Să ne ajute Cel de Sus să ne trezim și noi până nu este prea târziu, până nu ajungem și noi morminte văruite. Dar asta implică un anume efort, o ieșire din zona de confort, o strădanie de a începe să pricepem lumea în care trăim. Putem începe cu a ne punem probleme de fond: ce vrem de la viața noastră, unde mergem, și unde îi ducem și pe ceilalți. Adormitul în fața televizorului, viața pe Facebook sau Instagram sau totala dedicare carierei ne e doar moarte, picătură cu picătură.
Uitându-mă la una dintre inițiativele legislative, cea promovată de președintele CNCD și de Accept, conținutul este cvasisimilar cu cel al instituției căsătoriei. Introduce în mod intenționat și cu rea-credință un element de distincție între cuplurile heterosexuale și homosexuale, primele având dreptul la adopție, cele din urmă neavând dreptul la adopție, știind că acest lucru ar fi o discriminare care, odată devenită subiect al unui atac într-o curte de justiție românească sau europeană, ar genera condamnarea României și obligarea la acordarea unui tratament egal, inclusiv adopții de copii pentru cuplurile discriminate, adică LGBT.
Şi acum să mergem la referendumul de azi. PSD-ul l-a împins deoarece s-a gândit că merge la sigur şi va avea un consistent câştig electoral din asta. I-au aburit pe iniţiatori ani la rând cu organizarea şi, fix în momentul în care fenomenul se răcise, s-au hotărât s-o pună de un referendum aproape în anonimitate. Culmea e că treburile s-au scurtcircuitat la Bruxelles unde sexomarxiştii din PE s-au activat. După tăvălirea României prin colbul audierilor inepte, politicienii care contează au fost chemaţi rând pe rând la „Înalta Poartă” şi li s-a transmis mesajul clar că acest referendum nu trebuie să treacă. Şi, rând pe rând, precum Iuda, politicienii lu’ Peşte au început să se dezică. Tăriceanu a anunţat că nu face campanie, apoi cei din PNL, apoi, desigur, PSD. Culmea e că atât PSD cât şi PNL au mers înainte strict pentru a marca electoral. În rest, n-au făcut nimic împotriva dezinformării, menţinând vidul informaţional.
O neprezentare la vot ar fi un atu pentru cei ce doresc aceasta: fie că sfătuiesc şi fac diversiuni care să determine neparticiparea sau să influenţeze pe cei care nu sunt încă pregătiţi şi lămuriţi a o face, fie că politizează referendumul, fie că se încumetă la ameninţări şi diferite represalii sub diferite forme. Dumneavoastră gândiţi-vă de cine trebuie să ascultaţi: de Dumnezeu sau de Mamona? Acum credinţa vă este şi ne este pusă la încercare. Să fim mărturisitori adevăraţi ai adevărului, ai credinţei şi slujitori fideli ai lui Dumnezeu.
Va veni vremea să ne dorim să ieșim și să ne ridicăm din patul durerii, pentru o cauză nobilă, și nu vom mai avea putere. Va veni vremea să dorim să dăm răspunsul nostru, dar nu ne va mai întreba nimeni. Va veni vremea în care, neputincioși, ne vom ruga cu lacrimi pentru binele copiilor noștri și vom implora ajutorul divin. Și vom spune: Doamne, fac tot ce îmi ceri! Și vom vrea să fi făcut. Și vom vrea să ne audă. Va veni vremea când vom regreta că ne-am rupt din rădăcina neamului nostru, că nu ținem seama de îndemnul părinților noștri.
Clipul realizat de Papaya deschide însă o temă importantă: nașterea unor distopii feroce și liberticide în care omul este controlat total și în care copiii sunt supuși unor experimente sociale. O privire documentată asupra istoriei recente ne arată, însă, că datele pentru instaurarea unor astfel de regimuri antiumane se regăsesc mai degrabă în istoria sinuoasă a activismului LGBTQ: asocierea cu bolșevismul, eugenismul și revoluția culturală de dată mai recentă care include și grupările pro-pedofilie. O precizare importantă: istoria de mai jos nu este despre persoanele cu practici homosexuale. Ele nu constituie un pericol pentru nicio societate. Este despre activismul LGBTQ, adică despre grupări care raționalizează și politizează aceste practici, le transformă în agende și în strategii de schimbare socială.
În Evanghelie au mai fost lucruri ce au depăşit măsura şi mila lui Dumnezeu şi s-au sfârşit foarte tragic. Uite în prezent. În Grecia, s-a aprobat căsătoria persoanelor de acelaşi gen şi după puţin timp a picat la ei un incendiu imens.OK, anual la greci sunt incendii, dar n-au fost atât de puternice. Nu e de joacă! Tot ce nu e de la Dumnezeu moare! Nu poţi să-ţi faci poftele la infinit.
Daca nici acum nu pricepeti ca aici nu mai este vorba de gay si straight, de familie homo si hetero, ci de un efort masiv si sistematic de sabotare a democratiei, atunci va meritati soarta si meritati sa traiti intr-un sistem politic in care se va vota doar atunci cand vrea minoritatea tefelista. Daca vreti in continuare democratie, atunci e cazul sa va duceti sambata sau duminica sa votati. Asta deja nu mai este boicot. E sabotaj. Al democratiei si ordinii de drept.
Corespondentul de razboi Robert Fisk nu s-a multumit cu promisiunile lui Macron si nici cu videourile de pe net. S-a dus la Duma. A constatat ca nu a existat atac cu gaz. A scris. In The Independent. Niste americani de la OANN, o retea TV conservatoare, nu s-au multumit, ca CNN sau FoxNews, cu propaganda. S-a dus omul lor la fata locului si a constatat: nu a fost atac cu gaz.
Fostul ambasador britanic în Uzbekistan, Craig Murray posta astăzi pe contul său de Twitter: “Trăim vremuri ciudate, când te trezeşti dimineaţa şi primul impuls e să verifici dacă nu a început Al Treilea Război Mondial fără tine”. Murray, în acord cu un alt fost ambasador britanic, în Bahrain şi Siria, bun cunoscător de arabă, Peter William Ford, şi-a declarat zilele acestea îndoiala cu privire la faptul că, cel puţin de data aceasta, atacul chimic de la Duma ar fi opera lui Bashar al-Assad.
Vedeta de la Fox News aduce aminte ca exact acum un an, in aprilie 2017, s-a inscenat un episod similar. Administratia SUA tocmai anuntase ca schimbarea de regim in Siria nu mai e o optiune. Si tocmai atunci, pac, atac cu gaz sarin. Raspunsul: bombardarea unui aeroport de catre SUA. Luni mai tarziu, oficialitatile militare americane recunosteau ca nici pana la acel moment nu aveau nicio dovada ca autorul atacului fusese Assad. Deci bombardasera asa, pe prezumtii.
guvernul estonian ar pregati aproximativ 1.3 milioane de brosuri pentru informarea si educarea cetatenilor in aparare civila. Brosurile contin instructiuni de urmat in cazul unui conflict militar, a declarat generalul armatei estoniene Martin Herem.
Potrivit Financial Times, autoritatile suedeze vor transmite gospodariilor din tara brosuri de aparare civila in care oamenii sunt preveniti cu privire la ce trebuie sa faca in caz de razboi. Ultima actiune de acest gen a avut loc in 1961, in plin razboi rece.
Nu cumva falsa alerta de atac nuclear face parte dintr-o campanie de relatii publice menita cresterii acceptarii sociale a noii politici militare nucleare si a unui razboi nuclear “limitat”?
Evident ca lumea a intrat in panica. Abia dupa 30 de minute autoritatile au informat public ca alarma e falsa si ca nu vine nicio bomba nucleara peste ei. Ironia este ca in Hawaii nu ar exista “shelter” impotriva atacurilor nucleare. Deci oamenii aia asteptau, pur si simplu, sa moara. Rod Dreher se intreaba si el cum ar fi reactionat intr-o astfel de situatie. Singurul raspuns pe care-l gaseste este ca s-ar fi adunat cu ai lui si ar fi astepta, in rugaciune, sfarsitul.
Astazi traim intr-o lume dominata de o singura forta, o singura ideologie si un singur partid pro-globalizare. Toate acestea impreuna au inceput sa ia forma in timpul Razboiului Rece, cand au inceput sa apara gradual diverse suprastructuri: organizatii comerciale, bancare, politice si mass-media. In ciuda ariilor de activitate variate, ceea ce aveau in comun era tocmai intinderea lor transnationala. Odata cu prabusirea comunismului, acestea au ajuns sa conduca lumea. Astfel, tarile din Vest au ajuns intr-o pozitie dominanta, gasindu-se totusi si intr-o pozitie subordonata pe masura ce-si pierd suveranitatea gradual in favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Supra-societatea planetara este compusa din organizatiile comerciale si necomerciale a caror influenta se intinde mult mai departe de granitele statale. La fel ca alte tari, si tarile occidentale sunt subordonate acestor structuri supranationale.
Coreea de Nord a efectuat duminica al saselea – si cel mai puternic – test nuclear al sau, efectuat la cateva ore dupa ce Phenianul anuntase ca a dezvoltat o avansata bomba cu hidrogen, cu o mare putere distructiva. Seismul de magnitudine 6,3 ce a avut loc aproape de zona de teste a Nordului a fost de circa zece ori mai puternic decat in cazul testelor anterioare.
A se retine faptul ca nici cele mai pro-occidentale surse mediatice nu afirma faptul ca atac chimic din Siria ar fi fost declansat cu certitudine de Assad. Chiar daca exista numeroase probe in acest sens, cum se arata si in editorialul din Gandul.info, ramane o intrebare simpla si esentiala: ce ar castiga Assad din asa ceva? Ce ar castiga Assad dintr-un atac izolat, o singura lovitura, cu 100 de victime, cand tocmai ca situatia parea sa se fi transat in favoarea lui, pana si SUA renuntand oficial la obiectivul inlaturarii acestuia? Cand Assad parea ca e oficial recunoscut ca parte a solutiei din Siria?
Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei (BNR), considera ca alegerea lui Donald Trump in pozitia de presedintele al Statelor Unite a marcat o granita de sistem, iar acum urmeaza un nou ciclu de 100 de ani. Vasilescu a avertizat ca astfel de cicluri lungi nu au neaparat finaluri fericite, in conditiile in care ciclul de 100 de ani de dupa pacea de la Viena, din 1815, care a pus capat razboaielor napoleoniene, s-a sfarsit cu tragedia Primului Razboi Mondial.
În al treilea rând, este de neînţeles faptul că în marile ziare ale lumii, în cele mai importante cancelarii de pe mapamond, în rândul societăţii civile şi al opiniei publice lipsesc vocile raţiunii, realismului şi înţelepciunii, care să acţioneze concret pentru destindere, dezarmare şi dialog, care să promoveze înţelegerea şi compromisul în menţinerea păcii în lume. Aşa cum cred de ani buni, nu avem lideri mondiali la înălţimea complicatelor dosare şi probleme internaţionale. În schimb, nu e greu de constatat că este tot mai evidentă o acută dorinţă de război şi conflict armat.
