COLAPSUL ECONOMIC AL ARGENTINEI SUB DICTATURA FMI: documentarul video integral, subtitrat in romana

5-06-2011 3 minute ~~Sublinieri~~

UN DOCUMENTAR CARE AR TREBUI VAZUT DE TOTI CEI CE ISI MAI FAC O CAT DE MICA ILUZIE CU PRIVIRE LA REZULTATUL PE CARE IL VOR AVEA POLITICILE “AUSTERITATII” SI ALE “REFORMEI STATULUI”.

“MIRACOLUL ARGENTINIAN”, CUM ERA LAUDATA JEFUIREA SI SARACIREA DELIBERATA A TARII DE CATRE FMI, SUA SI EUROPA, A INSEMNAT UN GENOCID SOCIAL SI S-A TERMINAT IN REVOLUTII STRADALE. OARE NOUA CE DEZNODAMANT NI SE REZERVA?

Incredibila poveste a tradarii unei tari de lideri politici “mesianici” asistati de responsabili ai bancii centrale sub masca politicii austeritatii, productivitatii si reformei statului

Filme Documentare: Colapsul economic al Argentinei

După căderea dictaturii militare în 1983, guvernele liberale venite la putere au lansat o serie de reforme cu scopul declarat de a transforma Argentina în economia cea mai liberă și mai prosperă din lume. Mai puțin de douăzeci de ani mai târziu, argentinienii au pierdut, practic, totul: companiile naționale majore au fost vândute cu mult sub valoarea lor reală unor corporații străine; câștigurile din privatizări au fost deturnate în buzunarele oficialilor corupți; Noua legislație a muncii elimină drepturile angajaților; într-o țară exportatoare tradițională de alimente, malnutriția atinge cote alarmante; milioane de oameni sunt șomeri și se afundă în sărăcie, iar economiile lor au dispărut odată cu falimentul sistemului bancar autohton. Un film documentar care aduce în atenție rolul jucat de aspectele politice, sociale și juridice în ruinarea Argentinei.

…iar rezultatul tuturor acestora a fost revolta populara si iesire in strada, haosul si incercarea de declarare a starii de asediu. Oare acum ce va fi?

Documentarul surprinde si populismul ridicat la cote de necrezut din Argentina anilor ce au precedat criza finala, un populism de tip telenovelistic. Cel putin cazul neo-peronistului Menem e antologic, dupa ce a castigat puterea cu un discurs “mesianic” in care promitea cu citate evanghelice dezvoltarea Argentinei, pentru a face apoi exact ceea ce au cerut FMI si BM, nu doar fara cracnire, ci si cu mare zel, TRADAND.

Iar tradarea seamana foarte mult cu ce auzim astazi la noi: marea “revolutie a productivitatii”, “reforma statului” si privatizarea companiilor de stat, sloganuri prin care a fost justificata o politica abuziva, autoritarista, facuta deasupra Constitutiei si a Parlamentului – adica a procedurilor normale, caci marea majoritate a parlamentarilor a tradat si ea – , de jefuire si saracire a tarii.

La aceasta operatiune si-a dat largul concurs si mass-media, care a dus mai departe propaganda “productivitatii”, “privatizarii” si tot bla-blaul neo-globalist al FMI si al politicii economice neo-liberale sau neo-conservatoare. Austeritatea, alaturi de “reforma statului”, a avut putini oponenti in momentul de varf al aplicarii, deoarece opozitia putea atrage riscuri asupra propriei vieti, cum s-a intamplat chiar cu realizatorul acestui documentar…

In ceea ce priveste datoria publica a tarii, pe langa celelalte, se reintalneste inca un punct comun cu problema noastra: rolul cheie jucat de banca centrala si filosofia neoliberala – adica de tip FMI – dupa care a fost guvernata tara. Dar si celelalte sunt aproape identice, inclusiv figura presedintelui depravat si a “tampirii” poporului prin valul de emisiuni tv ce promoveau degradarea morala si desfranarea.

Sigur ca documentarul are limitele sale, care provin din maniera stangista de a pune accentul doar pe problemele ridicate de existenta marilor corporatii internationale financiare si a institutiilor globalizarii, ca FMI – lucru real, dar incomplet. Problema este mult mai adanca de atat, provine din istorie (inclusiv si mai ales din istoria gruparilor inspirate de ideologia masonica ce au creat statele moderne) si in orice caz “solutia socialista” nu doar ca nu e o solutie, ci e cealalalta fata a aceluiasi moloh contemporan. Vadita utopie a poporului (pueblos) sarac si revolutionar care a alungat valul globalizarii prin revoltele stradale din 2001 este in contrast cu realitatea care ne arata ca acelasi pueblos a votat si s-a lasat amagit de toti presedintii telenovelistici ai Argentinei, iar dupa marea prabusire nu au facut altceva mai bun decat sa voteze o paiata operata estetic drept presedinte. Ceea ce inseamna ca pana la urma nu s-a invatat mare lucru din aceasta experienta… Deh, cand iti pui nadejdea in popor, asa e. Si in revolta.