ÎNTREBĂRI GRAVE și MEDITAȚII TRISTE în ZILELE BISERICILOR GOALE și a perspectivei trăirii Paștilor… fără Înviere. “De ce ar mai veni? De ce ne-ar mai crede? Îl luăm în derâdere. Ne folosim de El doar când ne e greu. Îi batjocorim pe cei care cred. Și-a dat seama de mult că jucăm la cacealma…”

Printre mese întinse și pline, simbol de netegaduit al fibrei creștine tradiționale, ne prefacem că înțelegem.

Că simțim.

Că trăim.

De ce ar mai veni?

De ce ne-ar mai crede?

Îl luăm în derâdere de sute de ani.

L-am scos din case și din școli.

L-am alungat și din biserici și am pus în locul Lui tarabe.

Ne folosim de El doar când ne e greu.