putem face acestea singuri, dar în mod sigur le vom putea face cu ajutorul lui Dumnezeu. Mai greu este să-i iubim pe cei care-i nedreptăţesc pe alţii …
Se spune că găsirea unui duhovnic bun, adică a unuia potrivit pentru fiecare în parte, este un lucru foarte greu, dar nu este imposibil. Roagă-te lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ca să te ajute în găsirea acestui duhovnic. Făcând o spovadă bună şi ascultând de sfaturile pe care ţi le va da, viaţa ta se va schimba în bine treptat-traptat în timp, sau poate chair şi dintr-o dată.
Sper să nu te fi plictisit cele spuse de mine, sau să le consideri nepotrivite pentru situaţia în care te afli.
Dragul meu frate mare ţie-durerea ce o mărturisesc cuvintele tale. Te poate strivi, te poate distruge. Pe pământ i’atata durere, atâta suferinţă, atâta neînţelegere între oameni încât Dumnezeu însuşi a venit in trup de om să ne mângâie să ne ierte să ne lumineze şi să ne scape din robia vrajmasului. L’a durut atât de mult încât şi dat viaţa pentru salvarea şi mantuirea noastră, pentru a da sens vieţii noastre, pentru a da sens şi a valorifica suferinţa noastră pentru a ne învăţa să ne iubim unii pe alţii să ne inrtajutoram să ne înţelegem starea , căci suntem sub biciul şi tirania demonica ; pentru a nu ne lăsa pradă disperarii pentru a nu fi nimiciţii. de rautatea demonica pe vesnicie. Dumnezeu te iubeşte atât de mult încât s-a dat jerfă pe cruce pentru frăţia ta. Orice durere ai spune-i lui şi te va elibera de ea. Ai încredere în el. Vino la biserica Lui şi spune-i durerea la spovedanie sub epitrahilul preotului şi vei fi eliberat de povară suferintei tale. Ai încredere în Cuvantul Lui că din lume doar El nu si-a încălcat Cuvântul şi pentru Cuvantul acesta pe care ni la dat a murit pe cruce. Suferinţa frăţiei tale are sens şi dacă urmezi cele spuse vei fi rasplatit pentru ea. Te rog asculta-ma şi nu te mai chinui. Ceia ce nu ne poţi spune nouă spune duhovnicului şi i’ai spus lui Hristos. Nu mai purta această povară că te va nimici. Demonii se luptă cu disperare să-ţi fure mantuirea să te descurajeze să te nimiceasca. Oamenii cad înşelaţi de ei fie în desnadejde fie în răutate. Şi cel sau cei ce ţi au provocat această suferinţă şi frăţia. ta din inraurirea şi inselarea lor a-ti ajuns la aşa ceva. Ai aici dragoste frăţeasca şi cuvânt mantuitor frate I. Cât de frumos ţi să răspuns. Fiecare a venit să te mângâie cu dragostea să. Nu te lăsa nimicit. Te rog urmeaza-ne sfatul şi mai ales comunica cu duhovnicul şi de te odihneşte şi cu noi care-ti suntem alături. Iartă-mă te rog.
Cu noi cine va fi’n durere
În panică şi-n suferinţa,
Cui îi vom cere ajutorul
Şi izbăvirea prin credinţă ?
Cui îi vom spune disperarea ?
Cui îi vom cere ajutor
De nu Te vom chema pe Tine,
Slăvitule Mântuitor ?
Cine cunoaşte-n profunzime
Adânca noastră suferinţă,
Singurătatea şi durerea
Şi tânguirea din căinţă ?
Cine ne mângâie’n durere
Ne dă speranţă şi iubire,
Ne dă răbdare şi putere,
Renaştere şi izbăvire ?
Cine-i cu noi în întristare
Când oamenii ne-au părăsit ,
Când nimeni nu ne calcă pragul,
Şi trupul nostru a slăbit ?
Când din noianul de necazuri,
Nu mai găsim nici o scăpare
Şi toţi ne ocolesc cu teamă,
Cui îi vom cere îndurare ?
În cine să avem nădejde,
Şi totul să-i încredinţăm
Şi tainele şi suferinţa,
Convinşi că nu ne înşlăm ?
Când în mulţimea de pacate
Ne paşte dreapta osândire
Iar în dispreţul ce ne’ucide,
La cin’să cerem mântuire ?
La Tine Dumnezeul milei.
La tine Bunule Iisus,
Cel ce-ai purtat crucea durerii
Şi răul tuturor l-ai dus .
La Tine vom găsi iubire
Şi mângâiere şi iertare
Şi noi nădejdi de mântuire
De izbăvire şi’ndreptare .
La Tine vom găsi Iisuse,
Ieşirea din singurătate
Şi mângâere în necazuri
Şi sfânt izvor de sănătate .
Tu înţelegi toată durerea.
Tu nu divulgi , nu osândeşti,
Nu râzi de suferinţa noastră
Ci ne-o alini, că ne iubeşti .
Tu ne eşti mamă, ne eşti tată.
Tu eşti balsam şi izbăvire.
Tu eşti şi mila şi onoarea,
Tu eşti şi sincera iubire .
Tu eşti aproape de oricine.
Eşti în adânc de suferinţă .
Tu o’nţelegi, Tu ierţi, Tu mângâi.
Tu ne ajuţi întru credinţă .
Cine Te-a câştigat Iisuse
Şi Ţi-a simţit iubirea-Ţi sfântă,
De bucurie plânge-n cuget
Şi îngerii în duh îi cântă .
Că Tu eşti sfântul, eşti sublimul.
Eşti tot ce poate da iubirea,
Mila ,iertarea , bunătatea,
Sinceritatea , duioşia .
Tu eşti divinul şi salvarea.
Tu eşti comoară şi odor.
Tu eşti cel vrednic de iubire,
Slăvitule Mântuitor .