Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul din Postul Mare: “Doamne si Stapanul vietii mele…”. TALCUIREA PARINTELUI PETRONIU: LITURGHIA POCAINTEI

27-02-2012 Sublinieri

Vezi si:

Liturghia Pocaintei

Una din pietrele de mult pret ale tezaurului de rugaciune a Sfintei noastre Biserici este rugaciunea Sfantului Efrem Sirul: „Doamne si Stapanul vietii mele…. Scurta si simpla la infatisare, dar plina de putere duhovniceasca si de adancime teologica, aceasta rugaciune poarta amprenta marelui imnograf si poet, a marelui ascet si sfant, „alauta a Duhului Sfant”, cum a fost numit Sfantul Efrem. Biserica i-a rezervat un loc special in viata ei liturgica si anume, in vremea Sfan­tului si Marelui Post, vreme de pocainta si de innoire sufleteasca.

Un parinte duhovnicesc imi spunea odata despre aceasta rugaciune:

„Eu o rostesc in tot cursul anului la pravila mea de rugaciune si indemn pe tot crestinul, dar mai ales pe monahi sa o practice, pentru ca aceasta rugaciune, rostita cu umilinta, intelegere si simtire are mare putere de innoire launtrica”.

Ne vom convinge si noi insine de acest lucru, staruind putin asupra cuprin­sului si practicii rugaciunii Sfantului Efrem.

Precum se stie, aceasta rugaciune se rosteste la toate cele sapte laude ale Bisericii, in tot Postul Mare, in afara de sambata si duminica, cu o randuiala deosebita. Tipicul prevede sa fie rostita avand ochii trupesti si mainile ridicate in sus, cu ochii mintii inaltati catre Dumnezeu, cu umilinta si cu lacrimi si cu frica da Dumnezeu, insotita de metanii mari si inchinaciuni.

La vremea cuvenita, preotul slujitor iese in fata Sfintelor Usi, rostesterugaciunea Sf. Efrem Sirul Postul Mare pe rand cele trei parti ale rugaciunii, dupa fiecare parte facand cate o metanie mare; face apoi in tacere douasprezece inchinaciuni si inca odata rosteste rugaciunea in intregime, dupa care incheie cu o metanie mare. Impreuna cu preotul, toti cei prezenti la slujba fac metanii si inchinaciuni. Luand parte la o astfel de rugaciune obsteasca, simti ca o mare putere o strabate: insasi puterea Duhului Sfant, Care este prezent, dupa cuvantul Domnului si care striga din inimile celor care se roaga impreuna.

Din cuprinsul rugaciunii, vedem ca ne rugam lui Dumnezeu sa ne fereasca de patru duhuri rele, de patru patimi si apoi sa ne daruiasca patru duhuri bune, patru virtuti. Este usor de inteles ca duhurile cele rele nu sunt altceva decat „duhurile rautatii din vazduh (Efeseni 6, 12), care necontenit ne razboiesc, iar patimile sunt semnul inrobirii omului de catre aceste duhuri. Şi ne rugam lui Dumnezeu sa nu ne dea acele duhuri, adica sa nu ne lase sa cadem in robia diavolului, care vrea sa ne duca cu silnicie la moartea vesnica. Cat priveste duhurile cele bune, ele sunt darurile Sfantului Duh, primite la sfantul Botez si Mirungere si pe care proorocul Isaia le numeste: „Duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul puterii…” (Isaia 11, 2-3). Le cerem de la Dumnezeu, adica Il rugam sa ne ajute ca darurile primite sa nu ramana nelucratoare.

Vorbind despre patimi si virtuti, Sfintii Parinti ai vietii duhovnicesti: Patericul, Sfantul Efrem, Sfantul Ioan Damaschinul, Sfantul Ioan Scararul s.a., ne spun ca numele lor este foarte mare, pentru ca nesfarsite sunt formele pe care le poate lua raul, precum si nelimitate posibilitatile omului de a face binele. Astfel, Cuviosul Petru Damaschinul insira nu mai putin de 293 de patimi si 228 de virtuti (Filocalie – invataturi duhovnicesti). Este firesc deci, sa ne intrebam de ce Cuviosul Efrem, din aceasta mare multime de patimi si virtuti a ales numai cate patru din fiecare si de ce anume pe acestea si nu pe altele, caci, fara indoiala nu fara rost a facut el aceasta alegere. Raspunsul la aceasta nedume­rire il vom avea dupa ce ne vom opri in scurt la fiecare din duhurile rugaciunii.

Duhul trandaviei nu este simpla trandavie tru­peasca. Omul de la inceput a fost randuit sa lucreze; munca ii este o necesitate fireasca, pentru agonisirea celor necesare existentei: hrana, locuinta, imbracaminte. Sfantul Efrem se gandeste la o trandavie mult mai vatamatoare, aceea a nelucrarii poruncilor lui Dumnezeu. „Dumnezeu este ascuns in Porunci”, zic Parintii (Sfantul Marcu Ascetul) si se descopera pe masura implinirii lor. Implinirea poruncilor deci este conditia cresterii omului celui nou, a dobandirii asemanarii sale cu Dumnezeu. Tot omul este chemat sa fie sfant, sa fie Dumnezeu prin har si daca nu toti ajung aici, este datorita lenevirii, trandaviei, care este direct potrivnica cresterii omului duhovnicesc, refuzul propriei sale dezvoltari, inchircirea in nedesavarsire.

Grijirea de multe este semnul impatimirii de cele materiale, cleiul care ne tine lipiti de cele pamantesti (Scara). Ea este legata de trandavie, care nesocotind lucrarea poruncilor, isi cauta o mincinoasa implinire raspandindu-se in cele din afara, in grija de multe, cum sa-si agoniseasca cele placute si sa scape de cele dureroase; cautarea placerii si fuga de durere fiind, dupa Sfantul Maxim, grija permanenta a omului impatimit. Dimpotriva, toti Parintii recomanda „faradegrija de toate”, singura grija indreptatita fiind grija de mantuire.

Iubirea de stapanire este duhul rautatii care stramba purtarea cu semenii nostri, nesocotindu-i si transformandu-i in simple unelte si mijloace de profit; injoseste valoarea omului, coborandu-l in randul lucrurilor. Adevarata stapanire intre oameni nu este profitoare, ci slujitoare, dupa pilda si cuvantul Mantuitorului: „Cine vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie tuturor sluga” (Matei 20, 25); iar slujirea aproapelui este porunca evanghelica si fapta de mare cinste: slujire lui Dumnezeu. Vedem ca si iubirea de stapanire este legata de grijirea de multe. Intr-adevar, cand toata grija omului este indreptata spre cele materiale, in chip firesc si omul este transformat in lucru sau unealta, care nu valoreaza mai mult decat profitul pe care-l aduce.

Grairea in desert zice Sfantul Ioan Scararul (tr. II), este injosirea celui mai de pret dar dat omului de Dumnezeu: darul cuvantului; vorbaria si palavrageala arata un launtru stricat, care duce la stricarea altora; este „scaunul slavei desarte, urmarea imbuibarii si a necuratiei”. De aceea Mantuitorul ne spune ca in ziua Judecatii vom da seama de tot cuvantul desert (Matei 12, 36), iar Sfintii Parinti au laudat mai mult tacerea (Cuviosul Agaton, Arsenie), care este graiul veacului viitor (Sfantul Isaac Sirul).

O simpla privire asupra celor patru duhuri rele ne duce la o constatare foarte insemnata. Cele patru rele se leaga unele de altele si formeaza un fel de povarnis pe care aluneca omul stapanit de ele. Din trandavie si negrija de mantuire, omul da in mincinoasa lucrare a raspandirii in grija de multe; din aceasta cade in duhul de stapanire, care nesocoteste si injoseste pe aproapele, iar de aici ajunge la nesocotirea proprie, prin degrada­rea cuvantului in grairea desarta. Or, toti Sfintii Parinti arata ca o conditie esentiala pentru sporirea duhovniceasca este paza constiintei neprihanite dinspre patru parti: fata de Dumnezeu, silindu-ne necontenit la impli­nirea Poruncilor Lui; fata de aproapele, ferindu-ne de tot lucrul potrivnic dragostei de aproapele; fata de lucruri, folosindu-le potrivit cu rostul pentru care au fost create, adica pentru trebuinta si cu infranare; si fata de sine, folosind bine darurile primite de la Dumnezeu.

