Oricum, tragis­mul vremii noastre inclina pe preot a se ruga pentru toti. Ar fi de dorit a vedea acelasi lucru in fiecare crestin. Mai curand se intampla contrariul: se inmulteste ura, pe alo­curi nu inceteaza razboaiele de frati ucigatoare. Toti ne aflam sub amenintarea unui razboi general cu caracter apocaliptic: mistuirea de sine a omenirii prin noul foc ce este in stare a aprinde intreaga massa materiala a planetei. In locul unirii tutu­ror vedem pretutindeni imbucatatirea: pana si semintii marunte se agata spasmodic de „independenta” lor fata de despotismul celor puternici. Miscarea contrara a ce ar trebui sa fie randuiala vietii obstesti se naste pe urma pacatelor din trecut: jignirea si nimicirea celor slabi de-a lungul veacurilor a inradacinat nein­crederea si respingerea fata de stapanii de tot felul. Creste razvratirea celor asupriti; se creeaza cataclisme naturale de tot felul. Ritmul evenimentelor depaseste putinta ocarmuitorilor nu numai de a analiza, dar si de a intelege adevaratul sens al celor ce se petrec. In haosul contradictiilor contemporane toti stau la ras­cruci: niciuna din cai nu reprezinta libertatea miscarii.