CEL CE A PLECAT CERURILE SI S-A POGORAT versus ERETICII AROGANTI DIN LUMEA NOASTRA

27-12-2009 2 minute Sublinieri

Andreas-206x300

PASTORALA DE CRĂCIUN A MITROPOLITULUI ANDREI DE KONIŢA

SFÂNTA MITROPOLIE DE DRIINUPOLE, POGONIANI ŞI KONIŢA

Noaptea Naşterii Domnului 2009

TEMA: “A plecat cerurile şi S-a pogorât”.

Iubiţii mei creştini,

A. Mare, dar şi de neînţeles pentru firea noastră omenească limitată, este taina înomenirii lui Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos.

„Cel neîncăput de toate cum încape în pântece?”, cântă sfinţitul imnograf plin de uimire. Adică: Tu, pe Care nu Te încape universul, cum încapi în pântecele Născătoarei de Dumnezeu? Şi aceasta nu este doar uimirea imnografului, ci a oricărui credincios, care încearcă să o explice cu raţiunea. Însă iarăşi, acelaşi imnograf va da şi răspunsul: „Unde Dumnezeu doreşte, se biruieşte rânduiala firii”. Când Dumnezeu hotărăşte ceva, legile fizicii sunt biruite. Nu sunt distruse, ci depăşite. După cum tot aşa se întâmplă cu înomenirea Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi.

B. Fecioara Maria s-a înspăimântat când Arhanghelul Gavriil i-a adus la cunoştinţă că va deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Dar Gavriil o linişteşte: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1: 34, 35). Prin harul Sfântului Duh se va realiza această minune. Şi a adăugat: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1: 37). Iar când Dreptul Iosif, ocrotitorul Sfintei Familii, şi-a dat seama că logodnica lui „mai înainte de a fi ei împreună s-a aflat având în pântece” (Matei 1, 18), era firesc să încerce o răscolire şi o tulburare, până în momentul în care s-a gândit „să o lase în ascuns” (Matei 1, 19), să o izgonească pe ascuns ca să nu trebuiască să o vădească. Însă Dumnezeu îl linişteşte. În visul său îl vede pe „îngerul Domnului”, care-i spune: „Nu te teme a lua pe Maria, femeia ta; căci ceea ce s-a născut într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20).

Aşadar, este o Mare Taină înomenirea lui Iisus Hristos. Taină, pe care mintea omenească nu o poate cuprinde. Însă Taină, care doar prin credinţă poate fi înţeleasă, desigur până într-un anumit punct. Toţi cei care de-a lungul vremurilor au încercat să o explice prin capacitatea limitată a raţiunii, au sucombat şi au sfârşit în erezii, care mulţi ani au necăjit Biserica.

C. O astfel de erezie este şi papismul; pentru că, dincolo de faptul că se distinge prin egoismul său arogant, l-a proclamat pe papa drept „Vicarius Christi” (Vicarul lui Hristos), adică reprezentantul lui Hristos pe pământ.

Dar ce legătură poate să aibă smeritul Iisus, care „a plecat cerurile şi S-a pogorât”, Care s-a născut şi a trăit atât de smerit, cu liderul lumesc al Vaticanului, care trăieşte în bogăţie şi care se identifică cu autoritatea lumească? Poate să-L reprezinte pe blândul Iisus Vaticanul, care prin intrigile şi, înainte de toate, prin „uniaţia” de inspiraţie satanică a răscolit şi continuă să răscolească lumea ortodoxă? Sau prin groaznicele crime ale „Sfintei Inchiziţii” şi ale aşa-numitelor „Cruciade”? Sau, mai mult, prin prozelitismul nedisimulat, pe care-l exercită între popoarele ortodoxe? Papismul, prin abaterea sa de la Credinţa Ortodoxă, a devenit cauza provocării în secolul al XVI – lea a marii schisme a protestanţilor, care s-au făcut mii de fragmente şi care au ajuns într-un aşa punct de decădere, încât „hirotonesc” preoţi şi episcopi dintre femei, şi aţâţă şi încurajează orice fel de abatere şi anomalie trupească…

D. Astfel, aşadar, oamenii nedesăvârşiţi au ajuns să considere Taina Dumnezeieştii Înomeniri a Domnului obiect de studiu pentru raţiunile lor bolnave. În loc să se închine cu smerenie Naşterii Domnului, permit egoismului şi mândriei să cerceteze „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”.

Să-i lăsăm însă pe diverşii eretici şi să ne rugăm Domnului să-i lumineze pentru a-şi afla drumul mântuirii.

Noi, care am fost miluiţi de Dumnezeu să aparţinem Bisericii Ortodoxe, să-L primim cu smerenie şi cu inimă curată pe Iisus Hristos, care „a plecat cerurile şi s-a pogorât” pentru mântuirea noastră. Cu smerenie şi profundă bucurie, să alergăm în sfintele noastre biserici, să ascultăm umilincioasele şi minunatele tropare ale Naşterii Domnului, să ne împărtăşim „cu Trupul şi Sângele lui Hristos spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” – dacă, desigur, avem permisiunea duhovnicului nostru.

Ani mulţi, paşnici, sfinţi şi binecuvântaţi, precum se cuvine creştinilor ortodocşi.

Călduros rugător către Hristos,

+ANDREI,

MITROPOLIT DE DRIINUPOLE, POGONIANI ŞI KONIŢA

(traducere din greacă de ierom. Fotie; sursa:

http://thriskeftika.blogspot.com/2009/12/blog-post_3781.html)

christougenna1


Categorii

Ecumenism, Pagini Ortodoxe, Traduceri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “CEL CE A PLECAT CERURILE SI S-A POGORAT versus ERETICII AROGANTI DIN LUMEA NOASTRA

  1. Frumos cuvint crestin si, in acelasi timp, de aparare morala a Ortodoxiei in fata Papismului. Total de acord cu cele aratate aici. Nu ar fi fost cerurile pline de sfinti daca Ortodoxia era relativista.
    Un cuvint pur duhovnicesc, patristic si de o profunda semnificatie ortodoxa a avut si pastorala de Craciun a Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu Anania. Mi-a trezit admiratia. Va indemn sincer sa o cititi, daca o gasiti.
    Putini ierarhi mai marturisesc acum adevarata ortodoxie. Cei mai multi fac exercitii de etica ortodoxa.
    Aveam nevoie de Praznicul Nasterii Domnului de asemenea cuvinte adevarat ortodoxe.
    Doamne ajuta!

  2. Da, minunat Cuvant la Nasterea Domnului …”Cel ce a plecat
    cerurile si s-a pogorat spre mantuirea noastra…Atat de duios , atat de frumos… si-mi plac si sublinierile dumneavoastra …dar nu-mi vine sa tac , tare mult mi-a placut cum a zis vladica Andrei :”Cand Dumnezeu hotaraste ceva , legile fizicii sunt biruite” … “…obiect de studiu pentru ratiunile lor bolnave” … “…au ajuns intr-un asa punct de decadere , incat hirotonesc femei si incurajeaza orice fel de abatere si anomalie trupeasca ” , cum ar fi ,
    probabil , experientele genetice , clonarea , eutanasia …
    Dar vladica zice sa-i lasam pe eretici si sa “alergam in sfintele noastre biserici , cu smerenie si profunda bucurie”

    Iar acum sa citim si Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului
    a IPS Anania , va fi ca o mangaiere calda , datatoare de sperante inalte si iarasi mare bucurie …

  3. Uimitoare si originala aceasta Scrisoare Pastorala la Nasterea Domnului a vladicai Bartolomeu Anania …am retinut o definitie a indoielii pe care n-am aflat-o , niciodata , nicaieri :”
    Indoiala este imponderabilul din care te poti inclina… e punctul neutru al cumpenei…” … “E prea frumos ca sa fie
    si adevarat ” … si o alta perspectiva asupra definitiei
    unei hotarari :” E clipa cand Fecioara insumeaza intr’insa
    setea universala de libertate .
    – Fie ! sa-mi fie mie dupa cuvantul tau !”
    M-a uluit si o alta idee noua [ pentru mine ]: singuratatea
    Maicii Domnului si in ipostaza pamanteasca si in ipostaza cereasca …
    Fie !

    Si dumneavoastra , Admin , fie-va anul care vine incarcat de realizari duhovnicesti , din ce in ce mai multe , bucurie si sanatate , forta si izbanda pe frontul Razboiului intru
    Cuvant !
    Si tot cu Dumnezeu inainte !

  4. Frumos cuvânt de suflet!
    Ne reaminteşte marele dar făcut de Dumnezeu Atoatefăcătorul celor mai dragi creaţii ale sale-oamenii:pe fiul său – Cuvântul care mântuieşte !
    Creaţia şi viaţa nu se poate înţelege prin pură raţiune, de aceea cine absolutizează instrumentul minţii, anulează din start posibilităţi de cunoaştere date de credinţă.Adică singuri se opresc de la înţelegerea adevărului.Truda necredincioşilor pentru cunoaşterea adevărului e bâjbâială în zadar…. Credinţa aduce după ea alt dar dumnezeiesc-darul Duhului Adevărului.
    Dacă am putea înţelege o fărâmă din acestă minunată-înfricoşată şi pentru puterile îngereşti-taină a venirii lui Hristos ca Dumnezeu şi Om în mijlocul nostru…..!!!!
    Se zice că îngerii Domnului nu îndrăzneau să-l privească pe Pruncul Hristos….
    *Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace;între oameni, bună voire ! ! !* cântă îngerii Domnului. Iar noi ? ? ! ! Noi, ce zicem…? ? ! !
    Domnul să ne acopere cu dreapta sa preaputernică !

  5. “Vicarius” nu inseamna “reprezentant” ci “loctiitor”, adica cel care ii tine locul (ocupat). “Vicarius Christi”, adica papa nu este reprezentant, ci cel care ocupa locul lui Hristos pe pamant. Adica antihristul.

  6. @ TitusL:

    Hai sa zicem o prefigurare a lui institutionala, nu insusi Antihristul, care va fi o persoana concreta, istorica, separata de catolicism, transgresand orice confesoune si orice religie, de fapt.

  7. @admin:

    Daca nu va suparati, eu voi continua sa sustin aceasta teza: papa este antihristul. Oricare papa este o persoana concreta, istorica. Orice papa incearca sa “transgreseze” orice confesiune si orice religie, incercand sa se afiseze drept “liderul spiritual” al lumii. Au facut-o toti papii, de la cel care i-a dat misiune lui Marco Polo sa il crestineze pe Kubilai Kan (Clement al IV-lea sau Grigore al X-lea), pana la Ioan Paul al II-lea care a tinut slujbe comune cu oricine. Au incercat orice ca sa-si consolideze lumeste pozita lor spirituala, au facut-o cu sabia, cu otrava, cu intrigile sau cu ecumenismul – mai nou, ca ultima gaselnita. Numai prin slujire, predicare si exemplu personal nu au facut-o, in rest singurul lucru care ii mana pe acesti papi este dorinta de a fi recunoscuti ca lideri, iar toti sa li se supuna ascultandu-le cuvantul. Nu veti gasi unul, nici macar unul singur care dupa schisma sa fi fost manat de alt ideal in actiunile sale. Antihristul a venit de mult si se manifesta de sute de ani in mod concret, istoric, contribuie chiar la scrierea ei, prin toti cei care ocupa scaunul papal.

  8. Cu ce usurinta aruncati cu pietre in papism da intradevar au gresit atunci in 1054 si a-si vor lua plata dar sa ne uitam ce influenta se gaseste si in scolile de teologie din tara.Daca nu latina ,bizantina in nici un fel .Noi am avut si avem o traditie veche conpleta dar astazi modernismul a stirbit pe toti.Daca ei o cartulie veche si o compari cu una noua tiparita sa vezi cate cuvinte intortocheate au stirbit vechea oranduire .Nu vreau sa arunc cu pietre cu regret zic se rupe cate putin si noi ne luptam cu morile de vant.Stiu ca admin nu o sa-mi publice dar eu am zis.Cu regret zic e mai usor sa vedem in curtea vecinului decat in curtea proprie.Si repet teoria nu e ca practica.Ar trebui sa rasadim o inima infranta si smerita.Cu o dragoste de frate care a existat si eu cred ca va mai exista doar ca e din ce in ce pai putina pentru ca e prea panicata cu evenimentele noi care ne ia mintile de la adevaratul sens al sufletului si drumul golgotei pe care fiecare trebuie sal strabata .Dumnezeu sa ne lumineze mintiile si sa ne binecuvinteze inimile sa fie mai ingaduitoare cu cei ce neau gresit si daca putem sai ajutam sa facem cu smerenie si cu inima buna.

  9. Da, putem sa ajutam practic oricare suflet din lumea aceasta ! Ne inchidem in camara noastra si, cu lacrimi sincere de durere pentru sufletul care este in intuneric, cerem lui Dumnezeu sa-i dea mintuirea ! Cum stie El ca El toate le stie pentru ca este Dumnezeu !

    Noi ne rugam pentru alte suflete iar Dumnezeu le ajuta si lor dar si noua ! Nu este Dumnezeu minunat ?!

    Dumnezeu a facut inima omului atit de mare incit sa incapa El in ea ! Asadar Dragostea poate sa incapa intr-o inima de om !

    DOAMNE MINTUIESTE TOATE SUFLETELE ! STIU CA TU POTI DOAMNE PENTRU CA TU ESTI DUMNEZEU CARE TOATE LE POATE ! AMIN !

    Mircea

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare