PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO)

4-04-2013 Sublinieri

Extras din conferinta “Despre discretia omului in post” sustinuta la Cluj, pe 21.03.2013 de Arhim. Teofil Roman, eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Cluj Napoca

sursa audio: ASCOR Cluj

“Chiar dacă am emoţii destul de mari, mă bucur să fiu cu frăţiile voastre. Aş vrea să vă pun înainte un scurt cuvânt despre discreţie, inspirat de ultimele două duminici, respectiv de Evangheliile care s-au citit în aceste două duminici pregătitoare înaintea Postului Mare. În Duminica lăsatului sec de brânză L-am auzit pe Mântuitorul zicând:

Iară tu, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti.

Aşadar, lucrarea aceasta a postului trebuie să fie făcută cu multă discreţie, nu aşa cum o făceau fariseii din vremea Mântuitorului, ci într-un alt mod, printr-o lucrare lăuntrică şi nu printr-o dorinţă de a impresiona pe cineva, nici măcar pe Dumnezeu, sau de a atrage atenţia, ci ar trebui să fie o manifestare a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. Părintele Rafail spunea într-o conferinţă că postim atâta cât iubim. Mi s-a părut un cuvânt extraordinar și o măsură adevărată, autentică a postirii. Sigur că noi nu suntem în stare să iubim, dar trebuie să tânjim către iubire, şi atunci, prin această perspectivă, mă gândesc că tot ceea ce facem noi în Biserică trebuie să fie acoperit de discreţie.

În altă parte zice Mântuitorul:

Să nu ştie stânga ce face dreapta ta.

Noi trăim într-o lume în care foarte mult se cultivă reclama şi afirmarea de sine, trebuie să arăţi mereu cât ştii, cât poţi, și, în general, oamenii simt nevoia să fie apreciaţi şi suferă foarte mult dacă nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare, despre care ei cred că sunt conştienţi. Dar, din punct de vedere duhovnicesc, acesta este un pericol.

În Duminica lăsatului sec de carne, când Sfânta Evanghelie ne-a vorbit despre Înfricoşata Judecată, am văzut acolo că drepţii nu ştiau să fi făcut vreodată vreo faptă bună, să-L fi întâlnit vreodată pe Hristos şi să Îl ajute în vreun fel. Zic:

Doamne, dar noi niciodată nu Te-am văzut aşa. Când Te-am văzut noi flămând sau gol sau în temniţă şi să-Ţi fi făcut Ţie una ca aceasta?

Şi atunci zice Domnul:

Ori de câte ori aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut.

Dar, vedeţi, oamenii sfinţi, oamenii drepţi, nu au sentimentul că au făcut ceva bun. Nu au nicio pretenţie în faţa Mântuitorului, dimpotrivă, se miră, zic:  Doamne, noi nu ştim. Pentru că ei s-au învățat ca toată viaţa să pună tot ceea ce era bun în lucrarea lor pe seama lui Dumnezeu, s-au învăţat să-I aducă mereu lui Dumnezeu toată slava, cinstea şi închinăciunea, iar pe ei să se osândească mereu.

Ceilalţi, din partea stângă, iarăşi nedumeriţi, zic:

Doamne, dar când Te-am întâlnit noi aşa şi nu Ţi-am făcut?

Adică, vedeţi cum cugetă aceşti oameni, ei sunt conştienţi de valoarea lor, şi sunt totdeauna pregătiţi să facă ceva ce merită. Dar ceea ce nu merită nu sunt în stare să facă. Adică nu sunt în stare să facă ceva gratuit, ceva din dragoste, ci întotdeauna din interes. Aşa cum l-am văzut pe fiul cel mare din parabola fiului risipitor:

Eu niciodată nu Ţi-am călcat cuvântul, dar niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei.

Deci, vedeţi, această relaţie de interes cu Dumnezeu. Şi noi ştim că toti ne recunoaştem, de fapt, în această stare, pentru că tot ceea ce facem, facem din interes.

În altă parte, când se vorbeşte despre Judecată, iarăşi cei din partea stângă încearcă să se îndreptăţească şi zic:

Doamne, noi am propovăduit în numele Tău, am scos diavoli în numele Tău, am făcut minuni în numele Tău.

Auziţi ce-au făcut? Şi Domnul le zice:

Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, pentru că nicicând nu v-am cunoscut.

Deci iată, poţi să propovăduieşti, poţi să faci minuni, poţi să scoţi demoni, şi, totuşi, să nu fie spre slava lui Dumnezeu, să nu fi recunoscut de Mântuitorul ca fiind ucenic al Lui. Vă daţi seama ce grele sunt aceste cuvinte? Şi unde, de fapt, trebuie să ajungem noi? Ca tot ceea ce facem să facem în numele Domnului şi spre slava lui Dumnezeu, cum strigă, la un moment dat, psalmistul: Nu nouă, Doamne, ci numelui Tău dă slavă, căci mie nu mi se cuvine nicio laudă, nicio mulţumire, niciun merit, ci Ţie. A Ta este puterea şi slava. De fapt, tot ceea ce se întâmplă bun în viaţa mea este prin mila lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu, prin puterea lui Dumnezeu. Aşa că, dacă e să am vreun merit, este acela că m-am deschis lucrării lui Dumnezeu. Dar pentru aceasta nu mi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune.

Aşadar, aş vrea să vă pun şi să-mi pun şi mie la suflet acest lucru, acest cuvânt, această învăţătură despre discreţie, despre simplitate; să nu facem nimic din dorinţă de slavă deşartă, ci tot ceea ce facem să facem spre slava lui Dumnezeu, în numele Domnului. Şi atunci vom suferi tot mai puţin.

E foarte multă suferinţă în viaţa noastră din mândrie. Pentru că nu suntem apreciaţi, pentru că nu ni se mulţumeşte… Dar dacă am învăţa să le facem pe toate în numele Domnului şi spre slava lui Dumnezeu, n-am fi niciodată trişti, ci întotdeauna am fi bucuroşi şi mulţumitori şi am avea motive de a aduce slavă şi mulţumire lui Dumnezeu şi de a-l răbda pe aproapele, înţelegând că el, de fapt, nu are nicio vină, şi dacă el se poartă cum se poartă e pentru că nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că nu cunoaşte dragostea lui, bunătatea Lui, lucrarea Lui, și pentru aceasta eu nu trebuie să-l osândesc, ci trebuie numai să-l compătimesc, să mă rog pentru el ca şi pentru sufletul meu. Şi atunci, încet-încet, inima mea se va vindeca, şi sunt şanse ca şi în inima aproapelui meu să se întâmple minuni, adica harul lui Dumnezeu să se apropie în chip miraculos de inimile celor pe care îi răbdăm şi pentru care ne rugăm fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Amin.

– Cineva zice: Daca nu ma simt apreciata de ceilalti, nu mai sunt in stare de nimic. Ce sa fac?

– Da, eu nu zic ca e usor lucrul acesta, e o nevointa foarte grea. Pentru ca, de fapt, este lupta cu mandria noastra, cu egoismul nostru, care cere “varsare de sange” – in chip duhovnicesc – cum zice Sf. Ap. Pavel: “In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit pana la sange. Deci, iata, in lupta cu mandria, cu egoismul, se cere lupta “pana la sange”. Asa ca nu este usor, si te simti rau, te doare cand nu esti apreciat, cand nu ti se multumeste. Dar trebuie sa te inveti sa zici: “Stie Dumnezeu! Oricum, Dumnezeu a vazut ceea ce eu am facut si daca El a ingaduit si a rabdat aceasta, inseamna ca si eu trebuie sa rabd”. Ce pot sa fac altceva? Pentru ca daca eu ma razvratesc si incep sa cartesc si chiar sa hulesc impotriva lui Dumnezeu, situatia nu se va indrepta, ba chiar se va agrava… Si atunci trebuie sa ma smeresc si sa spun mereu: “Dumnezeu stie, Dumnezeu sa-mi ajute, sa-mi dea putere sa rabd, sa iert, sa iubesc, sa am incredere”. Asa ca e o nevointa, poate, de o viata. Dar pe care trebuie sa o purtam. Pentru ca daca nu o purtam, vom suferi neincetat si ii vom face si pe altii sa sufere, cu nemultumirile si cartirile noastre”.

***

Legaturi:

***

“Când veţi vedea pe cineva pretinzând că este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat după publicitate şi spectacol, dorind numaidecât să se afişeze cu darurile pe care le are, acela să ştiţi că nu este de la Dumnezeu!”


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum sa tinem post?, Mandria, trufia, Parintele Teofil Roman, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

47 Commentarii la “PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “Dar pentru aceasta nu mi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune.”
    Nimeni nu trebuie sa pretinda slava si cinste. De inchinaciune nici nu poate fi vorba. Dar, totusi, e omeneste sa te bucuri cand ti se spune multumesc, si sa simti durere cand esti tratat cu nerecunostinta, mai ales atunci cand dai din ceea ce uneori poate nici nu ai…

  2. Iata o rugaciune (din pacare doar in engleza pentru moment) a parintelui Eusebius Vittis (+2009) care se incadreaza foarte bine cu tema articolului:

    “O Lord my Jesus, meek and humble in heart, I wholeheartedly beg and beseech You:

    From the desire to be admired by others, release me.
    From the desire to be loved by others, release me.
    From the desire to be sought out by others, release me.
    From the desire to be honored by others, release me.
    From the desire to be praised by others, release me.
    From the desire to be preferred by others, released me.
    From the desire to give advise to others, release me.
    From the desire to be commended by others, release me.
    From the desire to be cared for by others, release me.

    Release me from thewill fear that they will humiliate me.
    Release me from the fear that they scorn me.
    Release me from the fear that they will reject me.
    Release me from the fear that they will slander me.
    Release me form the fear that they will forget me.
    Release me form the fear that they will offend me.
    Release me from the fear that they will suspect me.”

  3. Discretie-da.
    Nu prea cred,ca din cei care postesc,se lauda cu asta,sau asteapta sa fie laudati de oameni.
    Mai degraba tot cei care nu postesc,fac asta.
    Si,sa ascunzi faptele tale bune,-da,dar depinde de cine,(eu cred ca este valabil mai mult in manastire,unde toti se nevoiesc).Caci intr-o lume in care nu stiu citi mai postesc,cred ca este bine sa li se arate ca mai sunt si care tin postul.
    De exemplu,eram intr-un grup de ,,crestini”in perioada postului,Adormirii Maicii Domnului,si la un momentdat,ni-sa propus,sa mergem la un restaurant,si atunci eu vazind ca nimeni nu pune problema postului,am refuzat,spunind ca este post.si s-au uitat asa dispretuitor la mine,si au mers cu totii sa se ospateze.Ce credeti ca a fost in sufletul meu?mindrie sau asteptam vre-o apreciere?de la cine?-binenteles ca m-am mihnit,si am zis,iata in ce lume traiesc.Deci cred ca este bine sa marturisim credinta,prin toate si la aratare.

    Iertati!

  4. @ marieta:

    In ceea ce a spus parintele, atrage atentia IN GENERAL asupra patimii slavei desarte pe care o avem cei mai multi, nu doar in legatura cu postirea, ci ca o modalitate de a tine si duhovniceste postul.

  5. @marieta: cred ca discernamantul si bunul simt (cu un accent pe implinirea poruncii, ca sa spun asa) ne pot spune cum trebuie sa ne comportam in diferite situatii. parintele eusebius, in urma ascezei duhovnicesti si a unei vieti inchinate lui Hristos, vede (probabil) ca noi, oamenii, suferim in mod profund de mandrie, macar ca de multe ori patima aceasta se ascunde, se disimuleaza foarte bine. cred ca Postul Mare ne da sansa sa “mânăm” la adanc, adancul nostru, pentru a prinde monstrii ce se ascund in intuneric si pe care altfel nu i vedem sau preferam sa nu i vedem.

  6. Are dreptate Marieta, in ziua de azi in Romania mai degraba se ascunde postul din dorinta de a placea oamenilor, decat sa fie motiv de lauda. Discretia e buna, dar uneori (de la caz la caz) si marturisirea e buna. Fiecare stie care este contextul si, poate chiar mai important, cu ce gand ascunde sau dimpotriva marturiseste ca posteste. Mai da si duhovnicul cate un sfat…

  7. Eu imi amintesc ca undeva parintele Paisie Aghioritul spunea ca a recunoaste ca postesti miercurea, vinerea si posturile de peste an este marturisire de credinta. Doar daca cineva se nevoieste mai mult decat atat, trebuie sa o faca fara zgomot. Am redat din amintire.

  8. @ Gabriela:

    Desigur, am dat si noi acel cuvant: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/08/02/in-fata-oamenilor-lumesti-trebuie-sa-recunoastem-ca-postim-putem-calca-postul-daca-suntem-serviti-cu-mancare-de-dulce-ca-sa-nu-smintim/

    Nu credem ca despre asta este vorba nici aici, nici in… Evanghelia de la inceputul Postului. E vorba despre smerenie, pur si simplu, ca “ingredient” fundamental al postului duhovnicesc. Parintele Teofil Roman arata foarte bine tendinta omului de astazi de a face aproape orice lucru, orice “fapta buna” cu o motivatie legata sub o forma sau alta de afirmarea de sine, de hranire a parerii de sine sau din motive de imagine sau de interes etc.

  9. Adica daca eu merg la o onomastica la vecini (catolici) acuma in post, pot calca postul pentru ca sa nu i smintesc? Ca chiar ca eu nu vreu sa il calc..
    Dar tot timpul am tinut postul la onomastica lor si s-au suparat un pic, dar a trecut..

  10. Excelent cuvantul parintelui si cred ca e foarte necesar ca preotii sa ia atitudine clara pe tema asta, in conditiile in care lumea (fara a da, insa, vina numai pe “lume”) ii sufoca pe credinciosi cu stilul de viata axat pe succes si aprecierea din partea celorlalti. Presiunea de a deveni “eroi de film american”, mai ales asupra tinerilor, care nu si-au cristalizat inca personalitatea, mi se pare fantastica, mai ales ca, in lipsa regasirii in Dumnezeu, nu poate duce decat la mandrie sau depresie. Relatia dintre implinire si mantuire este subminata (apropo de implinire, excelent dialogul pus de fratii admini dintre parintele Rafail Noica si celebrul sau tata), sensul “implinirii” fiind pervertit ca sa insemne succes lumesc.
    Iar legatura pe care parintele Teofil Roman o face cu punerea vietii in mainile Domnului si rugaciunea pentru ceilalti mi se pare frumoasa si subtila.

    O alta fata a monedei ar fi, pentru mine, cei care nu cred in Dumnezeu, dar incearca sa faca binele (chiar cu un soi de smerenie si dezinteresat) si nu inteleg de ce ar avea nevoie de Dumnezeu ca sa faca ceea ce (aparent) faceau si inainte. Dar cu rugaciunile celor credinciosi, Dumnezeu face minuni…

  11. @cititor:

    pai tocmai, ca e omeneste. Si asta n-ar fi asa o mare problema cum este, zic, daca ne-am intreba, de fiece data cand nerecunoscatoru’ de aproapele uita sa ne multumeasca, cam de cate ori ne aducem noi aminte sa Ii multumim lui Dumnezeu.

    Adeca, ma enervez pre netrebnic ca asa is eu, om pur-sange; da’ macar in clipa urmatoare sa-mi aduc aminte ca si eu fac la fel in fata Domnului si sa zic – daca nu un “multumesc, Doamne – macar un “iarta-l, Doamne, pe netrebnicu’ aista nerecunoscator ca uite ce-mi facu’, pacatosu’ si imfectu’“. 🙂

  12. @ Petru:

    Nu, fireste ca nu. Nu vrea nimeni sa citeasca, inainte de a scrie, si raspunsurile anterioare care s-au dat, la aceeasi postare?

  13. Mie mi-a spus odata un calugar ca atunci cand este post, este mai bine sa eviti iesirile la rude sau prieteni, daca acestia nu tin post. Pe de alta parte, daca se intampla ca din necesitate sa pleci undeva si ti se pune masa, atunci trebuie sa mananci ce ti se serveste, fara comentarii, pentru a nu tulbura gazda, caci dragostea este mai mare decat abtinerea de la mancare.

    Parerea mea este ca uneori se ajunge la o aplicare “la rece” a tipicului, dandu-se mai multa importanta sensului material, decat celui spiritual.

    Decat sa postesti falindu-te si judecand pe cei care nu postesc, mai bine sa mananci de dulce…

  14. @ Pr. Dcn Tudor, mi-a placut mult rugaciunea, o tentativa de tradus mai jos

    O, Domnul meu Iisuse Hristoase, Cel blând și smerit cu inima, din adancult inimii ma rog Tie:

    De dorința de a fi admirat(a) de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi iubit de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi căutat de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi apreciat de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi lăudat de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi preferat de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a sfatui pe altii, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi lăudat de alții, izbaveste-ma.
    De dorința de a fi servit de alții, izbaveste-ma.

    Izbaveste-ma de frica că voi fi umilit.
    Izbaveste-ma de frica ca voi fi dispretuit.
    Izbaveste-ma de frica că voi fi respins.
    Izbaveste-ma de frica ca voi fi calomiat.
    Izbaveste-ma de frica ca voi fi uitat.
    Izbaveste-ma de frica ca voi fi jignit.
    Izbaveste-ma de frica că voi fi suspectat. “

  15. @ellaina: multumesc! e buna traducerea. rugaciunea e mai lunga. dupa weekend postez tot aici continuarea. sper sa mai verifici postul acesta.

  16. @ Hrisanti:

    Nu trebuie sa facem din asta motiv de cearta si de indreptatire, doar ca e bine sa nu contrazicem invatatura generala a Bisericii (explicata atat de bine si de Cuviosii Paisie si Epifanie) si sa o trimitem la “aplicarea rece a tipicului”, cand nu e cazul de asa ceva. Acolo s-au facut deja clar toate disctinctiile si nuantele necesare, inclusiv legate de problema dragostei. Dar inca o data, nu am auzit pe parintele Teofil sa vorbeasca despre asta, cel putin cat am reusit sa ascultam din conferinta (adica vreo ora).

    @ Adriana (nepublicat la cererea sa, desi am fi vrut sa publicam):

    Ne-ar parea rau sa te autocenzurezi de la a mai scrie, pentru ca noi socotim ca este de folos. Daca simti ca iti face rau duhovniceste este altceva, dar altfel… nu stim. Nici nu ni se parea deloc ca ai fi printre cei excesiv de vorbareti aici.

  17. @Hrisanti
    Ca o completare a ce a spus admin, dar nu spre polemica, Sf. Ioan Scararul spune ca incepatorii trebuie sa-si tina postul si sa nu dezlege in compania altora pt a scapa de mandrie pt ca se aleg cu amandoua, cu nepostirea si cu mandria ca au biruit mandria. Sper sa nu fie necesar sa gasesc citatul precis. Oricum, atitudinea mi se pare de netagaduit.

  18. @ Hristanti

    Nu cred ca este vorba de fala. Ci mai degraba o ispita care te lupta, una din multele care apar in post. Problema cu noi crestinii ortodocsi cateodata (subsemnata incluzandu-se aici in trecut) este ca ne este rusine ca suntem ortodocsi (si nu ma refer aici la fratia ta) ceea ce arata frica de cele de aici (sau mai degraba frica din rugaciunea postata mai sus la cometarii), o credinta caldicica, si nu frica sfata in Domnul pe care o aveau sfintii. Daca noi nici atata nu-l putem marturisi pe Hristos (apropo si de facerea semnului Sf Cruci inaite de masa in public), atunci cum vom putea sa-l marturisim sau chiar sa si murim pt El in vremurile antihristice! Sf Liturghie de astazi spune multe in leg cu aceasta “rusine”…

    Si eu ca si fratia ta locuiesc intr-o tara in care ortodoxia este ca “o picatura intr-un ocean” sa-l citez pe prea cuv Seraphim Rose, insa daca ne uitam la musulmani de pilda, lor nu le este rusine sa afirme sus si tare ca ei postesc cand au ramadanul, sau la budisti de pilda (seful meu este Budist si nu se sfiaza in fata “lumii bune” sa spuna ca el posteste o zii pe saptamana daca i se ofera o invitatie la masa in acea zii).
    Ne cam fac de rusine, nu-i asa.
    Iarta-ma!

  19. Ma scuzati pentru postarea care nu are nici o legatura cu topicul.
    Am si eu nevoie de anumite informatii de la cineva care traieste in Franta.
    Este f. important,insa nu vreau sa inoportunez in acest spatiu.
    Hrisanti,Roman in Franta sau altii,vreti sa ma ajutati ?
    Daca da, rog frumos admin sa le furnizeze adresa mea de e-mail(m*…@hotmail.com)

  20. Iertati! Eu nu i-mi permit sa contrazic ce spun,Parintii.Doar am spus asa in general,ca de obicei,toate merg mina-n mina.cele bune si cele rele.
    Ca, mindria se ascunde,pina si sub zdrentele saracului,stim.Dar ca,daca mai tinem cit de cit,rinduielile crestinesti,Domnul ne ajuta,si nu vad de ce atita mindrie?Unii,asa s-au trezit,in casa parintilor,unde postul era ceva normal si…asa a ramas ceva normal.Publicitate? Stim la ce se face astazi publicitate-nici intr-un caz la post crestin-,si apoi nu am vazut pe nimeni,sa strige pe strada ca posteste.mai degraba ,,stim ”cine striga pe strazi si-si fac publicitate…
    Slava desarta,mindria se arata atunci cind,nu rabd pe altii,cind nu iert…!
    Astazi se fac conferinte,se analizeaza,,in laborator”si gasim tot felul de explicatii,ca sa… ,,nu mai tinem Tipicul”-cind viata crestina este atit de simpla si frumoasa si ,,Tipicul” usor de tinut,cu ajutorul Domnului-binenteles.

    -Sper sa ma adun,si sa nu va mai deranjez!
    IERTATI

  21. Multumesc pentru ajutorul dat in Sfantul Post al Pastelui !
    Domnul sa va rasplateasca !

  22. @ellaina:
    “Lord, grant me to desire that others be loved more than me.
    Lord, grant me to desire that others be esteemed more than me.
    Lord grant me to desire that the good view of others increase, and that my own decrease.
    Lord, grant me to desire that others be put to use more than me.
    Lord, grant me to desire that others be praised more than me.
    Lord, grant me to desire that others be remembered, and not me.
    Lord, grant me to desire that others be preferred and chosen over me.
    Lord, grant me to desire that others make progress in virtue more than me, if of course I could achieve something like that on my own.”

  23. @pr. dcn Tudor- Si cealalta parte…
    (seamana cu rugaciunea Sf Efrem Sirul)

    Doamne, dă-mi a dori sa fiu mai putin iubit(a) decât alții.
    Doamne, dă-mi a dori mai mult prețuirea altora decat a mea.
    Domnul dă-mi a dori ca stima altora sa creasca, iar a mea sa scada.
    Doamne, dă-mi a dori ca alții să se faca mai folositori decât mine.

    Doamne, dă-mi a dori lăuda altora nu a mea.
    Doamne, dă-mi a dori ca alții să fie cinstiti, și nu eu.
    Doamne, dă-mi a dori ca alții să fie preferati și alesi in locul meu.
    (Asa Doamne Iisuse Hristose), dă-mi a dori ca alții să progrese în virtute nu eu, dacă mi-aș dori aceasta prin propriile mele puteri. ”
    Amin!

  24. In loc de :sa progreseza” suna mai frumos: “sa inainteze or sa creasca”

  25. @ellaina: multumesc! sau poate, de ce nu, “sa urce”?

  26. Pingback: albastru de … lupta cu patimile | albastru de...
  27. Pingback: Raspunsurile Parintelui Teofil Roman despre RUGACIUNEA LIBERA, POSTUL ECHILIBRAT si LUPTA CU OBOSEALA SI IMPIETRIREA INIMII: “Dumnezeu nu asteapta de la noi poezii, ci asteapta inima noastra asa cum este” (si AUDIO) -
  28. Nu stiti pe cineva care ar putea traduce din greceste in romaneste un film, care mie cel putin mi se pare destul de interesant ?

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=gbU0a3RKEL8

  29. Pingback: Sfaturi si incurajari duhovnicesti de la Cuviosul Ioan de la Valaam (III) – de folos si pentru POSTUL SFINTILOR APOSTOLI. Chemare la concentrare asupra lucrarii launtrice. Sa nu credem in vise! -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate