PUTEREA RUGACIUNII PENTRU COPIII LOR A PARINTILOR CU INIMA ZDROBITA: “Dumnezeu aude intotdeauna rugaciunile parintilor care nu se dau batuti, nu trece niciodata cu vederea inima infranta”

29-03-2014 Sublinieri

rugaciunea tatalui fiului lunatec - Cred Doamne ajuta necredintei mele

Rugaciunile parintilor

Biblia ne da cateva exemple de parinti a caror credinta si rugaciune pentru copiii lor a fost mai puternica decat a apostolilor insisi. Cunoastem foarte putin, ba chiar aproa­pe nimic, despre cei mai multi din acesti parinti. Putem presupune ca erau oameni obisnuiti. Erau insa oameni care ajunsesera la limitele lor, la culmea disperarii, cu privire la cea mai importanta persoana din viata lor: pro­priul lor copil.

O caracteristica comuna la acestor parinti e ca ei nu se dau batuti. Sa-l luam pe tatal fiului „lunatic” (Mt 17, 14-21). Acest om se apropie de Iisus si spune:

Fie-Ţi mila de fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adeseori cade in foc si adeseori in apa, si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece”.

Acest sarman tata avea un baiat despre care Matei spune ca a fost vindecat de o forma de posesie demonica. Oricare era conditia fiului, e limpede ca baiatul era angajat intr-un comportament autodistructiv. Tatal era la capatul puterilor. Il adusese pe baiat la ucenici, carora li se daduse puterea sa scoata demoni, dar n-au putut face nimic. Atunci tatal a luat el insusi in mani problema si i-a prezentat-o lui Dumnezeu. Iar Iisus i-a vindecat fiul.

Cel mai remarcabil detaliu in vindecarea acestui baiat e ca nu l-a vindecat credinta baiatului insusi. El nici macar nu voia sa fie vindecat. Nici credinta preotilor (adica a apostolilor) la care baiatul a fost adus, si care n-au putut face nimic pentru el. Ci credinta tatalui. Ce fel de credinta? Tatal baiatului vine ingenunchind inaintea Domnului, implorandu-L din tot sufletul. N-ar fi acceptat un „nu” drept raspuns. Ucenicii insisi au fost uimiti si L-au intrebat pe Iisus de ce ei insisi nu-l putusera vindeca pe baiat.

„Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice mun­telui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post” (Mt 17, 20-21).

Ce fel de credinta cere Domnul? Aceasta credinta poate fi mica cat grauntele de mustar, aproape invizibil pentru ochiul omului. Dar cand e zdrobit, grauntele de mustar scoate foc la gustarea ei. La fel era si inima tatalui: zdrobita, franta de disperare pentru fiul sau. Şi in aceasta stare, rugaciunea sa a avut flacara fierbinte pe care i-o daduse credinta. El n-a spus despre fiul sau „e fara speranta”, „e de multi ani in starea aceasta”, „depinde de el sa vrea sa fie vindecat” ori „e propriul sau stapan”.

Marcu ne mai spune un detaliu important despre acest tata: acesta intelesese ca propria sa credinta in Dumnezeu nu era desavarsita. Marcu ne spune ca „tatal copilului striga si spunea cu lacrimi: „Cred Doamne, ajuta necredintei mele!” (Mc 9, 24). Tatal si-a luat toate nedesavarsirile si greselile, cunoscute doar de el singur, si le-a pus jos la picioarele lui Iisus. Apoi a cerut din nou ajutor pentru fiul sau. Şi Iisus l-a vindecat. Dumnezeu aude intotdeauna rugaciunile parintilor care nu se dau batuti.

Femeia-cananeancaUn alt exemplu e femeia cananeanca (Mt 15, 21-28). Ea nu era evreica, cu alte cuvinte nu avea religia dreapta. Ea vine la Iisus fara un sa aiba cu ea un sot, din orice motiv era aceasta. Poate ca era o pacatoasa. Marturiseste cine e Hristos atunci cand striga „Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon!”. La inceput Domnul o ignora, neraspunzandu-i nici un cuvant. Cat de adeseori nu se simte un parinte ignorat de Dumnezeu! Ca si tatal lunaticului, si aceasta femeie se dusese la apostoli care, obositi de ea, au alungat-o si l-au cerut si lui Iisus s-o alunge!

De ce a ignorat-o Iisus? Ea suferea in contul fiicei sale. Ne putem doar imagina starea acestei femei, mai ales daca presupunem ca nu avea un sot, dar avea o fiica foarte bol­nava. Domnul ignora cererea ei. Atunci inima ei se rupe:

„Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma!”

Iisus ii raspunde cu o insulta:

„Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.”

Un copil era cea mai importanta persoana intr-o familie, in timp ce in Palestina cainele era un animal necurat. Dar cuvintele lui Iisus nu o descurajeaza pe aceasta femeie. O inima zdrobita, umilita, nu mai e afectata de insulte, cum nu mai e afectata nici de mandrie. Nu-i mai ramasese nimic pentru ea insasi de dra­gul fiicei sale. Daca Hristos se referea la ceva din viata ei personala, era gata sa marturiseasca: „Da, Doamne, asa e”. Dar a facut aceasta in contextul rugaciunii ei dezinteresate pentru fiica sa.

Şi s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela”.

Nu se daduse batuta.

Nici unul din acesti parinti nu era un sfant. Unul era lipsit de credinta, celalalt era probabil imoral. Ceea ce aveau in comun era o iubire care nu voia sa se dea batuta. Aceasta iubire i-a facut sa ingenuncheze inaintea Fiului lui Dumnezeu, sa-si marturiseasca nedesavarsirile si sa ceara vindecare pentru altcineva decat ei insisi. Dumnezeu nu trece niciodata cu vederea „inima infranta si smerita (Ps 50,17). Potrivit sfantului Chiril al Alexandriei, aceasta e singura jertfa primita de Dumnezeu. Dar oferirea acestei rugaciuni e o rastignire care trebuie suferita pentru a do­bandi invierea copilului. Fara rastignire, nu exista inviere.

Vechiul Testament ne relateaza si el despre multi parinti nedrepti a caror pocainta si rugaciune aprinsa la Dumne­zeu pentru copiii lor a fost ascultata. Iacob si David sunt primul exemplu. Cand Dumnezeu face un dar unui copil ca rasplata a rugaciunii unui parinte sau bunic disperat, acest dar nu e niciodata luat inapoi. Copilul poate folosi, abuza sau poate sa nu foloseasca deloc acel dar. Oricare ar fi cazul, il va avea insa intotdeauna.

Rugaciunea e o componenta esentiala a faptului de a fi parinte. Asa ca s-ar putea spune: pe de-o parte, nu trebuie crutata nuiaua (Pr 13, 24); dar, pe de alta parte, mainile si genunchii trebuie coborate in rugaciune. Parintii trebuie sa le vorbeasca copiilor lor despre Dumnezeu, dar trebuie sa vorbeasca si cu Dumnezeu despre copiii lor. Mentinerea echilibrului intre acestea doua tine ii revine fiecarui pa­rinte, intrucat fiecare parinte si fiecare copil e unic. Dar nu trebuie sa neglijeze rugaciunea fierbinte, staruitoare. Ci sa desferece puterea ei. Daca vindecarea nu se limiteaza la credinta noastra sau a altora, ci tine de vointa tainica si de scopul lui Dumnezeu, totusi rugaciunea noastra e o com­ponenta indispensabila in conlucrarea cu Dumnezeu. Dumne­zeu lucreaza atunci cand ne rugam staruitor (cf. Lc 18,7-8).

Pentru cei care nu sunt parinti: aduceti-va aminte sa va rugati altruist pentru ceilalti. Un lucru e sa ne rugam pentru noi insine, dar cu totul altul atunci cand ne rugam altruist pentru altii. O rugaciune de la altcineva e un lucru de care are nevoie fiecare din noi.

Dumnezeu aude rugaciunile staruitoare pentru altii. Daca nu avem credinta de a aduce astfel de rugaciuni, sa stri­gam: Cred, Doamne — ajuta necredintei mele!” Daca atunci cand ne apropiem de Dumnezeu ne simtim pacatosenia, atunci sa ne marturisim caderile si slabiciunile, punandu-le la picioarele lui Iisus si strigand din nou “Doamne, ajuta-ne!”.

(in: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi, Editura Deisis, 2012)

Vindecarea-lunaticului2

Pentru aceasta Evanghelie si pentru aceasta Duminica va mai recomandam:

***

Alte legaturi:

„Trebuie sa va rugati pentru copiii vostri. Rugaciunea mamei are o mare putere. Se intampla ca parintii sa-i vorbeasca de rau pe copii inaintea oamenilor ca nu traiesc asa cum se cuvine. Dar toate acestea, dragii mei, depind de noi insine. Daca nu exis­ta pace in suflet, nu exista pace nici in familie, iar acolo unde e pace, acolo e si Dumnezeu, si unde e Dumnezeu, acolo e pace.

Daca veti frecventa biserica lui Dumnezeu in zilele de duminica si in sarbatorile bisericesti si acasa va veti ruga si ii veti cinsti pe sfinti si drepti si pentru toate Ii veti multumi lui Dumnezeu, atunci veti dobandi odihna (liniste) sufleteasca, iar copiii vostri nu vor fi drogati si betivi. Altfel Domnul ingaduie necazul din pricina negrijii.

 

O femeie a venit la staret plangand:

Fiul meu bea, traieste necurat, ma bate, lacrimile nu mi se usuca, rugati-va pentru el, parinte!”.

“Tu sa-I multumesti Dumnului pentru aceasta!”.

“Cum asa, parinte, pentru ce?”.

“Daca el n-ar bea, tu n-ai merge la biserica si nici la mine nu ai fi venit. Du-te si te roaga pentru fiul tau, nici o lacrima se mama nu se va pierde. Rugaciunea mamei are o mare putere. Iar fiul tau va muri crestin”.

[…]

“Puteti judeca cat de mare este puterea rugaciunii, atunci cand este savarsita din toata inima, chiar si in cazul unei persoane pacatoase, in urmatoarea pilda din Sfanta Traditie: Cand, la rugamintea unei mame disperate careia ii murise singurul fiu, o prostituata pe care o intalnise, inca necurata dupa ultimul ei pacat, miscata fiind de durerea adanca a mamei, a strigat catre Domnul: Nu de dragul unei sarmane pacatoase ca mine, ci pentru lacrimile unei mame ce-si jeleste fiul si crezand cu tarie in bunatatea Ta cea plina de dragoste si in puterea Ta cea nemasurata, Hristoase Dumnezeule, inviaza-l pe fiul ei, o, Doamne!” Si Domnul l-a ridicat din morti”.

Intoarcerea la Dumnezeu s-a petrecut in chip tainic. Familia sa locuia in Bucuresti de ceva vreme. Dupa ce lipsise de acasa vreo doua saptamani, timp in care familia nu a stiut de el, poetul s-a intors din “spelunca’ in care statuse, pierzand notiunea timpului. Mama sa, vaduva, s-a rugat necontenit pentru el, iar cand deznadejdea il cuprinsese intru totul, s-a petrecut un miracol.A vazut-o pe mama, inconjurata de o lumina mare, in genunchi, rugandu-se. Atunci a simtit cum, cu forta, o fiinta pe care nu o putea vedea, pesemne ingerul pazitor – l-a apucat de mana si l-a scos de acolo, ducandu-l pana la usa locuintei; era atat de desfigurat de vicii, incat nici nu mai stia cum il cheama”, povesteste sora poetului, Lucia Turcea.

***

Parintele Serafim Rose: Tamaduirile si minunile se fac inimilor indurerate, dar care au nadejde

De ce par a fi atât de puţine minuni astăzi? Pentru că noi de-abia dacă mai ştim ce este durerea inimii”,

… credea Părintele Serafim, într-un bileţel scris de mână, rătăcit şi descoperit la mulţi ani după moartea sa, Părintele Serafim cristaliza în doar câteva cuvinte esenţa acestui mare ade­văr pentru vremurile noastre:

„Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu. Tămăduirile şi celelalte minuni se întâmplă celor deznădăjduiţi, inimilor îndurerate, dar care totuşi continuă să se încreadă şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucrează Dumnezeu. Lipsa (parţială) a minuni­lor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creş­tini ortodocşi – prinşi de răcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urmă.

Dovada afirmaţiei de mai sus se poate vedea chiar în experienţa personală a Părintelui Serafim, din care s-a şi născut. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat strigătul lui Eugene din faţa standului cu vederi din San Francisco, ieşit din adânca durere a inimii sale, ca şi strigătul asemănător al lui Gleb la mor­mântul Sfântului Gherman din Alaska, care au dus la minunea întâlnirii lor şi la tot ceea ce au putut mai apoi să înfăptuiască? Toate minunile la care Părintele Serafim a fost martor în viaţa sa, inclusiv cele ale marelui lucrător de minuni, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, au fost rodul rugăciunilor unor inimi ce nu s-au ferit de durerea Golgotei.

Atunci când şi Părintele Serafim a fost chemat să fie călăuzitor de suflete, el le amintea mereu fiilor săi duhovniceşti să nu deznădăjduiască în mijlocul sufe­rinţelor, ci, după cum spune Sf. Marcu Pustnicul, „să rabde durerea inimii pen­tru buna-cinstire”.

 


Categorii

Duminica Sfantului Ioan Scararul, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Femeia Cananeeanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Calinic Berger, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Viata de familie, Vindecarea lunatecului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “PUTEREA RUGACIUNII PENTRU COPIII LOR A PARINTILOR CU INIMA ZDROBITA: “Dumnezeu aude intotdeauna rugaciunile parintilor care nu se dau batuti, nu trece niciodata cu vederea inima infranta”

  1. “Ce scola-nalta-i batranetea!
    E cea din urma facultate.
    In ea inveti nu cum se-aduna,
    Ci cum se lasa-n urma toate.
    Talent,putere,frumusete,
    Tot ce te-mpodobea odata,
    Se scutura ca trandafirii,
    Muscati de bruma si de zloata…
    Sa vezi cum cresc cei mici asupra-ti,
    Sa fi lasat tot mai deoparte,
    Sa stranga lumea pentr-o clipa…
    Tu pentru dincolo de moarte.
    Sa poti pastra in suflet pacea,
    Cand esti ca marmura sub dalta.
    Sa pierzi orice dar nu nadejdea…
    Ce Har maret,ce scola-nalta!”

    M.Nectaria

  2. Pingback: PREDICA PARINTELUI IOANICHIE BALAN la Duminica a IV-a din Postul Mare – INDRACIREA PRIN PATIMI si LUPTA CU DIAVOLUL. “Traim intr-o lume dirijata de nevazutii demoni si de vazutele lor slugi, care o conduc spre satanizare” -
  3. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  4. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea -
  5. Pingback: RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile? -
  6. Pingback: PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la
  7. Pingback: PARINTELE CIPRIAN din Namur, Belgia despre lucrarea RUGACIUNII comunitare: “CANDELA” – ca forma de supravietuire si rezistenta duhovniceasca in vremurile din urma: “Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt” - Recomandari
  8. Pingback: PREDICA AUDIO (+ text) a Parintelui Nichifor Horia la Duminica a IV-a a Postului Mare: “DE POTI CREDE, TOATE SUNT CU PUTINTA CELUI CE CREDE!” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile? | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon
  11. Pingback: CE NE ADUCE INAINTEA LUI DUMNEZEU SI FACE SA SE IMPLINEASCA CERERILE CELE BUNE ALE INIMII? Marea deosebire dintre INDRAZNEALA la Dumnezeu a celor smeriti si TUPEUL celor mandri si “smecheri”. PREDICA ARHIM. MELHISEDEC DE LA LUPȘA la Duminica
  12. Pingback: “POCAINTA este si o IESIRE DIN IDOLATRIA MODERNA. Noi am intrat in imperiul asta al „BUNASTARII”, al vietii „mai bune”, pentru ca DIAVOLUL STIE CA FACE MAI MULTA ROADA CU „BUNASTAREA” DECAT CU PRIGOANA – Predica audio in Duminica S

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate