POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost”

12-01-2014 Sublinieri

pt tine... 023

Despre pocainta si marturisire

Taina Pocaintei este cea mai mare si cea mai binecuvantata Taina care ne-a fost lasata, care ne pregateste cel mai bine pentru ceruri. Niciun pacat de pe pamant nu este de neiertat pentru om, pentru omul care se va pocai, si pentru Dumnezeul iubirii, care-l primeste. Dumnezeu este multumit si Se odihneste in omul care se pocaieste, oricat de pacatos ar fi. Pocainta este intotdeauna deschisa oricarui om pacatos, Dumnezeu doreste doar marturisirea greselii, si de acolo inainte toate se incheie cu bine. Prin smerenie vine Marturisirea, care aduce curatirea, iar curatirea aduce cu sine mila lui Dumnezeu.

*

lacrimi blogLacrimile sufletului pocait curatesc inima, mintea, sufletul, trupul, viata, cuvantul, fac fara prihana chiar si orice exprimare a omului.

Niciodata sa nu uitam de nadejde. Oricat am cadea si ne-am rani, sa nu deznadajduim! Deoarece Dumnezeu ne daruieste viata, aceasta este o chezasie a lui Dumnezeu ca ne asteapta. Daca Dumnezeu nu era de o milostivire netarmurita, nimeni nu s-ar fi mantuit. Hristos ne asteapta, nu trebuie sa intarziem si sa amanam!

*

Daca harul lui Dumnezeu nu ne umbreste, nu ne schimbam. Daca ne schimbam, daca ne pocaim, daca cugetam la intoarcere, se intampla datorita harului lui Dumnezeu. Ca sa vina insa harul lui Dumnezeu, trebuie sa fim primitori. Nepasarea si trandavirea impiedica venirea darurilor lui Dumnezeu la noi.

*

Postirea, printre altele, infraneaza pornirile nesatioase pe care le avem, si ne foloseste intotdeauna sufleteste si trupeste.

*

Toti suntem pacatosi, nimeni nu a pasit pe pamant fara de pacat, in afara de Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Prin urmare, toti avem nevoie de pocainta si de intoarcere la Dumnezeu, si doar prin pocainta sincera si marturisire ne curatim, pentru ca cela ce vine la scaunul Sfintei Spovedanii va primi iertare prin reprezentantul lui Dumnezeu.

*

FiulRisipitor1Cand omul se pocaieste de pacat si se intoarce catre Dumnezeu, imediat iubirea dumnezeiasca isi intinde bratele si-l imbratiseaza pe fiul risipitor, pe omul pacatos intors, si toate ranile, toate mizeriile pe care le are se sterg si devine curat. Omul, caindu-se sincer, ajunge intr-o mare masura la pocainta adevarata, si se mantuieste.

*

Deoarece toti oamenii suntem pacatosi, avem datoria sa ne pocaim, ca sa ne sfintim. Pacatele sunt ale noastre, sfintirea este a lui Dumnezeu.

*

Toti sa alergam la atotputernica Taina a Sfintei Spovedanii, ca sa ne spalam si sa ne indreptam, sa ne mantuim in dar.

*

Increderea in fortele proprii inseamna egoism si mandrie. Urmand insa exemplul lui Petru, care a plans cu amar, ni se sterge greseala. Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost. Greseala pe care am facut-o, este spalata de lacrimile amare ale pocaintei, si omul revine la vrednicia cea dintai.

*

Ceea ce doreste Dumnezeu de la noi este sa ne intelegem vina, sa avem cunostinta de sine, sa ne cerem iertare, si sa-L iubim cu adevarat. Aceasta iubire o cere Dumnezeu de la om, indemnandu-ne sa nu-l iubim pe diavol, si prin diavol sa mergem in iad.

*

Diavolul, zi si noapte ne intinde curse, deschide prapastii, aduna tabere de razboi, si noi cadem la intelegere cu vrajmasul? Incheiem armistitiu cu cel viclean?

*

Diavolul este amagitor si viclean, zi si noapte se sileste ca sa ne piarda sufletul, iar noi ne aratam nepasatori pentru mantuirea sufletului nostru, in timp ce avem nevoie sa ne silim!

Nepasarea, trandavia si ezitarea sufletului [sunt] infricosatoare! Sufletul doarme si merge ca robotul in viata, fara sa sesizeze scopul si destinatia pe care o are omul.

*

Sfintii plangeau, si noi ne aratam nepasatori? Ne gandim la atat de multe alte lucruri, „dar un lucru ne este de folos“, cel mai important, pregatirea si amintirea plecarii din aceasta viata, careia nu-i dam nicio importanta.

Sfintii Parinti intelepti respingeau pacatul prin asalt. Vindecarea radicala a patimilor se face prin taierea inchipuirilor, a celor din jur.

*

Oricat ne-am intina, oricat am pacatui, cand ne caim, cand ne intoarcem, cand cadem la Dumnezeu cu cainta sincera, cu spovedanie adevarata, cu umilinta curata, este exclus sa nu primim iertare de la Dumnezeu.

*

Cainta sincera si adevarata inlocuieste primul Botez, pe care noi, pacatosii, l-am intinat.

Zapisul curat se pregateste de aici, precum pasaportul. Cand pasaportul sufletului nostru a fost gasit in regula fata de Legea dumnezeiasca, nu vor putea sa ne opreasca vamesii vazduhului, care impiedica orice suflet sa mearga spre cele de sus.

*

Nu exista suflet de crestin-ortodox care-si plange pacatele, pentru care Dumnezeu sa nu randuiasca modul mantuirii. Cand omul cauta mantuirea, gaseste moduri si metode ca sa smulga mila lui Dumnezeu! De aceea trebuie sa nu ne aratam trandavi, ci sa ne pregatim!

*

Pocainta adevarata sterge pacatele si din amintirea lui Dumnezeu, le arata ca si cum nu s-ar fi intamplat.

*

Prin spovedanie curata se vindeca toate ranile si se iarta toate pacatele.

*

Hristos are mila de noi si nu ne paraseste. Harul Lui, insa, ne trece cu vederea, ca omul sa se intelepteasca si sa inteleaga ca a facut o greseala, si sa se intoarca prin pocainta pe calea cea dreapta, si sa regaseasca iubirea binecuvantata a lui Hristos. Mantuitorul este mangaierea si Izbavitorul nostru.

*

Fara Sfanta Evanghelie in mainile noastre, nu avem indrumator, nu avem busola, nu avem nimic, nu putem sa ne mantuim!

*

Pocainta curata este indispensabila, cainta nu lasa nimic nevindecat. Daca nu ni s-ar fi dat pocainta, nu s-ar fi mantuit nimeni!

*

Gandurile se aseamana cu viermele care mananca lemnul, acel vierme care mananca putin cate putin copacul pe dinauntru. Astfel, lemnul pe dinafara pare minunat la vedere, dar pe dinauntru a fost distrus incat, deodata se frange de la mijloc. La fel si calugarul si crestinul care nu se izbavesc curat de ganduri, in final se pierd, pentru ca cel care n-a scapat si de gandurile mici, putin cate putin este mancat pe dinauntru.

*

Dumnezeu doreste ca sufletul sa se mantuiasca, dar mai intai el trebuie sa colaboreze cu Dumnezeu. Daca sufletul nu doreste sa colaboreze cu Dumnezeu, nu se mantuieste!

*

Daca oamenii cunosteau maretiile Raiului, si-ar fi jertfit totul, ca sa le dobandeasca.

*

Iertarea poruncita de Dumnezeu este de neconceput pentru oameni. Omul sarac, omul pamantesc, cel vinovat, apostatul, cel cu pedeapsa grea, nu vrea sa-i ierte semenului sau un cuvant, o greseala mica. Deci Dumnezeu cum sa-i dea iertare, daca el nu-l iarta pe aproapele sau?

*

Dumnezeul nostru este ocean necuprins de iubire, de milostivire si de iertare. Ganditi-va ce fel de Dumnezeu avem! De aceea, sa nu ne pierdem curajul si nadejdea pocaintei si intoarcerii noastre. Daca ne pocaim, El ne primeste din tot sufletul, cu iubirea Lui nemarginita. Daca talharul, cu cheia lui: „Pomeneste-ma!”, a deschis usa Raiului, cu mult mai mult cainta, intoarcerea, lacrimile, vor deschide cu mai multa usurinta portile Imparatiei cerurilor.

*

Adevarul ne confirma ca omul isi poate incheia viata in orice moment, si va merge in vesnicie. Si deoarece se va intampla negresit acest lucru, sa ne ingrijim personal. Trebuie sa fim gasiti pregatiti, curati, marturisiti, iubitori etc. S-o facem acum, cand avem vreme la dispozitie. Sa ne silim pe noi insine sa credem in acest adevar, ca vom muri, ca vom fi judecati, ca vom fi osanditi, avand ca fundament Evanghelia. Sa tinem Evanghelia, si sa ne straduim s-o punem in aplicare.

*

Dumnezeu doreste cainta adevarata, indepartarea de pacat, inima zdrobita si smerita. Doreste pocainta si lacrimile, ca sa daruiasca bucuria mangaierii, „pe care lumea nepocaita n-o cunoaste“.

*

Hristos este rugaciune continua, mangaiere care nu are masura. Prin urmare, trebuie sa-L iubim si sa pomenim cat putem Numele Lui Cel Sfant.

*

Hristos a venit ca sa ne invete prin toata viata si exemplul Lui, modul si metoda in care trebuie sa vietuim si noi. Hristos inseamna binefacere, iubire si milostivire fata de aproapele, fata de om.

*

Omul care are intentia sa se mantuiasca, va fi „vanat” de mila lui Dumnezeu, pana in ultimul moment, pentru ca Dumnezeu gaseste prin farul pe care-l are inlauntrul inimii Lui, „molecula” intentiei mantuirii. Îl va invrednici si ii va da puterea omului sa se mantuiasca in final. Sfanta Evanghelie a lui Hristos este plina de mangaiere, si de aceea va recomand s-o cercetati mereu, ca sa aveti lumina Lui in viata voastra.

*

Cand mintea omului se indeparteaza de amintirea lui Dumnezeu, cand nu-si mai aminteste de Creator, cand nu se mai roaga, si crestinul nu mai implineste voia lui Dumnezeu, nu mai tine poruncile lui Hristos, se gaseste in neascultare, cade in pacate.

*

Mintea omului se intineaza, dar se si curateste lesne. Inima se curateste greu si se intineaza greu. Ea este impovarata de radacinile impatimirii. Toate patimile sunt inradacinate in aceasta inima. De aceea, toti simtim durere cand Dumnezeu, Care doreste mantuirea noastra, face eforturi de-a lungul timpului, ca printr-o „smulgere” duhovniceasca, sa ne scoata radacinile patimilor si sa ne daruiasca sanatate si libertate sufleteasca.

(din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicesti, Editura Egumenita, 2012)

503976

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica dupa Botezul Domnului, Parintele Efrem Filotheitul, Pocainta, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

34 Commentarii la “POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Si daca nu avem lacrimi (nici inima indurerata)? Daca vrem sa plangem si nu putem?

  2. E aceeasi carte “Ne vorbeste parintele Efrem Filotheitul” reeditata cu titlul “Sfaturi duhovnicesti”, de la Editura Egumenita?

  3. @ Ana:

    Nu, e alta carte.

  4. Pingback: Inceputul Propovaduirii Domnului | albastru de ...
  5. Nevinovata pocăinţă,
    E truda cea mai fericită,
    Ce vindecă şi curăţeşte,
    (Şi cea mai crunt dispreţuită).

    De focul ei, se teme iadul
    Şi nu-e rău (înfricoşat)
    Să nu stingă-n pocăinţă,
    (Nici om să nu fie salvat).

    Nu-i rău, să poată să-i reziste,
    Oricât ar fi de vechi şi’ascuns.
    (Când pocăinţa-i ortodoxă
    Şi-i sinceră în Iisus).

    Nu-i înşelare să nu cadă.
    Nu-i cursă (oricât de iscusită),
    Nu-i viclenie camufalată,
    Ca’n ea, să nu fie vădită.

    Căci pocăinţa este truda,
    Ce’n lume, nu are nici vină,
    (Nici scop viclean şi nici pierzare),
    Că’i răstignire şi-i lumină.

    Ea nu va duce niciodată,
    La scop viclean (în chip ascuns),
    Când este ortodox trăită
    (Şi’ntocmai cum Domnul a spus).

    Ea ne ridică din ruşine,
    Din spurcăciune, din păcat,
    Din ucigaşa deznădejde,
    Din tot ce’nseamnă vinovat.

    Ea’ntoarce pururea la Tatăl.
    (La sfânt şi la desăvârşit),
    Din iadul lumii înşelate,
    Pe orice fiu, (ce-a rătăcit).

    Fără de ea nu-i nici o şansă,
    De a scăpa de Lucifer.
    Nu-i nici o cale de sfinţire.
    Nici un acces deschis spre cer.

    Fără de ea, nu este-n lume
    Om valoros, cu’adevărat.
    Nu-i sfânt, nu-i vrenic, nu-i iertare
    (Şi nici ieşire din păcat).

    Fără de ea nu este cinste
    (Adevărată), vrednicie.
    Nu este viu, nu este cale
    Spre fericita veşnicie.

    Ortodoxia fără dânsa,
    Nu-i ortodoxă!!!. Nu-i credinţă!!!
    Divinul nu ni se deschide,
    (Nici cerul), fără POCĂINŢĂ!

    Fără de ea, nu este-(n NIMENI)
    Iubire sfântă, angajare,
    Trăire, Adevăr, viaţă,
    Credinţă sinceră, iertare.

    Ortodoxia-i ortodoxă,
    E Adevăr, este credinţă,
    Este divinul mântuirii,
    DOAR prin Iisus şi POCĂINŢĂ!

  6. Soră Mirela, şi eu mi’am pus astfel de îtrebări. M’am luptat cu gâdul de a dpune sau a nu spune cred (pentru a nu lăsa să se creadă că sunt deţinâtorul vreunui mare spor sau câştig duhovnicesc). Voi îndrăzni să-mi spun doar părerea petsonală, lăsând loc celor ce pot arăta însă din experienţa personală. Lacimile şi durerea nu vin când dorim noi, ci când durerea este prezentă cu adevărat. A ne determina plânsul şi durerea când nu ne doare cu adevărat este un efort ne natural fără efecte pozitive asupra inimii şi sufletului este o înşelare. Copii plâng foarte uşor şi foarte nstural. De ce ? Pentru curăţia inimii lor. Nu vom putea plânge prea curân (în pocăinţa noastră). Va trebui să dobândim mai întâi curăţia inimii să facem inima simţitoare. Şi iarăşi calea este lungă. Când ne va durea inima şi când vom plânge de durere în pocăinţă ? Când şi cel mai mic păcat ne va produce o grea durere, când căinţa că am greşit (lui Dumnezeu şi apropelui ne va arde lăuntru, când nu vom mai suporta această povară şi vom căuta eliberarea prin a cere iertare, a alerga la duhovnic, a ne lua un canon de pocăinţă noi înşine. Omul sărac nu are ce păzi. Nici averi, nici case, nici haine, nici cinste înaltă nici altceva. De aceia nici nu are grijă de ceva, şi nu se păzeşte de nimic. Bogatul este atent la toate. Nu suferă o scsmă pe haină, nu vorbeşte necugetat, nu-şi lasă casa fără a o asigura cum poate mai bine. Tot astfel se întâmplă şi cu cei săraci duhovniceşte. Ei nu au ce păzi, ptr. că nu au nimic. Cei bogaţi îşi păzesc comorile cu greu dobândite. Nu suportă o scamă de necurăţie, pe vrşmâtul sufletesc, nu-şi lasă ochii ă adune necurăţii în inimă, nu-i lasă mândriei nini o şansă distrugătoare de suflet şi de smerit.Aceşti bogaţi sufleteşte cad în greşeli mici şi plâng cu grele lacrimi pentru cele pierdute, ptr că simt că pentru acelea pierd comoara iubirii de Dumnezeu, curăţia, nevinobăţia etc. Calea este lungă, şi numai prin tains spovedaniei, a pocăinţei continue, s cugetării la.Dumnezeu, a raportării la Dumnezeu, a depărtării de lume, etc.De la Parintele Cleopa au rămas câteva înregistrări despre felul lscrimilor şi folosul lor. Iertare soră. Am îndrăznit ptr. că am văzut că te întrebi despre acestea şi mă simt cumva vinovat faţă de frăţia ta prin faptul că te-am provocat (şi poate şi rănit la o altă postare).

  7. @Mirela

    Cand Hristos se apropie de noi, in lumina Lui vom vedea o parte din grozavia pacatelor noastre si va izvori din adanc si lacrima si cainta noastra. Urmeaza sa facem un pas catre Hristos, prin rugaciune, prin inscrierea noastra hotarata, din suflet, pe “Cararea Imparatiei”, iar Dumnezeu va face o mie de pasi catre cu noi.
    Doamne ajuta

  8. Sincer va marturisesc, cand am fost tanar am crezut foarte mult in capacitatile mele intelectuale si fizice (mandrie si egoism) si mai putin in ajutorul lui Dumnezeu, si toate realizarile mele le-am infaptuit cu greutate si in timp indelungat. Abia mai tarziu am realizat cat de mult conteaza ajutorul lui Dumnezeu (as zice cel putin 99,99%). Daca postesti si te rogi in timp o sa poti sa plangi, sa iubesti fara interes, sa realizezi mai mult decat ai crezut ca vei fi capabil. Dar intotdeauna trebuie sa multumesti lui Dumnezeu pentru toate cate le primesti in fiecare zi.

  9. Soră Mirela, îndrăznesc să-ţi dau un răspuns (de fapt o părere ptr. a nu induce cuiva ideia că sunt deţinătorul vreunei
    sporiri sau virtuţi înalte). Răspusul îl găseşti cu uşurinţă în comentariul fratelui Claudiu (căruia credinţa ia adus roade şi care poate ajuta şi pe alţii). Fac asta ptr. că mă simt dator faţă de frăţia ta, de la confruntarea de pe o altă postare.
    Întrebarea frăţiei tale este sinceră şi spune ceva.
    Că nu vin lacrimile (deşi o dorim) nu este un motiv de foarte mare îngrijorare, dar că nu vine durerea este.
    Despre lacrimi şi felul lor a vorbit Părintel Cleopa şi se găsesc înregistrări.
    Lacrimile vin singure şi nu cred că este bine să le căutăm. Durere trebuie căutată. Durerea vine din căinţă.
    Şi eu am crezut că trebuie căutat plânsul, (dar dacă nu este natural este sforţare, actorie, ca să nu zic mai mult). Copii plâng foarte uşor şi foarte natural. De ce ? Pentru curăţia inimii lor. Omul cu inima nesiţitoare nu va avea nici căinţă, nici durere (deşi poate fi tobă de ortodoxie, vârf şi autoritate în cunoştinţa despre Dumnezeu)

    “Unde este comoara ta acolo este inima ta” spune Domnul Iisus.

    Omul bogat (duhovniceşte) nu vorbeşte cu uşurinţă (cu mândrie), şi nu-şi expune (public), avuţiile sale (duhovniceşti), pentru a nu deveni ţinta atacurilor tâlharilor sufleteşti.
    Omul bogat (duhovniceşte), este conştient de bogăţia sa.
    Ştie cu ce preţ a dobândit-o şi cu câtă uşurinţă o pierde.
    Omul bogat duhovniceşte ştie săşi apere comoara.
    Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este comoara (şi la ea se ajunge cu greu. Cu mare greu).
    Nu se ajunge la ea fără curăţie adâncă, fără cinste, fără smerenia cea mai curată, fără o profundă milostivire, fără lepădarea de sine…
    Ortodoxul începe să fie viu când devine conştient că are câtuşi de puţin ceva din acestea.
    Din acel moment începe să adune.
    (Dar până să adune începe a lepierde din lipsăde experienţă). Şi atunci vine căinţa, vin durerile şi apoi lacrimile.
    Acestea le presupun nu le am soră Mirela.
    Până la roade calea este lungă .(La unii ani şi ani) .
    Claudiu a spus ce la împiedicat (şi nu a greşit).
    Iertare că am îndrăznit a mă arăta cunoscător, doar cu nişte păreri.

  10. Ia ascultați cu atenție asta:

    http://www.romania-actualitati.ro/natalitatea_a_scazut_drastic_in_romania_in_ultimii_ani-56925

    Îți dai seama cât de dement trebuie să fii pentru ca să spui toate acele lucruri cu atât de mult calm încât să pară să spui o poveste pentru adormit copiii?

  11. Legaturi:

    “Când sufletul ţi-e tulburat, aleargă la căinţă; de n-ai căinţă, căieşte-te de necăinţa ta.”

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/27/povatuiri-de-mare-folos-ale-parintelui-serghie-despre-mandrie-cainta-ispite-si-alte-subiecte-duhovnicesti/

  12. @Nicolae, Claudiu

    Multumesc!

  13. Pingback: FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul -
  14. Pingback: Taina sfintei marturisiri. DARUL, BUCURIA SI PUTEREA DUMNEZEIASCA A POCAINTEI -
  15. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” -
  16. Pingback: Arhim. Zaharia Zaharou despre PLANSUL DUHOVNICESC ca LUCRARE ESENTIALA DE CURATIRE DE PATIMI. Pocainta – singura cale de reunificare launtrica, de restaurare a chipului lui Dumnezeu in noi si de dobandire a iubirii de Dumnezeu -
  17. Pingback: “Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta”. PARINTELE SOFRONIE despre BUCURIA DE A FI BIRUIT DE DUMNEZEU. De ce Dumnezeu ingaduie incercarea parasirii Sale, a “pogorarii in intuneric” si a atacurilor infuriate ale Ispi
  18. Pingback: La inceputul noului an bisericesc, CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014) : Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi? Despre SODOMIE si RAZBOIUL NUCLEAR: “Razboiul va incepe din cauza
  19. Pingback: “SLUGA VICLEANA…” – Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DATORNICUL NEMILOSTIV: Conditiile mantuirii: RECUNOASTEREA SINCERA A PACATELOR SI IERTAREA APROAPELUI. Plus: Predica Arhim. Mihail Stanciu (2014) -
  20. Pingback: Parintele Staniloae despre POCAINTA ca LUCRARE PERMANENTA opusa descurajarii fataliste si ca MOTOR AL TUTUROR VIRTUTILOR: “o ar­dere necontenita in launtrul omului, care intretine tensiu­nea dupa mai bine” -
  21. Pingback: Parintele Zaharia Zaharou la Bucuresti despre ZDROBIREA INIMII si LACRIMILE CA HRANA A SUFLETULUI (audio si transcrierea conferintei de la Facultatea de Drept): “Daca voiesti sa dezradacinezi din tine patimile si ca lumea sa nu faca din tine victima
  22. Ucenicii parintelui Efrem recomanda/ dau canon mirenilor sa citesca un capitol din noul Testament in fiecare zi.

  23. Pingback: Arhim. EFREM FILOTHEITUL espre FRICA, DEZERTARE si TRANDAVIE in RAZBOIUL DUHOVNICESC: “Din faptul ca deznadajduiesti cunoaste ca acesta este razboi, este bombardament al vrajmasului… Prin urmare trebuie RABDARE, STARUINTA, CURAJ. Aceasta sa nu
  24. Pingback: “ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret” – PREDICA PUTERNICA (si audio) IMPOTRIVA DEZNADEJDII, A DELASARII si A JUSTIFICARII PACATELOR | Cuv
  25. Pingback: Arhim. EFREM FILOTHEITUL despre FRICA, DEZERTARE si TRANDAVIE in RAZBOIUL DUHOVNICESC: “Din faptul ca deznadajduiesti cunoaste ca acesta este razboi, este bombardament al vrajmasului… Prin urmare trebuie RABDARE, STARUINTA, CURAJ. Aceasta sa n
  26. Pingback: STARETUL EFREM DIN ARIZONA – “APOSTOLUL AMERICII” si “MAGNETUL” HARULUI (reportaj subtitrat in limba română) | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: TAINA CRUCII IN VIATA NOASTRA: Rastignirea mintii prin coborarea dureroasa in inima: “Prin harul Duhului Sfant, STRAPUNGEREA si ZDROBIREA INIMII ii sunt indeajuns crestinului pentru A BIRUI TOATE DUHURILE RAUTATII” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: Sfantul Ioan Scararul despre PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate