DESPRE HOMOSEXUALITATE CA PACAT SI BOALA cu Parintele Pantelimon Șușnea si Staretul Iustin Miron de la Oașa (si AUDIO)

*

– In zilele de azi se promoveaza agresiv in mass-media homosexualitatea ca fiind o stare fireasca a omului. E homosexualitatea o boala a sufletului? Cum se poate trata?

Parintele Pantelimon de la Oasa:

– Acuma, referitor la ce zicea Parintele staret ceva vreme in urma, trupul este orb. Trupul nu are lege, el are pofte care sunt ordonate de ratiune si de minte. Si va spun asta pentru ca astazi se incearca sa se modifice conceptia oamenilor in legatura cu acest subiect. Or, trupul cauta placere sau, cum spuneam inainte, trupul patimas [este cel care cauta placere. Toate legile sunt morale. Adica, o relatie normala, asa cum este una dintre un barbat si o femeie, nu se intemeiaza numai pe o lege a trupului, ci si pe moralitate, adica o lege a cugetului. Vedem, de exemplu, ca la animale nu exista o interdictie inscrisa in firea lor, in instinct, o interdictie a relatiilor incestuoase, asa cum exista in cadrul oamenilor, intre rude. De exemplu, la animale nu exista o opreliste a atractiei care sa fie inscrisa in trup. Or, la om, nu te indragostesti de sora ta, nu te indragostesti de parintii tai, pentru ca exista niste bariere morale, care iti spun foarte clar ca nu ai voie, si atuncea tu nu-ti permiti, pentru ca tu ai o lege. Ei, in momentul in care dispare credinta din viata omului si dispar aceste legi, totul este posibil, adica toate perversiunile sunt posibile, daca nu mai exista o lege morala, daca se doboara aceste bariere. Si atunci cand este declarata ca normalitate relatia intre persoane de acelasi gen, numarul de astfel de relatii se va inmulti, pentru ca omul este cautator de placeri. Si daca nu mai exista aceste specificatii care sunt de natura morala, din punctul de vedere al atractie chimice… e ok [in cazul homosexualitatii, in afara unor dereglari grave, nici asa ceva nu este posibil, la nivel fiziologic, tocmai de aceea se si numeste pacat impotriva firii – nota noastra]. Adica, trupul, cum va spuneam este orb, el nu are ochi, nu are minte, totul tine de niste principii spirituale. Si din acest punct de vedere este foarte periculoasa, atitudinea aceasta moderna sau contemporana, de relativizare a relatiilor, pentru ca se doboara aceste bariere mentale.

Parintele Iustin de la Oasa:

– Iata, pot spune din experienta cu homosexuali credinciosi, din experienta unora pe care ii spovedesc, nu sunt multi, dar ii spovedesc, care, o data ce sunt credinciosi nici nu-si pun problema relatiei cu un alt barbat, deci le e rusine de treaba asta. Si sunt foarte marcati saracii de treaba asta, ca sunt in situatia asta. Or, nu cred ca se pune problema sa absolutizam starea asta cazuta. Deci, clar e o boala, homosexualitatea este o boala care trebuie tratata, sa nu-i zicem la rau bine acuma!

Si implinirea noastra in final e prin Dumnezeu. Ne casatorim ca sa ne implinim prin Dumnezeu, adica de Dumnezeu prin celalalt, deci nu ramanem, oricum, numai noi la nivelul nostru. Or, daca noi, oameni obisnuiti, oameni normali din punctul asta de vedere [heterosexuali, n.n.], ne punem mereu problema spiritualizarii vietii, a sfintirii vietii, pai acuma, oare, de ce nu s-ar pune si la ei? Deci vedeti ca problema asta se pune numai in zona asta a necredintei, a ateismului. Si ateism, sa stiti, servim de dimineata pana seara foarte mult. Suntem foarte credinciosi in raport cu cat ateism inghitim de dimineata pana seara. Uitati-va la emisiunile astea la televizor, la radio, toate cu un mesaj ateu, toate cu o conceptie atee despre viata, adica toate spun [implicit, n.n.]: fara Dumnezeu, fara Dumnezeu! Si atuncea e normal ca se ajunge si la asta.

De ce acuma, de cand s-a liberalizat atat de mult raul, se pune asa de acut problema homosexualilor? Pai n-au mai fost homosexuali pana acum? Au fost dintotdeauna, dar acuma parca s-au inmultit. Dar de ce s-au inmultit? Pentru ca s-au dat multe drepturi raului, pentru ca, acuma, cu democratia din vremurile noastre, vedem ca atatea drepturi s-au dat raului, incat, aproape, raul a devenit normal. Pai pana acuma era interzis binele? Cand e vorba de drepturi, la ce ne gandim sa avem cat mai multe drepturi? La ce te gandesti cand vrei sa ai un drept? La rau! Pai n-aveam dreptul la bine pana acuma? N-aveai dreptul sa vorbesti frumos, n-aveai dreptul sa gandesti frumos, n-aveai dreptul sa te rogi, n-aveai dreptul sa respecti? Pai aveai! Deci binele nu a fost restrictionat, raul a fost, intr-adevar restrictionat, si acum, prin democratizare, dam drepturi raului. Si unde se ajunge? Ia mergeti in tarile “civilizate” sa vedeti acolo pana unde merge raul! Si vedeti ca sunt crize mereu, ca acolo sunt chestii realizate numai in suprafata, dar nu de adancime. Occidentalii au probleme sufletesti, foarte mari, foarte mari! Si noi, din punct de vedere al credintei, avem ceva de dat in loc. Credinta noastra, viata noastra. Or, ei si-au pierdut-o.

Chiar mi-amintesc ca imi spunea mama, odata, la telefon, si chiar azi am auzit la radio in masina, cand veneam, ca au fost batuti niste homosexuali, pe nu stiu unde… Si imi spunea mama, taranca fiind, ca odata s-a speriat ca nu stiu ce manifestare a fost iarasi pe la Bucuresti, si suporterii lui Becali i-au batut pe homosexuali. Si mama nu stia cum sa-mi spuna treaba asta, ca nu stia cum le zice la homosexuali – fiind taranca nu stia termenul asta. Si eu stiam la ce se refera, dar eu o tot sacaiam sa vad ce zice, cum ii numeste. Ca nu se punea problema de asa ceva in sate, [iar] cine avea treaba asta, si-o vindeca prin credinta. “Si ce fel de oameni erau aia, mama?“. “Pai erau d-aia, ma copile, sexuali de-aia, arza-i focu”!“. Si asta nu pentru ca-i ura pe aia, ca-s chipul lui Dumnezeu, dar pacatul ala care e ingrozitor, orientarea aia, care e groaznica sa o ai in tine, si-i devastatoare pur si simplu. Si eu cred ca trebuie sa luptam sa devina normali, sa devina oameni ca toti oamenii, nu? Si vedem de aici pozitia lui Dumnezeu. Pai nu-i Dumnezeu Tatal nostru, nu Dumnezeu ne da viata? Si la Sodoma si Gomora oare ce-a fost? Era vorba de homosexuali, sa stiti! Si, cum a procedat Dumnezeu cu homosexualii? Foc din cer! Pur si simplu nu s-a uitat. Si avem noi dragoste mai multa decat dragostea infinita a lui Dumnezeu? Suntem noi, cumva, mai iubitori decat Dumnezeu? Deci e vorba de un rau si de o boala si sa-i zicem [pe nume]: rau si boala si sa-i ajutam (sa ne rugam) sa devina, saracii, sanatosi. Dar cei care cred, si-si asuma credinta, sa stiti ca depasesc prin credinta.

Parintele Pantelimon de la Oasa:

Homosexualitatea apare ca o deviere emotionala, care se poate produce in copilarie si ca o lipsa a unor coordonate precise de viata. Daca nu ti se spune ce este normal, orice poate sa devina normal. Homosexualii pot fi ajutati sa se reechilibreze emotional, astfel incat sa poata simti afectiune si catre persoane de gen opus. Dar ispita tot timpul va ramane, daca ei au avut inainte relatii din acestea, homosexuale, pentru ca relatiile sunt inscrise deja in memoria lor. Si atunci, ispita acelei placeri va ramane si [omul] nu poate fi vindecat complet, dar poate fi normalizat, adica poate sa duca o viata normala si sa nu mai cada in pacatul respectiv si poate chiar, la un moment dat, sa urasca pacatul.

***

Vezi intreaga conferinta audio si partial transcrisa la:

Legaturi: