DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII
Durerea altuia — durerea noastra
Asa ca, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti. (Galateni 6, 10)
Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.
Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limiteaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dimpotriva, cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de orice durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii altora poverile“, uitand de propria noastra povara.
***
Pricina de incercari si ispite
Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. (Marcu 1, 13)
Avem adeseori impresia ca Satana poate avea o mai mare putere asupra noastra cand suntem in mijlocul multimii decat in pustie, dar ne inselam. In Sfanta Scriptura se arata in mai multe randuri ca ispitele, incercarile, sunt mai puternice in pustie. Caderile oamenilor de seama s-au produs, de cele mai multe ori, in clipe de singuratate. Moise se dovedise puternic in fata lui Faraon; in pustie insa, rabdarea l-a tradat. Si David a cazut in ispita numai dupa terminarea luptei, cand s-a asezat sa se odihneasca. Este mult mai usor sa te indepartezi de pacat in prezenta unor martori, decat in singuratate. Principala sursa a incercarilor si ispitelor sunt gandurile care ne impresoara cu o putere pe care nu suntea in stare s-o biruim atunci cand ramanem singuri. De aceea Apostolul Pavel spune: “Pentru aceea luati armura lui Dumnezeu, pentru ca-n ziua cea rea sa fiti in stare sa tineti piept” (Efeseni 6,13).
Doamne, Tu singur esti Cel ce imi indrumi gandurile, fii mie ajutator in pustia mea! Acolo, in ceasurile de singuratate, am cea mai mare nevoie sa ma ajuti si sa ma aperi. Fa-ma sa simt, Doamne, ca numai sub pavaza Ta voi fi in siguranta! In clipele de incercare, de ispite, atunci cand nici o fiinta pamanteasca nu poate sa tina piept vrajmasului, stiu ca numai Tu o poti face. Tu, Cel fara de pacat, intinde-mi mana Ta, scoate-ma din pustia in care pribegesc: „Ca Tu insuti ai fost incercat, prin ceea ce ai patimit, si celor ce sunt in incercari le poti da ajutor” (cf. Evrei 2,18)!
***
Incercarea rodeste nadejde
Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incercare, iar incercarea, nadejde. (Romani 5, 3-4)
Pe masura ce trec anii, unul dupa altul, s-ar parea ca ar trebui sa devenim mai buni, mai vrednici. Chiar daca vom fi suferit dezamagiri in visele noastre, am inteles mai bine ce putem si ce nu putem face. Chiar daca entuziasmul din tinerete ne-a mai scazut, i-a luat locul o mai ferma stapanire de sine; chiar daca ne-am mai pierdut din sensibilitate, am capatat alte calitati: puterea vointei, „pragmatismul”, o aplecare reala catre aproapele nostru. Chiar daca puterea fizica incepe sa ne paraseasca, sporeste puterea morala. Am mai putea spune ca necazurile nu ne sunt de niciun folos? Fireste ca nu! Prin ele am castigat mai mult decat am pierdut, daca in timpul incercarilor am avut in noi duh de la Dumnezeu. „Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incercare, iar incercarea, nadejde“. Nadejdea in Cel ce ne-a tinut pana acum nevatamati ne va tine si de acum incolo, si ne va duce mai departe. Cel ce, prin incercarile prin care am trecut, ne-a invatat si ne-a pregatit inima nu numai pentru noi incercari, ci si pentru noi bucurii. Altele decat cele de care am avut parte din copilarie si pana acum; mai profunde, mai luminoase, al caror sens il intelegem pe an ce trece tot mai mult.
Cum dobandim rabdare?
Fiindca toate cate mai-nainte s-au scris, spre invatatura noastra s-au scris, ca prin rabdarea si mangaierea Scripturilor sa avem nadejde. (Romani 15, 4)
Cum sa dobandim rabdare? Dumnezeu stie cat de greu ne este noua, oamenilor slabi si pacatosi, sa fim intotdeauna rabdatori. Putem dobandi rabdare prin credinta in Tatal nostru ceresc, Care se numeste pe Sine „Dumnezeul rabdarii si al mangaierii“ (Romani 15, 5). Rugati-va sa va trimita Duhul Sau cel Sfant, iar Acesta va va da rabdare. Va va mangaia, va va intari in neputintele voastre.
Mantuitorul ne-a fagaduit ca Il va trimite celor ce-L vor dori pe Mangaietorul, Duhul Sfant, Duhul Iubirii, Duhul blandetii si al rabdarii. Rugati-va ca Domnul sa puna rabdare in inima voastra, sa faca din voia voastra voia Sa, sa supuna Siesi toata fiinta voastra. Atunci vi se vor deschide ochii intru cunoasterea adevarului, veti intelege Scriptura, veti gasi in ea fagaduielile neindoielnice despre mantuirea voastra si a intregii omeniri. Atunci, cu harul Sfantului Duh, veti cunoaste cum se indeplinesc in voi insiva fagaduielile si tot in voi insiva rabdarea va face „lucrare desavarsita” (Iacov 1, 4), iar nadejdea va deveni realitate.
(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)
Din aceeasi carte:
- El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…
- SA NE GRABIM SA TURNAM MIRUL COMPATIMIRII ASUPRA APROAPELUI NOSTRU! Sa tindem spre Lumina care va straluci in mijlocul intunericul raului din lume!
- LUCRATI IN SLUJBA DOMNULUI CAT TIMP ESTE ZIUA, căci “vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze”!
- “AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”
- DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AI CARUI DUH SUNTEM?
- INCREDEREA LUI DUMNEZEU IN NOI, coplesitoarea Iubire care ne da lumina
- ORBIREA DUHOVNICEASCA si LUMINA IUBIRII LUI HRISTOS
- DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre?
- SMERENIA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez”. Cine mai refuza astazi ISPITA COMPETITIEI pentru marire?
- Gustari duhovnicesti satioase, pline de miez si sarate cu har din OSPATUL CUVINTELOR SI VIETII SFANTULUI APOSTOL PAVEL: “Le astampara foamea cu paine cereasca”
- CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA
Legaturi:
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- “Fratele meu este viata mea”
- “TOTI NE GANDIM NUMAI LA NOI INSINE. DE ACEEA NE INECAM CU TOTII”
- Cuviosul Serghie Şevici (+25 iulie 1987) despre iubire: “Ia seama mai intai la suferinta sufletelor!”
- Parintele Ioan Buliga despre SANATATE, BOALA, SUFERINTA, PACAT si PARTASIA LA RAU: “Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang din cauza multor ticalosii care se petrec in jurul lor”
- Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?
- E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE
- DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio si text)
- SFANTUL PETRU DAMASCHIN ne invata cum putem si trebuie sa facem din toate prilej de pomenire si multumire neincetata catre Dumnezeu
- La pomenirea Sfintilor Isaac si Efrem Sirul – DESPRE INFRUNTAREA ISPITELOR
- PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA
- Cuviosul Sofronie: MANTUIREA NOASTRA STA IN UNIREA NOASTRA
- Sfintii Trei Mari Dascali ai lumii si Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan: Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus “taina dezbinarii”
- TOT CE ESTE EXTERIOR ESTE IMPORTANT. E NEVOIE DE MANIFESTARE, DE COMUNICARE. De ce conteaza sa (si) vorbim, sa ne sprijinim, sa fim PREZENTI?
- NIMENI NU SE MANTUIESTE SINGUR: Rugăciunea unuia pentru altul – expresie a iubirii întreolaltă a tuturor
- SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI
37 Commentarii la “DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>