REFERENDUMUL PENTRU DEMITEREA PRESEDINTELUI – opinii in raspar cu propaganda orwelliana a “intelectualilor” de casa ai regimului Basescu

23-07-2012 23 minute Sublinieri


***intelectualii basisti cu ochii-n soare

În România de astăzi, brutele nearticulate vorbesc despre cultură şi sunt susţinute de liderii culturali sus-amintiţi, hoţii vorbesc despre cinste, criminalii despre blândeţe şi pace, securiştii de ieri – mascaţi în intelectualii finuţi de astăzi – şi autoritarii despre democraţie, hâzii despre frumuseţe, devastaţii moral despre conştiinţă. Intelighenţia României poartă cămăşi albe peste conştiinţe întunecate. Cămăşile albe acoperă nu numai impostură şi abuzuri, acoperă o imensă crimă morală şi fizică. Căci multe dintre cămăşile albe, dacă nu sunt autoare, sunt măcar complice la această crimă.

***

De cînd este marinarul beţivan “marele european“? mă întreabă un corespondent. Nu e! asta e sigur. Încerc aici o explicaţie.

TB a făcut servicii de cînd e la Cotroceni unor trusturi multinaţionale şi unor guverne. Ele sunt iubitoare de ordine. Nu le interesează maniera în care conduce respectivul. Nici dacă ştie cu computerul, dacă e corupt, afemeiat, beţiv. Sau dacă că a avut bolile copilăriei, dacă e competent sau nu. Pentru Bruxelles şi Washington este important cine e “the strong man”. Băsescu a jucat rolul omului puternic de la Bucureşti cu care se putea rezolva totul. Acele trusturi si guverne nu vor să discute cu o putere divizată, de tip occidental, care are premier, preşedinte, miniştri, guvernator BNR, fiecare cu atribuţiile lui constituţionale. Se simt mai bine cînd discută cu un singur om şi rezolvă cu el ce au de rezolvat.

Apelurile la democraţie, separaţia puterilor, etc, este limbă de lemn folosită de ochii lumii. E un verbiaj banal pentru consumatorii de vorbe goale şi gogoriţe. Contează banii şi puterea, atît. Ca om de port, Băsescu e un contrabandist, comerciant, negustor priceput. Oferă un preţ, plăteşte, face profit, livrează marfa, (în cazul de faţă – resursele României şi votul la summit-uri). A avut o pricepere reală de a deveni clientul unora, a cumpărat şi furnizat bunuri şi servicii. România este o ţară ieftină. Băsescu a dat-o pe mai nimic de dragul puterii lui personale.

Birocraţia de la Bruxelles (a nu se confunda cu democraţiile occidentale ) a avut cu cine să negocieze şi să bată palma. Afacerile sunt afaceri, bancherii, investitorii au nevoie de garanţii ca îşi iau banii înapoi fireşte, cu profit. Dacă omul lor este ameninţat să piardă puterea îi sar în ajutor. Real politik!

De ce nu ar s-ar înţelege şi cu liderii USL? O vor face, dar deocamdată, tranziţia de la un regim al altul, instabilitatea, criza politică îi ingrijorează. Banul e laş. Cine vor fi noii şefi? Nu îşi pierd oare influenţa la Bucureşti în noua conjunctură? Bun rău, cu Băsescu s-au obişnuit deja. Îi cunosc pretenţiile, cum să il ia, etc. Aşa se explică de ce îşi manifestă acum îngrijorarea faţă de răsturnarea de putere din România. Încă nu s-au obişnuit cu noii veniţi, cu feţele lor, cu tabieturile, pretenţiile, obligaţiile lor. Încă nu s-au înţeles pentru că nu au avut timp să negocieze. Asta vine cu timpul, mai tîrziu.

Deocamdată aceşti domni din Occident trag din toate poziţiile ca să il salveze pe Băsescu, omul lor.

  • Mircea Platon [Focuri in noapte]:

Cum votez

Pe apa gârlei ne-a venit, pe apa Sâmbetei s-a dus. După el, potopul. Cică toţi care votează împotriva lui trebuie să plece. Aşa spune MRU: “Ne vom uita în ochii lor şi le vom spune: Luaţi-vă totul şi plecaţi din această ţară!” 

În anii ’90, poporul iubitor de Iliescu nu-i voia în ţară decât pe cei care mâncaseră salam cu soia. Două decenii mai târziu, elitele devotate lui Băsescu nu-i mai vor în ţară decât pe cei umflaţi cu pişcoturi de ambasadă străină. Pe cei care se pot lăuda, precum Mihail Neamţu, că au beneficiat de: “un post căldicel, cu şofer, casă de la RAAPPS. Mai aveam un post de director ştiinţific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa.” Pe cei umflaţi cu burse de la Mark Rich. Sau de la Fundaţia Konrad Adenauer. Sau de la ICR. Sau de la NEC-Volkswagen.

Cominterniştii ne numeau “bandiţi”. Ceauşescu ne numea “huligani”. Iliescu ne numea “golani”. Patapievici ne-a numit “23 de milioane de omuleţi patibulari”. Urban ne-a numit “viermi”. Tismăneanu ne-a numit “pegră”. Baconsky ne-a numitmahalaua violentă şi ineptă” sau “România care cerşeşte“. Ştefan Vlaston, de la partidul băsist Noua Republică, ne-a numitRomânia pomanagiilor“. Consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu ne-a numit “surplus de populaţie”. Avramescu scria în decembrie 2006 că România are un “surplus de populaţie“, o moştenire comunistă de care abia începea “să se desprindă“.

E bine, cum ar zice Toma Caragiu, să existe şi popor, dar doar în cadru organizat şi cu preaviz. Restul, uşcheala. La cules căpşuni. La şters la fund pensionarii vestici. La studii. La cimitir. Preşedintele Băsescu le-a mulţumit tuturor celor plecaţi, medicilor, profesorilor, specialiştilor şi nespecialiştilor care au părăsit România. Pentru că, spunea el în 2010, e mai bine aşa decât să ceară ajutor de şomaj de la statul român, şi aşa împovărat de datorii. Emigrarea e o dovadă de patriotism.

Când am deplâns destrămarea familiilor din cauza emigrării părinţilor, băsiştii mi-au vorbit sardonic de “darul libertăţii”. Cât timp plecau oamenii la muncă şi rămâneau vechilii la putere, se chema că e stabilitate.  Sigur, nu migrau decât câteva milioane de oameni necăjiţi, nu se sinucideau de dorul mamei plecate în Italia decât o mână de copii trişti. Dacă însă e ventilat din biroul lui de la ICR Mircea Mihăeş, se cheamă că e instabilitate. Şi chiar nazism/fascism/comunism. Atac la statul de drept!

În aceste condiţii, e lesne de înţeles cum voi vota pe 29 iulie. Nu voi vota pentru “apărarea statului de drept”, ci pentru a apăra dreptul poporului român la demnitate. Adică voi vota pentru restaurarea statului de drept. Pentru că statul de drept a fost pus pe butuci chiar de administraţia Băsescu. [1] Şi a fost pus pe butuci pentru că Băsescu şi oamenii lui nu respectă defel poporul român şi ca atare nu îi recunosc dreptul la o viaţă liberă şi deci la adevăr şi dreptate. Istoria veche şi cea contemporană ne arată că nu poate exista stat de drept acolo unde cei aflaţi la putere nu respectă naţiunea pe care o reprezintă şi ale cărei legi trebuie să le apere.

Ameninţările rostite de MRU ne demonstrează un singur lucru: dacă ei stau, noi va trebui să continuăm să plecăm. Ei sunt hotărâţi să stea. Votaţi să se ducă!

Note
[1] Vezi în acest sens echidistanta, dar nu mai puţin devastatoarea analiză a specialistului în drept constituţional Bogdan Iancu: Ceea ce se întâmplă în România, începând cu anul 2007, aproape imediat dupa aderarea la Uniune, reprezinta un fenomen cu totul nou de degenerare a vieţii politice şi constituţionale, prin frecvenţa, brutalitatea şi amploarea manipularii practicilor. Orice regulă poate fi pusă în discuţie şi orice instituţie poate fi instrumentalizată prin modificarea componenţei, competenţei, subordonarii tutelare, sau la nevoie chiar prin desfiinţare, de la o zi la alta, adesea fara o minima încercare prealabila de a raţionaliza cât de cât credibil o anumita acţiune.  Orice masura este trecuta, de ani de zile, prin ordonanţe şi asumari de raspundere, fara consultari şi adesea fara macar încercarea unei justificari normative. Singura logica a jocului pare a fi majoritatea, puterea pura şi interesul imediat; ”fac ceea ce vreau deoarece pot, pentru ca sunt în cârdaşie cu destui ca mine”. Aceasta strategie a fost folosita cu mult entuziasm de catre fosta putere. Nu doar politica de austeritate a fost impusa prin ordonanţe de urgenţă şi asumarea raspunderii Guvernului, aşadar prin fiat. În vara trecută, dupa cum ne amintim, Guvernul Boc a dorit de exemplu să-şi asume răspunderea, de pe o zi pe alta, fără prea multe explicaţii, pentru comasarea celor 41 de judeţe istorice în opt regiuni, oferind în final, concesiv şi la troc, doua judeţe cu populaţie preponderent maghiară partenerului de guvernare, Uniunea Democrata a Maghiarilor din România.”

http://romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtcare-este-rolul-jucat-de-curtea-constitutionala-a-r-3001.htm

Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –

Fiecare regim pe limba lui piere. Băsismul piere pe limba bifurcată, vicleană, în care i-a năucit pe români în ultimul cincinal. În tot acest timp, administraţia Băsescu a oferit spectacolul jalnic al “luptei” corupţilor împotriva corupţiei, a foştilor propagandişti comunişti împotriva “comunismului”, a plagiatorilor, mogulilor şi securiştilor “noştri” (buni) împotriva plagiatorilor, mogulilor şi securiştilor “lor” (răi). Concepţia băsistă despre lume şi viaţă – inefabila Weltanschauung băsistă a cărei legitimitate nu depinde în vreun fel de consistenţa şi consecvenţa ei – prevede că oricine nu e băsist e cu Iliescu. Sau cu mogulii. Sau cu ruşii. Adică, da, tot cu Iliescu. Naţionalismul xenofob, prin Corneliu Vadim Tudor, vine de la Iliescu. Securiştii, prin “Felix”, vin de la Iliescu. Corupţia, prin Adrian Năstase, vine tot de la Iliescu. Dar Iliescu de unde vine? Cine ne-a căpătuit cu Ion Iliescu? […]

*

Mircea Platon July 11, 2012 2:38 PM: Draga cititorule, observ ca ai tendinta (basista) de a considera ca toti cei care sunt impotriva lui Basescu& co au motive personale de a fi astfel. Intelectualii lui Basescu au acceptat functii si salarii grase din patriotism, de dragul principiilor. Cei anti-Basescu sunt insa, cum nu au obosit sa o tot repete alde Vladimir Tismaneanu, manati de motive personale, frustrari, ura etc. Unul din motivele pentru care voi vota impotriva lui Basescu pe 29 iulie e si acela ca m-am saturat sa vad la conducerea tarii oameni care judeca astfel, ale caror singure argumente se reduc la procese de intentie facute adversarilor politici. Presedintele Basescu anunta, in 2004, ca va sustine micii fermieri si intreprinzatori. Deci l-am sustinut. Apoi am observat ca omul a trecut cu arme si bagaje in tabara neoliberala, devenind odiosul patron al unei gasti de sinecuristi care predicau statul minimal pe banii statului. Deci nu l-am mai sustinut. Am scris multe articole pe aceasta tema. Mi se pare ca atitudinea dumneavoastra (atacul la pseroana, in esenta) e parte a lipsei de respect basiste fata de poporul roman pe care o acuz si in articol.

*

Mircea Platon July 12, 2012 4:58 AM: Nici eu nu sustin ca alternativa la Videanu e Nastase. Daca as crede, nu as fi lansat ideea de “A treia forta”. Dar nu vi se pare ciudat ca oamenii lui Basescu au fost cei care au atacat cel mai inversunat cartea “A treia forta: Romania profunda”? Daca nu avem o alternativa reala la PDL e si pentru ca oamenii PDL au subminat/atacat drept comunism/fascism orice atitudine care putea duce la coagularea unei alternative reale la actualul troc politic din Romania. Din punctul meu de vedere, USL ofera o pauza, un time out de la actualul joc politic rabiat si capiat at PDL. Le mai rupe randurile celor care au pus monopol pe Romania, celor care se vor si la stanga, si la dreapta, si in centru (mai ales in centru, la butoane si bugete).

[…] Nu doar dreapta americana, ci si stanga sufera de o boala comuna, transferata si in lumea postcomunista de oameni ca VT: personalizarea binelui si a raului. Exemplu: Eltin era singurul democrat din Rusia. Dupa ce au iesit la iveala lucruri ascunse cu dibacie multa vreme, s-a inteles ca era un democrat mai special. Acest joc stupid si daunator continua: Traian Basescu este intruchiparea valorilor democratice, ceilalti sunt intruchiparea raului absolut.

Pentru ca a criticat “Raportul Tismaneanu” un cunoscut analist CIA a fost reclamat, mergandu-se pana la acuzatia ca opiniile sale sunt un pericol pentru relatiile dintre SUA si Romania. […]

[…]Oricât de straniu i s-ar părea comisarului paneuropean, România de azi nu mai este România lui 1946, când agenții Cominternului și acoperiții NKGB-lui erau parașutați la București nu doar spre a-l transforma pe dr Petru Groza într-o marionetă, ci să bage groaza în toți locuitorii României. Dacă “idealiștii” Cominternului tot nu reușiseră să se folosească de tragedia războiului civil din Spania, spre a întoarce locul cu fața spre comunismul pe care-l serveau în calitate de slugi internaționale, măcar să reușească în România. Și au reușit.

Gesturile comisarului agitat și paneuropean se înmulțesc. Amenințările se intensifică. Hodoronc-tronc, se dă interdicție și la echidistanță. Ori ești cu noi, ori ești dușmanul României. Adică, ne întoarcem la tovarășii de drum ai agenților Moscovei, la tovarășul Traian Șelmaru și al său amenințător: Tovarășe, dumneata iubești poporul?

Știindu-l om discret, îi pot mărturisi, fără teamă, comisarului paneuropean, că, pe cinstea mea, iubesc poporul, chiar dacă vreau să mă țin la distanță egală de disprețul oricăreia dintre tabere pentru statul de drept.

Neutralitatea este o probă de imensă ipocrizie.”

Așa o fi. Dar înregimentarea, tip 1946, și propagandismul ordinar la care se pretează unii astăzi sunt, cumva,  eșantioane de probitate? Comisarul paneuropean  ne ține dintr-un șoc într-altul. Unul mai mare decât celălalt. Ce mai – un comisar pentru eternitate!

Dar, la urma-urmelor, despre ce vorbește comisarul paneuropean? Ascult:

”Nu este vorba acum doar de sustinerea lui Traian Basescu, ci de opozitia în raport cu cezarismul tiranic întruchipat de forțele obscurantiste care vor să scoată România din Europa.”

Of, of, of! Din nou fascinația pentru o veche retorică panrevoluționară:

“Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: «Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor economice, sociale, naţionale şi politice la scară mondială. Se poate spune că ne aflăm la începutul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vieţii societăţii şi afectează – într-o măsură mai mare sau mai mică – toate continentele. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea progresului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă».”/…/“Capitalismul nu poate fi nimicit prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depăşire a satu-quoului o reprezintă revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul ei politic revoluţionar, are de îndeplinit rolul principal.”/…/“Astfel se impune concluzia că, până când Noua Stângă nu va întinde mâna partidelor proletariatului, până când nu va renunţa să închidă ochii în faţa realităţii atât de complexe şi de diverse a confruntării claselor din societatea contemporană nesocialistă, până când nu va depăşi situaţia actuală de autoclaustrare dogmatică în universul fantasmelor pogorâte din idealuri pe cât de nobile, pe atât de abstracte, ea va fi sortită să penduleze, eroică, dar neputincioasă – reîncarnare donquijotescă – între polul utopiei, anacroniei şi cel al disperării.”

Învolburarea propagandistică, aruncarea etichetelor cu tulumba și încrâncenarea partizan-politică dau cuvintelor șansa nefericită de a-și pierde sensul pe drum.

Cezarism tiranic? Există și cezarism netiranic? Să înțelegem că, până acum două luni, cei care-l acuzau aiurea pe dl Traian Băsescu că e dictator se gândeau la un cezarism netiranic, și, de două luni încoace, avem de-a face cu un cezarism tiranic?

Hai să deschidem DEX-ul și să ne lămurim ce este cezarismul și ce […] vrea el de la noi:

CEZARÍSM s. n. Guvernare dictatorială militară instituită de Caius Iulius Cezar în Roma antică. ♦ Guvernământ despotic, sprijinit de armată. – Din fr. césarisme.
Sursa: DEX ’98 (1998) |

[…]

Întrebare pentru comisarul paneuropean: unde este armata pe care se sprijină cezăreii Antonescu și Ponta, că înaintarea civililor în grad militar și fabrica de generali activi aparțin fostei guvernări PD-L și președintelui Băsescu?

Adevărat, cezărelul Iulius Ponta nu are acces la conceptul de plagiat. Adevărat, cezărelului Caius Antonescu îi plac, periculos de mult, desenele animate cu “Felix nu știe cine e Otilia”. Adevărat, amândoi cezăreii au forțat litera și spiritul legii, doar spre a-l vedea pe Caius Iulius Băsescu detronat, hotărând ei (în numele poporului consultat post-hotărâre) că nici acest Caesar nu a dat vreodată prea mulți bani pe o lege ori pe alta și că s-a dovedit un Brutus sângeros, care a înjunghiat toate alianțele și coabitările politice. Totuși, unde este armata pe care se sprijină această guvernare dictatorială de tip cezarism tiranic a celor doi cezărei Ponta et Antonescu?

Într-o altă liturghie, deși avea răspunsurile chiar în paginile revistei “Observator cultural”, la care se răstește încă o dată, comisarul paneuropean acuză acțiunile îndreptate împotriva opiniilor heterodoxe: Prin insinuarea ideii că gândirea neînregimentată este una culpabilă și incriminabilă, un asemenea grupaj reprezintă de fapt un manifest al intoleranței. Ori, mai grav, unul al vendetei. Demonizarea opiniilor heterodoxe, stigmatizarea non-conformismului, sunt atitudini non-liberale și anti-liberale.

În principiu, așa stau lucrurile, dar în practică arată altfel. De ce? Să ne întoarcem la DEX pentru na ne lămuri ce se înțelege prin “heterodox”, “opinii heterodoxe”:

[…]

ETERODÓX/HETERODÓX, -Ă adj., s. m. f. (om) de altă credinţă decât cea oficială. (< fr. hétérodoxe)

[…]ETERODÓX, -Ă adj. (Bis.) De altă credinţă decât cea creştină ortodoxă; neortodox. [Var. heterodox, -ă adj. / < fr. hétérodoxe, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].

Deci, prin extindere de la sensul legat de doctrina bisericii ortodoxe, heterodox înseamnă a nu fi pe linie, a exprima opinii diferite de linia oficială, a gândi independent, neînregimentat la linia oficială.

Știți cine este, în opinia comisarului paneuropean,  neînregimentatul politic model, care a mers, opt ani, împotriva liniei oficiale de gândire (Băsescu-PDL)?  Traian Radu Ungureanu. Așa e: zici TRUbadurul prezidențial, zici neînregimentare. Pe lângă el, ceilalți – chiar și dl Mihail Neamțu – sunt niște dulci copii.

Cum s-a ajuns aici?, se întreabă nu tocmai inocentul comisar european. Simplu: prin stahanovismul pupinilor din ambele tabere în munca de a isteriza opinia publică, prin oferirea de nume de persoane binelui absolut și răului absolut, prin polarizarea societății până la iraționalitate. Mostrele oferite de “Observator cultural” puteau fi mai numeroase și alese din gândirea ambelor tabere.

Întrebări pentru comisarul paneuropean: exită la Bruxelles sau la Strasbourg o comisie, un comitet,  ceva acolo, unde se pot trimite plângeri și împotriva celor care iau România drept o țară de idioți? Ar putea fi interesată prestigioasa revista “Nature” și de natura propagandei imbecile care poate modifica genetic un popor, transformându-l  într-o ciupercă otrăvitoare care se  devoră de una singură?

Vocea comisarului paneuropean poate să ia chiar note și mai înalte: Acțiunile guvernării Ponta-Antonescu se încadrează exact în patternul distrugerii democrației inaugurat de Benito Mussolini în Italia anilor 20 și perfecționat în chip diabolic de către Adolf Hitler în 1933-1934.

Interesant. Dar, în momentul de față, cine sunt noii Molotov & Ribbentrop? Dar noile Eva Braun și Clara Petacci? Dacă, pentru că ai fost legal destituit din fruntea unui institut, poziție din care îți anunțaseși hotărârea fermă de a demisiona (căci aici este, de fapt,  bubița dureroasă), ajungi să-l bănuiești pe cel care te-a destituit că e un fel de Felix Edmundovici Dzjerjinski, ridicolul îți este deja frate de cruce.

Toată această diversiune, în care cele două tabere aflate în război își aduc, peste capul oamenilor speriați, acuzații imbecile de fascism, hitlerism, lovituri de stat, trădare națională, comunism și altele riscă să arunce în derizoriu cele două maladii surori și devastatoare – fascismul și comunismul.

[…]

[…]Cămăşile albe, şi nu mă refer numai la activiştii pdl-işti aduşi cu autocare ultraluxoase din diverse localităţi ale ţării, care au scandat ca la mitingurile organizate de dinainte de 1989 numele conducătorului iubit, au fost puse peste nişte oameni a căror mizerie morală nu poate fi nici măsurată, nici cântărită. Inacceptabil de mulţi dintre inventatorii noului „concept”, de BĂSISM, se revendică din „intelighenţia românească” pre şi postdecembristă. Şi nu doar că se revendică. Aceştia au reuşit ca în cei 22 de ani trecuţi de la sângeroasa răsturnare de regim politic din România să se impună astfel, să genereze „modele” şi să producă numeroase clone.

Pentru că, în ce mă priveşte, moda ipocriziilor de tipul „nu dăm nume” a trecut, nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti „intelighenţi” ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu (Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele „blondei” cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu). Acesta ar fi „rangul I”. Din ”rangul II” fac parte, spre ruşinea mea, şi mulţi dintre oamenii pe care i-am preţuit cândva, pe care i-am avut invitaţi în emisiuni, a căror opinie conta pentru mine în chip major, în anii formării mele intelectuale. În ordinea inversă rangurilor intelectuale din România se aşază, din nefericire, rangurile morale ale aceloraşi persoane. Căci cele mai întinate conştiinţe sunt cele ale ştiutorilor de carte (nu-i pot numi cărturari, ca să nu-i necinstesc pe adevăraţii cărturari) care l-au promovat, l-au susţinut, l-au perpetuat şi l-au clonat pe monstrul politic cu nume flatulent.

La mitingul pro Băsescu de joi, 5 iulie 2012, s-a văzut prea bine peste ce au fost puse cămăşile albe. Erau prin piaţa aceea a Constituţiei mulţi dintre cei pe care cândva, înaintea erei flatulente, societatea românească îi numea „lumea bună”. Băieţi şi fete finuţe, „cu dichis”, scriitori şi cititori de dileme, caţavenci şi douăjdoi, membri ai „societăţii civile”. Erau ei sau clonele lor mai tinere, fie pe scena special amenajată în serviciul exprimării unei indignări spontane, fie jos, în piaţă, scandând împotriva „dictaturii”.

N-am pierdut vremea în aceste peste două decenii scurse de la Revoluţie. Am trecut de la vârsta neliniştilor şi a incertitudinilor la anii convingerilor şi principiilor bune pentru păstrarea unei coloane vertebrale necocârjate. I-am citit şi i-am răscitit pe aceşti finuţi „dilematici”. Cu toţii au deprins de la părintele lor, Andrei Pleşu, arta înveşmântării nimicului în haina cuvintelor frumos răsucite în frază. Cultura românească contemporană, la ora când scriu aceste disperate rânduri, cu prea puţine excepţii, e alcătuită din flatulenţe zgomotoase a căror „mireasmă” e voluptuos inhalată apoi de chiar autorii acestor flatulenţe. Personajele culturale care s-au impus prea uşor ca unice formatoare de opinie, ca instanţe supreme, s-au susţinut reciproc şi au proliferat, ajungând astăzi să fie ideologii unui sinistru dictator de tipul celor din ţările bananiere. La atât să se rezume exotismul „dilematicilor”?

Pe domnii Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici am avut prilejul să-i cunosc personal, exact în ordinea de mai sus, în două împrejurări ce merită a fi evocate. Cu primul am fost prezentă la o lansare de carte-album editată de Humanitas, la Librăria Cărtureşti. Filozoful trebuia să cuvânteze despre carte („Povestea poveştilor” de Ion Creangă), subsemnata despre desenele realizate de pictorul Ioan Iacob. Cu o „eleganţă” într-adevăr demnă de un om de calibrul său intelectual, dl. Liiceanu şi-a început alocuţiunea întrebând ce caută un critic de artă la respectiva lansare. Nu-i vedea rostul şi nu-i înţelegea competenţele. Niciodată n-am fost primită cu o urare de bun venit aşa „gingaşă”. I-am răspuns că priceperea unui critic de artă în cazul unei lansări de carte e echivalentă cu cea a unui filozof în cazul comentării unor lucrări de artă plastică.

