Slujba Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul

La VECERNIA MICA

La Doamne, strigat-am… se pun Stihi­rile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria…

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Ierarhul Dom­nului, pe luminătorul cel dat nouă de Marele Arhiereu în vremurile cele mai de pe urmă, care bine săvârșind călătoria în acest veac trecător de acum, mij­locește neîncetat pentru mân­tuirea sufletelor noastre (de două ori).

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh, și asemeni lui Iosif cel de demult ai fost dus în robie, unde și mai mult darurile ți-ai sporit, alesule iconom al tainelor dumnezeiești, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă.

Departe de casa părinților tăi, ascultător te-ai făcut de Dumnezeu și te-ai nevoit, Feri­cite Părinte, cu dragostea lui Hristos biruind întristările și ispitele lumii. Pentru aceasta și Dumnezeu a revărsat har asu­pra ta, comoară și izvor de înțelepciune făcându-te. Dăruiește-ne dintru aceasta și nouă celor ce să­vârșim sfântă pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Lăsând patria pământească, viața între cei străini ca pe o nevoință ai primit-o, preaînțelepte. Și cu răbdare neîncetat lucrând prin scris și prin tipar, întru bucuria Domnului tău ai intrat, căci ca o slugă bună și credincioasă ai înmulțit talanții cei dați ție de Stăpânul tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

La Stihoavnă

Stihiri, glasul al 2-lea,
podobie: Casa Efratului…

Prin scris și prin tipar ai luminat, Părinte, turma cuvântătoare, pe calea mântuirii ducând-o, ca un bun păstor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Semn de la Dumnezeu primind, Sfinte Antime, ai zidit mănăstire în mijlocul cetății, ca dar tuturor Sfinților.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi (Psalm 67: 36).

Vas al Sfântului Duh, prin fapte de virtute fiind tu, Preasfințite, primit-ai și cununa sfârșitului mucenicesc.

Slavă…, asemenea:

Tuturor Sfinților lăcaș închinând, Sfinte, și lor urmând prin fapte, acum cu dânșii lauzi în cer pe Cel întreit Sfânt.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu,
asemenea:

Oamenii pe pământ și Îngerii în ceruri slăvesc, Fecioară-Maică, minunea întrupării din tine a lui Dumnezeu.

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost rânduit păstor și învățător turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Slavă…, Și acum…,
al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, același glas:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce luând Pătimire, ne-a mântuit pe noi de stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

Ectenia întreită scurtă și Otpustul mic.

***

La VECERNIA MARE

După obișnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi. La Doamne, strigat-am…, se pun Stihi­rile pe 8, glasul 1, podobie: O, preaslăvită minune…

Precum Iosif cel preafrumos oarecând a fost vândut de frații săi ismaelitenilor, așa și tu, cinstite Părinte, în tinerețe ai fost vândut ca rob și scos din Iviria, țara ta. Dar tu, cu smerenie și răbdare printre străini viețuind, în taină ai agonisit darurile Duhului Sfânt și ai primit răscumpărarea, învrednicindu-te a sluji la Sfântul Mormânt al Domnului (de două ori).

Cu ascultare venind în Mănăstirea Cetățuia de la Iași, nevoitor preaînvățat te-ai arătat, Părinte înțelepte. Că darul limbilor tu l-ai lucrat, de rugăciune îngrijind și înțelegeri mari agonisind. Drept aceea și păstor obștii ai fost rânduit, între călugări strălucind cu virtuțile și cu înțelepciunea (de două ori).

Văzând darul Duhului Sfânt cu care Domnul te-a împodobit, iubitorul de Dum­nezeu Voievod Constantin Brâncoveanu s-a minunat, Părinte luminate, cu multă cinste primindu-te și ocrotindu-te. Că tu, lăcaș Sfintei Treimi fiind prin rugăciune și trudă neîncetată, ai adus folos poporului binecredincios, prin cărțile lucrate de tine luminând toate ținuturile creștinești.

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu, îndreptător credinței și mângâietor popo­rului. Pentru aceasta, după vrednicie ai fost rânduit egumen al mănăstirii Snagovului, episcop al Râmnicului și apoi mitropolit al Țării Românești. Că, turma dreptcredincioșilor păstorindu-o cu toiagul smereniei și al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor și ca o lumină pe toți i-ai călăuzit spre Hristos, Sfinte Ierarhe Antim.

Propovăduitor prealuminat al dogmelor de Dumnezeu insuflate și neînfricat apărător al Ortodoxiei te-ai arătat, Ierarhe înțelepte. Că, prin lumina cuvintelor tale, ai biruit întunericul eresurilor și ai îm­podobit graiul românesc și inimile credincioșilor. Că întru tine Duhul Sfânt grăia tainele împărăției lui Dumnezeu, pe care, ca pe niște bunătăți nepie­ritoare, tuturor le vestești.

Ocrotitor al celor străini, aju­tător al celor necăjiți și dascăl al preoților ai fost, Sfinte Părinte Antim, adeverind cu viața ta învățătura lui Hristos pe care ai propovăduit-o. Pen­tru aceasta, prin nevoințele tale călugărești, prin rugăciunile cele cu milostenii împletite și prin jertfa de sânge, veșmântul arhieriei tale l-ai înfrumu­sețat, alergând neobosit la Stă­pânul Hristos, pe Care roagă-L, împreună cu toți Sfinții, să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Cu un glas te lăudăm credincioșii, Părintele nostru Antim, cel ce ai primit de la Hristos jugul păstoririi oilor celor cu­vântătoare și cârmuirea Sfintei Sale Biserici din Țara Ro­mâ­nească. Și, precum în viața cea pământească, mișcat ai fost de dragoste pentru popor și mij­locitor ai fost pentru turma ta, așa și acum, în Biserica cea bi­ruitoare din ceruri aflându-te și de privirea feței lui Hristos veselindu-te, roagă-te să se mân­tuiască sufletele noastre.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii (Dogmatica), același glas:

În Marea Roșie, chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a închipuit oarecând. Acolo era Moise, despărțitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israel, iar aici pe Hristos L-a născut fără sămânță Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar Cea fără prihană, după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești și mai înainte ai fost și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Vohod, Lumină lină…

Prochimenul zilei și Paremiile

De la Pilde, citire:

(10: 7, 6; 3: 13-16; 8: 6, 34-35, 4, 12, 14, 17, 5-9; 22: 21, 19; 15: 4)

Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu aceasta decât vistieriile de aur și argint. Mai scumpă este decât pietrele cele de mult de preț; nimic rău nu-i stă împotrivă. Cunoscută este tuturor celor ce se apropie de ea și tot ce este de preț nu este vrednic de ea. Că din gura ei iese dreptatea, legea și mila pe limbă le poartă. Deci, ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; și fericit este omul care va păzi căile mele. Că acestea sunt căi ale vieții și, mergând pe ele, va afla bunăvoința pregătită lui de Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi și îndrept glasul meu către fiii oamenilor. Că, eu, înțelepciunea, sălășluiesc în sfat, iar cunoașterea și cugetarea eu le-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. Înțelegeți dar, cei fără de răutate, chibzuința, și voi, cei neînvățați, puneți la inimă. Ascultați-mă iarăși, că lucruri de cinste vă voi spune și voi deschide buzele mele pentru a vă învăța cele drepte; că gura mea va grăi adevărul, iar buzele mincinoase sunt necurate înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este în ele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înțeleg și netede pentru cei ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi cuvânt adevărat, ca nădejdea voastră să fie în Domnul și să vă umpleți de Duh.

De la Pilde, citire:
(10: 31-32; 11: 2, 6, 7, 19; 13: 9; 15: 2; 14: 33; 22: 11; Înțelepciunea lui Solomon
6: 13, 12, 14 – 16; 7: 30; 8: 2-4, 7, 8, 17, 18, 21; 9: 1-5, 10 – 11, 14)

Gura celui drept rostește înțelepciunea, iar buzele oamenilor drepți picură haruri. Gura celor smeriți cugetă înțelepciune, iar dreptatea îi izbăvește de moarte. La moartea omului drept nu piere nădejdea, că fiul cel drept se naște spre viață. Din bunătățile lui va culege roada dreptății. Lumină va fi drepților de-a pururea și de la Domnul vor primi har și slavă. Limba înțelepților știe cele bune și în inima lor se va odihni înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără de prihană în cale. Înțelepciunea Domnului va lumina fața celui ce înțelege, că ea se face cunoscută întâi celor ce o doresc și este lesne privită de cei ce o iubesc. Cel ce aleargă la ea dis-de-dimineață nu se va osteni, și cel ce priveghează pentru ea, degrab fără de grijă va fi. Că ea însăși umblă în căutarea celor vrednici de ea și în căile lor li se arată cu bunăvoință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea. Pentru acestea am ajuns doritor al frumuseții ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețea mea și m-am străduit să mi-o aduc mireasă. Și Stăpânul tuturor a iubit-o, că este cunoscătoare a științei lui Dumnezeu și alege lucrările Lui. Ostenelile ei sunt virtuțile. Ea învață cumpătarea și chibzuința, dreptatea și vitejia, decât care nimic nu este mai folositor oamenilor în viață. Dacă dorește cineva multă pricepere, ea știe cele de demult și prevede cele viitoare. Știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor. Cunoaște mai înainte semne și întâmplări neobișnuite, precum și vremurile și prilejurile potrivite. Și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este întru ea și un nume bun prin părtășia la cuvintele ei. Pentru aceasta m-am îndreptat către Domnul și m-am rugat Lui și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al Părinților și Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate numai prin cuvântul Tău, și, cu înțelepciunea Ta, l-ai alcătuit pe om, ca să stăpânească făpturile cele zidite de Tine și să conducă lumea întru cuvioșie și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe tronurile Tale și nu mă lepăda dintre robii Tăi, că eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale. Trimite-mi înțelepciune din sfântul Tău locaș și de pe tronul slavei Tale, ca, fiind de față lângă mine, să mă învețe ce este bine-plăcut Ție, și să mă călăuzească întru cunoștință, și să mă păzească întru slava ei. Că toate gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de primejdia căderii.

De la Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(Pilde 29: 2; Înțelepciunea lui Solomon 4: 1, 14; 6: 11, 18, 21, 22; 7: 15, 16, 21, 22, 26, 27, 29; 10: 9, 10, 12; 7: 30; 1: 8; 2: 1, 10-11, 12, 13-16, 17, 19-22; 16: 13; Sirah
2: 11; Înțelepciunea lui Solomon 16: 8; Sirah 2: 11; Pilde 3: 34)

Lăudat fiind dreptul, se vor veseli popoarele; că pomenirea lui este fără de moarte, de vreme ce este cunoscut și de Dumnezeu, și de oameni; și plăcut este Domnului sufletul lui. Iubiți dar, oamenilor, înțelepciunea, poftiți-o și veți ajunge învățați. Că începutul ei este dragostea și paza legilor. Cinstiți înțelepciunea, ca să împărățiți în veci. Spune-voi vouă și nu voi ascunde de voi tainele lui Dumnezeu. Că Acesta este Povățuitorul înțelepciunii și Îndreptătorul înțelepților. Și în mâna Lui este toată priceperea și știința lucrărilor. Înțelepciunea, chivernisitoarea tuturor, ea m-a învățat, că întru ea este duh înțelegător și sfânt, strălucirea luminii celei de-a pururea și chipul bunătății lui Dumnezeu. Ea rânduiește prieteni ai lui Dumnezeu și proroci. Mai frumoasă este decât soarele și decât toată orânduiala stelelor. Luminii asemănându-se, se află mai întâi. Ea a izbăvit de dureri pe cei ce slujesc ei și i-a îndreptat pe cărări drepte; le-a dat cunoaștere sfântă și i-a păzit de vrăjmașii ce întind curse; le-a răsplătit și pentru lupta cea tare, ca să înțeleagă toți că buna cucernicie este mai puternică decât orice. Și răutatea nu va birui niciodată înțelepciunea, nici judecata nu va lăsa fără certare pe cei răi. Că au zis întru sine, gândind cu nedreptate: ,,Să-l asuprim pe cel drept, să nu ne fie milă de sfințenia lui și să nu ne rușinăm de căruntețile bătrâneților cele de mulți ani. Că ne va fi tăria noastră lege. Și să vânăm cu vicleșug pe cel drept; că nu este de niciun folos pentru noi și stă împotriva faptelor noastre și ne învinovățește de păcate împotriva învățăturii noastre. Și ne spune că are cunoașterea lui Dumnezeu și se numește pe sine slujitor al lui Dumnezeu. Și ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre. Greu ne este nouă și numai să-l vedem, că viața lui nu este asemenea altora și sunt deosebite cărările lui. De batjocură am fost socotiți înaintea lui și se depărtează de căile noastre ca de niște necurății, și fericește cele mai de pe urmă ale drepților. Să vedem, așadar, de sunt cuvintele lui adevărate și să ispitim cele ce i se vor întâmpla. Cu ocară și cu chinuri să-l cercetăm, ca să cunoaștem blândețea lui și să încercăm răbdarea lui. Să-l osândim la moarte de ocară, și să dovedim mincinoase cuvintele lui”. Acestea au gândit și au rătăcit; că i-a orbit răutatea. Și nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu; nici n-au socotit că Tu ești singurul Dumnezeu, Care ai stăpânire peste viață și peste moarte și mântuiești în vreme de necaz și izbăvești de orice rău, Tu, Cel îndurat și milostiv, Care dai cuvioșilor Tăi har și, cu brațul Tău, stai mândrilor împotrivă.

L a L I T I E

Stihirile, glasul al 2-lea:

Pe calea poruncilor lui Hristos călătorind, ai arătat tuturor că și acum, în vremurile de pe urmă, putem fi părtași ai harului lui Dum­nezeu. Deci, roagă-te Dom­nu­lui, Sfinte Ierarhe Antim, ca și noi să fim moștenitori ai veș­nicelor bunătăți cele pregătite mai înainte de întemeierea lu­mii de Părintele ceresc.

Vistierie preabogată a da­ru­rilor dumnezeiești te-ai făcut, împărțindu-ni-le cu îndestulare nouă, credincioșilor celor ce te cinstim. Că, precum pământul din rai era adăpat de patru râuri, așa și tu, Părinte înțelepte, în patru limbi ai luminat Biserica lui Dumnezeu. Drept aceea și noi îți mulțumim azi, Sfinte Ierarhe Antim, și cerem ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu viața cea veșnică să dobândim.

Slavă…, glasul 6-lea:

Viață pământească fără odih­nă ai dus, știind că vei da răspuns pentru toate sufletele cele încredințate ție; și plin de dra­goste fiind, neîncetat ai mijlocit pentru mântuirea celor ce au alergat la tine; ca un adevărat păstor, ai lucrat neobosit la întărirea credinței și la luminarea poporului prin virtuți și învățături. Iar noi, credincioșii, bucurându-ne de roadele tale, mulțumire îți aducem, slăvind pe Dumnezeu Cel ce te-a umplut de har. Pentru aceasta, roagă-te și acum, Sfinte Ierarhe Antim, să ne dăruiască Hristos Domnul pace și mare milă.

Și acum…, același glas:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu toți Sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

La STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea,
podobie: Când de pe lemn…

Cel ce în viață, pe pământ, plin de milostivă iubire erai față de săraci și te osteneai mereu să dai celor năpăstuiți mângâiere și sprijin bun, și nouă, Părinte, grabnic dăruiește-ne acum al tău ajutor, ca să fim izbăviți de primejdii, iar, prin mijlocirea ta, Sfinte, să ne faci părtași vieții veșnice.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura (Psalm 131: 9).

Pildă păstoriților ai fost întru adevăr și dreptate, Sfinte Părinte Antim, cel plăcut lui Dumnezeu, că pe cei răi îi mustrai pentru fărădelegea lor și, cu sârguință, îndreptai greșelile și orice rău obicei. Și acum, deci, condu-ne pe calea cea îngustă a nevoinței, la limanul veșnicei împărății.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Dragoste nestinsă ai avut întru toate zilele tale, Sfinte Ierarhe Antim, de Sfânta Biserică a lui Hristos Dumnezeu, pentru care și sufletul ți-ai pus, înțelepte, și ai propovăduit învățăturile ei prin Didahii și cărți tipărite; drept aceea, vas fără pată lui Hristos-Cuvântul te-ai făcut în veci.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Vrednic următor al Sfinților Apostoli ai fost, trimisule de Dumnezeu pe pământul românesc, Părintele nostru Antim, sârguindu-te la pro­povăduirea cuvântului lui Dum­nezeu; și, asemenea Cuvio­șilor Părinți făcându-te, ai trăit în înfrânare pustnicească, po­vățuindu-i pe toți la viața cea cumpătată. Și părtaș al Sfin­ților Mucenici te-ai arătat, cu mucenicie pentru dreapta credință sfârșindu-ți viețuirea cea pământească. Pentru aceasta, fiind încununat de Cel ce a primit osteneala ta, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, același glas:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit l-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără de prihană, care tuturor dăruiești curățire de păcate, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost rânduit păstor și învățător turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

La binecuvântarea pâinilor se cântă troparul Sfântului (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… (o dată). Iar de nu se face Litie, se cântă troparul Sfântului, Slavă…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii (caută-le în urmă, la Vecernia mică).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă Troparul Sfântului de două ori. Slavă…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, același glas (caută la Vecernia mică).

Întâiul rând de sedelne, glasul 1,
podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Urmând Arhiereului Hristos, înțelepte, păstor ai fost ales Sfintei Sale Biserici din Țara Românească, unde turma ta păstorind-o, pildă te-ai făcut, prin milostivă iubire, și ai luminat, prin ale tale cuvinte, pe toți cei dreptcredincioși (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Stăpâna tuturor, turn și zid de scăpare ești nouă în necaz, pentru care la tine venim, strigând de-a pururea: Izbăvește pe robii tăi de nevoi și boli, de nedreptăți și primejdii, că toate le poți, cu îndrăznirea de Maică spre Fiul și Domnul tău.

Al doilea rând de sedelne, glasul al 3-lea,
podobie: Pentru mărturisirea…

Cel ce, din pruncie, vas de cinste al Preasfântului Duh ai fost, Sfinte, și asemenea lui Iosif cel de demult înstrăinat ai fost silnic de țara ta, iar de Hristos ai fost pus păstor turmei Sale, roagă-te Lui, Mucenice Antim, ca să primim iertare de greșeli și viață veșnică (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Maica lui Hristos, nădejdea noastră, acoperământ fii totdeauna celor ce sunt de necazuri împovărați, că îndrăznire spre Domnul ai pururea, ca una ce L-ai născut pe pământ cu trup; pe Acesta roagă-L să ne ierte păcatele, ca vrednic să fim noi Împărăției Lui.

Polieleul, apoi Mărimurile:

Stih 1: Auziți aceasta toate neamurile. Ascultați toți cei ce locuiți în lume (Psalm 48: 1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Antim, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Stih 2: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Psalm 48: 3).

Veniți, toți pământenii, să lăudăm pe Ierarhul cel preaînțelept al Bisericii, pe slăvitul Antim, (zicând): pe povățuitorul călugărilor și al credincioșilor.

Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale (Psalm 25: 8).

Stih 4: Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate (Psalm 36: 30).

Stih 5: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de vorbire de rău nu se va teme (Psalm 111: 6).

Stih 6: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda (Psalm 83: 5).

Slavă…, glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ție, Dumnezeule!

Și acum…, același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie! Domnul este cu tine, (zicând:) și, prin tine, cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori)!

Al treilea rând de sedelne, glasul al 4-lea,
podobie: Degrab ne întâmpină…

La staulul cel de sus ai îndrumat turma ta, în chip înțelept trăind și Adevărul vestind, Ierarhe

Sfinte Antim; deci acum, cu toți Sfinții și cu Îngerii, lauzi Treimea cea Preasfântă și O rogi cu deadinsul să cerceteze cu milă poporul tău cel smerit (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fecioară, născând ca Om pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce este Izvor de viață nedeșertat, te rog, potolește-mi tu arșița sufletească și usucă izvorul patimilor cumplite, dăruind în schimb mie, cu a ta bunătate, harul dumnezeiesc.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea…

Evanghelia după Ioan (10: 9-16; Evanghelia Ierarhului
din Duminica a doua din Postul Mare).

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhu­lui Tău Antim, Milostive, cură­țește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născă­toarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:

Preaînțelepte Ierarhe Antim, cel ce lupta cea bună te-ai luptat, credința ai păzit și luminător lumii te-ai făcut prin învățăturile dreptei cre­dințe, aflându-te acum întru desfătarea Luminii ce­lei veșnice, cu îndrăznirea pe care ai do­bândit-o către Mântuitorul Hristos, roagă-L să dăruiască poporului tău izbăvire de păcate, pace și mare milă.

CANOANELE

Se pun: Canonul Născătoarei de Dumnezeu (al Paraclisului sau din Bogorodicină), pe 6, și Canonul Sfântului, pe 8.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea…

Părăsind casa părintească, întru osteneli te-ai nevoit, Părinte, răbdând întristări ne­numărate printre străini. Pen­tru aceasta, Domnul, văzând răbdarea ta, te-a umplut de mari daruri și te-a făcut ico­nom al Casei Sale.

Înălțându-ți sufletul neînce­tat către Domnul Hristos prin rugăciuni stăruitoare, te-ai făcut făclie a înțelepciunii celei de sus, cu care ai luminat neamuri întregi.

Slavă…

Curățindu-ți cu rugăciunea inima de negura patimilor, ai făcut-o primitoare a curatei lumini dumnezeiești, către care ne îndrumi și pe noi cu învățăturile tale, Ierarhe în­țe­lepte.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Fecioară, ceea ce ești izvorul milei, și ai născut pe Cel Milostiv, roagă-L să reverse mila Sa peste toți cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasii: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți…

Harul cel dumnezeiesc te-a împodobit cu darurile frumuseții cerești, Părinte, iar tu nouă ni le-ai împărtășit. Pentru aceasta și Dumnezeu a strălucit cu mai multă lumină în inima ta, făcându-te pildă și chip al milostivirii Sale.

Chemându-te Arhiereul cel Veșnic, vrednic arhiereu te-ai arătat, Sfinte Antim, că ai fost ocrotitor al celor necăjiți, orfa­nilor și văduvelor ajutător, tu­tu­ror cu dragoste slujind și pe toți povățuindu-i.

Slavă…

Cu multă înțelepciune du­hov­ni­cească ne înveți, Prea­sfințite, a ne închina Treimii celei dumnezeiești: Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, Uni­mea cea nedespărțită și atoatefăcătoare.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Mai presus decât oamenii și îngerii cei luminați ești, cu adevărat, Născătoare de Dum­nezeu, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce ține lumea în mâinile Sale iubitoare. Acestuia roagă-te și pentru noi, ca să fim izbăviți din toate nevoile.

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul…

Crucea Domnului ridi­când, înțelepte, și Lui urmând până în sfârșit, Părinte al celor necăjiți te-ai arătat, îndreptător al Ortodoxiei și povățuitor al credincioșilor. Că și străinătatea o ai răbdat, iar rugăciunea și milostenia niciodată nu le-ai părăsit, Preafericite. Pentru aceasta, Duhul Sfânt te-a umplut cu darurile Sale, pe care ni le-ai revărsat și nouă; pentru aceasta cu mulțumire grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dă­ruiască pace și mântuire celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pe ceea ce este ușă cerească și chivot, munte cu totul sfânt, nor strălucitor, să o lăudăm; pe scara cea cerească, raiul cel cuvântător, mântuirea Evei și odorul cel mare a toată lumea; că printr-însa s-a săvârșit mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor de demult. Pentru aceasta, grăim către aceasta: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli, celor ce se închină cu bună cinstire preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce șade în slavă…

Locuind întru tine, Cel ce pe toate le vede și le ocârmuiește te-a făcut luminător al poporului Său, înțelep­ciunea Lui strălucind prin viața și cuvintele tale, fericite Părinte.

Dojenind pe cei nedrepți, mân­gâind pe cei întristați, mi­luind pe cei săraci, întărind pe cei slabi, tuturor te-ai făcut toate, Ierarhe prealăudate. Pen­tru aceasta și credincioșii au văzut în tine darul lui Dum­nezeu și te cinstesc cu credință.

Slavă…

Curățindu-ți inima de orice întinăciune, mintea luminându-ți-o prin rugăciune, pe Dumnezeu L-ai văzut și cu El te-ai unit; iar nouă ne reverși râurile cunoașterii sfinte a Treimii Celei mai presus de fire.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Înălțat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută prin neascultare și lumea întreagă o ai luminat cu nașterea ta cea minunată. Că din tine răsărind Soarele dreptății, Hristos Dum­nezeul nostru, întunericul și umbra morții s-au risipit.

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Făcându-te următor ales al Stăpânului, lepădat-ai grijile cele pământești, fericite Părinte, și Împărăția Cerurilor ai dobândit cu nevoințele tale. Iar acum te rogi pentru cei ce cu evlavie te măresc pe tine.

Înaintea tronului lui Dum­nezeu acum stând, mărite Antim, nu înceta a te ruga pentru noi ca să fim izbăviți de gân­durile cele viclene și de răutățile vrăjmașului.

Slavă…

Cu vrednicie ai slujit lui Dum­nezeu, Ierarhe, și jertfă curată ai adus Treimii celei Una în trei Ipostasuri, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, iar acum, cu îngerii liturghisești în ceruri rugându-te și pentru noi.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejdea tuturor fiind, ceea ce ești grabnică ajutătoare, milostivește-te spre noi, Prea­cu­rată Fecioară, cei ce te che­măm cu stăruință și Născătoare de Dumnezeu te mărturisim.

Cântarea a 6-a

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu…

Cu ochiul minții mai înainte văzând cele ce aveau să fie, ai umplut de dogmele dreptei credințe lumea, vestind tuturor credința cea mântuitoare, și eresurile necre­dincioșilor le-ai biruit, punând înainte, ca mărturie neclintită, cinstitele tale fapte.

Uns fiind cu harul arhieriei, preoți ai sfințit și turma lui Hristos o ai apărat de vătămarea potrivnicilor, ­feri­cite Părinte, și orice rătăcire de la dreapta credință ai făcut-o neputincioasă cu lumina cuvintelor tale.

Slavă….

Lăudăm Treimea cea ne­des­părțită după ființă, Cea în trei Persoane numită: pe Tatăl, pe Fiul Cel Unul Născut și pe Sfântul Duh, o Împărăție și o Dumnezeire.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Rai însuflețit ești Născătoare de Dumnezeu, că întreg S-a sălășluit întru tine Hristos, venind în chip smerit să mântuiască neamul omenesc.

CONDACUL

glasul al 3-lea, podobie: Fecioara astăzi…

Sfințitor te-ai arătat în țara noastră, Părinte, plinind Evanghelia și pe popor luminându-l; sufletul, ca un păstor bun, pentru turma ta l-ai pus; sfânt lăcaș ai închinat tuturor Sfinților; drept aceea, Hristos Domnul ți-a pus cunună de daruri veșnice.

I C O S

Pe Ierarhul Domnului, cel ales de Dumnezeu, pe Antim cel preasfințit care a mângâiat și a întărit inimile credincioșilor cu înțelepciunea dreptei credințe, acum să-l lăudăm. Că s-a arătat grabnic ajutător al celor necăjiți și îndreptător al celor rătăciți în neștiință și în păcate, aducându-se lui Dum­nezeu jertfă curată și bineprimită. Pentru aceasta și Biserica îl cinstește ca pe un bun păstor și cald mijlocitor, care a primit de la Hristos Domnul cunună de daruri veșnice.

S I N A X A R

În această lună, septembrie, în ziua a 27-a, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Ro­mânești.

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (Georgia sau Gruzia de astăzi) pe la anii 1640 – 1650, din pă­rinți dreptcredincioși, Ioan și Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut și educat în duhul ortodoxiei, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu har și înțelepciune, deprinzând încă de tânăr meșteșugul artelor frumoase (caligrafie, pictură, sculptură și broderie). Precum Iosif cel din vechime, așa și tânărul Andrei a fost răpit din familia sa și vândut de compatrioți de-ai săi negustorilor de sclavi care l-au scos din țara natală și l-au dus în Imperiul Otoman. Ani buni a viețuit Andrei ca rob la turci în ținuturile Siriei și Palestinei, unde a îndurat amă­răciunile și umilințele vieții printre cei străini de neamul lui și de credința creștină, desă­vâr­șindu-și totodată, întru răbdare, rugăciunea tainică, priceperea artistică și cu­noașterea limbilor turcă, arabă și greacă. După un timp, pe la 1685, a fost răscumpărat cu bani de patriarhul Dositei Notara al Ierusalimului, care i-a apreciat credința și iscusința, și care l-a tuns în monahism, la Sfântul Mormânt al Domnului, dându-i numele Antim, iar la scurt timp l-a hirotonit diacon și preot. Văzându-l priceput în meșteșugul artelor, în primăvara anului 1686 patriarhul Dositei l-a adus pe ieromonahul Antim la Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, pe atunci metoc al Sfântului Mormânt, cu scopul de a lucra la tipografia grecească nou înființată, condusă de episcopul Mitrofan al Hușilor. Deși năvălirea polonezilor din septembrie 1686 în Iași l-a făcut pe ierarhul tipograf Mitrofan să se refugieze în Țara Românească, ieromonahul Antim Ivireanul a rămas sub îndrumarea starețului Macarie ieromonahul, învățând limbile română și slavonă și aprofundând scrierile teologice și filosofice grecești, iar la scurt timp a fost rânduit egumen al mănăstirii. Pe la începutul anului 1690, la sfatul patriarhului Ierusalimului Dositei Notara, ieromonahul Antim Ivireanul a venit în Țara Româ­nească spre a lucra împreună cu episcopul Mitrofan, conducătorul tipografiei domnești de la Mitropolia Ungrovlahiei. În anul următor, ierarhul Mitrofan a fost ales episcop de Buzău și a plecat în eparhia sa, lăsând în grijă ieromonahului Antim tipografia Mitropoliei. În vara anului 1694, ieromonahul Antim a intrat sub ascultarea mitropolitului Teodosie al Țării Românești și a fost numit egumen al Mănăstirii Snagov de lângă București, unde, înțe­le­gând rolul și valoarea educației prin carte a oamenilor, a întemeiat o renumită școală tipografică, oste­nindu-se la tipărirea a 15 cărți, dintre care amintim: Antologhionul, Evan­ghelia­rul, Floarea darurilor, Carte sau lumină, Octoihul, Capete de poruncă, Învățătură bisericească, Mărturisirea ortodoxă, primul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-român. La 16 martie 1705 a fost ales, iar a doua zi a fost hirotonit și înscăunat episcop de Râmnicu-Vâlcea, dovedindu-și și acolo calitățile de bun păstor duhovnicesc și om de carte, tipărind în mai puțin de trei ani 9 cărți, între care cea mai importantă carte de apologetică, Tomul bucuriei, având aproape 800 de pagini, cuprinde cinci lucrări polemice împotriva rătăcirilor apusenilor, care încercau să dezbine Ortodoxia în Țările Române (mai ales în Ardeal) și în Răsăritul creștin. S-a preocupat și de restaurarea, zu­gră­virea și sfințirea multor biserici precum și a mănăstirilor Strehaia, Surpa­tele, Cozia, Govora (unde a și rămas zugrăvit în frescă chipul marelui ierarh). În această perioadă Sfântul Antim a început seria unor tipărituri româ­nești, menite să ducă la generalizarea limbii naționale în Biserică. Astfel, în 1706, a tipărit Molitvenicul, pri­ma ediție românească în Muntenia, traducerea din limba greacă apar­ți­nându-i. La 22 februarie 1708, în Du­mi­nica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Țării Românești. Îndată după înscăunare, Antim a mutat tipo­grafia de la Râmnic la Târgoviște, unde a imprimat alte 18 cărți, dintre care 11 în românește. În anul 1713 a tipărit Liturghierul, integral în românește, consfințind biruința limbii române în cultul Bisericii. Cea mai valoroasă operă lite­rară a mitropolitului Antim Ivirea­nul o constituie Didahiile sale. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale la diferite sărbători împărătești, ale Maicii Domnului și ale Sfinților, la care se adaugă șapte cuvântări ocazionale, la anumite evenimente importante. Mitropolitul Antim a desfășurat o bogată activitate tipo­grafică, publicând în total 64 de cărți, 39 fiind lucrate cu mâna sa, iar 21 în limba română. Multe dintre cărți au fost pregătite pentru tipar de el însuși și au fost împodobite cu gravuri în lemn și ornamente tipografice felurite. Sfântul a tipărit cărțile pe care le-a considerat cele mai de folos preoților și credincioșilor, și le-a diortosit pe înțelesul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe care el a îmbogățit-o și a înfrumusețat-o, devenind astfel unul dintre întemeietorii limbii literare și liturgice românești. Începută în primăvara anului 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinților, construită în București în urma unei descoperiri dumnezeiești la inițiativa și după planurile Sfântului Mitropolitul Antim Ivireanul, repre­zintă o bijuterie a stilului arhitectonic brâncovenesc și poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei. Prin Așezământul (regulamentul), pe care l-a lăsat viețuitorilor acestui sfânt lăcaș, mitropolitul Antim le cerea să-și împlinească menirea cât mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul și mântuirea credincio­șilor, spre ajutorarea celor lipsiți și spre mângâierea celor întristați. Nicio altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotă­râre și curaj, cu atâta dragoste și înțelegere spre cei săraci și uitați. Bun patriot și luptător împotriva asupririi turcești, care instalase regimul fanariot în Țara Românească, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, și a îndurat umilințe și chinuri în temnițele domnești, răstimp în care a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică și condamnat de către sultan la în­chisoare pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Deși era demn și dârz cu sufletul, Sfântul Antim purta în trup povara bătrâneții, având peste 70 ani, dar și a nevoințelor de fiecare zi și a bolilor. Pe drum, însă, după cum mărturisesc unii cronicari ai vremii, în ultimele zile ale lunii septembrie, ostașii turci l-au omorât și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol (Edirne, în Turcia de astăzi). Prin faptele și darurile sale deosebite, prin smerenia sa, prin dragostea de Biserică și de semeni, prin îndemnurile la pocăință, Sfântul Antim a luminat viața duhovnicească a vremii sale. Abia în anul 1966, la cererea Patriarhului Justinian al României, Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea ce fusese aruncată în mod nedrept asupra Sfântului Antim. Mai târziu, în anul 1992, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Antim Ivireanul a fost trecut în calendar, ca Sfânt Ierarh Martir, rânduindu-se ca zi de pomenire 27 septembrie.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii…

Cuviincios la chip și înalt în cuvânt, smerit cu viața și tare în credință te-ai arătat, Părinte Antim, slujind lui Dum­­nezeu. Iar acum, cu Îngerii în ceruri fiind, cânți: Dum­nezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Izvoare mai dulci decât mie­rea ne reverși și acum, prin cuvintele tale. Că din apa cea vie a lui Hristos te-ai adăpat și de cele cerești te bucuri, cântând: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Slavă…

Treime Sfântă, Unime întreit strălucitoare, de o ființă, Pă­rinte Atotțiitorule și Fiule Atoatefăcător și Duhule Sfinte Care pe toate le plinești, pe Tine Te lăudăm: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești plină de har, Preacurată Fecioară, izbăvește din toate nevoile pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine și cântă: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși…

Povățuitor al tainelor celor mai presus de minte, slujitor al celor sfinte și cerești fiind, Părinte, ca un credincios arhie­reu cere iertare de păcate pentru cei ce te cinstesc și zic: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

De lumina cea neapropiată fiind luminat, Sfinte, lumină în suflete reverși cu mij­locirea ta, risipind întunericul ispitelor și strălucind cu raze de veselie inimile celor necăjiți, care cântă: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmând învățăturilor părin­tești, mărturisim dreapta cre­dință lăudând cu cucernicie Treimea cea dumnezeiască și cân­tând: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Rugul cel de demult, care nemistuit ardea în muntele Sinai, mai înainte a vestit taina nașterii tale celei minunate. Că focul Dumnezeirii întreagă te-a cuprins și nu te-a vătămat. Pentru aceasta, Maică și Fecioară, te lăudăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc…

Podoaba Iviriei și a Româ­niei, lauda ierarhilor și îm­preună locuitorule cu Îngerii, Sfinte Părinte Antim, cu ale tale rugăciuni învrednicește de lumina cea neînserată pe cei ce săvârșesc acum cu bucurie po­menirea ta cea de lumină pur­tătoare.

Cu milostenia și blândețea te-ai înveșmântat, Părinte, și cu mucenicie te-ai săvârșit din viața aceasta, mutându-te în lăcașurile dum­nezeiești. Roagă-te, dar, cu stăruință Domnului Hristos Căruia ai urmat, să ne dăruiască pace și mântuire.

Slavă…

Pe Cuvântul Cel împreună cu Tatăl Cel fără de început și de o ființă cu Duhul cel dumnezeiesc L-ai mărturisit, Sfinte Ierarhe, și Lui ai fost vrednic slujitor până la moarte. Iar acum lângă tronul Treimii stând, mijlocește și pentru noi iertarea păcatelor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Minune preaslăvită este naș­terea ta, dumnezeiască Mi­rea­să, că pântecele tău mai cuprinzător decât cerurile s-a arătat, încăpându-L în chip negrăit pe Dătătorul de viață, pe Care roagă-L, Stăpână, să miluiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

LUMINÂNDA, glasul al 2-lea,

podobie: Femei, auziți…

Pe Ierarhul Domnului cel plin de cerești daruri, vas ales al Sfântului Duh, să-l cinstim noi, credincioșii. Că tuturor a strălucit cu înțelepciunea și cu milostenia, ca un sfeșnic neîncetat aprins de dragostea lui Hristos (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fecioară Preacurată ești și Maică a lui Dumnezeu, ceea ce porți întru tine, fără de ardere, focul cel fără de materie, precum rugul cel de demult, în care Dumnezeu vestea lui Moise mai înainte taina întrupării Sale.

La LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea,

podobie: Ca pe un viteaz…

Pe plăcutul lui Dumnezeu, Mucenicul Ierarh Antim, ca pe un sălaș luminat de Duhul Sfânt și lui Hristos următor deplin, acum îl cinstesc slăvit și Biserica luptătoare de pe pământ, și cea din cer, că acesta preabună călăuză s-a făcut spre dobândirea înțelepciunii celei cerești (de două ori).

Împreună cu noi acum lăudați, îngerești puteri și voi, cete ale tuturor Sfinților, pe slujitorul lui Dumnezeu, Antim din Iviria, cel ce mult a pătimit în viața vremelnică și a păstorit credincioșii din Țara Românească, pentru care a dobândit împreună cu voi, în ceruri, slava veșnică.

În primejdii și în dureri, fericite, nu te-ai mâhnit, cunoscând că precum aurul în cuptor e dovedită credința ta și prin multe încercări se cuvine să intrăm în viața cea veșnică; deci, acum, primind de la Domnul cununa biruinței, te-ai învrednicit în ceruri nepieritoarelor bucurii.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Cu ce cântări de laudă vom împodobi noi, credincioșii, praz­­nicul cel prealuminos al Sfântului Ierarh Antim? Că din pruncie ai fost ales de Dum­nezeu, asemeni lui Iosif cel preafrumos, fiind scos din casa și din pământul părinților săi și vândut străinilor. Și izbăvit fiind din robia celor fără de lege, robit ai fost de dragostea lui Hristos, slujind Bisericii Lui. Că Sfinților Apostoli urmând, asupra ta ai primit jugul păstoririi oilor celor cuvântătoare. Tuturor povățuitor te-ai arătat, pildă preoților, călăuză monahilor, părinte al orfanilor și miluitor al celor săraci și suferinzi. Prin slujirea Jert­fei celei fără de sânge, mijlocitor erai pentru turma ta, dar, la sfâr­șitul vieții, pe tine însuți te-ai adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită. Iar acum, părtaș fiind al slavei veșnice, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește de toată nevoia și necazul.

Doxologia Mare, Ecteniile și Otpustul.

***

La LITURGHIE

La Fericiri se pun 8 tropare din Canonul Ierarhului: Cântarea a treia pe patru și Cântarea a șasea pe patru.

Prochimen, glasul 1 (Psalm 48: 3, 1)

Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

APOSTOLUL

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:
(13: 7–16)

Fraților, aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este Același. Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; ci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut niciun folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. Așadar, să ieșim la El afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să fie. Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care preaslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine și întrajutorarea nu le dați uitării; că astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 36: 30, 31)

Stih 1: Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecată.

Stih 2: Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie după Luca, citire:
(12: 32-40)

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind și bătând la ușă, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.

CHINONICUL

Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia (Psalm 111: 6).