DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII

Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limi­teaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic din­colo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dim­potriva,cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de ori­ce durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii al­tora poverile”, uitand de propria noastra povara.