Pe intelectualul cu papion l-am cunoscut chiar la ICR, în primii ani ai domniei. La parterul instituţiei era o expoziţie a elevilor profesorului Zaica şi eu doream să o prezint în cazul defunctei mele emisiuni de arte vizuale de pe TVR Cultural. Curatorul expoziţiei mi-a spus că e absolut necesar să-i cer un interviu despre expoziţie lui Patapievici. M-am supus. Personajul a apărut în hol, fără papion, a făcut câteva fiţe, după care a zis că-mi va acorda interviul. Să-l aştept câteva minte. L-am aşteptat. A revenit din biroul de director. Cu papion. L-am rugat să-mi vorbească despre „Experimentul Zaica”. A zis că nu ştie despre ce e vorba. Se întâmpla totul, repet, în cadrul instituţiei conduse de el. I-am explicat în detaliu ce face profesorul cu elevii lui, în cadrul acelui încă de pe atunci celebru experiment de creativitate. S-a hotărât să începem interviul. I-am pus o întrebare preliminară şi a început să-mi recite, cu maximă competenţă, cu aerul unui om de cultură care şi-a dedicat întreaga viaţă „Experimentului Zaica”, tot ce-i furnizasem eu ca informaţie cu zece minute mai devreme.

Ei care clamează impostura şi incompetenţa altora au ajuns ca hoţii care strigă: „Hoţii!!!”. Dar, vai!, câţi „pui” au făcut în aceşti ani!

M-am întrebat, legitim cred, cum tocmai cei la care muritorii de rând se uită ca la nişte repere pot fi atât de ticăloşi şi cum este posibil să-i smintească întru ticăloşie pe mulţi oameni potenţial cumsecade din această ţară? Cred că am o explicaţie. În vremea regimului comunist, oamenii de cultură care ştiau cum să se strecoare printre gratiile ideologice, care se dădeau apolitici sau care pactizau cu regimul aveau numeroase privilegii. Li se publicau cărţile, li se expuneau lucrările, li se jucau piesele, primeau burse de studii în Occident, ca să nu se mai ia cu meditaţiile transcendentale. Primeau consistente subvenţii şi drepturi de autor. Singurul lucru care le lipsea era puterea. Şi cu cât mediocritatea e mai mare, cu atât creşte şi nevoia de putere. Trişti Pleşi şi Liiceni, adânc frustraţi în nevoia de putere, înainte de 1989, au găsit în bălţile de sânge de pe caldarâmul Pieţei Universităţii şi al Pieţei Romane elixirul miraculos ce le-a inoculat mult râvnita putere. Le-a revenit voioşia şi au luat în stăpânire tot ce ar mai fi putut însemna cultură românească postdecembristă. Au anihilat orice formă de exprimare neavizată de ei. Au monopolizat, odată cu imensele resurse financiare, şi orice formă de prestigiu cultural. Şi pentru că au avut nevoie de un lider politic bun să le servească prin analfabetismul lui interesele materiale, prestigiul construit pe impostură şi nevoia de a deţine puterea, măcar culturală, acest sinistru Băsescu, delirul maneliştilor, al interlopilor şi al dansatoarelor din buric le-a venit mănuşă.

Personal nu cred că România mai poate fi salvată. Şi nu fiindcă se află în criză economică, ci într-o criză infinit mai gravă: o criză morală, o criză a conştiinţelor, o criză de oameni învăţaţi şi integri, unicele repere valabile pentru o lume cât de cât normală. Alţii speră că România va fi salvată. Îi aud pe unii dintre politicieni, şi-i cred, că ar vrea să-şi crească copiii în această ţară. Pentru aceasta vor fi nevoiţi să schimbe din temelie ţara, câtă mai e ea. Iar temelia unei naţii o reprezintă conştiinţele ei. Generaţia mea, însă, nu va mai prinde o asemenea miraculoasă însănătoşire.

Adevăratul lider intelectual e cel care-şi pune darul minţii în folosul luminării şi zidirii morale a generaţiilor în formare, al celor care vor să-şi şlefuiască personalitatea, al celor mulţi şi derutaţi cărora le trebuie repere autentice pentru a deveni o naţiune. Adevăratul intelectual e dator să amendeze public, explicit, orice derapaj de la normalitate al oricărei puteri, nu să sprijine, în schimbul privilegiilor, o putere discreţionară.

În România de astăzi, brutele nearticulate vorbesc despre cultură şi sunt susţinute de liderii culturali sus-amintiţi, hoţii vorbesc despre cinste, criminalii despre blândeţe şi pace, securiştii de ieri – mascaţi în intelectualii finuţi de astăzi – şi autoritarii despre democraţie, hâzii despre frumuseţe, devastaţii moral despre conştiinţă. Intelighenţia României poartă cămăşi albe peste conştiinţe întunecate. Cămăşile albe acoperă nu numai impostură şi abuzuri, acoperă o imensă crimă morală şi fizică. Căci multe dintre cămăşile albe, dacă nu sunt autoare, sunt măcar complice la această crimă.

În Sodoma biblică, se pare, înainte de focul trimis pe negândite din cer, sodomiţii erau intelectuali rafinaţi ce înveşmântau cu măiestrie nimicul în dichis. Practicau toate inversiunile, şi pe cele morale, desigur. Trăncăneau subţire şi, fiind cald pe acolo, purtau cu siguranţă cămăşi albe.

Luiza Barcan

18 iulie, orele 18. Curtea GDS. Pepsi de ăla mic, 5 lei. Vine Băsescu să le vorbească intelectualilor de la GDS. La poartă te întreabă cine eşti. Acum 3 ani, la acelaşi tip de întîlnire, nimeni nu întreba nimic. Dar atunci preşedintele l-avea pe Aliodor. Lîngă care am şi stat.

Domn cu coadă se agită, ne întreabă cu speranţă dacă nu sîntem de la ambasada Italiei. Nu sîntem, din păcate pentru el şi pentru preşedinte.

Presa e mai într-o parte. Văd şi nişte actori care-mi plac într-o margine, erau deja acolo, n-au nici o treabă cu evenimentul cred. Se strîng încet-încet gedesiştii şi fanii înrăiţi, în centrul curţii, pe bănci aliniate către tribună. Mulţi domni şi doamne în vîrstă şi cîte o privire speriată de icerist tînăr licărind din vreun colţ de terasă.

Rochii, pălării, pantaloni albi. Şi mult păr alb. Îngrijorare. Mulţimea se frămîntă în şoaptă pentru democraţie, întrezăresc şi un microfon de la DW. Apare Băsescu, în Lacoste-ul albastru, cu o chelie bronzată care contrastează cu albul textil intelectual. Se retrag puţin în clădire, cu Liiceanu, Patapievici, Andrei Cornea, Sorin Ioniţă şi alţii. Pentru mesajele mai grele care nu pot ajunge la public fără să se spargă.

Înapoi în curte. Se ocupă în sfîrşit primele rînduri de scaune (albe) Tema discuţiei: “România 2012. Este reforma ireversibilă?”. Magda Cârneci anunţă că sînt neutri şi că l-au invitat şi pe Victor Ponta săptămîna viitoare (Cârneci va mai avea o intervenţie de mulţumire reprezentanţilor ambasadelor Austriei şi încă una, nu mai ştiu care).

Sorin Ioniţă începe curajos: dacă nu se întruneşte pragul de 50 plus 1, dar aveţi 70% împotrivă, ce veţi face? Băsescu, calm: cea mai nepotrivită întrebare. Veţi avea răspunsul pe 30 iulie.

Preşedintele suspendat continuă cu o introducere lungă. Justiţie, Europa, nu mă ţin de scaun, ăştia tineri de la PSD sînt mai rău decît Iliescu. Au fost disponibilizaţi 210 000 de oameni, aţi auzit de vreo funcţie a statului blocată?, mai întreabă preşedintele. Şi lumea freamătă la astfel de atacuri logice. Vin şi aplauze. E unul, fost candidat la preşedinţie, Dinu Gheorghe sau aşa ceva, care cînd aplaudă vibrează camerele pe trepied.

Îşi cere scuze pentru intro-ul lung. Cornea intră cu o întrebare ajutătoare ca să “mai continuaţi”. Şi atunci preşedintele “mai continuă”. Mulţi oameni din ultimul guvern PDL nu au reuşit pentru că “nu aveau experienţă de viaţă”.

Multă persoana 1 plural. E un noi care apare obsedant şi la preşedinte, şi la intelectualii din jur. Noi care modernizăm, europenizăm. M-am simţit un “ei”. Persoana întîi plural a fost încununată tot de Băsescu, referindu-se la popor: “dacă nu-s pregătiţi de democraţie, mai aşteptăm”. Noi.

Sorin Ioniţă întăreşte: la vîrf direcţia era corectă, la bază e problema, aceiaşi oameni. Vorbea despre ăştia de rangul doi-trei din funcţii de stat care n-au fost schimbaţi de PDL. Deci “noi” sînt doar ăia din vîrf.

Băsescu atacă: clientelismul partidelor, aşa se finanţează candidaturile, de aia pleacă uşor de la un partid la altul, e pe bani. Nu dă nume. Aşa în general. Antisistem.

Sorin Ioniţă anunţă că se pun întîi întrebări din afara GDS. Un domn cu nişte hîrtii în mînă scrise mărunt atacă frontal: de ce ţine cu “veneticii” de la Roşia Montană. Băsescu zice că cine nu susţine mineritul e lipsit de patriotism.

Şi exact în momentul ăla aud “băsescu la puşcărie, la puşcărieee, Băsescu la puşcărie”. Apare în poartă dacul cu barba de 30 de cm care flutură steagul mare tricolor. Îl ştiţi. Angajaţii GDS închid porţile mari de fier în faţa forţelor trimise din Mordor. Se mai zbate unul cu portavocea, dar vin jandarmii şi încep să-i împingă pe cei 10-15 patrioţi antibăsescieni spre Amzei. Se aude şi dintr-acolo bine “la puşcărieee”. Continuă întrebările extra-GDS. Vine şi o întrebare de la Antena 3 de la un tînăr cu freză calculată şi cuvinte prudente (simte terenul ostil): îi citează preşedintelui o declaraţie care o contrazice pe alta din zilele astea. N-am notat. Lumea iar freamătă. Antena 3, huo. De fapt, acolo nu e cu “huo”, e cu ironii. Deci multe ironii bîzîie la adresa celor de la Antena 3. Băsescu zice că el nu crede că a declarat aşa ceva. Vin întrebări deprimate de la alţi costumaţi în alb, despre direcţia României. În rezumat: domnule preşedinte, ori ne salvaţi, ori…

Intrăm acum în seria întrebărilor GDS. Sorin Alexandrescu atacă fără menajamente: “domnule preşedinte, aţi răspuns magistral aseară la RTV. Nu aţi putea apărea în fiecare seară la televizor?”. Băsescu răspunde aclamaţiilor agresiv: mi s-a refuzat o emisiune la TVR.

Urmează o întrebare de la o doamnă de la Expert Forum, adică de la ONG-ul lui Ioniţă: ce veţi face dacă nu luaţi majoritate, dar nu se atinge pragul de prezenţă? Nu vă întoarceţi măcar ca să numiţi procurorii? Lumea îşi face cu ochiul, mulţumită de întrebarea cu schepsis. Eu mă trezesc prima oară din semipareza intelectualoidă în care intrasem tremurînd de la cele două Pepsi şi zece cafele de dinainte (veneam de la Parlament) şi-mi zic încet “păi asta-i democraţie […]?”. Eu am voie să vorbesc aşa, eu sînt “ei”; ei erau “noi”.

Băsescu e totuşi deştept. Ocoleşte sugestia subtilă de cum să le tragem “noi” lor cu procurorii democratici strecuraţi pînă în plăsele. O zice iar pe aia cu lovitura de stat militară. Şi se întreabă de ce n-au făcut-o useliştii civilizat în septembrie, cu o comisie, cum a fost data trecută.

Andreea Pora comite o lezmajestate. Îi ia cuvîntul lui Liiceanu să pună o întrebare. Liiceanu mormăie ceva. Pora ştie ce spune, însă. Deschide problema încă de pe acum a fraudelor. Va fi tema totală probabil în ziua referendumului şi după. Pentru că, zice TB, la supraveghere va fi un pedelist la şase din ăia răi. Deci… “să nu mai vorbim de mediul rural, unde la ora 23.00, cine nu e în pat… Pînă şi cîrciuma se închide la 10.”, a subliniat preşedintele suspendat, viitor fraudat.

Liiceanu are în sfîrşit cuvîntul, ultimul cuvînt. Dar îl întrerupe Traian Băsescu. Îi mulţumeşte pentru criticile (!?!?!) aduse de-a lungul vremii, făcute cu mult bun simţ.

Mai sînt 10 minute şi Băsescu trebuie neapărat să plece. Liiceanu vorbeşte. E greu să treci de la Platon la Ponta. Ochii intelectualilor în alb tremură ca nişte licurici în noaptea democraţiei.

Nu avem bani furaţi să ne plătim o televiziune (dar B1, Naşul, TVR pînă acum o lună?, nota redacţiei), adaugă filozoful. “20, 30 de oameni cu interese aruncă în aer poporul român”, finalizează Liiceanu într-un ropot de aplauze.

Băsescu ia totuşi chiar ultimul cuvînt. “Vă mulţumesc că v-aţi alertat din nou”. Mai zice ceva de Năstase: “Adrian, de care îmi pare rău. Dar asta e, toţi sîntem datori în faţa legii”. Asta mi-a amintit de celebra frază cu cei doi comunişti din care are de ales poporul, din 2004. Numai că unii comunişti se trezesc la timp şi condamnă comunismul.

Îmbrăţişări rapide.

Aş cita în final de pe pagina de facebook a judecătoarei CCR, Iulia Motoc: “Unul dintre colegii mei din Tunisia, imi spune ca in regimul lui Ben Ali si-a dat demisa din Consilul Constitutional pentru a fi activ in societatea civila. Ma gandesc ca este bine ca a mai avut inca societate civila.”  Îi dau dreptate pe jumătate. Mai are ceva. Mica societate din curtea GDS. Care, desigur, nu (mai) sînt societate civilă.

Fin.

P.S. Da, discuţia acum e despre plagiat, dar dacă tot am pierdut trei ore ieri la GDS, am zis să împărtăşesc. Cît despre plagiat, comisia Rogozanu a hotărît: e plagiat. Aştept ca Universitatea să-i retragă totuşi titlul. Ponta nu-şi va da demisia că totuşi Comisia a zis că NU e. Şi pînă şi comisia aia eu cred că a vurt să zică altceva: a vrut să zică “păi dacă ăsta-i plagiat, în care unul îi face prefaţă şi ălalalt îi coordonează lucrarea, atunci restul de 80% din lucrările de doctorat ce sînt?”.

La Iasi, bolsevicii prezidentiali au adus oamenii cu autocarele din toata Moldova, fostul secretar al CC UTC, MRU a dat din ce stie mai bine, adica din clanta, iar lui Neamtu i-a sucombat microfonul in mana, […]. Traian Ungureanu a gasit prilejul sa se creada sabotat s.a.m.d.

Ce mi s-a parut insa scandalos este folosirea ilegitima a IMNULUI GOLANILOR din Piata Universitatii! Cum este posibil ca Basescu, care a slujit PCR-ul asa cum slujeste acum FMI-ul, sa foloseasca imnul Pietei Universitatii, cu care niciun participant la miting nu avea de-a face, dar cu atat mai mult el?

Dar procuroarea comunista Monica Macovei, cea care a considerat in ancheta de dupa mineriada din iunie 90 ca nu s-a intamplat nimic deosebit iar impotriva manifestantilor si a oamenilor de pe strada (morti, batuti, schiloditi etc) s-a procedat legal? Este impostura dusa pana la ultimele consecinte ale abjectiei!

NICIUN partid politic nu are dreptul sa preia acest imn, si asta o spun ca unul dintre orgizatori si participant activ la acest eveniment unic post-decembrist! Protestez impotriva acestui act scandalos! Nu cred ca l-am dus pe ultimul drum pe Cristi Paturca in iarna anului trecut ca sa poata acesti slujitori ai intereselor ostile neamului nostru sa-i foloseasca melodia in campania lor infecta! Sa foloseasca Basescu, MRU, Neamtu si ceilalti poltroni acest imn anticomunist este ca si cand Blejnar ar canta in fata tribunalului imnul partizanilor din munti! ESTE REVOLTATOR!

*

M-au intrebat de ce nu imi place reclama cu “Ești supărat pe Băsescu. De ce?“. Am apasat pe “Sexually explicit“! Sunt satul sa vad o curva imbatranita in rele care imi cere favorurile precum o nubila si gratioasa faptura. Poate-i pacaleste pe novici batranul securist ca este capabil sa-si transforme bordelul intr-un internat de fete! Respiratia lui numai si iti usuca bucuria existentei: produce dezgust atunci cand spune ca vrea binele tarii, dar o pune sa-si amaneteze si sufletul in favoarea FMI, Regina Prostitutiei Mondiale!

Legaturi:

*

***

***

***

***

***


Categorii

Acordul cu FMI, Alegeri in Romania, Iulian Capsali, Mircea Platon, Razboiul impotriva Romaniei, Stelian Tanase, Tradatori si lichele, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

53 Commentarii la “REFERENDUMUL PENTRU DEMITEREA PRESEDINTELUI – opinii in raspar cu propaganda orwelliana a “intelectualilor” de casa ai regimului Basescu

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/trei-isterici-nu-doi-pro-basescu-uselistii-si-europa-frica-de-explozie-sociala-81956.html

    O singură chestie mă irită cu adevărat. Sînt analize care spun pompos că în România s-ar naşte “un naţionalism” şi că există pericolul ca România să se abată de la “angajamente democratice” (eu aici înţeleg frust angajamente economice, dar mă rog)? Naţionalism sau pericol de “putinizare” cum îi spune un pătrunzător analist într-o analiză aproape ridicolă în “The Guardian”.

    Putinizare aşadar? De unde vine ea? Păi simplu, sîntem din Estul fost comunist. Şi dacă nu ne radicalizăm naţionalist, o facem putinist. Ce indicii au ei că asta s-ar şi putea întîmpla? Nici măcar unul, evident.

    Ce putinizare? Resursele românești sînt livrate cu zîmbetul pe buze cui dă mai mult. Ba chiar ultimele frontiere neprivatizate par a fi încercate zdravăn chiar de aşa-zişii socialişti de la putere.

    Naţionalism? Poate o fi (fost) cazul în exYugoslavia, în Ungaria, poate în Polonia. Dar în România avem de-a face acum cu două tipuri de angajamente ultra europene, ultra dedicate. Pe de o parte, aripa Băsescu numeşte această totală dedicare faţă de Europa “civilizaţie şi anticomunism”. Dar aripa Ponta îşi plăteşte şi ea aşa-zisul deficit de democraţie tot cu idei de cedare a suveranităţii economice. Uitaţi-vă la cazul Hidroelectrica şi la ideile lui Chiţoiu de a accelera liberalizarea. E încă o mostră de cum ne cumpărăm legitimitate (şi ceva comisioane eventual) cu măsuri dure economice. (detaliat despre Hidroelectrica, pe cursdeguvernare). Avem două tabere asumat pro-europene (în vorbă, dar şi vorba devine faptă, nu?) care sînt calificate drept posibile pericole de derapaj în tiranie şi în preamărirea suveranităţii. Daţi-o-ncolo.

    România e un caz special de “patriotism european”. Nuanţele şi notele fasciste vin tocmai dintr-o dedicare totală în biciuirea unei părţi “necivilizate” de popor în numele Europei (culmea, dar tot de acolo vine şi rasismul faţă de romi – cel mai puternic argument e că “ne strică imaginea” în Vest). În rest, mai apar note naţionaliste în discuţiile cu maghiarii de vreo două ori pe an, de-a dreptul ridicole şi cam atît. Cei care ne spun nouă de naţionalism românesc, să vină aici să vadă. Nu spun că nu există extremisme cu duiumul, dar cele cu adevărat periculoase sînt livrate în limbaj neoliberal şi ultraproeuropean şi american. În rest, nu îndrăzneşte nimeni să vorbească de o minimă autonomie. Despre ce vorbim deci?

    Dacă mă chinui, o să descopăr totuşi o vînă ceauşistă în relaţia cu Vestul. Obsesia pentru plata datoriilor. Sîntem nişte creditaţi isterici şi provinciali. Renunţăm la tot numai să nu cumva să se zică că nu ne plătim datoriile. Valurile de austeritate de după 1970 au legăturile lor cu împrumuturile de la FMI şi cu dedicarea bolnavă pentru plata lor integrală, chiar împotriva propriilor cetăţeni.

  2. http://www.jurnalul.ro/observator/andreas-gross-la-radio-deutschland-ce-ar-insemna-revenirea-lui-basescu-un-regim-autoritar-618920.htm

    Politicianul din Ţara Cantoanelor consideră inadecvată imixtiunea UE în criza politică din România. “Uniunea Europeană nu are nici o competenţă să intervină în structurile interne ale democraţiei. Ca şi în cazul Ungariei, ea ar trebui să delege Consiliului Europei această misiune, fiindcă noi avem ca normativ de bază Convenţia pentru drepturile omului. În cel mai rău caz, UE poate să formuleze ameninţări care ţin de aderarea la Spaţiul Schengen. Asta a şi făcut, însă într-o manieră atât de autoritară încât încalcă ea însăşi principiile democratice. Noi trebuie să avem rolul profesorului model. Premierul român a frânat, a observat că s-a ajuns prea departe, că s-au făcut greşeli, însă instituţional locomotivele continuă să genereze o coliziune iminentă, fiindcă la referendum trebuie să se atingă o rată de prezenţă la vot de 50%. Asta în condiţiile în care în ultimii zece ani aproape trei milioane de români au părăsit ţara şi vor vota pe baza amintirilor lor de acum 10 ani. Acesta este un obstacol inacceptabil”, este de părere preşedintele grupului socialist din APCE.

    Andreas Gross are previziuni sumbre asupra viitorului României, în cazul în care Traian Băsescu va reveni la Cotroceni din cauza ratei participării la referendum. “Preşedintele se va reîntoarce crezând, în ciuda lipsei de popularitate, a puţinelor voturi în favoarea sa şi a lipsei susţinerii, că are din nou legitimitate. Iar acesta este un conflict constituţional. Două legitimităţi sunt pe punctul de a se ciocni. Preşedintele ne-a vorbit de o manieră care ne face să ne temem de ce e mai rău. După referendumul eşuat, el va spune: eu sunt omul puternic, voi sunteţi poporul sănătos, şi acolo este clasa politică vinovată, iar acum noi vom guverna împreună autoritar. Aceasta a fost poziţia tuturor Cezarilor, până la Napoleon al III-a”, a încheiat Gross.

  3. A fost o perioada cand am citit tot ce au scris Plesu, Liiceanu, Paler, Paleologu. Era sa continui si cu Patapievici si cu Cartarescu dar mi s-a facut greata si m-am oprit la timp. Imi aduc aminte de un articol de-al lui Plesu in care era foarte indignat ca maicutele de la o manastire din Moldova ii alunga pe turistii americani nelasandu-i sa fotografieze. Si pentru aceasta noi romanii am primit din partea domniei sale niste etichete ce nu ne fac cinste. Imi aduc aminte si ca la o lansare de carte dl. Liiceanu a spus ca nu sunt pentru cei saraci cartile de la Humanitas (i se replicase pretul mare al cartilor). Si totusi continuam sa-i citesc. Timpul acela a trecut (Slava Domnului!) si acum spun si eu ca parintele Bastovoi: oamenii imi sunt mai mult sau mai putin apropiati dupa cat de aproape sunt acestia de Dumnezeu. Toti patapievicii si cartarestii si liicenii nu fac cat parintele meu duhovnic! Un om de cultura, un om de stiinta are pentru mine o opinie care conteaza doar in masura in care este si un om al lui Dumnezeu sau doar in masura in care vad in el virtutiile crestine (Pentru ca mi-a fost dat sa cunosc oamnei valorosi, smeriti, buni si intelepti care inca nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Stiu ca acestia vor ajunge pana la urma sa se apropie de Dumnezeu.)

  4. http://www.pesurse.ro/#/2012/07/23/scrisoare-deschis-intelectualii-cer-europei-s-nu-a/#news

    Un grup numeros de intelectuali au semnat o scrisoare deschisă adresată principalilor lideri europeni prin care le solicită să nu mai privească ceea ce se întâmplă în România doar prin ochii preşedintelui suspendat şi a partidului dn care acesta provine:

    Ni se repetă constant – în ecou cu declarațiile Președintelui – câ idealul european al unei societăți care garantează o viață decentă pentru toți este perimat, și ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care doar cei mai adaptați și mai puternici să supraviețuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene așa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.

  5. “Iata israelitean intru care nu este viclesug”
    Acest tip de om, nefatarnic, e atat de rar ca Hristos Insusi insista sa il puna in lumina.

    Ceilalti inca ucid cu pietre pe prooroci si cred ca aduc lauda lui Dumnezeu…in cazuri particulare lui Zeus.

  6. saraca tara 🙁 Cred ca, imediat dupa alegeri o sa inceapa sa ne usture totul pe toti. Iar astia calca in strachini fara sa fie nevoie: http://ro.stiri.yahoo.com/num%C4%83rul-%C8%99tampilelor-de-vot–scos-din-procesele-verbale-de-la-referendum.html, pt ca oricum si eu ca si altii am de gand sa-i votez, macar de dragul schimbarii si din nevoia de a tine hapsana europa si nesatula america departe de Romania, macar pt un scurt timp, sperand nebuneste ca vor apare de undeva conducatori care sa lupte pt tara cu dragoste si responsabilitate. Sau sperand ca europa si america, in lacomia lor se vor ineca cu ceva si, ne vor lasa in pace.
    Poate ca ar fi timpul sa ne rugam pentru tara. Poate inca nu e prea tarziu.

  7. @Emanuela
    cu siguranta ca acum, mai mult ca oricand, este timpul rugaciunii pentru tara, pentru poporul roman, ca sa ne lumineze Dumnezeu mintile sa ne intoarcem catre El, sa ne ridice conducatori care sa faca voia Sa, pentru mantuirea poporului roman. Stim ca suntem nevrednici, mult prea impatimiti ca sa intelegem macar prapastia care se intinde in fata noastra; dar sa avem nadejde in milostivirea Domnului, Care pentru rugaciunile Maicii Sale si ale Sfintilor martiri, voievozi, eroi, pustnici si cuviosi pe care i-a dat pamantul acesta, poate sa indeparteze lucrarea vrajmasilor neamului nostru. Nu cred ca se mai poate face ceva in privinta furtunii care sta sa se dezlantuie deasupra intregii omeniri din clipa in clipa, dar nadajduiesc ca poporulu nostru sa ramana, prin lucrarea lui Dumnezeu, in afara socotelilor imediate ale celor care au facut planuri marsave pe spatele romanilor, si care erau poate prea siguri pe ei si pe planurilor lor.
    Doamne, milostiveste-te de noi!

  8. Mihai Eminescu – Ai Nostri Tineri

    Ai nostri tineri la Paris învata
    La gît cravatei cum se leaga nodul,
    S-apoi ni vin de fericesc norodul
    Cu chipul lor istet de oaie creata.

    La ei îsi casca ochii sai nerodul,
    Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
    Ducînd în dinti tigara lungareata…
    Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

    Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmba:
    Stîlpi de bordel, de crîsme, cafenele
    Si viata lor nu si-o muncesc — si-o plimba.

    S-aceste marfuri fade, usurele,
    Ce au uitat pîn’ si a noastra limba,
    Pretind a fi pe cerul tarii: stele.

    Mihai Eminescu: Scrisoarea III, fragmente


    Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

    Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă,
    Quintesență de mizerii de la creștet pînă-n talpă.

    Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,
    Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…
    Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!
    Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,
    În cămeși cu mîneci lunge și pe capete scufie,
    Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
    Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
    Unde spumegă desfrîul în mișcări și în cuvinte,
    Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
    Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri…

    Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
    Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!

    Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură,
    Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
    Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
    Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
    Încît fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
    Bîlbîiți cu gura strîmbă sunt stăpînii astei nații!


    Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
    Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
    Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău… țară!
    La Paris, în lupanare de cinismu și de lene,
    Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene,
    Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos…
    Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos?

    Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
    Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
    Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
    Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
    Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
    Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!

  9. @ Sanziana:

    Ar fi pacat sa-l amestecam acolo si pe Octavian Paler, un om, desi nu credincios, insa eminamente cinstit, patriot, vertical si lucid. Fara nicio legatura cu ceilalti, inregimentati in gastile si retelele de acoperiti si de sinecuristi, chiar daca multi dintre ei foarte talentati si nu lipsiti de valoare si de consistenta. Dar ce folos?

  10. @admin: degeaba trimit adevaratii intelectuali romani scrisori, totul tine acum numai de noi, nu acolo este adresa cea buna. Nu exista idealuri europene decat in discursurile demagogice, ci doar interese.

    Financiar, Romania este atacata din afara cu o insistenta greu de stavilit. Pur si simplu suntem pedepsiti ca il dam jos pe Traian Basescu. Cursul este rezultatul scoaterii masive de euro din tara. O eventuala intoarcere a lui Traian Basescu la Cotroceni ar insemna si revenirea acestor bani in Romania dar, atentie, sub forma de imprumut FMI, desigur cu justificarea ca ce mult rau a produs poporului suspendarea. Daca scapam de anarhie si razboi civil, aluziile lui Train Basescu referitoare la cele 100 000 de paturi de spital in plus nu vor fi doar vorbe goale si alte masuri “de austeritate” vor veni in galop cu justificarea ca trebuie sa recuperam sincopa suspendarii. In fapt, se doreste impunerea cu forta a lui Traian Basescu din nou la Cotroceni pentru continuarea intr-o noua faza a experimentului Austeritatea initiat de Germania.

    Va spun toate acestea pentru ca trebuie sa fim tari si hotarati, altfel vom fi noi cei invinsi. Lupta aceasta la care participam este un fel de Waterloo, dupa ea nu mai exista decat invinsi si invingatori si nici o cale de repliere. Daca noi castigam, putem rasturna Europa. Prin acelasi efect de domino in care am fost ultimii in 1990, acum in 2012 putem fi primii.

    Delasarea si deznadejdea au fost pacatele poporului acesta de prea multe ori. Ne-am uitat cu admiratie la polonezii care nu s-au predat niciodata dar ne-am bucurat ca noi ne-am fofilat cumva prin istorie, aratand ca nu tinem la frati mai mult decat tine o soparla la coada ei. Sunt momente in care Dumnezeu ne da ocazia sa ne rascumparam pacatele, acesta este unul dintre ele. Doamne, nu ne lasa sa ratam din nou! Pune in mintea fiecarui roman gandul si hotararea care trebuie!

  11. @Sanziana

    “A fost o perioada cand am citit tot ce au scris Plesu, Liiceanu, Paler, Paleologu.”
    Din aceasta lista cred ca ar trebui sa-l excludeti pe Octavian Paler. Nu stim daca a fost sau nu un credincios, nu a facut caz niciodata de aceasta latura a sa, stim in schimb ca a fost un om cinstit cu el insusi si cu ceilalti. Si nu doar atat.

  12. @ Eugenia:

    Am scris si noi asta mai sus.

  13. @Titus L:

    actiunea intelectualilor nu este nicidecum inutila din cel putin doua motive:
    a) arata ca exista un puternic curent anti-basescu care are voce si se exprima; prin urmare, UE nu se mai poate angrena asa usor in jocul basescian, trebuie sa ia in considerare si cealalta parte a societatii (cu alte cuvinte vocea guvernului are “backing vocals” din cadrul societatii).
    b) jocul votului la referendum a fost tot timpul legat de mobilizarea electoratului, orice asemenea actiune serveste mobilzarii.

    Ce riscă PDL boicotând referendumul şi ce mai poate face USL să mai aducă la vot încă 1,5 mil. cetăţeni

    http://www.zf.ro/politica/ce-risca-pdl-boicotand-referendumul-si-ce-mai-poate-face-usl-sa-mai-aduca-la-vot-inca-1-5-mil-cetateni-9898593

  14. @ Alin:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/07/18/ue-noua-urss-isi-ascute-mecanismele-de-control-calcand-in-picioare-suveranitatea-romaniei-si-impunandu-si-marioneta-zeloasa-traian-basescu/#comment-119202

    A parut pana acum ca Europei i-ar pasa vreo clipa de milioanele de romani anti-Basescu? Ii va pasa de voturile lor daca nu vor trece pragul sau chiar daca (!) il va trece cu putin (atunci se va striga ca a fost frauda)?

  15. admin,
    oare piatra lui David l-a doborat pe Goliat, sau degetul lui Dumnezeu? 🙂

  16. @Alin: Da, sunt de acord cu ideea ca apelul intelectualilor romani este benefic pentru romani. Stim astfel ca avem si intelectuali care se pot pune de acord pentru a face ceva bun impreuna si ca nu exista doar o gasca de indivizi care stiu sa poleiasca cuvintele adunati in GDS, confiscand in beneficiul propriu statutul de intelectuali.

    Dar in ceea ce priveste Europa, cursul valutar spune destul despre cati bani dau ei pe dreptatea noastra.

  17. @Ioana

    foarte frumos spus 🙂

  18. Cine il sustine pe Basescu: radicalii maghiari ai lui Orban

    Szasz Jeno, preşeditele Partidului Civic Maghiar: “Trebuie să-l ajutăm pe preşedintele Băsescu, care e răul mai mic pentru comunitatea maghiară”
    http://www.gandul.info/politica/referendum-2012-un-milion-de-maghiari-ar-putea-prin-neprezentare-sa-incline-balanta-in-favoarea-lui-traian-basescu-raul-mai-mic-exclusiv-9899394

  19. Adevarata semnificatie a suspendarii si a sprijinului pe care Basescu il primeste din partea UE http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/basescu-abandonatorul-si-amenintarea-bunului-exemplu-82047.html. Foarte bine punctat! Concluzia? Romani iesiti la vot! Nu mai acceptati sa fiti cobai! Nu mai lasati toti dementii, precum Ceausescu si Basescu, sa puna in aplicare utopii antiumane pe pielea voastra!

  20. admin@ am 27 de ani sunt din Ploiesti si doresc sa stiu ca sa nu stau cu mainile la piept pentru Romanasi nostri greu incercati in vremurile astea,sa stiu cum sa votez cu DA sau NU? Sau sa nu ma prezint la vot asa cum de multe ori o fac cei drept cu o singura data in 2007 cand a mai fost un asemenea referendum am votat cu DA atunci in rest nici cu cele generale nici cu cele locale nu am fost la vot,motivul? Nu am incredere in niciunul toti doar sa asculte de mafia masonica si de a isi umple buzunarele. Ma doare sufletul cand vad ca altii nu au ce sa puna pe masa,cand vezi cum multi tineri pleaca slugi la straini ptr un trai mai bun insa unii nu prea reusesc. Multumesc pentru raspuns cu tot respectul findca aici gasesti stiri care spune adevarul printr-o analiza corecta felicitari pentru asta. Domnul sa fie cu voi.

  21. @Ioana, intr-adevar, frumos spus: “degetul lui Dumnezeu l-a dobarat pe Goliat”; si simt nevoia sa completez: daca David nu ar fi ridicat piatra nici Dumnezeu nu ar fi pus degetul

  22. @admin, @Eugenia
    Nici eu nu ii asociez pe Paler si pe Paleologu celorlalti din lista. Enumerarea continea ceea ce citeam cu fervoare in perioada respectiva. Paler si Paleologu nu au fost niste oportunisti asa cum sunt ceilalti din lista. Apoi Paleologu era crestin chiar daca nu a ajuns la masura lui Steinhardt, spre exemplu (ambii au facut parte din grupul Noica). Ceea ce i-am reprosat lui Paleologu a fost naivitatea de a astepta din partea Europei (si a Frantei in special) rezolvarea problemelor Romaniei. Dar la el nu era oportunism. Credea cu sinceritate ca de acolo ne-ar putea veni salvarea. Ce ne-a adus Eurupa vedem acum cu toti.

  23. “Apelul catre lichele”, pentru aceasta critica de bun-simt “din trecut” cred ca-i multumea Basescu lui Liiceanu.(in articolul lui C. Rogozanu)
    Pacat ca trecutul trece iar intelectualul cameleonic realizeaza necesitatea coexistentei simbiotice cu licheaua metamorfica : asa a aparut “lichenul”,- Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci, etc.(conform dexonline)
    Care-i ciuperca si care alga, ramane sa stabileasca “istoria”, ca ramaura subordonata botanicii(perverse).

    Si totusi, cred ca mentinerea lui basescu in functie dupa referendum ar putea insemna o oarecare incetinire a ritmului, a coerentei si perseverentei cu care sunt implementate anumite agende in RO. O coabitare “contranaturii” de doi ani, ar putea insemna ascutirea luptei intestine si a risipirii unor energii oculte care altfel, indiferent de tabara, s-ar exprima cu tarie pe anumite directii….
    si nu, nu cred ca un basescu sifonat de referendum si cu perspectiva unor alegeri parlamentare pe care le va piarde in toamna la o paritate de 1 la 3, mai are mijloace si argumente sa deraieze spre planurile lui sinistre.
    insa nici cu un usl arogant si girat total de popor n-as vrea sa am de-a face…
    iar “stabilitatea politica” nu exista, sta in varful pixului oricarui trader de pe bursa sau directoras de departament de agentie de rating…

  24. @K:

    Asa s-au gandit multi, probabil, in 2009. Un Basescu clar slabit, clar in corzi cu popularitatea, castigand alegerile in extremis si dubios. Si fara majoritate parlamentara. Ce a urmat? Stim cu totii.

    Este o naivitate sa ne inchipuim ca un Basescu post referendum va proceda altfel. Toate datele ne arata ca va proceda MAI RAU. Si ca va cauta cu tot dinadinsul sa distruga USL si sa forteze agenda sa.

    Chiar daca ar pleca, Basescu nu va ramane instantaneu fara putere. Va urma oricum o perioada conflictuala, deci USL nu va zburda liber, de capul sau, pe campiile patriei.

  25. Traian Basescu, un puzzle…noi. Noi suntem basescu.Si, din pacate, cu cat santem mai mult basescu (si suntem) cu atat mai putin suntem Biserica. Oricat ne-am fatarnici.

    Popor plastilina, din care va rasari, chiar dupa atatea batai (“cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel indaratnic te vei indaratnici”) tot chipul hidos al realitatii pacatului.

    Poate ca dupa n’om mai visa cu ochii deschisi….ci vineti.

  26. La nebunia care este acum…nimic nu este cert!

    Nu poti sa faci pronosticuri, nu mai poti sa anticipezi…se merge la CACIALMA!

    USL-ul crede ca va revenii in forta daca/dupa ce-l da jos pe Basescu la referendum; nu simte/nu stie/nu realizeaza ca s-au zaharisit, ca lumea s-a saturat si de ei, ca se sta ca pe un butoi de pulbere gata sa explodeze imprastiind mizeria si resturile exploziei pe capetele lor!

    Nu stiu ce va urma, dar va fi URAT!

  27. Sa nu se creada ca tin cu Basescu! Nici poveste!

    Abia astept sa-l vad debarcat!

    La treaba cu zaharisitul trebuia sa mentionez ‘ca s-au zaharisit cu to(n)tii’, ca s-au decredibilizat, s-au demoni(t)izat – chiar daca ei – in mandria lor luciferica – nu-si dau seama de asta!

    P.S. Ati observat – din ‘intamplare’- ca Basescu, in toate filmarile apare cu acelasi tricou bleu-turcuoaz? Ori nu mai are altele 🙂 ori este mosmondit de mama lui mama Omida ca sa nu fie deochiat ori sa i se intample ceva tocmai lui – in baile de multime, dintre care unii s-au si luat la bataie pentru el, ca prostii – tocmai el si lui sa nu i se intample ceva, lui – lui maleficus!

  28. Pingback: DE CE VOTAM LA REFERENDUM? Ce ne asteapta dupa 29 iulie? RAZBUNAREA vanzatorului, EXECUTIA tarii - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Magda,
    asta cu tricoul plimbat pe la mama Omida ar fi o gluma foaaarte buna!
    Dar daca este adevarat…e jale.
    Mi-a fost dat sa vad ca astfel de persoane au mai multa incredere in ajutorul acestor “omide” decat am eu in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
    Vai, mie!

  30. foarte bun Rogozanu…
    dar mai scapa si chestii de genul “mai continua”
    de pildă:
    E unul, fost candidat la preşedinţie, Dinu Gheorghe sau aşa ceva, care cînd aplaudă vibrează camerele pe trepied

    corect ar fi:
    E unul, fost candidat la preşedinţie, Dinu Gheorghe sau aşa ceva – cînd aplaudă, vibrează camerele pe trepied

  31. Pingback: PROPAGANDA LUI BASESCU VS PROPAGANDA USL (y compris Antena 3) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  32. Pingback: BOICOTUL, DIKTATUL SI DECONTUL/ Adevarata fata a “anticomunistului” Basescu: MOSTENITORUL SECURITATII SI RETEAUA SUBTERANA DE ALIMENTARE A PROPAGANDEI (Articolele saptamanii dinaintea REFERENDUMULUI) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  33. Pingback: Gandurile unui preot ortodox catre Traian Basescu inainte de referendum: “NU NE MAI ARUNCATI INTR-O ALTA NOAPTE NEAGRA! NU VA MAI LUPTATI CU POPORUL ROMAN!” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare