Venerabilul parinte ZENOVIE GHIDESCU de la Manastirea Nechit, duhovnicul parintelui Iustin Parvu, a trecut la Domnul (18 martie 2014) – [VIDEO si FOTO]

• Basilica.ro: Părintele Zenovie Ghidescu a plecat la Domnul

Mănăstirea Nechit este în doliu, după ce părintele Zenovie Ghidescu, cel care se numără printre ctitorii acestei aşezări monahale, a plecat în lumea veşniciei. Slujba înmormântării va fi oficiată vineri, 21 martie 2014, după Sfânta Liturghie.

După cum informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova, Arhimandritul Zenovie Ghidescu, proinstareţul Mănăstirii Nechit, din judeţul Neamţ, a plecat la Domnul în seara zilei de marţi, 18 martie 2014, după o lungă suferinţă. Slujba înmormântării va fi oficiată vineri, 21 martie 2014, de un sobor de preoţi şi diaconi în biserica aşezării monahale. În aceste zile, credincioşii din toată ţara sunt aşteptaţi la Mănăstirea Nechit pentru a-şi lua rămas-bun de la părintele Zenovie Ghidescu.

Proinstareţul Mănăstirii Nechit s-a născut pe 25 martie 1919, în satul Hociungi, din judeţul Neamţ, din părinţii Gheorghe şi Măria, având numele de botez Vasile. Şi-a petrecut copilăria în satul natal alături de părinţii săi, iar în anul 1926 a fost înscris la şcoala primară din localitate. După absolvirea celor patru clase primare a urmat clasele a V-a şi a VI-a în şcoala din sat. În luna octombrie a anului 1935 s-a înscris la şcoala monastică din Mănăstirea Slatina, iar la 5 decembrie 1935 îmbracă haina monahală. În anul 1943 este tuns în monahism, primind numele de Zenovie, naş de călugărie fiindu-i stareţul Mănăstirii Predeal, Valerie Nicolăeasa. Acesta l-a luat cu sine la Mănăstirea din Predeal, unde fusese numit stareţ, iar în tot acest timp ucenicul Zenovie a primit învăţăturile duhovnicului său şi ale tuturor bătrânilor îmbunătăţiţi duhovniceşte cu care s-a întâlnit, devenind un râvnitor şi harnic monah. Revenit la Nechit, a fost nevoit să plece de aici împreună cu toţi monahii din cauza Decretului comunist din anul 1959. În anii care au urmat, părintele Zenovie a fost preot misionar în parohia Ţarna Mare, de lângă Fălticeni, unde a renovat lăcaşul de închinăciune. În tot acest timp a lucrat şi la Schitul Nechit, aflat în ruină şi uitare, iar mai apoi a fost numit stareţ la Mănăstirea Horaiţa. După mulţi ani de slujire a Bisericii, în 1992 s-a retras definitiv la Nechit, devenit între timp mănăstire.

„Toată viaţa lui a stat sub semnul iubirii pentru Mănăstirea Nechit. A fost un om minunat care a refăcut zece biserici. Părintele Zenovie rămâne un model de îndelungată slujire, fiind un stareţ râvnitor şi un îndrăgostit de Liturghie. A avut o râvnă deosebită pentru slujirea sfântului altar şi a clădit neîncetat pentru Hristos biserici şi suflete“, a mărturisit arhim. Timotei Aioanei, superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte.

• Ziarul Lumina/ Ciprian Bâră (2009): Părintele Zenovie Ghidescu, popas aniversar la 90 de ani

Munţii Neamţului au crescut numeroşi monahi care s-au rugat şi încă se mai roagă neîncetat pentru mângâierea şi mântuirea poporului român. În amintirea noastră au rămas doar unii, dar cu siguranţă toţi ceilalţi sunt scrişi acolo, sus, în cartea împărăţiei cerurilor. Unul dintre cei mai cunoscuţi monahi, care a şcolit în pustiul Neamţului, dar şi în scaunul de spovedanie din parohie, părintele Zenovie Ghidescu, se află astăzi la a 90-a treaptă a vieţii sale.

Părintele Zenovie de la Mănăstirea Nechit, de pe valea pârâului cu acelaşi nume, din judeţul Neamţ, este un călugăr cu trupul zvelt, dar încercat de cei 90 de ani plini de credinţă. Este un monah cu chip blând şi privirea înţelegătoare specifică duhovnicului primitor care, prin răbdarea sa nesfârşită şi prin firea sa încărcată de darul blândeţii şi al rugăciunii, a scris file de pateric, cu multă credinţă faţă de Dumnezeu şi multă iubire faţă de semenii săi cărora s-a dăruit în orice ceas şi în orice clipă.

Mama, primul apostol care l-a purtat pe cărarea bisericii

Născut la 25 martie 1919, în satul Hociungi, din judeţul Neamţ, din părinţii Gheorghe şi Măria, viitorul stareţ de la Nechit a cunoscut drumul bisericii împreună cu mama sa, pe care duhovnicul aflat astăzi la al 90-lea popas din viaţă o păstrează în amintire ca pe o icoană de bunătate şi evlavie. În fiecare duminică şi sărbătoare aceasta îşi purta cu mare credinţă paşii spre biserică, împreună cu cei şase copii ai săi.

Părintele Zenovie mărturiseşte cu emoţie şi cu sfială, în jurnalul-manuscris al său, că mama „a fost primul apostol care ne-a predicat şi de la care am învăţat să cunoaştem pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, am învăţat să facem cruce, să postim, să ne închinăm, să facem metanii, să cinstim pe Dumnezeu şi Biserica Lui, să onorăm pe sfinţii şi pe slujitorii bisericii şi să ne pregătim pentru viaţa viitoare“.

Dornic de teologie şi de literatură duhovnicească din tinereţe

Tânărul Vasile şi-a petrecut copilăria în satul natal alături de părinţii săi, iar în anul 1926 a fost înscris la şcoala primară din localitate, care funcţiona pe atunci ca şcoală cu şase clase. Iubea cartea şi participa cu drag la serbările şcolare, unde recita poezii cu caracter religios. În 1930, la absolvirea celor patru clase primare, şi-a dorit foarte mult să urmeze cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman. Situaţia dificilă din familie i-a împiedicat pe părinţi să-i îndeplinească dorinţa, astfel că urmează la şcoala din sat clasele a V-a şi a VI-a. Văzându-i dorul după teologie şi după cărţi duhovniceşti, mătuşa sa după mamă, maica Eufrosina, de la Agapia, i-a dăruit tânărului Vasile unele cărţi care au fost de căpătâi pentru anii de mai târziu ai viitorului călugăr.

Drumul spre mănăstire

În 1935, doi călugări de la Mănăstirea Neamţ au ajuns în Hociungi cu intenţia de a difuza filmul religios „Patimile Domnului“ şi au fost găzduiţi în casa părinţilor lui Vasile Ghidescu. A fost impresionat de viaţa lor de călugări şi a plecat şi el împreună cu aceştia la Mănăstirea Neamţului, unde a fost prezentat stareţului Valeriu. A plecat la scurtă vreme la Mănăstirea Slatina, din apropierea Fălticenilor, unde a primit ascultarea de ucenic al stăreţiei şi chelar al mănăstirii. În luna octombrie a anului 1935 este înscris la şcoala monastică din Mănăstirea Slatina, iar la 5 decembrie 1935 îmbracă haina monahală. Până la 1 februarie 1942, îşi îndeplineşte conştiincios ascultarea de ucenic al stăreţiei şi pe aceea de chelar al mănăstirii. Mai apoi pleacă în armată, fiind repartizat la o unitate de grăniceri din Cernavodă. După depunerea jurământului, este repartizat ca dactilograf, în comuna Băneasa, localitate de pe frontiera de atunci cu Bulgaria, dar problemele de sănătate ale soldatului determină, la mai puţin de un an de la încorporare, întoarcerea sa la Mănăstirea Slatina.

În anul 1943, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, este tuns în monahism, primind numele de Zenovie, naş de călugărie fiindu-i stareţul Mănăstirii Predeal, Valerie Nicolăeasa. Acesta l-a luat cu sine la Mănăstirea din Predeal, unde fusese numit stareţ, iar în tot acest timp ucenicul Zenovie a primit învăţăturile duhovnicului său şi ale tuturor bătrânilor îmbunătăţiţi duhovniceşte cu care s-a întâlnit, devenind un râvnitor şi harnic monah. Revenit la Nechit, schitul de care s-a legat sufleteşte, a fost, totuşi, nevoit să plece de aici împreună cu toţi monahii din cauza decretului comunist, din anul 1959, care a scos mii de călugări din mănăstiri. „Părintele Zenovie rămâne un model de îndelungată slujire. De la cei 15 ani pe care îi avea când a păşit pe poarta mănăstirii şi până acum a rămas un neobosit chivernisitor al treburilor bisericii, un stareţ râvnitor şi un îndrăgostit de Liturghie. Are o râvnă deosebită pentru slujirea sfântului altar şi a clădit neîncetat pentru Hristos biserici şi suflete“, ne-a declarat părintele Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi mare ecleziarh al Catedralei patriarhale.

De la viaţa de parohie s-a reîntors la mănăstirea sa de suflet, Nechit

Drumul părintelui Zenovie a continuat pentru un timp cu slujirea cu multă jertfelnicie a credincioşilor din parohii. La Ţarna Mare, un sătuc de lângă Fălticeni, părintele Zenovie a fost preot misionar, în plin regim comunist, mai bine de zece ani. Şi-a dorit din tot sufletul să ridice o biserică nouă. Aici veneau sute, şi sute de oameni pentru a participa la slujbele săvârşite cu multă pioşenie de părintele Zenovie Ghidescu. Lucrarea duhovnicească a părintelui a fost împletită continuu cu lucrări îndrăzneţe de zidire şi renovare a lăcaşului de cult. Aici, în bisericuţa în care părintele aduna credincioşi din toate părţile, au slujit şi mulţi ierarhi, preoţi de mir şi călugări care veneau pentru a lua sfat duhovnicesc de la marele duhovnic. În noiembrie 1978, însuşi mitropolitul Moldovei de atunci, vrednicul de pomenire Teoctist patriarhul, însoţit de oaspeţi de seamă, a săvârşit slujba sfinţirii bisericii de la Ţarna Mare. „Acest arhimandrit care împlineşte astăzi 90 de ani este una dintre figurile luminoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. L-am cunoscut pe părintele Zenovie, aici, la Ţarna Mare, la vârsta de 8 ani, unde mergeam împreună cu mama mea la slujbe. De atunci mi-a rămas în memorie ca un foarte iscusit sfătuitor, cu vorbă înţeleaptă. Oamenii veneau la dânsul pentru că simţeau duhul de rugăciune şi jetfa continuă depusă de părintele“, ne-a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei.

În tot acest timp, părintele Zenovie lucra şi la Schitul Nechit, aflat în ruină şi uitare, iar mai apoi a fost numit stareţ la Mănăstirea Horaiţa, pe care, prin osârdia sa gospodărească şi dragul său de cele sfinte, a renăscut-o. După mulţi ani de slujire a Bisericii, în 1992 s-a retras definitiv la Nechit, devenit între timp mănăstire. …

• Manastirea Petru Voda: Părintele Justin Pârvu s-a întîlnit în veşnicie cu duhovnicul său, Părintele Zenovie Ghidescu

În ultimii 30 de ani, Părintele Justin l-a avut permanent ca sprijin sufletesc pe părintele Zenovie, de care a rămas legat din anii tinereţii. Grea a fost crucea şi osteneala lor în viaţa aceasta, mare şi nepreţuită este moştenirea lor şi greu de purtat durerea despărţirii de ei. Dar, după cuvîntul Psalmistului, “Cunoscut-am, că va face Domnul judecată săracilor şi izbîndă lipsiţilor. Însă drepţii se vor mărturisi numelui Tău şi vor locui drepţii cu faţa Ta.” (Psalmul 139) Bucurie s-a făcut în cer, cuvioşii primind pe cel cuvios şi drepţii bucurîndu-se de cel drept întru Împărăţia lui Dumnezeu, veselindu-se negrăit înaintea feţei Sale. Veşnica lui pomenire!

Fotografii de la vizita Părintelui Gheorghe Calciu la Mănăstirea Nechit (2005.09.29):