MARȘUL VIEȚII PRIN ÎMPĂRĂȚIA MORȚII

Au lătrat, au hămăit, au mârâit, au ţipat, au înjurat. Au făcut să curgă jignirile şuvoi, lăturile au invadat strada, graffiti au colorat trotuarele, pereţii bisericilor au fost mâzgăliţi cu roşu, cu înscrisuri obscene. În esenţă: popii ar trebui stârpiţi, creştinii amuţiţi sau exilaţi şi copiii ucişi în burta mamelor. Numai aşa ar fi pace şi progres. Numai aşa – cu acest preţ – ţara ar merge bine şi umanitatea întreagă s‑ar elibera de obscurantismul bisericesc, de „tradiţiile lu’ peşte”…