Paradoxal, tocmai Celui care dă „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit” îi refuzăm încrederea. Suntem suspicioși pe Cel care și-a dat viața pentru noi, ne ferim de Cel care ne-a vindecat rănile, scăpându-ne din mâinile tâlharilor, Îl acuzăm pe Cel care „pe mâini ne înalță ca nu cumva să împiedicăm de piatră piciorul (Psalm 90, 12)” și Îl scoatem afară din viața noastră pe Cel care vrea să ne aducă la El așa cum își „adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34). Tocmai față de El ne ascuțim spiritul critic și-L arătăm cu degetul. De ce? Pentru că ne deranjează, pentru că „ne pune înaintea feței noastre păcatele” și ne arată răutatea.
E 1 Decembrie 2019, 101 ani de când ne-am regăsit cu toţii, de când stăm la aceeaşi masă. Atunci luptam umăr la umăr şi-i împingeam afară din ţară pe duşmani. N-aveam arme, n-aveam mâncare, n-aveam de niciunele. Dar aveam o ţară şi-aveam fraţi. Acum suntem toţi cu ochii împăienjeniţi de ură, alergând după bani precum câinii vagabonzi după mâncare. Nu mai vedem nimic în faţă, nu mai avem părinţi, copii, bunici. I-am uitat pe toţi şi ştim doar a urî.
Din ură ne-am pus iar domn străin, din ură am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din ură credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi. Din ură lăsăm trădătorii să-şi facă de cap şi-apoi urlăm că nu mai avem ce face. Ne plângem neputinţa după ce am avut puterea să ne facem singuri rău. Când vom înţelege toate acestea?
Orwell își exprimă gândirea cu ajutorul unui roman. Folosește ficțiunea. Dar SF-ul său nu mai este ficțiune; a devenit știință. Acel tele-ecran care ne supraveghează în permanență există astăzi în realitate. Orwell a inventat lucruri legate de controlul și invizibilitatea puterilor. Exact asta deosebește vechiul totalitarism de cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Dar, astăzi, cine decide?Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri?
Securitatea stă în spate și conduce, cum le place românilor să fie conduși, prin dictatură. Românii n-au chef de democrație. Sînt prea supuși, prea docili. Să gîndească alții în locul lor. Să fie cineva acolo sus care să-i manipuleze, să le răspîndească emoție în creier, de preferință emoții negative. Pe cine să urîm azi, stăpîne? Pe cine să scuipăm și disprețuim și muim, dom’ comandant? Pe cine să dăm vina pe post de țap ispășitor?
Trucul este, ne arată Chesterton prin acest eseu, acela de a introduce o erezie sau un argument pentru lucruri inacceptabile moral și pentru crimă sub nume noi și atent alese, care să sune atrăgător și măgulitor. Când cineva dorește să pornească un război social împotriva moralității, primul lucru pe care-l face este să găsească un termen artificial care să sune relativ acceptabil și decent. Este, în esență, un truc comercial, un truc de marketing, ne spune Chesterton. Dacă acești activiști și nihiliști ar prezenta viciul ceea ce este, acest fapt ar stârni oprobiul public și ar duce la respingerea agendei respective. În zilele noastre vedem cum această tactică este aplicată nu doar pentru promovarea parteneriatului civil, despre care vorbește Chesterton – ci pentru promovarea tuturor obiectivelor războiului cultural, de la avortul la cerere la homosexualitate, eutanasie și eugenie.
Simbolistica folosită în Pilda despre casa zidită pe stâncă şi cea zidită pe nisip poate fi folosită pentru a descrie feluritele entităţi religioase care spun că propovăduiesc Vestea cea Bună. Stânca este Sfânta Ortodoxie – Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, Trupul lui Hristos (I Cor. 12, 27), zidită de Domnul Însuşi pe Piatra Credinţei adevărate (Mt. 16, 18). Entităţile religioase, întemeiate fiind doar de câteva secole, stau pe un nisip mişcător şi instabil.
Cand vizitezi o casa traditionala romaneasca de la Muzeul Satului, te cuprinde aceeasi senzatie ca atunci cand intri intr-o bisericuta de lemn sau de piatra veche de cateva sute de ani. Ce-i drept, copiii nu mai fac zarva in pridvor, oalele nu mai bolborosesc pe plita si nu se aude larma animalelor din batatura. Dar chiar fiind constienti de aceste diferente, indemnul catre odihna, pace si rugaciune este intr-atat de limpede, de parca hotarul dintre spatiul sacru si cel profan s-ar fi estompat. Ne-am adus aminte de sentimentul acesta atunci cand arhitectul Adrian Paun (www.case-frumoase.ro) ne-a contactat printr-un e-mail in care ne recomanda sa scriem un articol despre modul in care sunt interconectate credinta si arhitectura. Sa fi stiut cei batrani taina constructiei caselor care predispun la rugaciune? Sau casele moderne ne creeaza stari sufletesti nepotrivite pentru lucrarea launtrica de apropiere de Dumnezeu, pe care trebuie sa ne caznim ca sa le depasim? Intrucat subiectul era peste puterile noastre si nu ar putea fi cuprins intr-un simplu articol, am ales sa publicam dialogul purtat pe e-mail, fara pretentia ca ar putea “rezolva” aceasta taina.
Niciodată în istoria omenirii, și îmi asum greutatea cuvintelor, nu a fost ambalat răul și moartea într-o formă mai inofensivă, mai strălucită și mai atrăgătoare „ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi [Matei 24, 24].”
Paradoxal, tocmai Celui care dă „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit” îi refuzăm încrederea. Suntem suspicioși pe Cel care și-a dat viața pentru noi, ne ferim de Cel care ne-a vindecat rănile, scăpându-ne din mâinile tâlharilor, Îl acuzăm pe Cel care „pe mâini ne înalță ca nu cumva să împiedicăm de piatră piciorul (Psalm 90, 12)” și Îl scoatem afară din viața noastră pe Cel care vrea să ne aducă la El așa cum își „adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34). Tocmai față de El ne ascuțim spiritul critic și-L arătăm cu degetul. De ce? Pentru că ne deranjează, pentru că „ne pune înaintea feței noastre păcatele” și ne arată răutatea.
E 1 Decembrie 2019, 101 ani de când ne-am regăsit cu toţii, de când stăm la aceeaşi masă. Atunci luptam umăr la umăr şi-i împingeam afară din ţară pe duşmani. N-aveam arme, n-aveam mâncare, n-aveam de niciunele. Dar aveam o ţară şi-aveam fraţi. Acum suntem toţi cu ochii împăienjeniţi de ură, alergând după bani precum câinii vagabonzi după mâncare. Nu mai vedem nimic în faţă, nu mai avem părinţi, copii, bunici. I-am uitat pe toţi şi ştim doar a urî.
Din ură ne-am pus iar domn străin, din ură am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din ură credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi. Din ură lăsăm trădătorii să-şi facă de cap şi-apoi urlăm că nu mai avem ce face. Ne plângem neputinţa după ce am avut puterea să ne facem singuri rău. Când vom înţelege toate acestea?
În cadrul întâlnirii, care a avut loc pe 24 noiembrie, ierarhul român i-ar fi asigurat pe ucraineni că nu recunoaște decât Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică ce este condusă de Mitropolitul Onufrie, încurajându-i pe aceștia să păstreze unitatea cu primatul lor.
Librăria Sophia va invita Duminică, 1 Decembrie, ora 14:00 la o dublă lansare de carte: Alexandru Vlahuță. Primul și ultimul si Națiune, modernizare și elite românești de Mircea Platon Participă: Mircea Platon și Mihai Gheorghiu *** „Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ …
Orwell își exprimă gândirea cu ajutorul unui roman. Folosește ficțiunea. Dar SF-ul său nu mai este ficțiune; a devenit știință. Acel tele-ecran care ne supraveghează în permanență există astăzi în realitate. Orwell a inventat lucruri legate de controlul și invizibilitatea puterilor. Exact asta deosebește vechiul totalitarism de cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Dar, astăzi, cine decide?Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri?
Securitatea stă în spate și conduce, cum le place românilor să fie conduși, prin dictatură. Românii n-au chef de democrație. Sînt prea supuși, prea docili. Să gîndească alții în locul lor. Să fie cineva acolo sus care să-i manipuleze, să le răspîndească emoție în creier, de preferință emoții negative. Pe cine să urîm azi, stăpîne? Pe cine să scuipăm și disprețuim și muim, dom’ comandant? Pe cine să dăm vina pe post de țap ispășitor?
Trucul este, ne arată Chesterton prin acest eseu, acela de a introduce o erezie sau un argument pentru lucruri inacceptabile moral și pentru crimă sub nume noi și atent alese, care să sune atrăgător și măgulitor. Când cineva dorește să pornească un război social împotriva moralității, primul lucru pe care-l face este să găsească un termen artificial care să sune relativ acceptabil și decent. Este, în esență, un truc comercial, un truc de marketing, ne spune Chesterton. Dacă acești activiști și nihiliști ar prezenta viciul ceea ce este, acest fapt ar stârni oprobiul public și ar duce la respingerea agendei respective. În zilele noastre vedem cum această tactică este aplicată nu doar pentru promovarea parteneriatului civil, despre care vorbește Chesterton – ci pentru promovarea tuturor obiectivelor războiului cultural, de la avortul la cerere la homosexualitate, eutanasie și eugenie.
„Ultima încercare prin care trece familia Smicală se petrece chiar acum, în prezent, și este legată de dorința celor doi copii, care sunt și cetățeni români, de a se întoarce cu mama lor în țară. Am contactat-o pe doamna Camelia-Mihaela și era atât de îndurerată încât m-a rugat să o înțeleg dacă nu poate vorbi prea mult. Atât mi-a spus, să mă rog pentru ea să fie întărită în credință căci se clatină sub greutatea loviturilor pe care le primește”, a afirmat părintele episcop Macarie.
Simbolistica folosită în Pilda despre casa zidită pe stâncă şi cea zidită pe nisip poate fi folosită pentru a descrie feluritele entităţi religioase care spun că propovăduiesc Vestea cea Bună. Stânca este Sfânta Ortodoxie – Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, Trupul lui Hristos (I Cor. 12, 27), zidită de Domnul Însuşi pe Piatra Credinţei adevărate (Mt. 16, 18). Entităţile religioase, întemeiate fiind doar de câteva secole, stau pe un nisip mişcător şi instabil.
Cand vizitezi o casa traditionala romaneasca de la Muzeul Satului, te cuprinde aceeasi senzatie ca atunci cand intri intr-o bisericuta de lemn sau de piatra veche de cateva sute de ani. Ce-i drept, copiii nu mai fac zarva in pridvor, oalele nu mai bolborosesc pe plita si nu se aude larma animalelor din batatura. Dar chiar fiind constienti de aceste diferente, indemnul catre odihna, pace si rugaciune este intr-atat de limpede, de parca hotarul dintre spatiul sacru si cel profan s-ar fi estompat. Ne-am adus aminte de sentimentul acesta atunci cand arhitectul Adrian Paun (www.case-frumoase.ro) ne-a contactat printr-un e-mail in care ne recomanda sa scriem un articol despre modul in care sunt interconectate credinta si arhitectura. Sa fi stiut cei batrani taina constructiei caselor care predispun la rugaciune? Sau casele moderne ne creeaza stari sufletesti nepotrivite pentru lucrarea launtrica de apropiere de Dumnezeu, pe care trebuie sa ne caznim ca sa le depasim? Intrucat subiectul era peste puterile noastre si nu ar putea fi cuprins intr-un simplu articol, am ales sa publicam dialogul purtat pe e-mail, fara pretentia ca ar putea “rezolva” aceasta taina.
Niciodată în istoria omenirii, și îmi asum greutatea cuvintelor, nu a fost ambalat răul și moartea într-o formă mai inofensivă, mai strălucită și mai atrăgătoare „ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi [Matei 24, 24].”
Patriarhul Kirill nu a pomenit numele primatului Bisericii Greciei, Arhiepiscopul Ieronim, în timpul liturghiei de duminică de la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, ceea ce înseamnă că s-a rupt comuniunea euharistică cu primatul Bisericii Greciei, informează interfax-religion. Numele Arhiepiscopului Ieronim a fost îndepărtat din dipticele (ordinea în care sunt menționați întâi-stătătorii bisericilor ortodoxe surori la liturghie) Bisericii Rusiei.
„Numeroase publicații științifice recente au arătat că EMF afectează organismele vii la niveluri mult sub cele mai multe dintre recomandarile internaționale și naționale. Efectele includ risc de cancer crescut, stres celular, creșterea radicalilor liberi nocivi, daune genetice, modificări structurale și funcționale ale sistemului reproductiv, deficite de învățare și memorie, tulburări neurologice și efecte negativ asupra bunăstării generale a oamenilor. Daunele depășesc cu mult rasa umană, deoarece există tot mai multe dovezi referitoare la efectele nocive asupra plantelor și vietii animalelor. ”
Medicii şi cercetătorii în medicină au desfăşurat peste 2.000 de studii internaţionale bazate pe dovezi care asociază impactul asupra sănătăţii al radiaţiei pulsatorii de radiofrecvenţă (RF) emisă de antenele de telefonie, telefoanele celulare, routere, tablete şi alte dispozitive wireless. Aceste studii ne spun că radiaţia RF este dăunătoare chiar şi la expuneri slabe şi de scurtă durată şi că aceasta afectează copiii şi fetuşii mai rapid decât pe adulţi. Printre descoperiri se află faptul că radiaţia RF este cancerigenă, afectează ADN-ul, afectează fertilitatea şi sistemul endocrin şi are impacturi neurologice. De asemenea, au arătat că radiaţia RF provoacă simptome neurologice: depresie, nelinişte, dureri de cap, dureri musculare, deficit de atenţie, insomnie, ameţeală, ţiuit în urechi, furnicături pe piele, pierderea poftei de mâncare şi stări de greaţă.
Filosofia de bază a proiectului de formare și dezvoltare personală, deci a conferințelor SuperTeach, aparține IDP, care este reprezentantul local al Institutului Arbinger (USA), „lider mondial în schimbarea de mentalitate”, cum se afirmă pe siteul oficial al reprezentanței. Specializat în cultură organizațională și consultanță în afaceri, Institutul Arbinger este fondat de C. Terry Warner, profesor la Brigham Young University (din Utah) și membru al sectei mormonilor. De altfel, Institutul-mamă este condus în prezent tot de un mormon – James L. Ferrell, și, din informațiile noastre, vorbitorii din partea Arbinger la conferințele SuperTeach din 2019 sunt tot mormoni. Printre „fețele” Arbinger se numără și foști membri ai armatei SUA cu experiență în zona serviciilor secrete americane.
Biserica Ortodoxă a Ucrainei – Patriarhia Moscovei, a reacționat la decizia luata de Arhiepiscopul Ieronim, descriind-o drept „un cuțit înfipt în spate” și anunțând că decizia de întrerupere a comuniunii va fi luată de Sinodul local.
cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în Biserica Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a templului, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus din Nazaret.
Academia Română poate și trebuie să ceară autorităților să aibă un obiectiv clar și o strategie privind noile tehnologii. Cercetarea trebuie să existe. Dobândirea unui discernământ public care să permită trierea acelor aspecte ale digitalizării care pot fi implementate fără a radia orice formă de viață și fără a îneca în potopul digital societatea este de dorit. Manifestul Academiei nu este, însă, despre acestea. Este despre părăsirea prudenței, a precauției, și pentru precipitarea unor transformări din care vor câștiga cei puternici pe seama celor slabi. TIC și AI nu înseamnă deloc doar ghișeul unic, tabletele în școli, „sectorul IT” care aduce bani la PIB. Înseamnă un mod cu totul nou de a organiza societatea, economia, relațiile dintre oameni, gândirea și comportamentul. O nouă ordine mondială și socială.
Orwell își exprimă gândirea cu ajutorul unui roman. Folosește ficțiunea. Dar SF-ul său nu mai este ficțiune; a devenit știință. Acel tele-ecran care ne supraveghează în permanență există astăzi în realitate. Orwell a inventat lucruri legate de controlul și invizibilitatea puterilor. Exact asta deosebește vechiul totalitarism de cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Dar, astăzi, cine decide?Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri?
Concluzia onestă a acestuia, potrivit Newsweek, a fost: „Nu putem reglementa o gaură neagră. Efectele ar fi dezastruoase. Limitarea libertății de expresie ar fi doar una dintre consecințe”. O problemă de care, iată, SRI nu dă semne că s-ar împedica în vreun fel.
Dupa ce impune cote de imigranti, dupa ce se face haos social pentru ca sunt deshise fara discernamant si fara vreo intentie reala de a ajuta pe cineva granitele, Comisia Europeana vine cu solutia: va transformam pe toti in suspecti de serviciu. Suntem toti prezumtivi infractori teroristi. Pentru asta, ni se vor preleva amprentele digitale si faciale, adica datele biometrice. Si uite asa, cu cardul electronic de gat, ca vitele, nu o sa mai fie atentate teroriste.
Dupa cum am relatat anterior, in China se implementeaza, deocamdata experimental, sistemul ratingului cetateanului, prin intermediul noilor tehnologii si mijloace de supraveghere. Vesti noi din China ne arata directia acestui mod experimental de a gestiona si controla cetatenii. Astfel, Sistemul …
“Să ne imaginăm o lume în care activitățile cotidiene sunt în permanență monitorizate și evaluate: ce cumpărăm din magazine și din online, unde ne aflăm la un anumit moment al zilei, cine sunt prietenii noștri și cum interacționăm cu ei, cât timp petrecem uitându-ne la conținut filmat sau jucându-ne jocuri video, ce facturi plătim și ce taxe lăsăm neplătite. Nu e greu să ne imaginăm asta, fiindcă o mare parte din această contra-utopie se întâmplă deja, grație activității derulate de mamuți precum Google, Facebook sau Instagram. Dar acum să ne închipuim un sistem în care toate aceste comportamente ale noastre sunt analizate și evaluate fie ca pozitive, fie ca negative, în conformitate cu reguli stabilite de guvern. În funcție de asta, fiecare individ ar obține un Scor de Cetățean.
Oponenti programului considera ca acesta contecteaza indeajuns de multe date astfel incat sa fie posibila crearea unor profile complete ale persoanelor scanate, constant in obiceiurile lor de cheltuiala, prietenii si cunostiintele, proprietatile si multe alte informatii.
Initiatorii proiectului de lege spun ca titularul unui document electronic se va putea autentifica online, pentru a beneficia de diverse servicii electronice – bancare, fiscale, sociale, financiare, educationale, ceea ce va conduce la simplificarea interactiunii cu autoritatile publice, prin cresterea calitatii si accesibilitatii serviciilor publice.
Business Magazine: Modul în care Facebook îţi distruge viaţa: un studiu al celor de la Harvard o confirmă În medie, un utilizator Facebook petrece aproape o oră în fiecare zi pe site-ul de socializare, potrivit datelor furnizate de companie anul trecut. Un …
După cum veţi putea să constatați lecturând cu atenție acest interviu, fiecare în parte va beneficia de atenție în calitate de potențial suspect; toate datele despre fiecare individ în parte vor fi stocate într-o bază de date dedicată. În acest fel, nimeni și nimic nu se va mișca la nivelul fiecărui individ, fără știrea SRI-ului, noul Frate mai Mare (Big Brother), expresia statului totalitar din romanul „1984“ al lui George Orwell. Astfel, se va institui Noua Ordine Românească, aceasta fiind cu succes integrată în mult clamata Nouă Ordine Mondială.
Facebook nu este o platformă neutră – trebuie să fim conștienți de planurile oamenilor din spate. Zuckerberg și-a făcut intențiile publice. La fel a făcut și primul membru al administrației Facebook, conservatorul Peter Thiel. În tinerețe a scris o carte în care a provocat multi-culturalismul la Stanford, iar acum promovează o teorie (Memetic Desire) care, printre alte lucruri pozitive, poate utiliza grupurile sociale ale oamenilor pentru a le manipula dorințele și intențiile.
Un studiu surprinzător realizat de cercetătorul Alessandro Acquisti a demonstrat că un program de recunoaștere facială poate face legătura între un portret anonim și numele unei persoane de pe Internet – iar apoi chiar și contul de Facebook al respectivei persoane – în doar 3 secunde.
Corporatia Yahoo a dezvoltat anul trecut un software personalizat pentru scanarea tuturor e-mailurilor primite de clientii sai, in cautarea unor date specificate de ofiteri de informatii americani, afirma agentia de presa Reuters, citand surse confidentiale “care cunosc bine subiectul”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
