Sinodul Bisericii Greciei, alaturi de popor, intr-o marturisire impresionanta: AJUNG ARMATELE DE SOMERI, AJUNG ATATEA TAXE SI IMPOZITE ASUPRA CELOR SARACI!
“Fratii nostri si fiii nostri, Biserica, precum o Maica a voastra, nu va va dezamagi si nu va va parasi niciodata. Vegheaza. In continuu va avea de oferit si se va oferi pe sine, chiar daca unii se indoiesc. Stati aproape de EA, sprijiniti-va de EA”.
- Romfea.gr: Ierarhia: “Ajunge cu atatea taxe si taieri“
Sfantul Sinod al Ierarhilor Bisericii Ortodoxe din Grecia, aflandu-se in sesiune deschisa in perioada 4-7 Octombrie, a decis in unanimitate sa adreseze un cuvant catre cei pastoriti, avand ca singur subiect tema crizei economice acute care s-a declansat in tara noastra si care are efecte insuportabile si dureroase pentru poporul nostru si pentru demnitatea sa in cadrul popoarelor Uniunii Europene.
Inainte de orice referire la acest subiect dorim sa va incredintam din adancul inimii noastre ca noi, episcopii si preotii Bisericii Ortodoxe din Grecia, parintii si fratii vostri duhovnicesti, impreuna cu toti ierarhii care se gasesc dintr-un capat in altul al Greciei, ne rugam neincetat catre Sfanta Treime, catre Sfanta Fecioara Maria, Maica Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si catre toti Sfintii nostri Parinti sa vegheze asupra smeritilor robilor lor si sa ne izbaveasca de aceasta grea incercare si de apele tulburi in care ne-au aruncat intamplarile neasteptate ale zilelor noastre.
Fratii si fiii nostri,
In aceasta ora in care suntem greu incercati, ora a indoielilor si a dezamagirilor, a durerilor si a speculatiilor referitoare la viitorul sumbru al tarii noastre si al consecintelor neplacute care vor urma eliminarii drepturilor noastre individuale, va indemnam si va rugam sa ascultati cateva adevaruri esentiale care se refera la situatia de criza prin care trecem, criza care nu este doar una economica, dar mai ales una de natura morala si duhovniceasca, atat timp cat stim ca inmultirea pacatului si lipsa pocaintei sunt cauza tuturor relelor in orice societate si in orice epoca.
Biserica Ortodoxa Greaca de-a lungul timpului si in functie de nevoile fiecarei perioade a fost aproape de cei slabi si de cei nevoiasi, a alinat pe cei indurerati prin actiuni concrete, prin intelegere si dragoste intru Hristos. Asa si astazi Biserica noastra va continua sa ajute in masura in care va putea si cu mijloacele de care dispune pe toti cei ce au fost loviti de uraganul crizei economice.
De asemenea isi continua activitatea institutiile bisericesti, centrele specializate de ajutorare care impart zilnic mii de ratii de mancare pentru cei nevoiasi fara a face deosebire in functie de rasa sau religie.
Totusi biserica, respectand demnitatea si persoana fratilor nostri mai incercati, nu a dorit niciodata sa arate public valoarea si 
intinderea lucrarii sale de intrajutorare, sociala si umanitara, in ciuda provocarilor si a indoielilor aruncate asupra sa din partea unor centre de dezinformare.
Nu ignoram si nu trecem cu vederea, in nici un caz, dificultatile celor cu salarii mici, cu pensii mici, a somerilor si a celor ce sunt concediati, a fratilor nostri incercati si deznadajduiti, carora le stam aproape neconditionat.
Ajung toate aceste taxe asupra fratilor nostri cu venituri si pensii mici.
Ajung toate aceste impozite si taieri asupra celor cu venituri mici.
Ajung armatele de someri.
Cautati pe cei care nu-si platesc taxele si controlati capitalul.
In multe comunitati locale lucrarea bisericii in ceea ce priveste milostenia si ajutorul social inlocuieste ceea ce ar trebui sa vina din partea statului, stat care incaseaza din partea cetateanului grec taxele si contributiile sociale.
Desi nu ni se pare binevenit sa aducem in discutie lucrarea continua a bisericii pentru poporul si turma sa, contextual actual al delirului ignorantei si al povestilor legate de bogatia inimaginabila a bisericii pe care ar trebui “sa o imparta poporului“, ne conduce sa declaram ca biserica va da tot ce are dar atunci cand va decide si in modalitatea pe care o va considera potrivita.
Ceea ce trebuie sa pastram este unitatea noastra duhovniceasca si numai asa vom reusi sa depasim greutatile crizei si in acelasi timp sa gasim modalitati de supravietuie printr-un proces de solidaritate umana si asistenta reciproca, care reprezinta eminamente un mod de existenta si de viata crestina. In acelasi timp sa incercam sa regasim scopul si telul vietii noastre.
Sa schimbam modul in care gandim si ne comportam si sa ne intoarcem la obiceiurile si traditiile stramosilor nostri in care vom descoperi modele sociale de viata.
Depasirea egoismului nostru, acceptarea semenilor nostri, ajutorarea acestora, respectarea identitatii fiecaruia, buna impacare si colaborarea intre noi marcheaza noul model de societate pe careHristos il propovaduieste si pe care biserica il sustine in cadrul actualei realitati mondiale dificile si inumane.
Sa nu uitam cuvantul apostolului
“purtati-va sarcinile unii altora” (Gal. 6: 2)
Trebuie sa marturisim cu totii ca, prinsi fiind in tentaculele societatii consumersite moderne, ne-am indepartat de Dumnezeu si de invataturile Evangheliei Sale, ca ne-am dat pe noi insine fara nici o grija in mainile celor ce administreaza roadele muncii poporului grec care, deoarece aveau propriile motive ascunse, nu s-au aratat vrednici si corecti.
Fratii nostri si fiii nostri, Biserica, precum o Maica a voastra, nu va va dezamagi si nu va va parasi niciodata. Vegheaza. In continu va avea de oferit si se va oferi pe sine, chiar daca unii se indoiesc. Stati aproape de EA, sprijiniti-va de EA.
Inchideti-va urechile la goarnele oportunistilor si ascultati mesajul nadejdii si al credintei care va indreapta catre un viitor mai bun, mai uman din punct de vedere social.
Prin urmare fratilor,
“Bucurati-va, desavarsiti-va, rugati-va, traiti in pace pentru ca asa doreste Dumnezeul iubirii si al pacii. Amin”
Legaturi:
- Sub pretextul crizei grecesti, dusmanii seculari ai lui Hristos arata cu degetul spre… AVERILE BISERICII ORTODOXE DIN GRECIA
- GRECIA: noul val al austeritatii si restructurarea datoriei publice. BISERICA, PRIMA VIZATA PE AGENDA? Cu ce ne va afecta pe noi?
- IN GRECIA, INSULELE NU SUNT DE VANZARE, iar bisericile ii ajuta pe somerii tot mai numerosi cu mancare zilnica
- Biserica Ortodoxa a Greciei se implica in criza datoriei publice a tarii. CE SOLUTIE A GASIT?
…si sa luam aminte:
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- MUSTRARILE MITROPOLITULUI HIEROTHEOS REFERITOARE LA DEPENDENTA GRECIEI DE CAMATARII MONDIALI: “Vom astepta totdeauna de la negustorii mondiali de ‘substante narcotice’ sa ne dea dozele?”
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- Vladica Hierotheos Vlachos: „Vom trece prin zile grele, iar oamenii vor suferi mult, au nevoie de cuvant de mangaiere…”
- VIDEO: Mitropolitul Nectarie de Petra si Heronisos (Patriarhia Ecumenica!): NE GUVERNEAZA MASONERIA! VOR SA LE DISTRUGA PE TOATE!
… iar noi?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
La noi…tacere! Sinodul?
Fericit este poporul grec cu asa pastori!
Impresionant, un astfel de mesaj iti da putere sa treci peste greutatile cotidiene! Doamne, vino si salasluieste in inimile noastre si Tu insusti lucreaza cele bineplacute Tie!
Iisuse de n-ai fi pe lume
Precum Ai spus: „pân’la sfârşit”
Ce-ar fi creştinul azi întrânsa
Când răul s-a dezlănţuit?
De n-ai fi dat lumina vieţii
Şi Adevărul N-ai fi spus
De N-ai fi fost şi om pe lume
Şi taine de N-ai fi adus?
De N-ai fi arătat prin chinuri
Slăvita Crucii biruinţă
De n-ar fi mărturie lumii
Ce-am fi cules din suferinţă?
Ce-am fi iubit pe’această lume
Şi ce-ar fi fost azi mai presus
De năzuinţele pierzării
Atât de aprige, Iisus?
Ce-am fi’nţeles din vieţuire
După atâtea mii de ani
De evoluţie umană
(Când înşişi ne suntem duşmani)?
Ce ţintă ne-ar fi fost supremul?
Ce idol? Care Dumnezeu?
În veacu’acesta-n care totul
Fără de Tine iese rău?
Că rău-i astăzi pretutindeni
Şi nimeni nu-l mai izgoneşte,
Nu-l simte, nu-l mai înţelege
Ci dimpotrivă şi-l doreşte!
Plăcerile vieţii moderne
Au spart zăgazurile firii
Iar cel ce sincer luptă astăzi
Iisuse-n scopul mântuirii
Este’ncolţit de grele curse
Prin tot ce mişcă-n jurul său
Iar lipsa vie de modele
L’ntoarce iar şi iar în rău.
Că sufletul lovit continuu
Nu ştie un’să mai privească
Ce să urmeze, ce s’aleagă
Când toate vin să-l înrobească!
Ne-au prevenit părinţii noştri
(Cei sfinţi şi vrednici din vechime)
Că-n timpurile de pe urmă
La rău i se va zice „bine”!
Că lumea va privi năucă
La viaţa cea adevărată
Gândind că este’o nebunie
Şi’o năzuinţă demodată!
Că-i greu să mai pătrunzi în cuget
Să scoţi ce-i rău şi necurat
Când ţinta lumii nu-i lumina
Şi Dumnezeu, cu-adevărat.
Că-i greu să cerţi duhovnicește
Și să spui public Adevărul,
Să infierezi răul politic
Ce trădat crezul și poporul.
E foarte greu să fii azi Doamne
Cu’adevarat un sfânt pastor
Să nu trădezi prin compromisuri,
Să te jertfești pentru popor.
C’au dispărut demult sihaştrii
Smeriţii, marii trăitori,
Ce mustrau statul far’delegii
Și ne erau apărători.
Azi la putere-i teoria
Şi vorba adresată minţii
Nu forţa sfântă a trăirii
Şi biruinţele credinţei!
Dar Crucea Ta-i în centrul lumii
Şi Tu deapururi străluceşti
Şi-aştepţi cu braţele deschise
Pe cei ce cred, ca să-i primeşti.
Să îi susţii când vin pe cale
Să le fii far şi ocrotire
Să îi hrăneşti cu Trup şi Sânge
Şi-n har şi-n duh, spre mântuire.
Priviţi creştinilor spre Cruce
Cum Adevăru-i răstignit
Să-l vadă orice colţ al lumii
Că iată nu ne-a părăsit!
La El va trebui s-ajungem
(De-oriunde-am fi), acolo sus.
El ni-i model azi şi lumină
Căci pildă ne-a rămas Iisus!
Sa nu uitam ca Biserica Greciei este scutita de taxe. SI ca urmare astazi este ‘tinta’ mediatica pentru acest privilegiu. Mediatic=atacata public, fapt care o sileste la reactie.
La noi secularizarea averilor manastiresti (e drept ca existau multe metocuri ale Manastirilor, mda, tot grecesti, de la Athos)s_a facut de catre A.I Cuza al Principatelor unite.
Nu m-as grabi sa fericesc pe nimeni. Altele sunt ‘fericirile’ pe care le invata Hristos. Iar noua pocainta sincera ne lipeste, nu discursul patriotic
@ c2:
Ne lipsesc cam de toate… si pocainta, si demnitatea. Care uneori se intampla sa fie si legate. Iar in Pastorala sinodului grec e vorba si de pocainta. Ba chiar in primul rand vedem asta.
@c2:
Si Biserica Greciei a trecut printr-un vast program de secularizare, pierzand multe proprietati. Scutirea de taxe e relativa si motivata de acest rapt.
In acest mesaj se regasesc mai multe fericiri ale Evangheliei: ferciti cei milostivi…, fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate… duhovniceasca desigur, dar cu repercusiuni si in realitatea sociala. Ca asa faceau si profetii cand mustrau nedreptatile si impilarile celor puternici ai lui Israel, si asa faceau si Sfintii Parinti, compatimind saracii si criticand bogatii.
Pacat ca vedem totul ca pe un joc politic…
Observa cineva,cred ca Antuza, faptul ca la noi in biserici exista urmatorul fenomen: vezi lume, si destul de multa, spovedindu-se, impartasindu-se, facind matanii cu foarte multa dexteritate (ceea ce inseamna ca-si fac canoanele), stiind pe de rost diversi psalmi (ceea ce iarasi dovedeste o anume familiaritate cu rugaciunea), corect imbracate (apropo), vorbind frumos, crestineste, cu voci susuratoare, cu miscari masurate,etc,etc….ce mai adevarati crestini! Si totusi….cind vine vorba de ajutor concret, care implica si suport moral….astia dispar! Nu-i mai vezi. Sau se fac ca nu vad, nu aud, nu exista …problema. Asta este un fenomen pe care l-am observat la noi. NU sint toti asa….dar multi, prea multi. Si atunci daca alde noi astia “corectii” ne purtam asa, oare ce pretentii sa mai avem de la capii bisericii ca nu dau o circulara asemenea celei BO Greaca? Ei sint oglinda noastra. Ca sa-l parafrazez pe alde Disraeli: fiecare turma are conducatorii pe care si-i merita.
“Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iartă, fiindcă tu sub patrafir, în faţa Altarului, lui Dumnezeu te mărturiseşti. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoti? Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveti? Ce le gasiti vina numai lor. Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!
Iată vă spun că tot poporul este răspunzător ca nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu!
Poporul îşi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită.
Repet: Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteti-i!
Nu staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă şi ai să dai seama. Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni!
Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta – (se întreabă proorocul):
“Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură faptură cu trup şi suflet? Şi această faptură întrunită (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2, 15)
Aceasta e pretenţia lui Dumnezeu de la căsătorie şi după atare roade tânjiţi şi voi, băgând însă vină roadelor pe care le-aţi dat (copii voştri – preoţii). Tămăduirea slăbănogiei neamului de aici începe! Asta i-ar fi iertarea!
Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor!”
(Pr. Arsenie Boca)
Sora Petra este adevărat ce spui. Această “ortodoxie” trăită prin ce putem, prin ce ne convine, prin ce ne onorează, ne lauda, ne bucură și ne place, prin ce este “deștept” si oportun, făcută și trăită cât mai la vedere, cu mult incarcatura emoţionala, și cât mai public, este o cursă cumplită și pleacă foarte de sus. Este noua “ortodoxie” care are totuși mult din cea veche.Are și ea o cruce grea, (crucea Martei) convingătoare, ( pentru că se silește și se îngrijește de multe) dar nu este partea cea bună după cum a spus însăși Domnul Iisus ca răspuns la ruga Martei, (că un singur lucru trebuiește), că acesta este partea aleasa de Maria, care nu se va lua de la ea. Partea Martei sa luat și se va lua cît va dăinui credinţa pe pământ. A fost și va fi luată de foc, de ape, de cutremure, de bombe, de hoţi, de legi și de stat, de săracie, de lacomie, de neglijenţă, de corupţie, etc, etc. Această parte a Martei însă (deși grea) este cea văzută, onorantă, aproape de trupesc, de lumesc, de atragator de încântător. Aceasta parte este cu precadere traita intens acum. Această parte o istoveste dar o și convinge pe Marta ca și partea ei este la fel de bună și că nu se va lua de la ea in ciuda celor spuse atât de limpede deDomnul Iisus. Marta a oferit Domnului, ospitalitatea lumească în vazul tuturor, pentru al onora și omeni, în faţa lumii și a se onora și pe sine tot in faţa lumii in acest fel. Marta poartă respectul bunului simţ lumesc mândru, (care se motiveaza și riposteaza), care o acuză pe Maria justificându-se pe sine prin concretul vazut. Marta poate invoca politica bunului simţ lumesc, și refuza rigoarea sfinţilor părinţi, (când ai studiat pe cheltuiala ereticilor și ai dobândit pe calea Martei rang, cinste și putere). Biserica Greciei în contextul de acum, prin poziţia aceasta (de mai sus) s-a delimitat foarte clar, și-a redefinit poziţia, și și-a asumat consecinţele și o fericesc, pentru aceasta și mă bucur pentru acest popor .
@Petra
Nu ajuta nimanui asemenea remarci!
Merg foarte des la biserica deoarece MI-E DOR sa ma intalnesc cu Dumnezeu!
Si in biserica REFUZ sa vad ce vedeti dumneavoastra! Sincer! Nu-mi ajuta!
Nu ajuta nici celui pe care-l judec! Si atunci cui foloseste atata rationalizare a gesturilor, ” vocilor susuratoare” etc.? Adica de ce sa maresc si eu raul care oricum se intareste si se lateste si fara ajutorul meu?
@AnaR.
Eu nu am “vazut” doar. Eu m-am ciocnit concret de astfel de atitudini, pe pielea mea, ca sa zic asa. Si din cauza unor astfel de atitudini am vazut oameni indepartati de biserica (ma refer la cei care inca nu stiau pe ce cale s-o apuce).
Spuneti ca nu ajuta nimanui asemenea remarci. Probabil ca aveti dreptate. Noi cei care ne comportam astfel vom continua sa ne comportam astfel si de acum incolo, cu sau fara remarcile mele sau ale altuia. Si poate chiar eu m-am facut vinovata de o astfel de atitudine cind si cind.
Din pacate insa atitudinea (si nu remarcile) de care pomeneam eu si altii de aici ajuta altcuiva: sectantilor. Ei arata spre astfel de atitudini si vin cu ajutor concret fie moral, fie social sau ambele. Si nu numai sectantii sint cei care puncteaza astfel ci si altii inca mai periculosi.
Sfintii nostri Parinti spun ca fiecare sa se schimbe pe sine, iar nu sa pretinda altuia sa faca ceva, chiar bun sa fie acel ceva. Marea noastra problema, totdeauna altul/ altii sunt vinovati pentru starea de lucruri, nu noi!
Iertati-ma
Si reversul:
Colegii mei nu merg la biserica invocand motivul ca sunt satui de comentariile credinciosilor care vin la biserica. Eu insami, ca om care m-am apropiat de Dumnezeu mai tarziu, am avut portia mea de comentarii. Nu stiam cum sa ma port, suferinta imi manase pasii spre biserica, dar eram sincera in cautarea mea! Sunt dureroase criticile astea! Adancul inimii unui om nu-l putem noi cunoaste! Daca ne uitam numai la exterior, sigur ne inselam! Pentru ca eu am suferit pe pielea mea si stiu cat pot darama un om in suferinta, care bajbaie dupa adevar.
Iertati-ma, nu doresc sa starnesc o polemica.
Sora Antuza susţin ceiea ce ai postat (din spusa P. Arsenie), caci vai celui ce defaima preotul și preoţia. Asa este. Avem preoţii pe care-i meritam. Dar oare nu avem datoria să-i susţinem pe cei buni, să aprobăm și sa evidenţiem tot ceia ce este curat ortodox in viata bisericii și să ne asumam durerea și ingrata îndrăzneală de a da pe faţă erezia, compromisul și trocul politic etc…,
Nu am vazut pe nimeni aici să se lege de neputintele omenești ale preoţilor. Dacă indraznim să spunem Adevărul ( cunoscut de toţi până la urmă) legat de ce învăţă unii, de ce aproba și promoveaza alţii, ca fiind ortodox deși este limpede că nu e, oare gresim mai mult decât dacă nu o facem ? . Unde au crescut cu duhul cei mai infocati susţinatori ai reformelor ascunse din biserică?. Părinţii lor duhovnicesti sunt in apus.Acum ei devin părinţii cu autoritate asupra noastră. Este ceia ce merităm evident. Dar oare Adevărul nu trebuie spus și aparat ?
Durerea mea reactioneaza la modul de a gandi tip ‘copy-paste’.
Referirea la ‘fericiri’ nu facea trimitere la textul Ierarhilor, ci la comentariile aparute. ‘Fericiti sunt grecii ca’…mai deunazi, luati la gramada, ucrainenii sunt ‘mai tari in credinta ca noi’.
Am dorit ca in fata atator certitudini sa ridic si semne de intrebare. Daca smintesc intrebarile , primul ma bucur ca le stergeti.
@ nicolae mirean:
Adevarul este ca e o granita foarte subtire si ca este foarte greu de pastrat o linie de echilibru, pentru a nu cadea nici in zelotism sau intr-o atitudine – chiar daca doar interioara – razvratita, intunecata, resentimentara, revansarda, orientata numai spre vinovatiile altora, ale celor mari, spre vanarea abaterilor acesora si denuntarea lor cu satisfactie, cu setea de a lovi nemilos (pe la spate), iar nu cu durere, nu din rana inimii, nu din mila fata de sufletele fratilor nostri vatamati sau ucisi… Asta se intampla in cele mai multe cazuri astazi… Si avertismentele de acest fel isi au rostul lor, de reamintire. Un justitiarism impersonal, rece, NEORTODOX, o ravna a literei oarbe sau, inrudit, o indreptatire a FUGII de pocainta, de viata launtrica printr-o fixatie facuta pe vinovatiile mai-marilor. Acestea sunt niste rataciri care ne duc, pe alta cale, tot acolo unde ne duc si smintelile ierarhilor. Cu atat mai mult e bine sa re-subliniem si asta, azi, cand se face peste tot apologia urii “pentru adevar” (!), a huiduielii (!) in biserica si se aduce glorificare schismaticilor si celor care lupta prin mijloace violente, barabas-iene, e nevoie sa repetam si aceasta parte de adevar.
si eu m-as simti mai bine sa aud ca biserica ma sustine, chiar si cu vorbe
stiu ca sunt preoti minunati care ajuta oameni si chiar ascund lucrul asta si sunt blamati ca nu fac nimic, biserica ortodoxa romana are spitale si cantine in care ajuta oameni, si nu se bate cu caramida-n piept
grecii nu stiu daca sunt mai credinciosi decat romanii, sau altii, dar eu sunt mandru ca sunt roman si ca noi nu facem haosul pe care-l fac ei pe strazi si nici nu mi-l doresc, nici revolte nici altfel de adunari newage-iste precum cele de pe wallstreet.
poate ca daca intoarcem obrazul de suficiente ori I se va face mila Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos si va milui neamul acesta care a suferit mult care se pare ca va suferi pana la sfarsit, iar cu suferinta asta sper ca ne vom mantui cu totii
sa ne fereasca Dumnezeu de revolte si de razboiul dintre noi. oricum inafara de nadejdea pe care trebuie s-o avem la Dumnezeu nu putem face nimic altceva si se pare ca grecii au cam uitat asta si protesteaza, deci nu cred ca suntem mai prejos decat altii, nu protestam desi o ducem mai rau decat ei
ceea ce este scris se va intampla, inca mai avem drepti care se roaga pentru noi si sfarsitul se amana, dar acei drepti se duc… cate 3 odata si cine stie cati altii de care nici nu stim, prin codrii din carpati precum Mihai Racu cu care ar trebui sa se faca icoane.
uneori si mie mi se pare ca am de dus o cruce prea mare, dar am de dus abia o mica cruciulita si cand ma lovesc grijile de multe si nevoile imi aduc aminte de suferintele indurate de sfintii din inchisorile comuniste si atunci imi trece repede si ma gandesc ca eu nu sufar deloc si stiu ca toate acestea se vor termina la un moment dat si probabil ca merit tot ceea ce mi se intampla pentru ca prin purtarea mea il indepartez pe Sfantul Duh de mine si ma uimeste de fiecare data cand ma rog mai cu foc (in masura in care pot eu pacatosul s-o fac) si imi sunt ascultate si ajutorul vine neintarziat si simt cat ma iubeste Dumnezeu, chiar daca nu merit
ma iertati!
@ Chefa:
Din pacate la noi nu se reactioneaza nu din virtute crestineasca, ci din nepasare, nesimtire, amortire, moarte sufleteasca, din ceva mult mai rau decat este la greci. Ei cel putin simt raul si ii spun pe nume. Noi il botezam cu numele de bine si il integram in viata noastra. Nu ne mai doare nimic suficient de tare, ne-am desensibilizat sau avem capacitatea sa ne vindem foarte usor, sa ne tradam pe noi insine si unii pe altii. Nu avem coloana vertebrala, nu stim sa pretuim ce ni s-a dat si nu ne pasa de nedreptatile strigatoare la cer care li se intampla semenilor… Sigur, toate astea ar trebui puse in rugaciune si in fapte crestinesti. Fie si in proteste, dar si ele de cu totul alta factura. DACA am fi…
Miahi Racu, daca ne amintim corect, nu avea deloc o conceptie de viata crestina, ortodoxa, ci mai degraba una panteista, New Age. Si nu din motivatii calugaresti se pustnicise. Sa nu ne grabim deci cu icoanele…
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/09/inedit-parintele-adrian-fageteanu-ultimul-sau-interviu-tv-2009/
@admin
poate n-am fost eu atent la filmuletul cu Mihai Racu, dar nu a sustinut ca ar fi panteist, reporterul a spus asta, el doar a spus ca a auzit de zeul pan, iar motivatiile lui, pentru care s-a pustnicit, n-au fost spuse in filmulet, a spus doar ca nu este un sfant, dar la sfarsitul filmului spune clar: “pentru ca mi-ati adus mancare, ca un BUN CRESTIN…” aici s-a intrerupt filmuletul, dar a mentionat fix acest lucru, poate am inteles eu gresit.
cat despre greci, simt raul si-i spun pe nume pentru ca nu au fost dati inapoi de 50 de ani de comunism care intr-adevat a smuls coloana vertebrala a romanilor omorandu-i fix pe cei care erau aceasta coloana…
mie imi pasa de nedreptatile strigatoare la cer care li se intampla celor de langa mine si ma doare inima pentru fiecare in parte, dar singurul mod in care ii pot ajuta este doar rugaciunea si inafara de rugaciunea si asa putina nu mai vad solutii
nu voi iesi in strada niciodata pentru ca ceea ce se intampla acolo mereu degenereaza
@ chefa:
1. Mai erau si alte indicii, dar nu avem timpul necesar acum, insa atunci cand am vizionat, la rugamintea cuiva, am ramas clar cu aceasta concluzie.
2. Da, e corect, dar problema e si cum am trecut noi prin comunism, fata de altii (cehi, polonezi, de pilda, dar chiar si rusi, de ce nu? desi acolo realitatea e foarte impartita, e polara). Si mare aport are are aici Biserica in a tine steagul sus si a indrepta coloanele incovoiate. Iar meritul Bisericii grecesti, nu doar de azi, e incontestabil. De asta acolo, desi au si ei multe probleme, datorita acestor ierarhi, dintre care unii sunt aproape sfinti, simti ca poti avea mai multa nadejde, si nu poti sa nu-i dai dreptate Cuviosului Paisie, cand zicea ca ei mai au aluat acolo. Noi ne balacim in mocirla, pare ca ne place murdaria. Se face atata caz de tigani, ne e rusine cu ei in lume, dar am luat de la ei tot ce era mai rau si ne-am manelizat la maximum. E doar cel mai simplu exemplu. Si macar daca am avea smerenia vamesului (ceea ce grecilor le cam lipseste), daca tot nu mai avem pic de integritate si de virtute… De asta e profund ipocrita virulenta celor care fac caz de tacerea ierarhilor, ca si cum ei ar fi mai buni decat aceia (ne referim la cei ne-vanduti deja, evident). Parintele Adrian, care nu vorbea deloc cu menajamente, ne-a spus-o raspicat: e vina NOASTRA, fiindca nu ii sprijinim. Cu totii suntem slabi, si vladicii nimic nu pot, supusi atator presiuni, daca nu au asigurata sustinerea poporului. Insa ei au parte numai de injuraturi de la “ravnitorii” nostri. La greci puterea o da UNITATEA. Stiu sa se sprijine unii pe altii. Asta e de admirat si de invatat. Nu si excesele lor, nu si razvratirea, nu si violenta. Noi insa… tot dezbinati, pana la moarte.
“Nu ne mai doare nimic suficient de tare, ne-am desensibilizat sau avem capacitatea sa ne vindem foarte usor, sa ne tradam pe noi insine si unii pe altii. Nu avem coloana vertebrala, nu stim sa pretuim ce ni s-a dat si nu ne pasa de nedreptatile strigatoare la cer care li se intampla semenilor… “. Pai cam in nota asta as privi si eu comparatia dintre noi si greci. Noi nu ne revoltam nu pentru ca dam p-afara de spirit crestin, ci pur si simplu pentru ca sintem atit de dezbinati si de lasi incit a ajuns sa ne lipseasca si acel spirit de solidaritate care inca mai exista in 1989, cind oamenii dadeau apa si mincare celor iesiti pe strazi sub gloante. Si nu, nu spun ca revolta este solutia(chiar Demcebrie 1989 sta marturie ca nu a adus nimic mai bun) dar este vorba de altceva: de spiritul societatii. Nici BOGreaca nu indeamna la revolta cu arme si pistoale….dar opozitia poate fi si de alta natura, nu neaparat violenta si chiar mai eficienta…..
DAr de unde vreti mesaj de unitate si sprijin din partea BOR cind in ciuda situatiei grele majoritatea noastra ramine dezbinata si preocupata de meshine interese si invidii personale sordide?!
@admin,
“Cu totii suntem slabi, si vladicii nimic nu pot, supusi atator presiuni, daca nu au asigurata sustinerea poporului. Insa ei au parte numai de injuraturi de la “ravnitorii” nostri.”
Oare parintele Calciu ce ar fi zis de aceste propozitii? Oare Sfintii Inchisorilor ce ar fi zis? Pe acesti oameni cine i-a sustinut? Sustinerea la Dumnezeu trebuie cautata.
Ce au spus vladicii nostri in legatura cu pasapoartele biometrice? Atunci a fost un moment mare de tot, dar, din nefericire pentru toata lumea, ratat. A se vedea declaratia (nesemnata) a Sinodului – Bucuresti. De ce nesemnata …?
Este sub demnitatea mea de om sa inghit asemenea declaratie, care e identica cu punctul de vedere al ministerului de interne. Uriasa vanzare! Amprentarea oamenilor.
Este inceputul marii cedari.
Poate o sa spuneti ca nu mai e de actualitate pr pasapoartelor biometrice. Este, si va fi. E o referinta extrem de importanta. O cedare e urmata de alta cedare si tot asa. Anormalul devine normal si referinta normalitatii se muta si ea odata cu compromisurile noastre. Aceasta lectie o stim de la cei care au trecut prin puscariile comuniste. Numai ca, referinta normalitatii nu se poate muta la infinit. Dumnezeu a fixat o limita foarte clara, peste care nu se trece.
@ admin.
Întru totul deacord cu precizarile făcute de fraţiile voastre.
@ Mircea:
1. Iarta-ne, dar daca pui prima intrebare inseamna ca ori nu ai citit decat pe sarite ceea ce am scris acolo, ori… preferi sa ignori cu buna stiinta? Noi tocmai ca nu de la noi am zis, am pomenit exact de unul dintre acesti marturisitori, si anume parintele Adrian. Pe el l-am parafrazat. Ne intereseaza cuvantul sau? Vrem sa-l auzim, mai apoi sa-l ascultam?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/17/parintele-adrian-e-vina-noastra-ca-nu-ne-sprijinim-ierarhii-cei-buni/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/05/marcel-petrisor-marturii-despre-parintele-adrian-fageteanu-si-invataminte-esentiale-incercarea-in-viata-e-pe-masura-pretentiilor-pe-care-le-are-omul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/09/inedit-parintele-adrian-fageteanu-ultimul-sau-interviu-tv-2009/
2. Parintele Calciu exact pe aceeasi linie a mers si a fost impotriva denigrarii ierarhiei. Chiar ULTIMUL sau cuvant public, din conferinta de la Cluj, a fost exact pe tema aceasta.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/24/testamentul-duhovnicesc-al-parintelui-calciu-ii-diavolul-turbeaza-atunci-cand-cineva-se-roaga/#more-19802
Nu gaseai la parintele Calciu nicio crispare resentimentara si nicio pornire zelotista, incrancenata sau de ura fata de mai-marii Bisericii. Cand a avut de exprimat o atitudine critica, a exprimat-o ferm, dar senin, demn si in duhul cel bun, din constiinta pentru adevar, dar fara sa loveasca in ierarhie, fara sa o injure, fara sa faca valuri schismatice, desi ar fi avut forta si autoritatea morala sa fie urmat de multi. Si in ciuda a ceea ce a patimit si in ciuda lucrurilor cu care nu a fost de acord, a avut cuvinte foarte bune si o relatie calda cu PF Teoctist. Iar daca vorbesti despre sfintii inchisorilor in felul acesta, inseamna ca nu le-ai inteles duhul si mesajul lor – explicit si clar in sensul asumarii suferintei pentru pacate si al iubirii vrajmasilor.
3. Mda, si asta, si multe sunt inceputul caderii… incepand cu cele cu relevanta dogmatica, ecleziologica, canonica, mai degraba. Dar, mai curand, incepand cu… cele ale noastre pe care nu vrem sa ni le vedem si sa ni le asumam. Fiindca e mai comod sa urlam si sa ne infierbantam impotriva episcopilor. Sigur, exact despre asta vom fi intrebati… In privinta pasapoartelor, macar avem declaratia sinodului de la Cluj, a IPS Bartolomeu si tot e ceva. In privinta declaratiei sinodale si noi am reactionat ferm, am publicat apoi si reactiile Forului Ortodox, care inca mai functiona atunci. Dar si asa, macar de sila, si tot au facut cate ceva si s-a obtinut macar acea ingaduinta de pasaport temporar simplu. Nu stim care mai e situatia intre timp, fiindca deja s-a pornit tavalugul pe TOATE fronturile. Si cu cat ramane fixati obsesiv pe unul singur, ba inca si cu o atitudine neduhovniceasca, cu atat mai putin vom fi pregatiti. Si asa nu suntem deloc…
De la min. 3.
Da, Biserica Ortodoxă Greacă are un mare merit în a apăra ortodoxia cu mult curaj, dar să nu uităm că, spre deosebire de noi românii, BOG are un mare ajutor în Sf. Munte Athos, care chiar dacă este o regiune autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Karyes, tot ca aparţinând de Grecia este socotit din punct de vedere sufletesc să-i zicem. Aşa că BOG este, în virtutea proximităţii cu Sf. Munte şi a legăturilor ierarhiei ei cu monahii atoniţi, mult mai îndeaproape monitorizată, şi greşelile care se fac sunt mai repede şi mai aspru taxate.
Putem spune că marea şansă a grecilor este Sf. Munte, la înflorirea căruia au contribuit foarte mult în decursul timpului Ţările Române.
Si eu cred ca ne-a cam tavalit istoria, dar daca eu, dvs, atatia altii ne simtim romani si incercam sa fim crestini, atunci inseamna ca avem , omeneste vorbind, o sansa.
Ma intreb, avem si pentru noi romanii, o porunca actuala de la Hristos ? O porunca zic de salvare adaptata la puterile noastre. Daca am cere, aidoma ucenicilor pustiei Egiptului, ‘un cuvant”, care ar fi solutia noastra ?
‘credeti ca exista o solutie adaptata unui neam ? (in loc sa ne plangem de mila, fericindu-i mereu pe ceilalti)
@ c2:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/10/04/incep-cu-adevarat-vremurile-grele-pentru-romani-dar-acum-ni-se-da-si-sansa-de-a-rascumpara-timpul-si-de-a-fi-o-biserica-vie-i/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/03/20/interviul-saptamanii-parintele-iustin-video-cuvinte-tari-si-dureroase-ar-trebui-sa-plangem-sa-ne-caim-sa-vedem-ca-suntem-la-marginea-prapastiei-sa-luam-exemplu-de-la-nenorocirile-altora-si/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/10/de-ce-avem-conducatori-tiranici-si-episcopi-nevrednici-raspunsul-categoric-de-la-duhul-sfant-%e2%80%9efiindca-nu-am-gasit-altii-mai-rai%e2%80%9d/