Sarbatoarea Bucurestiului. INTALNIREA CU SFANTUL CARE NE ADUNA SI NE UNESTE, CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU. De ce avem evlavie la SFINTI, de ce ne inchinam la SFINTELE MOASTE? “Eu cred că cine se luptă să fie prieten cu sfinţii este iubit de ei. Noi trebuie să facem mult mai mult pentru Dumnezeu” – MARTURIILE PELERINILOR (si video)

27-10-2016 7 minute Sublinieri

inchinatori-la-racla-sfantului-cuvios-dimitrie

Pr. Dr. Bogdan Grigorescu, Biserica „Buna Vestire”, Ploiești despre CINSTIREA SFINTILOR si a SFINTELOR MOASTE intr-o societate tot mai secularizata, care BATJCORESTE BISERICA:

  • Ziarul Lumina/

† Timotei Prahoveanul Episcop-vicar Al Arhiepiscopiei Bucureștilor:

Comuniunea sfinților păstrează vie mărturia adevărului

Viaţa şi petrecerea sfinţilor trebuie să fie prezente permanent în preocupările noastre. Atât de grăbiţi în lumea aceasta în care trăim, cu atâtea şi atâtea probleme, trebuie întotdeauna să găsim timp pentru a reveni pe drumul care duce către Împărăţia lui Dumnezeu. Iar sfinţii ne arată tocmai acest lucru! Acesta este modelul lor, exemplul pe care îl căutăm permanent şi de care avem cu adevărat nevoie. […]

Prezența sfinților Bisericii păstrează vie mărturia adevărului ei în istorie, iar prin comuniunea cu Maica Domnului și cu sfinții se realizează întâlnirea cu Hristos Domnul vieții veșnice. Sfinții trăiesc în lume pentru numele lui Dumnezeu și își supun voia proprie voii dumnezeiești, fiind modele pentru toți creștinii râvnitori către cele duhovnicești și doritori de a lepăda viața împătimită și a o primi pe cea virtuoasă. Imitarea sfinților este apropierea de ei la nivel duhovnicesc, iar raportarea la ei este deosebit de actuală și prețioasă astăzi. Sunt mulți oameni care nu se încurcă cu lucrurile şi lucrările întunericului. Fiii luminii agonisesc tot mai multă lumină şi‑şi duc viaţa căutând mereu să rămână depar­te de ceea ce îi poate în­str­ă­i­na de Dumnezeu. Este adevărat că împlinirile spirituale ale sfinților sunt pentru mulți dintre noi cu anevoie de ajuns, dar putem învăța de la aceștia smerenia, pocăința, iubirea și multe alte virtuți.

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou are parfumul marilor sărbători şi pelerinaje de sfinţi din istoria Bisericii noastre dreptmăritoare. Moaştele Sfântului Ocrotitor al Bucureştilor dimpreună cu celelalte odoare purtate pe „Calea Sfinţilor“ sunt semne simţite ale prezenţei Harului Sfântului Duh şi aduc în comuniune de gând şi de rugă sute de mii de credincioşi care, în fiecare an, jertfitori şi răbdători, îşi petrec paşii către cei în care şi‑au pus mare nădejde pentru pacea şi bucuria lor.

Fiecare pelerin al acestei vieți trecătoare poate păși pe cărarea binecuvântată de prezența harului sfințitor. Poate să se bucure de comuniunea simțită și sfințită de prezența sfinților lui Dumnezeu, mai ales prin cinstirea sfintelor lor moaște, dătătoare de vindecare, pace și bucurie pentru toți cei care le cinstesc după cuviință și le venerează cu credință.

Niciodată în tot cursul anului liturgic bisericesc nu întâlnim mai multă apropiere duhovnicească, mai multă nădejde manifestată pe Colina Bucuriei ce duce către Altarul Catedralei Patriarhale, mai mare îmbrăţişare oferită Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ca în zilele şi ceasurile sărbătoririi lui în mod deosebit de întreaga suflare din Capitală.

De la slujbe, cântări, rugăciuni obişnuite, gesturi şi până la făcliile şi florile purtate în mâini cu multă bucurie, toate mărturisesc că suntem martorii unei minuni negrăite, ai unei mărturii autentice care schimbă ritmul sufocant al cetăţii şi dă un sens profund tuturor lucrurilor. Toate se mişcă în jurul cinstirii sfântului ocrotitor. Toate sunt către el, pentru că cei care aşteaptă să se închine moaştelor sale ştiu că și prin el vin darurile de la Hristos Domnul, prin el şi prin alţii asemenea lui care locuiesc acolo sus, în patria cerească, şi ne ocrotesc.

cinstirea-moastelor-sfantului-dimitrie-cel-nouCuviosul Dimitrie ne adună, cu smerenie, an de an în jurul sfintelor sale moaşte. Cu Sfântul Dimitrie ne întâlnim în această smerenie filocalică, el lucrând în mod tainic cu fiecare închinător la racla sa. În fiecare an, sărbătoarea lui este prilej de bucurie și binecuvântată adunare a sfinților, a arhipăstorilor, a păstorilor și a credin­cioșilor evlavioși. S‑a păstrat în amintirea satului său natal de dincolo de Dunăre, precum și în documentele istorice consemnarea că era un om de o rară şi profundă credinţă, de o mare gingăşie şi autentică modestie.

Dumnezeu a hotărât ca moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou să fie descoperite în mod minunat, la fel cum au fost descoperite şi moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. O lumină strălucitoare, care se arăta mai ales noaptea, vestea trecătorilor că acolo, în apa Lomului, este o comoară ascunsă. Era de fapt o comoară mai valoroasă decât pungile cu aur sau pietrele preţioase. Cuviosul Dimitrie s‑a arătat unei fete suferinde, spunând că, dacă părinţii ei vor scoate sfintele sale moaşte, ea se va vindeca. Aşa s‑au aflat moaştele Cuviosului Dimitrie. În mod minunat, după semne şi întâmplări care au rămas în istoria locului, moaştele Cuviosului Dimitrie au ajuns la Bucureşti în anul 1774 şi au fost aşe­zate în Catedrala Mitro­po­litană de atunci a Ţării Româneşti, devenită în anul 1925, în mod provizoriu, Cate­drală Patriar­ha­lă.

Cinstirea lui s‑a dezvoltat de la an la an, sărbătoarea din 27 octombrie devenind un adevărat reper duhovnicesc al cetății Bucureș­tilor. De atunci şi până astăzi, el face nenu­mă­rate minuni, mângâind pe cei cu adevărat cău­tă­tori de cele sfinte. Mulţi sunt cei care vin şi recunosc că Sfântul Dimitrie le‑a venit în ajutor. În ultimii ani mulţime de credincioşi din Bulgaria și din ţinuturile de peste Dunăre vin şi se închină cu foarte mare evlavie moaştelor Sfântului Dimitrie, pe care îl consideră un grabnic ajutător.

În fiecare an, de sărbătoarea sa, sfintele sale moaște sunt acoperite cu un veşmânt nou, frumos, împodobit cu broderii şi icoane. În zilele de hram se desfăşoară privegheri, Liturghii arhiereşti, aproape în fiecare zi sunt prezente, pe lângă corurile catedralei: Corala „Nicolae Lungu“ şi Grupul psaltic „Tronos“, diferite coruri mănăstirești, sau ale tinerilor teologi din Capitală care împodobesc cu prezenţa şi cu lucrarea lor clipele sfinte închinate Sfinţilor Dimitrie pe Dea­lul Patriarhiei.

Toate arată că oamenii simt folosul mijlocirii, al lucrării acestor prieteni și casnici ai lui Dumnezeu. În preajma sfinţilor trebuie să trăim momente de linişte şi rugăciune. Nu putem petrece oricum timpul întâlnirii cu ei. Trebuie să ne îndreptăm mintea către viaţa şi petrecerea lor pentru ca binecuvântarea acestor clipe și bucuria regăsirii cu sfinții dragi nouă să fie depline.

Raluca Brodner: „Aşteptarea la sfinţi a fost cu multă bucurie”

Binele uneşte, răul dezbină. Este o vorbă înţeleaptă din bătrâni, valabilă şi astăzi. Sub ocrotirea sfinţilor, oamenii se adună, se ajută şi se bucură împreună, chiar dacă nu se cunosc. O dovedesc şi în acest an credincioşii care vin la hramul Catedralei Patriarhale. Şi ca de fiecare dată, suntem atenţi la mărturiile lor.

Mulţi pelerini cu care am vorbit zilele acestea recunosc că prezenţa lor în preajma raclelor cu moaştele sfinţilor, așezate în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală, este justificată prin greutatea necazurilor cu care se confruntă: boală, sărăcie, lipsa unui loc de muncă. Sunt și credincioşi care vin să se întâlnească cu Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, făcătorul de minuni, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și cu Sfinții Împărați Constantin și Elena de dragul lor, din evlavie cum spun ei, fără să ceară nimic în rugăciuni şi doar să le mulţumească.

Micuţă şi subţire, sprijinită într-un baston, mătuşa Ecaterina s-a încumetat la 85 de ani neîmpliniţi să bată singură drumul până la Bucureşti tocmai dintr-un sat de pe lângă Târgovişte. „Nu mă prea ţin picioarele, dar Iisus Hristos şi Sfântul Dimitrie m-au adus ca să mă pot ruga. I-am spus sfântului să ajute pe toată lumea şi pe mine neputincioasa şi nevrednica, că nu sunt bună de nimic”, vorbeşte bătrânica îmbrăcată, ca pentru sărbătoare, în cele mai frumoase haine ale ei, curate, îmbibate cu miros de mir şi busuioc.

O altă bunicuţă şi-a adus nepotul să ia binecuvântare de la sfinţi. 30 de ani la rând, doamna Emilia nu a lipsit de la sărbătoarea închinată Ocrotitorului Bucureştilor. Şi-a crescut copiii în credinţă şi procedează la fel şi cu nepoţii. Bunica lui Andrei Daniel spune: „Am avut mari necazuri de sănătate. Datorită sfinţilor şi rugăciunilor de noapte, de una singură, mai trăiesc astăzi. M-am vindecat cu putere de Sus, cu multe lacrimi, cu multe rugăciuni.”

Într-una din serile de priveghere, aproape de raclele sfinţilor, Lucian Nuţă, elev în clasa a X-a la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, împarte crizanteme şi busuioc închinătorilor. Bucuros, declară: „Am o mare mulţumire sufletească să fiu aici şi să mă pot ruga Sfântului Dimitrie pentru tatăl meu, care îi poartă numele. Este o seară minunată şi mă bucur că sunt împreună cu alţi 10 colegi de clasă.”

După 6 ore de aşteptare, Anica Pricop din Vaslui a ajuns sus, pe Colina Bucuriei, la „sfinţii mei iubiţi”, după cum îi alintă, şi adaugă: Aşteptarea la sfinţi a fost cu multă bucurie duhovnicească. De 16 ani vin la Sfântul Dimitrie cel Nou. Eu cred că cine se luptă să fie prieten cu sfinţii este iubit de ei. Noi trebuie să facem mult mai mult pentru Dumnezeu. Faptul că stăm la un rând nu e nimic, fiindcă e necesar să facem milostenie, să scoatem tot răul din suflet, şi astfel să devenim curaţi, plăcuţi lui Dumnezeu. Prima dată când am venit la Sfântul Dimitrie, copiii mei erau la şcoli şi m-am rugat pentru ei să reuşească la examene. I-a ajutat, aşa cum i-a sprijinit să-şi ia şi case, să aibă parte de o viaţă liniştită. Credeţi-mă, îmi vine şi să plâng, când mă gândesc cât de mult ne ajută sfinţii pe noi. Totul e să credem în ei.”

Florenţa Nedelcu, o tânără credincioasă, apropiată de Catedrala Patriarhală şi de Sfântul mult milostiv Dimitrie, împărtăşeşte din trăirile sale: „Am crescut duhovniceşte în această biserică. Şi copiii mei la fel. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi scoată în cale un duhovnic şi m-a auzit. Este preot slujitor la catedrală şi mult m-a ajutat, mult de tot. În aceste zile de sărbătoare, la mine acasă unele treburi sunt neterminate, dar aici totul este pus la punct. Sunt lucruri mărunte de care mă ocup, dar eu le fac cu bucurie. Pentru Sfântul Dimitrie vin şi fac totul cu drag. Îl iubesc foarte mult. Îmi dă multă linişte sufletească.”

Liviu şi Vasilica Neagu sunt soţ şi soţie. Au doi băieţi şi sunt împăcaţi cu viaţa lor. Cu mâinile ei pricepute, Vasilica împodobeşte, de ani buni, cu flori icoanele, raclele cu sfintele moaşte din casa Sfântului Dimitrie cel Nou. Crizanteme, gladiole, crini, orhidee imperiale, anturium, trandafiri, heliconia şi alte flori, toate alese, mângâie privirile oamenilor în aceste zile de sărbătoare. Voioasă, tânăra florăreasă explică: „Îmbrac cu flori racla sfântului din anul 2002 şi mă ocup de toate aranjamentele florale. Sfântul Dimitrie a lucrat foarte frumos în viaţa mea: am o familie, suntem uniţi, ne-a ajutat să ne luăm o casă, să le putem da copiilor noştri şi o educaţie religioasă. Anul acesta am muncit trei zile continuu. Este primul an în care nu am lucrat pe ploaie. În alţi ani, ploaia ne-a udat până la piele, dar nu am răcit nici unul. Dacă aş fi muncit pentru mine, să fac bani, sigur mă îmbolnăveam.”

Anul acesta hramul Sfântului Cuvios Dimitrie nu a mai fost asa interesant pentru presa ca în anii trecuți. Unde este presa acum să vadă organizarea Protopopiatelor din București care au venit în sprijinul credincioșilor cu mâncare, apă și ceai? A da, este ocupată cu un scandal legat tot de Biserică. Dar de ce nu vorbește despre faptul ca moaștele Sfântului Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic au sosit în București? De ce nu vorbește despre faptul că pelerinajul se desfășoară cu pace și cu liniște în duhul rugăciunii? Am dorit să vă informez cu toate acestea. Sfântul Cuvios Dimitrie și Sfântul Arhidiacon Ştefan vă așteaptă, scrie Cornelius Florin pe Facebook.

Pentru acest praznic, va mai recomandam:

***

***


Categorii

Muzica, Pagini Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani, PS Timotei Prahoveanul, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “Sarbatoarea Bucurestiului. INTALNIREA CU SFANTUL CARE NE ADUNA SI NE UNESTE, CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU. De ce avem evlavie la SFINTI, de ce ne inchinam la SFINTELE MOASTE? “Eu cred că cine se luptă să fie prieten cu sfinţii este iubit de ei. Noi trebuie să facem mult mai mult pentru Dumnezeu” – MARTURIILE PELERINILOR (si video)

  1. “Sfinte Dimitrie, roaga-te pentru noi! Gura ta cea sfintitoare deschide-o si roaga-te Domnului pentru noi, pentru tot clerul si poporul…” caci vremea cernerii este acum… parintele Rafail Noica.

    “Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ’50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc si iubesc si primesc acolo Ortodoxia.

    Paradoxal, pe noi comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea. Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari. (…)

    Acum va trebui sa se lamureasca credinta noastra; acum se va vedea, in sfarsit, ce va fi fost Biserica – si ce nu, acum – care va fi fost acel “popor binecredincios de pretutindenea”, si ce anume va ramanea “neclintit de portile iadului” si ce va trebui sa cada. Nevoie este de acest “necaz” pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia.

    Infricosatoare lucruri … dar nu “bagand-ne capul in nisip”, ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. (…)

    Vremea este ca Biserica sa se intoarca intru ale sale, sa reinvatam mai multa incredere in Dumnezeu decat in cele vazute si “mai la indemana”, si sa ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decat pe mijloacele acestei lumi: iar aceasta, indeosebi cand aceste mijloace ne silesc sa imbratisam si atitudinile acestei lumi, punand deoparte, fie si provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astazi, de ne vom afla despartiti de Hristos, ce ne vom face, de la noi insine, cand ne vor intampina “portile iadului”? – “Nu intru putere mare, nici intru tarie, ci intru Duhul Meu, zice Domnul Atottiitorul.”
    (Parintele Rafil Noica – “Scrisoare catre un Arhiereu”)

    “Sfinte Dimitrie, roaga-te pentru noi!”

    Acum, cand se ascut sabiile in Biserica noastra stramoseasca si ne intrebam cu totii de ce credinta ne este atacata din toate partile, Parintele Zaharia (Zaharou) ne lamureste, ne intareste si ne arata miza acestor incercari:

    “Daca dorim cu adevarat sa fim faptura noua, madulare ale Bisericii lui Hristos, avem nevoie de darul credintei, cel mai insemnat dintre multele daruri pe care Duhul Sfant le revarsa asupra Trupului lui Hristos. Acest dar ne va uni cu Trupul cel plin de slava al Bisericii, al carui Cap este Domnul Insusi.

    Prin credinta vom pastra in comuniunea harului, care este adevarata fire a Bisericii, si vom gusta din belsugul de viata dumnezeiasca ce izvoraste din Capul acestui Trup si curge prin madularele lui.

    In acest chip ne impartasim si noi, madularele slabe si neputincioase ale Trupului lui Hristos, din darurile madularelor puternice, care sunt sfintii lui Dumnezeu ce salasluiesc in cer si pe pamant. (…)

    Credinta noastra nu este insa numai un fapt launtric, ci oglindeste intotdeauna vremurile in care traim ca si crestini.

    Parintii veacului al patrulea – perioada de mare insuflare si inflorire duhovniceasca a Bisericii – au aratat in repetate randuri ca in vremurile din urma crestinii nu vor mai putea purta asprimea nevointei ascetice, nici savarsi faptele dumnezeiesti ale parintilor din vechime. Ei au adaugat insa ca cei ce vor izbuti numai sa PASTREZE CREDINTA, vor primi mai multa slava in ceruri decat parintii care faceau minuni si inviau pe cei morti.

    Asadar, privilegiul epocii noastre este acela de a pastra plinatatea credintei, iar aceasta presupune o masura a harului mai mare decat aceea a parintilor care inviau mortii.
    Acelasi lucru il exprima si cuvintele Domnului: “Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?”

    Cu adevarat, mare si minunat lucru va fi daca oamenii vor izbuti sa pastreze credinta pana la a Doua Venire a lui Hristos! Neindoielnic, Dumnezeu ne va judeca tinand seama de generatia noastra, de vremurile in care traim. Parintele Sofronie spunea ca fiecare om este o mica frunza in uriasul copac al omenirii, iar viata lui nu poate fi despartita de viata semenilor sai.
    Prin urmare, daca vremea noastra se caracterizeaza prin caderea de la credinta Parintilor nostri, atunci faptul ca reusim sa pastram aceasta credinta, in ciuda apostaziei generale care ne inconjoara, este un lucru de mare cinste inaintea lui Dumnezeu.”
    (Arh. Zaharia Zaharou – “Adu-ti aminte de dragostea cea dintai. Cele trei perioade ale vietii duhovnicesti in teologia Parintelui Sofronie”)

    “Sfinte Dimitrie, roaga-te pentru noi!”…

  2. Canonul si Acatistul Sfantului Dimitrie cel nou
    https://www.youtube.com/watch?v=43mydsRop9s

  3. Este cel mai iubit Sfant in care cred cu tarie pentru ca mi-a indeplinit cele mai arzatoare rugaciunI ale mele: sa ma casatoresc, sa nu plece fratele meu geaman in America si sa termin facultatea cu bine.Eram studenta in Bucuresti la facultatea Spiru Haret .Langa facultate era o biserica ortodoxa .De fiecare data cand aveam examen ma rugam , dadeam acatiste. Eram o studenta silitoare , invatam materia ceruta de programa si de profesori, dar ma si rugam pentru ca gandeam ca nu strica.Aveam si serviciu in acelasi timp , eu fiind invatatoare intr-o comuna de la tara. Eram colega cu profesoara de religie care m-a rugat sa-i cumpar o carte de la un magazin bisericesc.Mi-a spus ca se afla langa Patriahie . Auzisem ca moastele sfantului Dimitrie sunt aici.M-a povatuit sa ma duc si la Sfantul Dimitrie sa ma rog daca tot ma duc sa iau cartea.Asa am facut si nu am regretat.Am ajuns in piata Unirii , la acea librarie, si apoi am ajuns la moastele Sfantului Dumitru.Biserica era aproape goala caci nu era cand se desfasura pelerinajul la moastele acestui sfant.Am sarutat sfintele moaste , m-a miruit un preot batran caruia n-o sa-i uit niciodata chipul, si am lasat un acatist.Marturisesc ca m-am rugat de doua ori la Sfantul Dimitrie.Nu creadeam ca o sa am asa mari incercari, dar cred ca acele ,, doua vizite” la acest mare sfant ocrotitor m-a ajutat sa trec peste ele.Au trecut anii si vrea sa va spun ca m-am casatorit chiar pe 27 octombrie 2012,la multi ani dupa ce trecusem pe la racla sfantului.Cred ca au trecut 8 ani.Cand am stabilit data nuntii pe 27 octombrie nu am stiut ca este ziua Sfantului Dimitrie fiindca incercarile grele ale vietii mele ma facusera sa uit cand este ziua Sfantului.M-am uitat in calendarul ortodox sa vad cand este 27 octombrie si am vazut ca este Sfantul Dumitru.Mi-am adus aminte ca am fost la racla lui sa ma rog si chiar pe 27 octombrie 2012 am facut cununia civila si cea religioasa.Mi-am dat seama ca Sfantul Dimitrie savarsise o minune pentru mine .
    Este foarte folositoare rugaciunea la acest Mare Sfant.Nu degeaba i se spune ocrotitorul Bucurestiului.

  4. Pingback: SFANTUL CUVIOS DIMITRIE CEL NOU, GRABNIC-AJUTĂTORUL – Paraclisul și Slujba de priveghere 2017 (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare