Sărbătoarea cea nouă se prăznuiește de către oameni noi. Paștile sunt propria noastră trecere de la moarte la viață, de la trăirea morții duhovnicești (îndepărtarea noastră de Dumnezeu) la trăirea învierii celei dintâi (viața cea în Hristos). Este cutremurător să fim morți duhovnicește și totuși să prăznuim evenimentul Învierii lui Hristos! Înfricoșat lucru este să vorbim despre prăznuirea Paștilor și să înțelegem numai „urmărirea” formală a sfintelor slujbe și satisfacerea simțurilor, fără să mergem mai adânc, la înnoirea lăuntrică!
