Cateva recomandari de pe bloguri ortodoxe la inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului. PILDA MACABEILOR SI SCOATEREA SFINTEI CRUCI

1-08-2011 2 minute ~~Sublinieri~~

Theologhia:

Ieşind din “zodia” leului pentru a intra în “zodia” Fecioarei…

[a nu se intelege su nicio forma ca o aprobare a horoscoapelor si astrologiei – sensul folosit de Sfintii Parinti fiind pur astronomic si fara conotatiile ocultismului ori ale filosofiei predestinarii care ne asalteaza astazii!]

Miride de post. Sfintii Macabei si Sfanta Cruce – inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului

Citim la 1 august în Sinaxare viata si patimirea sfintilor sapte mucenici Macabei, dimpreună cu mama lor Solomoni si cu batranul Eleazar care, pentru nemancarea carnii de porc – interzise la iudei – si pentru pazirea cu strictete a legii parintesti – Legea mozaica -, au suferit prigoana si martiriu din partea imparatului Antioh “Epifanis” (Luminatorul, numit de altii “Epimanis” – adica nebunul). Acesta dorea sa-si impuna paganatatea si la Ierusalim, vrand sa transforme Templul in capiste idoleasca, in cinstea lui Zeus Olimpianul, iar pe iudei sa-i oblige sa mance jertfele lui spurcate de carne. Erau si unii dintre pagani care doreau sa-l scape de munci pe batranul Eleazar, si incercau sa-l convinga sa manace alt fel de carne inaintea imparatului si sa zica mai apoi ca aceea era de porc; insa batranul refuza categoric aceasta, spunand raspicat ca vrea sa se faca pilda celor tineri si nu sminteala, fiindca “nu se cuvine vârstei noastre celei bătrâne să ne făţărnicim spre sminteala tinerilor celor mulţi”.

Asadar, pilda acestor sfinti mucenici ne sta permanent inainte, ca un hotar, la inceputul postului Adormirii Maicii Domnului. Asa a randuit Dumnezeu, prin Sfintii Parinti, ca sa ne dea ca pilda spre urmare tocmai infranarea macabeilor de la bucatele nepermise, precum si dragostea si strictetea cu care ei pazeau si implineau legea si poruncile lui Dumnezeu. Suntem datori si noi, duhovniceste, sa le urmam “martiriul”: prin ajunari si infranari specifice perioadei postului, rugaciuni staruitoare, fapte ale milosteniei si strictete in respectarea si implinirea poruncilor Domnului. (…)

Crestinortodox:

Postul Adormirii Maicii Domnului

Originea acestui post a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

[…]

Scoaterea Sfintei Cruci

Astazi 01 august, praznuim scoaterea Sfintei Cruci. Este demn de stiut ca, odinioara, aceasta sarbatoare, a Scoaterii Sfintei Cruci, constituia un prim pas in cinstirea Mantuitorului, in luna august, fiind urmata de Schimbarea la Fata a Domnului pe 06 august si de venerarea Sfintei Mahrame a Domnului, cu Icoana nefacuta de mana de pe 16 august. Cele trei sarbatori erau considerate in legatura. Astazi sarbatoarea nu mai are maretia de odinioara, scazand in intensitate probabil odata cu caderea Constantinopolului sub turci (1453) si cu transformarea Catedralei Sfanta Sofia in moschee.

La romani, se practica din vechime sfintirea aghiasmei la 1 august ca si la orice inceput de luna calendaristica. In practica actuala din Rusia, sfintirea apei din ziua de 1 august se face inainte sau dupa Sfanta Liturghie, impreuna cu binecuvantarea mierii (intaia miere obtinuta din an, este inchinata Mantuitorului, „oferita” in locul otetului si al fierii pe care le-a primit cand a fost rastignit pe Cruce). Putem constata in acest fel varietatea obiceiurilor locale ale diferitelor Biserici Ortodoxe, de-a lungul timpului, care nu contrazice unitatea lor sub semnul acelorasi mari sarbatori, ale aceleiasi credinte.

Sarbatoarea „Scoaterii lemnului Sfintei Cruci” provine dintr-o randuiala mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o particica din lemnul Sfintei Cruci era scoasa din paraclisul Palatului imparatesc si purtata, cu sobor de sarbatoare, la Biserica „Sfanta Sofia”, unde ramanea, spre mangaierea si cinstirea credinciosilor, pana la 14 august, cand era readusa la palat. Aceasta se facea, se pare, in amintirea aratarii Sfintei Cruci, la biruinta marelui Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe raul Tibru (312), precum si a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de catre Sfanta Elena, la Ierusalim.

Dupa o alta traditie, aceasta sarbatoare este legata si de biruinta, in aceeasi zi de 1 august, in secolul al XII-lea, a binecredinciosului imparat al Imperiului Bizantin, Manuil Comnenul, asupra turcilor, cu puterea si lumina cinstitei Cruci a Domnului. In aceasta zi Sfanta Cruce a fost purtata de catre armatele imparatului bizantin Manuil in razboiul contra turcilor. Tot in aceasta zi, tarul Rusiei, Adrian, a purtat icoana Maicii Domnului si Sfanta Cruce in razboiul contra bulgarilor. Atat armata bizantina, cat si armata rusa, au obtinut victorii. Atunci, Patriarhul Constantinopolului Luca si Mitropolitul Kievului, Constantin au hotarat, ca la 1 august, sa fie sarbatorita scoaterea Sfintei Cruci, cea care a adus victorii celor doua armate.

[…]