Cineva care zice ca el crede in inima lui si nu vrea cu niciun chip sa se arate ca este credincios, pentru acea persoana pun semne de întrebare in privința credinței sale. Credința se arata, se vede, este citita de cei din jurul nostru prin ceea ce facem, se vede in ceea ce alegem, ea ne dictează ceea ce gândim, ceea ce vorbim, ceea ce făptuim. Un om care se uită din afară în viaţa noastră îşi da seama daca avem sau nu credință sau câtă avem văzând faptele noastre, văzând viețuirea noastră. Este viaţa noastră conformă cu credinţa pe care spunem că o avem? Faptele noastre dinafară sunt ele fapte ale credinţei pe care o mărturisim?