Daca acum luam bine seama, observam ca cele patru patimi vatama constiinta din toate aceste patru parti. Trandavia vatama constiinta fata de Dumnezeu, ca una care se impotriveste lucrarii Harului din noi; grija de multe vatama constiinta fata de lucruri, pe care le intrebuinta spre pierzarea si nu spre mantuirea noastra: iubirea de stapanire, care nesocoteste pe om, vatama constiinta fata de aproapele, iar grairea in desert vatama constiinta fata de sine, prin irosirea marelui dar dumnezeiesc al cuvantului. Astfel, cele patru patimi arata o stare de imbolnavire generala a sufletului, care altereaza purtarea omului fata de tot ceea ce-l inconjoara: fata de Dumnezeu, fata de aproa­pele, fata de lucruri si fata de sine. Omul nepasator de mantuire, raspandit in grija de multe, asupritor de aproapele si slobod la limba este chipul acestei imbolnaviri sufletesti, chipul omului de pacat. Intelegem acum de ce Sfantul Efrem a ales in rugaciunea sa tocmai aceste patimi.

Dimpotriva, care sunt trasaturile sufletului sanatos, o vedem din partea a doua a rugaciunii Sfantului Efrem, in care cerem de la Dumnezeu sa ne daruiasca duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, asupra carora ne oprim in scurt acum.

Duhul curatiei nu trebuie inteles ca simpla curatie trupeasca de pacatele desfranarii. Curatia este prima treapta a nepatimirii, starea sufletului curatit de patimi, gata pentru lucrarea virtutilor. „Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain” (Psalmul 136, 4), ziceau evreii in robia Babilonului, pe care talcuindu-o Parintii ne invata ca nu putem aduce nici un rod de fapta buna, cata vreme ne aflam in robia patimilor. De aceea si Sfantul Efrem pune curatia in fruntea tuturor virtutilor.

Gandul smerit este asezarea in starea fireasca a existentei noastre: pe de o parte fapturi slabe si neputin­cioase; pe de alta, pe toate avandu-le si insasi existenta primite in dar de la Dumnezeu. De aceea Sfintii Parinti ziceau ca smerenia este, a se socoti omul pe sine mai prejos decat toti oamenii, chiar si decat dobitoacele, si a pune pe seama lui Dumnezeu toate faptele sale bune.

Rabdarea este fireasca omului smerit, care isi recunoaste pacatele si isi da seama ca este vrednic de nenumarate pedepse din partea lui Dumnezeu, ca o sluga lenesa, care nesocoteste Poruncile Domnului sau. De aceea si rabda cu bucurie necazurile si incercarile vietii, fiind incredintat ca: „prin multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22), si ca numai „cine rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Matei 24,13).

Dragostea este plinatatea a toata virtutea. Cine are curatie, smerenie si rabdare, acela este si iubitor de Dumnezeu si de aproapele, caci in cine salasluieste dragostea Insusi Dumnezeu petrece, care este Dragoste (I Ioan 4, 8).

Daca cele patru patimi formau un povarnis de la trandavie tot mai jos, cele patru virtuti sunt trepte suitoare de la curatie pana la Dumnezeu, totodata, ele sunt potrivnice celor patru duhuri rele si ne arata cum ne putem tamadui sufletul imbolnavit de ele. Curatia vindeca sufletul imbolnavit de grairea in desert, smerenia insanatoseste legaturile cu aproapele, rabdarea ne scapa de impatimirea fata de lucruri, iar dragostea vindeca nepasarea de mantuire, prin recunostinta si iubirea fata de Dumnezeu. Pentru ca la cel curat toate sunt curate, deci si limba; cel smerit socoate pe aproa­pele mai bun decat pe sine; cel rabdator nu-si pune nadejdea in lucruri, iar iubitorul de Dumnezeu se straduieste necontenit sa implineasca poruncile Lui.

Astfel, omul stapan pe limba, smerit indelung rabdator si iubitor de Dumnezeu ne infatiseaza icoana curatita de patimi a omului duhovnicesc.

Precum vedem, alegerea celor doua siruri de duhuri din rugaciunea Sfantului Efrem are un adanc inteles duhovnicesc. Ea ne pune fata in fata doua icoane: aceea a omului stricat de patimi si aceea a omului innoit prin virtute; starea pacatoasa in care ne aflam si de care ne rugam lui Dumnezeu sa ne scape, pe de o parte, si starea duhovniceasca spre care tindem, pe de alta parte, rugand pe Dumnezeu sa ne-o daruiasca.

Partea a treia a rugaciunii Sfantului Efrem: „Asa, Doamne, daruieste-mi sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu…”, este o recapitulare, intr-o forma mai concisa a celor cerute in partea a doua a rugaciunii. Intr-adevar, vederea pacatelor proprii este un semn al smereniei, iar neosandirea aproapelui, un semn al dragostei, „care indelung rabda si nu se poarta cu necuviinta…” (I Corinteni 13). Cele doua mari virtuti sunt strans legate intre ele. „Sfintita doime, zice Sfantul Ioan Scararul, este dragostea si smerenia; cea dintai inalta iar cea de pe urma pe cei inaltati ii sprijineste si nu-i lasa sa cada” (Scara, 25, 37).

Incheierea rugaciunii cu cererea celor doua culmi ale vietii duhovnicesti: smerenia si dragostea, vrea sa ne arate ca celui ce s-a izbavit de patimi si s-a angajat pe calea virtutii, i se deschide nesfarsita cale a desavarsirii, a asemanarii cu Dumnezeu, Care insusi este Smerenie si Dragoste.

Dupa rostirea rugaciunii cu cele trei metanii, se fac douasprezece inchinaciuni pana la pamant, zicand in taina si repetandu-le de trei ori, urmatoarele patru stihuri:

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul.

Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul.

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mantuieste-ma.

Fara de numar am gresit, Doamne iarta-ma!

Observam ca cele patru stihuri sunt strabatute de doua simtaminte; pe de o parte, apasarea constiintei pentru pacatele savarsite: sunt pacatos, intinat, am gresit fara de numar; pe de alta, increderea in milosti­virea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu: miluieste-ma, curateste-ma, iarta-ma! Sunt cele doua stari sufletesti, despre care spun Sfintii Parinti ca mereu trebuie sa ne insoteasca pe calea mantuirii: teama si nadejdea; nelasandu-ne prinsi de teama sau de deznadejde, ci imbinand mereu teama cu nadejdea (Filocalie, Petru Damaschin). Aceste simtiri au inaltat pe vamesul, au adus la casa parinteasca pe fiul risipitor si au deschis talharului Raiul.

Daca aruncam acum o privire asupra intregii rugaciuni si a randuielii cu care se face rugaciunea Sfantului Efrem, ce observam? Mai intai ne uitam la chipul omului stricat de cele patru duhuri rele si ne rugam lui Dumnezeu sa ne izbaveasca de el; privim apoi icoana omului innoit prin cele patru daruri ale Sfintului Duh si cerem sa ne ajute Dumnezeu sa sporim pe aceasta cale. Dupa aceea, staruim in rugaciunea tacuta, smerindu-ne pentru neputintele si pacatele noastre si cu mare incredere si nadejde in ajutorul lui Dumnezeu. Toate aceste simtiri le insotim de metanii si inchinaciuni. Ce vrea sa insemneze oare toata aceasta randuiala de rugaciune?

rugaciunea Efrem Sirul Rusia bisericaMetania trupeasca, plecarea cu capul pana la pamant, este semnul vadit al pocaintei: prin plecare marturisim caderea noastra in pacat, starea decazuta in care ne aflam; iar prin ridicare aratam vointa noastra de a ne ridica, de a ne izbavi de pacat, de a ne innoi sufleteste. Dar cuvantul metanie (meta-noia) insemneaza si innoire a mintii, schimbare, lucrare de prefacere a omului de pacat in omul cel nou, induhovnicit, care se savarseste prin pocainta.

Iata deci ce lucru minunat arata aceasta practica a rugaciunii Sfantului Efrem insotita de metanii: ceea ce spunem cu gura in rugaciune, o aratam totodata si cu trupul, cu intreaga noastra fiinta, ne recunoastem paca­tosenia in care ne aflam si cadem cu smerenie la pamant; dar ne ridicam imediat, aratand dorinta noastra de grabnica indreptare. Ca si cum am zice:

„Doamne, uite cum am cazut si ce ticalosit sunt; robit de patimi si instrainat de la Tine si de toata faptura! Dar nu vreau sa raman asa; al Tau sunt, mantuieste-ma, fa-ma iarasi salas al Sfantului Tau Duh”!

Este aici mai mult decat rugaciune, este insasi lucrarea pocaintei care preface si innoieste pe om. Este o prefacere reala, care ne duce cu mintea la prefacerea euharistica de pe Sfantul Jertfelnic. Este Euharistia de pocainta a omului. Caci asa cum la Sfanta Liturghie prin chemarea de catre preot a Sfantului Duh, painea si vinul aduse inainte se preschimba in Trupul si Sangele Domnului, tot asa si aici: implorarea lui Dumnezeu cu smerenie, cainta adanca si credinta neindoielnica, omul de pacat se preface in om duhovnicesc. Şi precum Epicleza euharistica este ascultata si implinita imediat de Dumnezeu, tot asa si innoirea prin pocainta adanca se realizeaza degraba. Ne incredinteaza de aceasta insasi Sfanta Evanghelie. Vamesul a suspinat din adancul inimii: „Milostiv fii mie, pacatosul”!, si indata s-a indreptat. Talharul pe Cruce a strigat: „Pomeneste-ma, Doamne”, si a auzit imediat: „Azi, vei fi cu Mine in Rai” (Luca 23, 43). Şi ne incredinteaza apoi descoperirile din vietile unor mari sfinti: Cuviosul Pavel cel Simplu, Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos s.a. si invataturile marilor dascali ai Bisericii.

Sf Efrem SirulDaca Liturghia euharistica este Liturghia dragostei de oameni a lui Dumnezeu, Liturghia Pocaintei este raspunsul omului la dumnezeiasca dragoste, prin daruire totala in mainile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu primind jertfa de pocainta, curata si innoieste pe om cu adanca schimbare: „De vor fi pacatele voastre ca negreala, Eu le voi face albe ca lana”, zice Domnul (Isaia 1, 18). Asa de adanca si de totala este puterea innoitoare a pocaintei. De aceea si Sfanta Biserica a randuit pentru tot crestinul o anumita vreme a anului, sfintita Patruzecime, in care sa se indeletniceasca in chip deosebit cu aceasta lucrare curatitoare si sfintitoare. Daca pocainta este asa de necesara pentru tot crestinul, apoi pentru monah ea este indeletnicirea lui de baza. Pentru ca “toata viata monahului este o indeletnicire de pocainta, iar monahul este cel ce graveaza pocainta in toata viata Bisericii” (Arhim. Gheorghe Kapsanis, Egumenul Manastirii Grigoriu, nr. 2/1977).

De aceea n-as vrea sa inchei, inainte de a atrage atentia si asupra altui aspect al rugaciunii Sfantului Efrem, in directa legatura cu viata calugareasca. Daca luam aminte la cele patru duhuri bune din rugaciune, usor vom recunoaste in ele fagaduintele de baza ale vietii monahale in duhul curatiei, fecioria; in duhul smereniei, ascultarea; in duhul rabdarii, saracia, iar in duhul dragostei legea fundamentala a vietii obstesti. Astfel, pentru monah, rugaciunea Sfantului Efrem este totodata rugaciune de pocainta si rugaciune pentru a fi monah desavarsit. Trasaturile omului innoit prin pocainta sunt si ale monahului implinit. Deci adevaratul monah este lucratorul necontenit al pocaintei. Întelegem acum mai deplin, cuvantul de mai sus al Parintelui Egumen Gheorghe, ca: “toata viata monahului este o indeletnicire de pocainta”, si de ce acel parinte duhovnicesc, pomenit la inceput, se ruga in toate zilele anului cu rugaciunea: “Doamne si Stapanul vietii mele…”!

(din: Ieromonah Petroniu Tanase, “Chemarea Sfintei Ortodoxii”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2006)

Legaturi:


Categorii

1. Slider, Calugaria / viata monahala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Petroniu Tanase, Pocainta, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Efrem Sirul, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

40 Commentarii la “Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul din Postul Mare: “Doamne si Stapanul vietii mele…”. TALCUIREA PARINTELUI PETRONIU: LITURGHIA POCAINTEI

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Zi aliturgica

    II Corinteni 4, 6- 15

    6. Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: “Strălucească, din întuneric, lumina” – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
    7. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi,
    8. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
    9. Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
    10. Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
    11. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
    12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
    13. Dar având acelaşi duh al credinţei, – după cum este scris: “Crezut-am, pentru aceea am şi grăit”, – şi noi credem: pentru aceea şi grăim,
    14. Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
    15. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.

  2. Care este randuiala Postului Mare in tipic? In ce zile se ajuneaza?In zile de ajunare se poate lua Aghiazam Mare de catre oricine sau numai cu binecuvantare de la duhovnic?Cand se poate consuma undelemn si vin?

    Multumesc.
    Post usor si cu folos duhovnicesc pt toata lumea!
    Sa traim acest post asa cum se cuvine, dupa putinta fiecaruia.
    Sa punem inceput bun in duh de rugaciune, post, iertare si smerenie.

  3. Comori duhovniceşti ,alese
    Trimise lumii prin cuvinte,
    Culese’n ani de nevoinţă,
    În rugi adânci şi-n lacrimi sfinte.

    În ele ne găsim şi hrană
    Şi râvnă vie şi chemare
    Şi etalon dar şi oglindă,
    -A vieţii- pentru fiecare.

    Ne cheamă sfântul la iubire
    În modul cel mai delicat.
    La studiu fin, adânc, lăuntric,
    La fapte-cu adevărat-.

    La ce-i mai vrednic şi mai dulce.
    La ce-i mai viu şi mai frumos,
    În crucea vieţii personale
    Prin darul Domnului Hristos.

    Ne-arată’n vorbe de lumină
    Ce ni s’oferă prin credinţă.
    Dar spune –dulce- totodată
    Că darul cere nevoinţă.

    Că nimeni nu ajunge vrednic,
    Numai prin simpla instruire,
    Prin cunoştinţa ne tradusă
    În nevoinţă, din iubire.

    Cuvinte’adânci ,cuvinte’nalte
    Comori de har şi de iubire,
    De lămurire şi de sprijin,
    Şi de îndemn la mântuire.

    Cuvinte ce ne-au fost trimise,
    -Cu scop precis- la fiecare,
    Care citim aceste rânduri
    Pentru’a le pune în lucrare.

  4. Postul Mare este cel mai sever, nu doar cel mai lung. Prima saptamana este f aspra ca sa se obisnuiasca trupul cu postul de la inceput. Adica nu se mananca luni, marti si joi, ci doar miercuri si vineri mancare uscata, o data in zi, iar sambata cu ulei si vin, de doua ori. Anul acesta praznuirea Sf. Gherman si Ioan Casian se muta sambata pt a se posti cum se cuvine miercuri. Aceasta este randuiala de tipic pt cei din manastiri. Cei din lume se vor adapta dupa posibilitati si cu sfatul duhovniculuui.
    Aghiazma mare se obisnuieste sa se ia dupa macar o zi de post cu dezlegare de la duhovnic sau dupa spovedanie. Nu exista o regula bine precizata. Aghiazma mica se ia fara dezlegare, dar pt aghiazma mare e bun sfatul duhovnicului.
    Restul postului este dezlegare la vin si untdelemn sambata si duminica si in sarbatorile mai importante, cum ar fi Sf. 40 de Mucenici.
    Saptamana mare are si ea o randuiala aparte, cam ca in prima saptamana. Adica nu se mananca nimic luni si marti, ci miercuri si joi. Vinerea Mare se tine post negru, iar sambata se mananca atat cat e necesar pt a rezista la slujba de Inviere.
    Pana atunci sa ne iertam si sa trecem cu duh bun zilele Patruzecimii!

  5. Pingback: INTERVIU CU PARINTELE MIHAIL STANCIU DESPRE POSTUL PASTILOR. Cum se tine postul placut lui Dumnezeu? -
  6. Pingback: CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL (text, audio, video) -
  7. Pingback: POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE (Recomandari duhovnicesti) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: MERINDE DUHOVNICESTI DE LA MANASTIRILE ESSEX SI PUTNA: Staretul Melchisedec Velnic despre grairea in desert. Parintele Zaharia Zaharou – raspunsuri duhovnicesti: Cum vom putea face fata vremurilor apocaliptice? -
  9. Pingback: MERINDE DUHOVNICESTI DE LA MANASTIRILE ESSEX SI PUTNA: Staretul Melchisedec Velnic despre grairea in desert. Parintele Zaharia Zaharou – raspunsuri duhovnicesti: Cum vom putea face fata vremurilor apocaliptice? -
  10. Pingback: Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Tristetea stralucitoare a Postului Mare: CANTARI DIN SLUJBA PAVECERNITEI MARI (VIDEO + AUDIO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Sfantul Ioan din Kronstadt: INVATATURA IN MIERCUREA PRIMEI SAPTAMANI A POSTULUI MARE. Indemn la cercetare launtrica severa inaintea Impartasirii -
  13. Pingback: SAPTAMANA PATIMILOR. Sfanta si Marea Luni. Blestemarea smochinului neroditor si pomenirea lui Iosif cel preafrumos -
  14. Pingback: PS MARC NEMTEANUL, in conferinta de la Iasi, despre CE INSEAMNA A FI CRESTIN si CUM (NU) TREBUIE SA NE RAPORTAM LA PACAT (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE (Recomandari duhovnicesti) - Recomandari
  16. Pingback: SAPTAMANA ALBA, saptamana a treia a Triodului. PREGATIREA PENTRU SFANTUL SI MARELE POST -
  17. Pingback: IN PRAGUL POSTULUI MARE: Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL DUHOVNICESC si IERTAREA APROAPELUI -
  18. Pingback: POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite -
  19. Pingback: Sfantul Luca al Crimeei: talcuire din RUGACIUNEA SFANTULUI EFREM SIRUL despre DUHUL IUBIRII DE STAPANIRE, DUHUL GRAIRII IN DEȘERT si DUHUL GANDULUI SMERIT: “Cat de putina sme­renie este in ziua de astazi!” -
  20. Pingback: INDEMN LA CITIREA PSALTIRII IN POSTUL MARE si la mai multa rugaciune pentru intreaga lume – de la PARINTELE STARET MELCHISEDEC AL PUTNEI. Plus: AVERTISMENT fata de caderile “de-a dreapta” (audio + text) -
  21. Pingback: DUMINICA IERTARII, DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI. Predici video si audio, cantari psaltice. DE CE SI IN CE FEL AR TREBUI SA TINEM POSTUL MARE? | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: DRUMUL OMULUI INSPRE RAIUL PIERDUT. Rostul, puterea, masurile si… dusmanii Postului. PREDICI folositoare ale Parintelui IOANICHIE BALAN la INCEPUTUL POSTULUI MARE: “Cântarea Domnului nu se cântă în pământ străin şi bucuria Duhului Sfâ
  23. Pingback: PLANSUL – INTOARCEREA IN RAIUL DIN CARE NE-AM IZGONIT PRIN RAZVRATIRE – Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea restauratoare a pocaintei (I) | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: METANIILE IN POSTUL MARE. Ce semnifica? De ce e nevoie sa implicam si trupul in rugaciunea de pocainta? | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: “Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…”– PREDICI ale CUVIOSULUI IOAN KRESTIANKIN la INTRAREA IN POSTUL MARE trecand prin DUMINICA IERTARII: “Nu are nevoie Dumnezeu de făţărnicia noastră… Nu va primi Domnul numero
  27. Pingback: CUM SA PETRECEM PRIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE? | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: PLÂNGÂNDU-NE CĂDEREA, LA PORŢILE RAIULUI… Ce înseamnă PĂCATUL și care este POCĂINŢA ADEVĂRATĂ? “Este nevoie să-şi tragă sufletul pentru început, să-şi revină din zilnica alergătură, să se strămute de la observarea contin
  29. Pingback: Sfantul Luca al Crimeei: talcuire din RUGACIUNEA SFANTULUI EFREM SIRUL despre DUHUL IUBIRII DE STAPANIRE, DUHUL GRAIRII IN DEȘERT si DUHUL GANDULUI SMERIT: “Cat de putina sme­renie este in ziua de astazi!” | Cuvântul Ortodox
  30. Pingback: POSTUL MARE – EXAMENUL RADIOGRAFIC AL SUFLETULUI si SANSA SCHIMBARII: “Haideti sa nu pierdem prilejul pe care ni-l ofera, inca o data, Postul Mare…”/ POST DUPĂ PUTERE, DAR POST DE PĂCATE, NU DOAR DE BUCATE! | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate