Departamentul de Stat dă însă impresia că adoptă ideologia laicistă radicală, care transformă viața sexuală într-o formă de igienă obligatorie. Este, continuăm să credem, o chestiune de alegere, dar, tocmai de aceea, stilul acestui raport pare mai curând intolerant, căci respinge implicit o abordare reținută a sexalității, ca să nu mai vorbim de una asumat religioasă. Dar, pe de altă parte, același raport se ocupă, desigur, de libertatea religioasă. Dar cum poți pretinde că aperi libertatea convingerilor, atunci când îndemnurile la castitate sunt prezentate ca lipsuri grave sau ”piedici în calea accesului la informație”?